DSM V

Tulburarea depresivă

Cuprinde:
1. Tulburarea afectivă disruptivă
2. Tulburarea depresivă majoră (inclusiv episodul depresiv major)
3. Distimia (Tulburarea depresivă persistentă)
4. Tulburarea disforică premenstruală
5. Tulburare depresivă indusă de substanţă/medicament
6. Tulburarea depresivă indusă de condiţii medicale generale
7. Tulburare depresivă scurtă recurentă
8. ED cu durată scurtă (4-13 zile)
9. ED cu simptome insuficiente
10.Tulburare depresivă nespecificată

- trăsătura comună a acestor tulburări este prezenţa tristeţii, goliciunii sau a

stării iritabile acompaniată de schimbări somatice sau cognitive care
afectează semnificativ capacitatea de funcţionare a individului
- ceea ce diferă la unele de altele este durata, timpul sau presupusa etiologie
- tulburarea depresivă majoră reprezină condiţia clasică în acest tip de
tulburări
 ea este caracterizată prin episoade discrete de minim 2 săptămâni (deşi
majoritatea sunt mult mai lungi) ce implică modificări clare în
funcţionarea cognitivă, afectivă şi neurovegetativă şi inter-episoade de
remisie
 diagnosticul pe baza unui singur episod este posibil, deşi tulburarea
este recurentă în majoritatea cazurilor
 o analiză atentă impune delimitarea tristeţii şi a durerii normale de cea
a unui episod depresiv major
o doliul poate induce o mare suferinţă, dar în mod tipic nu şi un
episod depresiv major
o atunci când apar împreună, simptomele depresive şi deficienţele
funcţionale tind să fie mai severe şi pronosticul este mai rău
decât in cazul în care nu apare tulburarea depresivă majoră
o depresia legată de doli tinde să apară la persoanele cu alte
vulnerabilităţi la tulburări depresive şi recuperarea poate fi
facilitată prin tratament antidepresiv
 - o formă mai cronică de depresie este tulburarea depresivă persistentă
(distimia) ce poate fi diagnosticată atunci când tulburările de dispoziţie
persistă timp de cel puţin 2 ani la adulţi şi 1 an la copii
Disruptive Mood Dysregulation Disorder
Criterii diagnostice 296.99 (F34.8)
A. Explozii severe de temperament manifestate verbal (furie verbală, de ex.)
şi/sau comportamental (agresivitate fizică îndreptată către alţii sau sine),
care sunt extreme în comparaţie cu intensitatea sau durata situaţiei sau
provocării.
B. Izbucnirile temperamentale sunt incompatibile cu nivelul de dezvoltare
C. Izbucnirile temperamentale apar în medie de 3 sau mai multe ori pe
săptămână
D. Starea de spirit între izbucnirile temperamentale este persistent iritabilă sau
furioasă în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi şi este
observabilă de alţii (părinţi, profesori, colegi)
E. Criteriile A-D au fost prezente timp de 12 sau mai multe luni. De-a lungul
timpului individul nu a avut o perioada de 3 sau mai multe luni consecutive
fără simptomele de la criteriile A-D
F. Criteriile A şi D sunt prezente în cel puţin 2 din 3 contexte (de ex. şcoală,
acasă, cu prietenii) şi sunt severe în cel puţin una dintre ele
G. Diagnosticul iniţial nu se poate face înaintea împlinirii vărstei de 6 ani sau
după vârsta de 18 ani
H. Prin istoric sau observţie, vârsta la debutul criteriilor A-E este înainte de
vărsta de 10 ani
I. Nu e existat niciodată o perioadă distinctă mai lungă de 1 zi în care au fost
îndeplinite criteriile de simptom, cu excepţia duratei, pentru un episod
maniacal sau hipomaniacal
Notă: Creşterea nivelului de dispoziţie corespunzător nivelului de dezvoltare
aşa cum se întâmplă în cadrul evenimentelor înalt pozitive sau percepute aşa,
nu poate fi considerat ca simptom de manie sau hipomanie
J. Comportamentele nua par exclusiv în timpul unui episod de tulburare
depresivă majoră şi nu sunt mai bine explicate de o altă tulburare mentală
(tulburări de spectru autist, tulburare de stres posttraumatic, tulburare de
anxietate de separare, distimie)
Notă: acest diagnostic nu poate coexista împreună cu tulburarea deviantă
opoziţionistă sau tulburarea bipolară, deşi poate coexista cu altele, inclusiv
 tulburare majoră depresivă, deficit de atenţie/tulburare hiperkinetică,
tulburare de comportament şi tulburare de uz de substanţe. Persoanele ale
căror simptome îndeplinesc şi criteriile de tulburare disruptivă şi de
tulburare opoziţionist deviantă primesc numai diagnosticul de tulburare
disruptivă a dispoziţiei. Dacă o persoană a experimentat vreodată un episod
maniacal sau hipomaniacal, diagnosticul de tulburare disruptivă de dispoziţie
nu se acordă
K. Simptomele nu pot fi atribuite efectelor fizilogice ale unei substanţe sau unei
alte condiţii medicale sau neurologice.

Diagnostic diferenţial
- tulburare bipolară
- tulburare opoziţionist deviantă
- deficit de atenţie/tulburare hiperkinetică, tulburare depresivă majoră,
tulburare de anxietate şi tulburări din spectrul autist

Tulburare depresivă majoră

Criterii de diagnostic
A. 5 (sau mai multe) din următoarele simptome au fost prezente în acelaşi timp
timp de 2 săptămâni concomitent şi reprezină o schimbare faţă de
funcţionarea anterioară:
- cel puţin unul dintre următoarele 2 simptome este prezent:
- (1) dispoziţia depresivă sau
- (2) pierderea interesului sau a plăcerii.
Notă: Nu includeţi simptome ce se datorează în mod clar unei alte afecţiuni
medicale.
1. Dispoziţia depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi, aşa
cum indică raportul subiectiv (de ex. se simte trist, gol, fără speranţă) sau
observaţiile făcute de alţii ( pare că a plâns). (Note: La copii şi
adolescenţi pot fi dispoziţii iritabile.)
2. Diminuare marcată a interesului sau plăcerii în toate, sau aproape toate
activităţile, în cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (aşa cum se
indică prin raportarea subiectivă sau observaţie).
3. Pierdere semnificativă în greutate în lipsa unei diete sau creştere în
greutate (schimbarea greutăţii corporale cu mai mult de 5% într-o lună)
 sau descreşterea sau creşterea apetitului aproape în fiecare zi. (Notă: La
copii se ia in considerare eşuarea creşterii în greutate care este aşteptată.)
4. Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi.
5. Agitaţie sau inhibiţie psihomotorie aproape în fiecare zi (observabilă de
alţii sau de subiect, sentimentele subiective de nelinişte sau încetinire).
6. Fatigabilitate sau pierderea energiei aproape în fiecare zi.
7. Sentimente de lipsă de valoare sau autoculpabilizare excesivă sau
inadecvată (ce poate deveni delirantă) aproape în fiecare zi (nu sunt auto-
reproşuri sau vinovăţie despre a fi bolnav).
8. Diminuarea capacităţii de gândire sau concentrare sau indecizie, aproape
în fiecare zi (fie prin raportare subiectivă, fie prin observaţii ale altora).
9. Gânduri recurente despre moarte (nu numai frica de moarte), ideaţie
suicidală recurentă fără un plan specific, sau o încercare de sinucidere sau
un plan specific de sinucidere.
B. Simptomele provoacă distres clinic sau insuficienţă semnificativă în sfera
socială, ocupaţională sau alte zone importante de funcţionare.
C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanţe sau altei
condiţii medicale.
Notă: Criteriile A-C reprezintă un episod depresiv major
Notă: Răspunsurile la o pierdere semnificativă (de ex. doliu, faliment financiar,
pierderi de la un dezastru natural, boală medicală gravă sau dizabilitate) pot
include sentimente intense de tristeţe, ruminaţie despre pierdere, insomnie,
scăderea apetitului şi pierderea în greutate observate în criteriile A, ce pot semăna
cu un episod depresiv. Deşi aceste simptome pot fi înţelese sau adecvate pierderii,
prezenţa unui episod depresiv major în plus la răspunsul normal la pierdere
semnificativă trebuie luat în considerare acu atenţie. această decizie, implică
inevitabilun exerciţiu de judecată clinică bazat pe istoria individuală şi normele
culturale pentru exprimarea distresului în contextul pierderii.
D. Apariţia episodului depresiv major nu este mai bine explicată prin tulburare
schizoafectivă, schizofrenie, tulburare schizofreniformă, tulburare delitrantă
sau alte spectre de schizofrenie specificate sau nespecificate sau alte
tulburări psihotice.
E. Nu a existat niciodată un episod maniacal sau hipomaniacal.
Notă: această excludere nu se aplică dacă episodul maniacal sau hipomaniacal sunt
induse de substanţe sau atribuite efectelor fizilogice sau unei alte condiţii medicale.
 Pentru a distinge durerea (grief ) de un episod depresiv major este util de
luat în considerare că în doliu afectele predominante sunt de gol şi pierdere în timp
ce în EDM este persistentă starea depresivă şi incapacitatea de a anticipa fericirea
sau plăcerea. Disforia în doliu este posibil să scadă în intensitate pe parcursul mai
multor zile sau săptămâni şi să apară în valuri, aşa numita durere a doliului. aceste
valuri tind să fie asociate cu gânduri sau amintiri despre decedat. dispoziţia
depresivă din EDM este mai persistentă şi nu e lagată de gânduri sau preocupări
specifice. Durerea doliului poate fi însoţită de emoţii pozitive şi umor ce sunt
necaracteristice nefericirii şi suferinţei generalizate din EDM. Conţinutul gândirii
aociat cu doliu prezintă, în general, o preocupare pentru gânduri şi amintiri legate
de decedat, mai degarabă decât auto-critică şi ruminaţii pesimiste ca în EDM. În
doliu, stima de sine este în general conservată, în timp ce în EDM sentimentele de
lipsă de valoare şi auto-dispreţ sunt comune. Dacă ideea sde autodependenţă este
prezentă în doliu, ea implică de obicei eşecuri percepute faţă de decedat (de ex. nu
l-a vizitat suficient de des, nu i-a spus cât de mult îl iubeşte). Dacă la doliu
gândurile legate de moarte sunt în general focusate pe decedat şi posibila "reunire"
cu decedatul, la EDM gandurile sunt focusate pe terminarea propriei vieţi din
cauza sentimentelor de lipsă de valoare, nerespectarea vieţii sau inabilitatea de a
face faţă durerii depresiei.

Proceduri de codare şi înregistrare

Diagnosticul pentru TDM se bazează pe faptul dacă episodul este singular
sau recurent, severitatea actuală, prezenţa caracteristicilor psihotice şi statusul
remisiunii.
- Severitatea curentă şi caracteristice psihotice sunt indicate numai dacă sunt
îndeplinite criteriile complete pentru episod depresiv major.
- Specificanţii remisiunii sunt indicaţi numai dacă criteriile pentru episod
depresiv major nu sunt indeplinite.
Severitatea:
- uşoară
- moderată
- severă
- cu caracteristici psihotice
- în remisie partială
- în remisie completă
- nespecificat
Notă: pentru ca un episod să fie considerat recurent, trebuie să existe un interval de
cel puţin 2 luni consecutive între episoadele separate în care nu sunt îndeplinite
criteriile pentru un episod depresiv major.
- în înregistrarea diagnosticului, termenii se enumeră în ordinea următoare:
 tulburare depresivă majoră,
 episod unic sau recurent,
 severitate/elemente psihotice/remisie
urmată de câţiva dintre indicatorii fără coduri ce se aplică episodului depresiv
curent:
 cu elemente anxioase
 cu caracteristici mixte
 cu trăsături melancolice
 cu caracteristici atipice
 cu trăsături de stare psihotice congruente
 cu trăsături de stare psihotice incongruente
 cu catatonie
 cu punct de pornire peripartum
 cu model sezonier

Caracteristici de diagnosticare:
- simptomele trebuie să fie prezente aproape în fiecare zi, cu excepţia
modificării în greutate şi a ideaţiei suicidale
- dispoziţia depresivă trebuie să fie prezentă în cea mai mare parte a zilei, şi
prezentă aproape în fiecare zi
- adesea insomnia sau oboseala sunt plângerile comune şi lipsa de sondare a
simptomelor depresive ce le însoţesc poate duce la subdiagnosticare
- tristeţea poate fi negată la început dar paote fi observată prin interviu sau
deducţie din expresia facială şi purtare
- cu indivizii care se concentrează pe acuze somatice, clinicianul trebuie să
determine dacă distresul acestei acuze este asociat cu simptome specifice
depresiei
- oboseala şi tulburările de somn sunt prezente în cea mai mare parte a
cazurilor,
- tulburările psihomotorii sunt mult mai puţin prezente, dar indică o
severitate globală mai mare, ca şi prezenţa vinovăţiei delirante sau aproape
delirante
- trăsătura esenţială a EDM este durata de minim 2 săptămâni în care
simptomele depresiei sunt prezente, împreună cu starea depresivă sau
pierderea interesului sau a plăcerii pentru aproape toate activităţile (criteriul
A1)
- la copii şi adolescenţi, dispoziţia este mai degrabă iritabilă decât tristă
- persoana trebuie să prezinte cel puţin 4 simptome adiţionale:
 schimbări în apetit sau greutate, somn, activitate psihomotorie
 energie scăzută
 sentimente de lipsă de valoare sau vinovăţie
 dificultăţi de gândire, concentrare sau luare decizii
 gânduri recurente legate de moarte sau ideaţie suicidală sau
planuri/încercări de sinucidere
- pentru a vorbi de un EDM un simptom trebuie să fie o stare nouă sau
înrăutăţită comparativ cu starea pre-episod a persoanei
- episodul trebuie să fie însoţit de distres clinic marcant sau afectare în sfera
socială, ocupaţională sau altele
- pentru unele persoane aflate în faza uşoară, funcţionarea poate apărea ca
normală, dar necesită eforturi sporite considerabil
- dispoziţia în EMD este adesea descrisă de către persoana deprimată ca fiind
tristă, lipsită de speranţă, descurajată, înfrântă.
 în unele cazuri tristeţea poate fi negată, dar ea poate fi provocată de
interviu (de ex. arătaţi ca şi cum aţi vrea să plângeţi
 la cei care nu recunosc că au sentimete sau anxietate, se poate deduce
din expresia feţei şi comportament
 unii acuză mai degrabă tulburări somatice decât tristeţe
 unii raportează sau manifestă iritabilitate crescută (furie persistentă,
tendinţa de a răspunde evenimentelor cu izbucniri furioase sau
învinovăţirea altora, sentimente exagerate de frustrare referitoare la
evenimente mărunte)
- pierderea interesului sau a plăcerii este aproape întotdeauna prezentă într-
o oarecare măsură
 indivizii pot raporta sentimente de scăderea a interesului faţă de
hobbyuri, nu se mai îngrijesc, nu mai simt nicio bucurie în activităţi
care înainte le produceau bucurie (Criteriul A2)
  membrii de familie observă retragerea socială sau neglijarea lucrurilor
care le făceau plăcere (un avid după golf nu mai joacă, un copil care
se bucura de fotbal, găseşte scuze ca să nu mai meargă)
- la unii există o reducere semnificativă a înteresului pentru sex
- apetitul poate creşte sau scădea, unii spun că se forţează ei să mănânce, alţii
pot mânca mai mult sau pot avea pofte specifice. Când modificarea
apetitului e semnificativă, avem îndeplinit criteriul A3
- tulburările de somn pot lua forma dificultăţii de a dormi sau hipersomniei
(A4)
 când insomnia e prezentă, ea ia forma insomniei medii (trezirea în
timpul nopţii şi dificultatea de a readormi) sau insomnie terminală
(trezirea prea devreme şi imposibilitatea de a mai adormi). Insomnia
iniţială (dificultatea de a adormi) poate fi una din forme. Hipersomnia
se poate manifesta prin episoade de somn prelungite noaptea sau ziua.
Uneori indivizii vin la tratament pentru tulburare de somn
- modificările psihomotorii inclus agitaţia (de ex. incapacitatea de a sta liniştit,
frecarea mâinilor, ciupirea sau frecarea pielii, a îmbrăcăminţii sau a altor
obiecte) sau încetinirea (de ex. discurs , gândire, mişcări lente, pauze mari
înainte de a răspunde, vorbiree este scăzută în volum, inflexiune, cantitate
sau varietatea conţinutului sau muţenie) (Criteriul A5)
 agitaţia sau încetineala psihomotorie trebuie să fie suficient de severă
pentru a fi observată de alţii şi nu să reprezinte numai sentimente
subiective
- energia scăzută, oboseala sunt comune (criteriul A6)
 persoana poate raporta oboseală marcantă în lipsa unui efort fizic
 eficienţa cu care se realizează sarcinile poate fi redusă
 de ex. o persoană se poate plânge că îmbrăcatul şi spălatul de
dimineaţă sunt epuizante şi durează de 2 ori mai mult decât de obicei
- sentimentele de lipsă de valoare sau vinovăţie asociate EDM pot include
evaluări negative nerealiste ale preocupărilor privind îngrijorările şi
vinovăţia sau ruminaţii asupra unor eşecuri minore (criteriul A7)
 aceste persoane adesea interpretează greşit evenimentele neutre sau
triviale de zi cu zi ca dovezi ale defectelor personale şi dau o
semnificaţie exagerată de responsabilitate asupra unor evenimente
nefaste
  sentimentele de lipsă de valoare sau vinovăţie pot lua proporţii
delirante (de ex. o persoană e convinsă că e aeste de vină pentru
sărăcia lumii)
 a se blama pe sine pentru că e bolnav şi pentru eşecul de a nu-şi
îndeplini responsabilităţile ocupaţionale sau relaţionale ca rezultat al
depresiei este de asemenea foarte întâlnită, şi dacă nu e delirant, nu e
considerat suficient pentru îndeplinirea criteriului
- multe persoane raportează dificultăţi în capacitatea de a gândi, a se
concentra sau a lua decizii minore (criteriul A8)
 ei pot părea uşor distraşi sau acuză dificultăţi de memorie
 cei implicaţi în căutări cognitive sunt adesea încapabili să funcţioneze
 la cei în vârstă, principala acuză este scăderea memoriei şi pot fi
confundate cu semnele timpurii ale unei demenţe
 când episodul depresiv e tratat, preoblemele de memorie dispar, dar la
persoanele în vârstă, uneori, EDM poate fi semnul iniţial al unei
demenţe ireversibile
- gândurile legate de moarte, ideaţia suicidală sai tentativele de suicid
(criteriul A9) sunt comune
 ele pot varia de la o dorinţă pasivă de a nu se trezi dimineaţa sau
credinţa că le-ar fi mai bine celorlalţi dacă ei ar muri, la gânduri
tranzitorii dar recurente de a comite suicid, la un plan specific de
sinucidere
 motivaţia pentru sinucidere este dorinţa de a renunţa la obstacolele
insurmontabile percepute, o dorinţă intensă de a pune capăt la ceva ce
este perceput ca necruţător şi înspăimântător de dureros din punct de
vedere emoţional, inacapacitatea de a mai avea orice bucurie în viaţă,
sau dorinţa de a nu fi o povară pentru ceilalţi.
- evaluarea simptomelor unui EDM este deosebit de dificilă atunci când apare
la o persoană care are şi o afecţiune generală

Debut şi curs
- TDM poate apărea la orice vârstă, dar e mai posibil ca debutul să fie la
pubertate
- 50% din pacienţii aflaţi la primul episod prezintă antecedente de simptome
depresive semnificative, neglijate
 - instalarea mai tardivă a primului episod depresiv corelează cu absenţa
antecedentelor heredo-colaterale, abuzul de alcool şi personalitatea
antisocială.
- Durata:
- -un episod netratat durează 6-13 luni
- -pe parcursul a 20 ani, numărul mediu al episoadelor este de 5-6
- cronicitatea simptomelor depresive creşte substanţial probabilitatea
accentuării trăsăturilor de personalitate, anxietate uz de substanţe
- de aceea e important să identificaţi dacă persoana poate identifica cel puţin 2
luniîn ultima perioadă în care nu a avut simptome
- cu cât este mai recentă, cu atât se recuperează mai repede
- riscul de recurenţă devine progresiv mai mic în timp ce durata remisiei
creşte
- riscul este mai mare la persoanele ale căror episoade recente au fost severe,
la persoanele tinere şi la cele care deja au experimentat multiple episoade
- persistenţa simptomelor depresive chiar şi uşoare în timpul remisiei este un
predictor puternic pentru recurenţă
- tulburarea bipolară începe adesea cu unul sau mai multe EDM şi multe
dintre persoanele care iniţial par a avea o TDM se dovedeşte în timp a avea
tulburare bipolară
 acest lucru este mai probabil la persoanele care au debutul bolii la
adolescenţă, la cei cu trăsături psihotice şi cei cu istoric familial de
tulburare bipolară
 prezenţa unui specificator (cu caracteristici mixte) creşte riscul pentru
diagnostic maniacal sau hipomanie
- TDM cu caracteristici psihotice poate trece la schizofrenie, o schimbare care
este mult mai frecventă decât invers

Factori de risc şi prognostic

Temperamentul.
- neuroticismul (afectivitatea negativă) este un factor de risc bine cunoscut
pentru debutul TDM, iar nivelul ridicat de neuroticism arată că persoana are
mai multe şanse de a dezvolta TDM ca răspuns la evenimentele de viaţă
stresante
Factori de mediu.
- experienţele din copilărie, mai ales când sunt multiple experienţe de diferite
tipuri
Genetică şi fiziologică.
- membrii de familie de gradul I ai persoanelor cu TDM au un risc major de 2-
4 ori mai mare de a face TDM decât populaţia generală
Modificatori de curs.
- EDM se poete dezvolata pe fundalul unei alte tulburări ce adesea urmează
un curs mai refractar
 uzul de substanţe
 anxietatea
 tulburarea de personalitate borderline
 condiţiile medicale cronice sau invalidante (diabet, obezitate, boli
cardiovasculare)
Prognostic
- Tulburarea depresivă are tendinţă la cronicizare, iar pacienţii tind să recadă
după un interval variabil
- Iniţierea precoce a tratamentului şi menţinerea acestuia pe o perioadă
corespunzătoare se asociază cu un pronostic mai favorabil
- Aproape 25% din pacienţi au recurenţe, în primele 6 luni de la externarea
din spital, 30-50% în primele 24 luni, iar 50-75% într-un interval de 5 ani
- Cu cât numărul recidivelor este mai mare, cu atât intervalul dintre episoade
este mai mic, iar severitatea fiecărui episod creşte
Factori de prognostic favorabil:
-severitatea redusă a episoadelor
-lipsa elementelor psihotice asociate
-o durată de spitalizare redusă
-suport social prezent
-funcţionare profesională corespunzătoare
-absenţa unor comorbidităţi pe axa I sau II
-număr redus de spitalizări
-vârstă avansată la debutul depresiei
Factori de prognostic nefavorabil:
-depresia “dublă”
-comorbidităţi pe axa II
-lipsa suportului social
-abuz de alcool sau alte substanţe
-mai multe spitalizări pentru depresie
-sexul masculin se asociază cu o evoluţie mai trenantă
Complicaţii
Suicidul
-Factori de risc legaţi de episodul depresiv: planuri autolitice, tentative
anterioare, depresia severă, lipsa de speranţă, autoculpabilizarea, externarea recentă
din spital, trăsăturile psihotice, comorbidităţi anxioase, adictive, boli somatice
severe, tulburări de personalitate
-Factori de risc demografici: sexul masculin, adolescenţii şi vârstnicii,
debutul precoce al depresiei, istoric familial de suicid, experienţe traumatice în
copilărie, stresori psihosociali recenţi, lipsa suportului social
- Asocierea unor comorbidităţi de tip adictiv
- Cronicizarea depresiei, depresia rezistentă la tratament
- Efecte negative asupra bolilor somatice
- Impact negativ asupra funcţionării sociale, profesionale şi familiale

Diagnostic diferenţial
- Episoade maniacale cu dispoziţie iritabila sau episoade mixte
- Tulburări de dipoziţie date de alte condiţii medicale
- Substanţe/medicamente ce induc tulburare depresivă sau bipolară
- Deficit de atenţie/tulburare hiperactivă
- Tulburare de reglare cu dispoziţie depresivă
- Tristeţe

Tulburare depresivă persistentă(distimie)

Criterii de diagnostic

A. Dispoziţie depresivă în cea mai mare parte a zilei, mai multe zile da decât
nu, aşa cum indică raportul subiectiv sau observaţia altora, timp de cel puţin
2 ani.
Notă: La copii şi adolescenţi dispoziţia poate fi iritabilă şi durata este cel
puţin 1 an.
B. Prezenţa, în timpul depresiei, a 2 sau mai multe din următoarele:
1. Apetit scăzut sau supraalimentare
2. Insomnie sau hipersomnie
3. Energie scăzută sau oboseală
4. Stimă scăzută de sine
5. Slabă concentrare sau dificultate de a lua decizii
6. Sentimente de deznădejde
 C. În timpul perioadei de 2 ani (1 an pentru copii şi adolescenţi) a perturbării,
individul nu a avut nicio perioadă lipsit de simptomele de la A. şi B. pentru o
perioadă mai mare de 2 luni consecutiv.
D. Criteriile pentru TDM pot fi prezente continuu timp de 2 ani.
E. Nu a existat niciodată un episod maniacal sau hipomaniacal şi nu au fost
îndeplinite criteriile pentru tulburare ciclotimică
F. Tulburarea nu este mai bine explicată de o tulburare schizoafectivă
persistentă, schizofrenie, tulburare delirantă sau altă tulburare din spectrul
schofreniei specificată sau nespecificată, sau altă tulburare psihotică
G. Simptomele nu sunt atribuibile unor efecte fizilogice ale unor substanţe (de
ex. abuz de droguri, medicamente) sau unei alte condiţii medicale (ex.
hipotiroidism)
H. Simptomele provoacă tulburări ciline semnificative la nivel social,
ocupaţional sau alte domenii importante de funcţionare.
Notă: Deoarece criteriile pentru un EDM includ 4 simptome care sunt absente
de pe lista de simptome pentru distimie, vor fi puţine persoane cu simptome
depresive ce au persistat mai mult de 2 ani dar nu au îndeplinit criteriile pentru
distimie.

Specificatori pentru tulburări depresive:

- cu tulburare de anxietate
 prezenţa a cel puţin 2 dintre următoarele simptome în majoritatea
zilelor unui EDM sau distimie:
1. Sentiment de încordare su tensiune intrapsihică
2. Sentiment neobişnuit de nelinişte
3. Dificultăţi de concentrare din cauza grijilor
4. Teama că se poate întâmpla ceva rău
5. Teama de pierdere a autocontrolului
 specificanţi de severitate:
o moderat: 3 simptome
o moderat-sever: 4-5 simptome
o sever: 4-5 simptome şi agitaţie motorie
Notă: Componenta anxioasă este prezentă în tulburarea bipolară, dar şi în TDM.
Nivelurile înalte de anxietate sunt asociate cu risc ridicat de suicid, o durată mai
lungă de boală, probabilitate mai mare de a nu răspunde la tratament.

- cu caracteristici mixte:
A. Cel puţin 3 dintre următoarele simptome maniacale/hipomaniacale sunt
prezente aproape în fiecare zi în majoritatea zilelor unui EDM:
1. stare de spirit ridicată, expansivă
2. Stimă de sine inflaţionată sau grandoare
3. Vorbeşte mai mult decât de obicei sau presiune de a continua să
vorbească
4. fugă de idei sau experinţe subisctive de gânduri care fug
5. Creşterea energiei sau activităţii direcţionate către scop(social, loc
muncă, şcoală, sex)
6. implicarea crescută sau excesivă în activităţi cu potenţial ridicat pentru
consecinţe dureroase (angajarea în cumpărături fără limită, indiscreţii
sexuale, investiţii nebuneşti în afaceri)
7. Nevoie scăzută de somn (senzaţie de odihnă deşi doarme mai puţin decât
de obicei)
B. Simptomele mixte sunt observabile de alţii şi reprezintă o schimbare a
comportamentului obişnuit
C. pentru persoanele care îndeplinesc criteriile de manie sau hipomanie,
diagnosticul ar trebui să fie tulburare bipolară I sai II
D. simptomele mixte nu pot fi atribuite efectelor fizilogice ale substanţelor

- cu caracteristici melancolice:
A. Unul dintre următoarele este prezent în perioada cea mai severă a episodului
curent:
1. pierderea plăcerii în toate sau aproape toate activităţile şi/sau
2. lipsa de reactivitate la stimuli de obicei plăcuţi (nu se simte mai bine, nici
măcar temporar, când ceva plăcut se întâmplă)
iar aceste simptome sutn însoţite de cel puţin 3 din următoarele:
B. 3 sau mai multe dintre următoarele:
1. o calitate distinctă a dispoziţiei depresive caracterizată prin profundă
deznădejde, disperare, şi/sau posomorală sau aşa numita stare de vid
2. Depresia este în mod regulat mai gravă dimineaţa
3. Trezire matinală (cel puţin cu 2 ore înainte de trezirea obişnuită)
4. Agitaţie sau încetineală psihomotorie marcată
5. Anorexie marcantă sau pierdere în greutate
6. Vinovăţie excesivă sau inadecvată
Notă: specificatorul "cu caracteristici melancolice" este aplicat dacă aceste
caracteristici sunt prezente în stadiul cel mai grav al episodului. Există o absenţă
aproape completă a capacităţii pentru plăcere, nu doar o diminuare.

- cu trăsături atipice: acest specificant se aplică atunci când următoarele

elemente sunt prezente în ultimele două săptămâni ale unui episod depresiv major:
(A) Reactivitatea dispoziţiei (de ex. starea afectivă se ameliorează în
contextul unor evenimente fericite)
(B) Două sau mai multe din următoarele elemente există cel puţin două
săptămâni:
(1) creştere semnificativă a greutăţii corporale sau creştere importantă a
apetitului alimentar
(2) hipersomnie
(3) paralizie “de plumb”
(4) pattern de sensibilitate la rejecţia interpersonală, capabil de a interfera
major cu funcţionarea socială sau ocupaţională
(C) Acest specificant se diagnostichează în absenţa trăsăturilor melancolice
sau catatonice în cadrul episodului depresiv respectiv

-pattern sezonier: episoadele depresive se instalează într-un anumit anotimp,

de exemplu toamna sau iarna.
În ultimii 2 ani au existat două episoade depresive care au corespuns
acestei relaţii temporale.

Se specifică :
- în remisie parţială dacă simptomele EDM sunt prezente, dar criteriile nu
sunt îndeplinite complet sau există o perioadă mai mică de 2 luni fără niciun
simptom semnificativ al EDM ce urmează după terminarea unui episod
- în remisie completă în ultimele 2 luni nu au fost semne sau simptome
semnificative

Specificarea severităţii:
- severitatea se bazează pe numărul de simptome, severitatea lor, gradul de
handicap funcţional
- uşoară: dacă simptomele sunt prezente, intensitatea lor este stresantă dar
gestionabilă, şi simptomele duc la o diminuare minoră în funcţionarea
socială sau ocupaţională
- medie: numărul simptomelor, intensitatea lor şi/sau afectarea funcţională
sunt între cele specificate între mediu şi sever
- sever: numărul de simptome este în mod substanţial mai mare decât cel
necesar diagnosticului, intensitatea simptomelor cauzează un stres serios şi
este de negestionat, iar simptomele interferează semnificativ cu funcţionarea
socială şi ocupaţională