Tulb.

depresive

drd. Samuel Bud

samuelbud@psychology.ro
Criterii de diagnostic DSM 5 (APA, 2013)
A. Cinci sau mai multe din următoarele simptome, în decursul acelorași două
săptămâni; schimbare față de funcționarea anterioară; cel puțin unul este 1 sau 2:

1. Dispoziție depresivă, cea mai mare parte a zilei, aproape în fiecare zi (autoraportare
sau observație; Notă: La copii și adolescenți poate apărea iritabilitate)

2. Scăderea semnificativă a interesului sau plăcerii față de toate sau aproape

toate activitățile, cea mai parte parte a zile, aproape în fiecare zi (autoraportare sau
observație)
Criterii de diagnostic DSM 5 (APA, 2013)
3. Pierdere semnificativă în greutate, fără cura de slăbire sau creștere în greutate (modificare
mai mare de 5% din greutatea corporală în decursul unei luni) sau scăderea sau creșterea
poftei de mâncare aproape în fiecare zi. (Notă: La copii se consideră eșecul de a avea o
greutate normală vârstei)
4. Insomnie sau hipersomnie, aproape în fiecare zi
5. Agitație sau lentoare psihomotorie (observată și de alții)
6. Oboseală sau lipsă de energie, aproape în fiecare zi
7. Sentimente de inutilitate sau vinovăție excesivă și inadecvată, aproape în fiecare zi
8. Scăderea capacității de gândire sau de concentrare sau indecizie, aproape în fiecare zi
(autoraportare și observat)
9. Gânduri recurente legate de moarte (nu doar teamă de moarte), ideație suicidară fără plan,
sau tentativă sau plan suicidar concret
Particularități de diagnostic
Copii (perioada prepubertate) Adolescenți și tineri Adulți

● iritabilitate ● iritabilitate (grumpy, ● lipsa plăcerii

(non-complianță, ostil, ieșiri nervoase) ● dispoziția tristă
temper tantrum) ● afect reactiv ● absența afectul reactiv
● afect reactiv ● hipersomnie ● agitație/ lentoare
● comorbid frecvent cu ● apetit crescut/ luarea psihomotorie
tulb. de anxietate, în greutate ● dificultăți de
ADHD, probleme ● disconforturi sau concentrare
comportamentale dureri fizice, somatice
● disconforturi sau ● sensibilitate crescută
dureri fizice, somatice la respingere socială/
dificultate de a
menține relații
Epidemiologie
Prevalenta 12 luni:

~ 7% din populatie
+ 30.4% (2% din populație) – severă; prima cauză de dizabilitate în perioada de mijloc a
vieții (APA, 2013)

● până la vârsta de 16 ani, 12% dintre fete și 7% dintre băieți au avut un episod depresiv
major (Costello et al., 2003)

● costuri crescute (CDC, 2013)

○ relații sociale deficitare (atât inițiere, cât și menținere)

○ asociat cu alte tulburări comportamentale (ex .somn, inactivitate fizică)
○ 21 de ani cu diagnostic timpuriu de depresie - câștiguri financiare cu 12 - 18% mai
mici comparativ cu 21 de ani fără diagnostic (Berndt et al., 2000)
Teorii comportamentale și cognitive

Lewinsohn (1974 +):

(1) Rata redusă de întăriri pozitive contingente cu comportamentul (abilități/
deprinderi, absența întăririlor, perceperea evenimentelor)
(2) Întărirea socială a depresiei
(3) Deficiența în abilități sociale

Beck (1967+):
● Stres- vulnerabilitate
● Credințe centrale (helplessness, unlovability, worthlessness) - credințe
intermediare - gânduri automate
Intervenție - recomandări generale
● psihoeducația, suportul constant și gestionarea individualizată a cazurilor
par să fie componente relevante în tratamentul depresiei fără alte complicații
(Kennard et. al. (2009))
● în funcție de severitatea diagnosticului și a gradului de afectare:
a. psihoterapie,
b. medicație,
c. psihoterapie + medicație
● tratamentul să ia în calcul comorbiditățile
● consultați mereu ghidurile internaționale:
https://www.nice.org.uk/guidance/cg28/chapter/1-Recommendations
OCD
Criterii DSM 5 (APA, 2013)
A. Prezența obsesiilor, compulsiilor sau a amândurora

Obsesii:
● gânduri, impulsuri, imagini recurente și persistente, trăite ca intruzive și
nedorite (cel puțin la un moment dat), care cauzează anxietate și distres;
● persoana încearcă să le ignore, suprime sau “neutralizeze”, printr-un alt gând
sau acțiune;

Compulsii:
● comportamente sau acte mintale repetitive care apar ca răspuns la obsesii sau
pe baza unor reguli rigide;
● au rolul de a preveni/reduce anxietatea sau o situație temută;
● nu sunt legate realist cu situația sau sunt exagerate;
Criterii DSM 5 (APA, 2013)
C. Obsesiile sau compulsiile sunt consumatoare de timp (de ex., mai mult
de 1 oră pe zi) sau produc distres sau disfuncționalitate semnificative.
D. Obsesiile și compulsiile nu sunt efectul fiziologic al unei substanțe sau
condiții medicale.
E. Nu altă tulburare mintală.
Specificații:
● insight crescut, redus, absent/idei delirante.
Obsesii - caracteristici esențiale
● gânduri recurente, persistente, impulsuri sau imagini care sunt percepute
ca intruzive și care provoacă anxietate;
● mai mult decât îngrijorări excesive cu privire la aspecte legate de traiul
zilnic;
● individul afectat încearcă să ignore, suprime sau să neutralizeze gândurile
obsesive prin alte gânduri sau acțiuni;
● individul recunoaște că acele gânduri sunt produsul propriei minți;
Compulsii - caracteristici esențiale

● comportamente repetitive (ex. spălat pe mâini, aranjat, ordonat);

● acte mintale (ex. rugăciune, numărat, gânduri pozitive) pe care individul
se simte obligat să le facă ca răspuns la o obsesie sau datorită unor reguli
rigide (ex. exact de 10 ori să verifice);
● credința că previn stresul sau împiedică să se întâmple ceva rău;
Prevalență
● 90+% au obsesii și compulsii, nu doar una;
● prevalența pe parcursul vieții de 2 - 3% DSM 5 (APA, 2013) / 1.9 - 3% studii
(Karno et al., 2005);
● prevalența pe 12 luni, 1.2% DSM 5 (APA, 2013), 1 - 1.6% studii (Kessler et
al., 2005);
● de 4x mai probabil dacă e o rudă apropiată diagnosticată cu OCD;
● debutul poate fi timpuriu, 7 - 12 ani, aprox. 50% dintre adulți raportând că
au avut simptome (jucării ordonate după culoare, dimensiune, murdărie);
● durata medie de la primele simptome până la căutarea ajutorului este de
10 - 12 ani;
● până la 80% dintre oameni raportează obsesii - imagini sau gânduri
obsesive, dar fără complicații (Ruscio et al., 2010);
Prevalență - costuri
● 38% din clinic la un moment dat incapabili să muncească din cauza
severității tulburării, 22% sunt fără loc de muncă, 24% condiții precare
(Mancebo et al., 2008);
● considerată una dintre cele mai debilitante tulburări de anxietate
○ uneori obsesii sau compulsii complet împotriva sistemului de valori al pacientului
● mai puțin probabil să se căsătorească;
● mai mult probabil să nu aibă un loc de muncă;
● raportează mai des disfuncții sociale și ocupaționale; (Riggs, 1992)
OCD -
populția
non-clincă
Modele explicative
Modelul cognitiv -
comportamental
(Abramowitz et al., 2009)
Modele explicative - cognitiv comportamental (Salkovsis, 1985)
Câteva asumpții disfuncționale de bază
(1) să te gândești la o anumită acțiune e același lucru cu a o pune în aplicare
(2) faptul că nu reușești (sau nu încerci) să previi să ți se întâmple ceva rău ție
sau celorlalți echivalează cu a face acel rău în mod deliberat
(3) responsabilitatea nu ține cont de circumstanțe atenuante (ex.
probabilitatea scăzută ca evenimentul să se întâmple)
(4) faptul că gândul intruziv nu a fost neutralizat atunci când a apărut este
echivalent sau la fel de grav cu a căuta sau a dori să provoci răul la care se
referă acel gând intruziv
(5) fiecare om poate și trebuie să își controleze gândurile.
Modele explicative - cognitiv comportamental (Rachman, 1985)
Thought - Action Fusion
cei cu OCD echivalează gândurile cu acțiunile

ex. dacă mă obsedează gândul că îmi voi înjunghia fiul, asta va conduce la
moartea lui.
+ vină și rușine semnificative
Tulburarea de stres post-traumatic
Tulburarea de stres post-traumatic
Element esențial:

Apariția unor simptome caracteristice expunerii la evenimente traumatice:

a. trăirea unui eveniment negativ major ce implică moartea sau amenințarea cu

moartea sau vătămare corporală gravă;
b. martor la un eveniment care implică moartea, amenințarea sau vătămarea
integrității altor persoane;
c. aflarea veștii despre moartea neașteptată sau violentă, vătămarea serioasă,
amenințarea cu moartea sau vătămarea unei persoane apropiate;
d. expunerea repetată
Tulburarea de stres post-traumatic
Caracterizată de:

● intruzivitate;
● evitarea persistentă a stimulilor asociați cu trauma;
● alterări cognitive și de dispoziție;
● simptome persistente de hiperactivitate neurofiziologică;
Epidemiologie
● peste 70% pe parcursul vieții - un eveniment traumatic;
● comorbiditate crescută cu alte tulburări mintale (aprox. 50% cazuri);
● studii gemelare: eritabilitate între 30-72%; estimări mai crescute în cazul
eșantioanelor de femei
Factori de risc
Individuali:
● istoric familial de psihopatologie și psihopatologie anterioara
● evenimente de viață negative și traume anterioare
● stil de gândire disfuncțional anterior traumei
● trăsături de personalitate patologice
Caracteristici traumei:
● severitatea și natura traumei
● disocierea peritraumatică
● traume multiple
● suport social scăzut
● evenimente negative de viață ulterioare
● interpretări negative ale traumei
Teorii cognitive

Trauma infirmă schemele preexistente ale persoanei legate de sine și de lume:

McCann & Pearlman (1990): (1) dependență, (2) siguranță, (3) putere, (4)
independență, (5) stimă, (6) intimitate, (7) cadru de referință

Epstein (1991): (1) lumea este un loc bun; (2) lumea are un sens; (3) individul/
sinele este valoros; (4) oamenii sunt de încredere
Teorii cognitive

Emotional Processing Theory (Foa et al., 1986;1993; 1999; 2016)

● Reprezentarea fricii în memorie: structuri cognitive care includ:

(1) informații despre stimulul anxiogen; (2) răspunsul de frică; (3)
semnificația stimului și răspunsului
● Structura de frica patologică: relația dintre 1, 2 și 3 nu reflectă corect
realitatea, iar structura este activată de stimuli inofensivi sau răspunsuri
(ex. bătăile inimii) interpretate greșit ca fiind periculoase