TULBURAREA BIPOLARĂ I:

DSM 5 prezintă tulburarea bioplară separat, tulbularea bipolară I și tulburarea bipolară

II. Tulburarea bipolară II, în care cerința este prezența de-a lungul vieții a cel puțin un episod
depresiv major și cel puțin un episod hipomaniacal, nu mai este considerată ca până acum o
afecțiune „mai ușoară” decât tulburarea bipolară I, mai ales deoarece indivizii cu această
afecțiune sunt mult timp deprimați.
A. O perioadă bine delimitată, caracterizată prin dispoziție anormal și persistent
euforică, expansivă sau iritabilă, precum și prin activitate direcționată către un obiectiv sau
energie anormal sau persistent crescută, cu durată de cel puțin o săptămână și prezentă
ceamai parte a zilei, aproape zilnic.
B. Pe durata alterării dispoziției și a creșterii energiei sau activității trei/mai multe
din următoarele simptome sunt prezente la un nivel semnificativ și reprezintș o modificare
importantă față de comportamentul obișnuit:
(a) Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare.
(b) Scăderea nevoii de somn.
(c) Mai vorbăreț decât de obicei, sau presiunea de a vorbi.
(d) Fugă de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gândirii.
(e) Distractibilitate
(f) Creșterea activității direcționate către un obiectiv sau agitație psihomotorie.
(g) Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe
neplăcute.
C. Alterarea dispoziției este suficient de severă pentru a provoca deteriorare
semnificativă în funcționarea socială sau profesională sau pentru a necesita spitalizare , cu
scopul de a împiedica individul să-și provoace auto-vătămare sau vătămarea altora, sau sunt
prezente elemente psihotice.
D. Acest episod nu poatefi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe.
Episodul hipomaniacal:
A. O perioadă bine delimitată, caracterizată prin dispoziție anormal și persistent
euforică, expansivă sau iritabilă, precum și prin activitate direcționată către un obiectiv sau
energie anormal sau persistent crescută, cu durată de cel puțin o săptămână și prezentă
ceamai parte a zilei, aproape zilnic.
B. Pe durata alterării dispoziției și a creșterii energiei sau activității trei/mai multe
din următoarele simptome sunt prezente la un nivel semnificativ și reprezintș o modificare
importantă față de comportamentul obișnuit:
(h) Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare.
(i) Scăderea nevoii de somn.
(j) Mai vorbăreț decât de obicei, sau presiunea de a vorbi.
(k) Fugă de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gândirii.
(l) Distractibilitate
(m) Creșterea activității direcționate către un obiectiv sau agitație psihomotorie.
(n) Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe
neplăcute.
 C. Episodul se asociază cu o modificare fără echivoc a funcționării, care nu este
caracteristică individului atunci când nu este simptomatic.
D. Alterarea dispoziției și modificarea funcționării sunt observate de anturaj.
E. Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza un deficit marcat al
funcțioanării sociale și profesionale sau pentru a necesita spitalizare.
F. Episodul nu poate fi atribuit efectelo fiziologice ale unei substanțe.
Episodul depresiv major:
A. Cinci/mai multe din următoarele simptome au fost perezente pe parursu
aceleiași perioadede două săptămâni și reprezintă o modificare față de nivelul de funcțioare
anterior, cel puțin unul din simptome este, fie dispoziție depresivă, fie pierderea interesului și
plăcerii.
1. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic.
2. Diminuarea marcantă a interesului și plăcerii pentru toate sau aproape toate
activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic.
3. Scădere semnificativă în greutate fără a urma o dietă sau creștere în greutate,
ori scăderea sau creșterea apetitului aproape zilnic.
4. Insomnie sau hipersomnie aproape zilnic.
5. Agitație sau lentoare psihomotorie aproape zilnic.
6. Astenie sau pierderea energiei aproape zilnic.
7. Sentimente de inutilitate sau vinovăție exagerată sau inadecvată aproape zilnic.
8. Capacitate diminuată de a gândi, de a se concentra, indecizie, aproape zilnic.
9. Gânduri recurente de moarte, ideație suicidară recurentă fără un plan clar sau
tentativă de suicid, ori planificarea unui sucid.
B. Simptomele cauzeaza disconfort semnificativ clinic sau deficit în domeniile
social, profesional și în alte arii importante de funcționare.
C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau altei
afecțiuni medicale.
• TULBURAREA BIPOLARĂ II:
Episod hipomaniacal:
A. O perioadă bine delimitată, caracterizată prin dispoziție anormal și persistent
euforică, expansivă sau iritabilă, precum și prin activitate direcționată către un obiectiv sau
energie anormal sau persistent crescută, cu durată de cel puțin o săptămână și prezentă
ceamai parte a zilei, aproape zilnic.
B. Pe durata alterării dispoziției și a creșterii energiei sau activității trei/mai multe
din următoarele simptome sunt prezente la un nivel semnificativ și reprezintș o modificare
importantă față de comportamentul obișnuit:
(o) Respect de sine exagerat sau sentiment de grandoare.
(p) Scăderea nevoii de somn.
(q) Mai vorbăreț decât de obicei, sau presiunea de a vorbi.
(r) Fugă de idei sau sentimentul subiectiv de accelerare a gândirii.
(s) Distractibilitate
 (t) Creșterea activității direcționate către un obiectiv sau agitație psihomotorie.
(u) Implicare excesivă în activități cu potențial ridicat de a conduce la consecințe
neplăcute.
C. Episodul se asociază cu o modificare fără echivoc a funcționării, care nu este
caracteristică individului atunci când nu este simptomatic.
D. Alterarea dispoziției și modificarea funcționării sunt observate de anturaj.
E. Episodul nu este suficient de sever pentru a cauza un deficit marcat al
funcțioanării sociale și profesionale sau pentru a necesita spitalizare.
F. Episodul nu poate fi atribuit efectelo fiziologice ale unei substanțe.
Episod depresiv major:
A. Cinci/mai multe din următoarele simptome au fost perezente pe parursu
aceleiași perioadede două săptămâni și reprezintă o modificare față de nivelul de funcțioare
anterior, cel puțin unul din simptome este, fie dispoziție depresivă, fie pierderea interesului și
plăcerii.
1. Dispoziție depresivă cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic.
2. Diminuarea marcantă a interesului și plăcerii pentru toate sau aproape toate
activitățile, cea mai mare parte a zilei, aproape zilnic.
3. Scădere semnificativă în greutate fără a urma o dietă sau creștere în greutate,
ori scăderea sau creșterea apetitului aproape zilnic.
4. Insomnie sau hipersomnie aproape zilnic.
5. Agitație sau lentoare psihomotorie aproape zilnic.
6. Astenie sau pierderea energiei aproape zilnic.
7. Sentimente de inutilitate sau vinovăție exagerată sau inadecvată aproape zilnic.
8. Capacitate diminuată de a gândi, de a se concentra, indecizie, aproape zilnic.
9. Gânduri recurente de moarte, ideație suicidară recurentă fără un plan clar sau
tentativă de suicid, ori planificarea unui sucid.
B. Simptomele cauzeaza disconfort semnificativ clinic sau deficit în domeniile
social, profesional și în alte arii importante de funcționare.
C. Episodul nu poate fi atribuit efectelor fiziologice ale unei substanțe sau altei
afecțiuni medicale.

Cauze și factori de risc în tulburarea bipolară:

Cauzele tulburarii bipolare sunt genetice si biologice, însa acestea pot rămane latente
mult timp în absența unor condiții care să le declanșeze.
Tulburarea bipolară are șanse mari să debuteze dupa încheierea unui eveniment
stresant.Factorii de risc sunt următorii:
• stres ridicat;
• abuzul de alcool sau droguri;
 • experiențe traumatice;
• istoricul psihiatric al familiei.
Tulburarea bipolară are o componentă genetică majoră, cu implicarea de multiple
fragmente genetice, cu defecte mai ales pe acele gene implicate in reglarea ceasului biologic.
Studiile arată, de asemenea, că factorii de mediu sunt implicați și nu există nicio garanție că o
persoană va dezvolta tulburare bipolară, chiar dacă poartă genele implicate în apariția
tulburării.
De-a lungul timpului, au fost făcute studii și cercetări în ceea ce privește tratamentul
în cazul tulburării bipolare. Impactul tulburării bipolare poate fi observat de-a lungul mai
multor aspecte ale vieții pacienților. Simptomele depresive în comparație cu simptomele de
creștere a dispoziției sunt mai răspândite și par să producă o afectare funcțională mai mare.
Într-un studiu, pacienții cu diagnostice din spectrul tulburărilor bipolare, 87% dintre pacienții
care au avut un episod depresiv în anul precedent au raportat o afectare severă a rolului (în
ceea ce privește munca, viața socială, activitățile de agrement și responsabilitățile familiale și
la domiciliu) comparativ cu 57 % dintre cei care au experimentat un episod maniacal sau
hipomaniacal în anul precedent. Având în vedere vârsta de debut în general timpurie,
tulburarea bipolară subminează de obicei dezvoltarea socială, educațională și precoce a
carierei, ceea ce poate explica de ce tulburarea bipolară este asociată cu niveluri educaționale
mai scăzute și rate mai ridicate ale șomajului decât populația generală. Un studiu
epidemiologic a constatat că persoanele cu tulburare bipolară, comparativ cu cele fără, au fost
mult mai probabil să fi fost concediați sau concediați; să fi avut un supraveghetor nemulțumit
de munca, comportamentul sau atitudinile lor; și să fi avut interacțiuni cu sistemul de justiție
penală.
Tulburarea bipolară este asociată cu rate crescute de tulburări psihiatrice și medicale
comorbide, care pot complica diagnosticul, cursul și tratamentul. Într-un studiu, 12 65%
dintre pacienții cu tulburare bipolară au avut 1 sau mai multe diagnostice comorbide pe
durata vieții Axa I, în timp ce mai mult de 40% dintre pacienți au avut 2 sau mai multe și
aproape 25% au avut 3 sau mai multe. Cele mai frecvente comorbidități psihiatrice au fost
tulburările de anxietate și consumul de substanțe, în timp ce comorbiditățile medicale comune
au inclus bolile cardiovasculare și obezitatea.