Sunteți pe pagina 1din 4

Depresia

Pacientul cu depresie prezintă o privire stinsă, lipsită de strălucire, mimica ștearsă,


expresia feței trădează tristețe, îndurerare, tegumentele pot fi uscate din cauza deshidratării,
vestimentația poate fi în dezordine, murdară, necălcată, întotdeauna în culori închise.
Stabilește cu dificultate un contact vizual, vorbește monoton cu voce stinsă, atenția este
redusă, se concentrează mai greu.

Principalele sindroame diagnosticate cu tulburări afective:

Depresia majoră (tulburare unipolară);


Boala maniacodepresivă (tulburare bipolară).

În depresia majoră cel puțin 5 din următoarele simptome trebuie să fie prezente pentru cel
puțin 2 săptămâni și să demonstreze fie o schimbare în activitate, fie pierderea interesului.

Simptome:

Depresia e prezentă pe tot parcursul zilei, semnalată de subiect sau de ceilalți;


Pierderea în greutate (scăderea cu aproximativ 5% a greutății corporale pe lună) sau
creșterea apetitului și a greutății;
Insomnie sau hipersomnie aproape în fiecare zi;
Agitație sau reducerea activității;
Oboseală sau pierderea energiei, prezentă pe tot parcursul zilei;
Sentimente de lipsă a respectului față de sine sau culpabilitate (vinovăție) excesivă;
Scăderea capacității de gândire, concetrare sau decizie;
Gânduri obsesive despre moarte, dar nu teama de moarte, fără tentative de suicid.
Particularități de îngrijire:
A. Menținerea stării de siguranță a pacientului:

Supravegherea frecventă a pacientului;


Se înlătură de la pacient obiectele ascuțite (lame de ras, obiecte tăioase etc);
Se încurajează pacientul să-și exprime sentimentele;
În mod repetat, se evaluează riscul de suicid;

B. Se aplică măsuri pentru îmbunătățirea încrederii în sine:

Se determină sustragerea pacientului de la preocupări negative;


Implicarea pacientului în activități recreative, de petrecere a timpului în mod plăcut;
Se instruiește pacientul să aplice autodisciplina;
Se ajută pacientul să-și evalueze controlul și procesele emoționale astfel încât să apară
sentimente de mulțumire;
Recunoașterea îndeplinirii obiectivelor prin considerații pozitive, concrete;
Se ajută pacienții în identificarea și notarea punctelor forte personale;
Se instruiește pacientul să aplice diferite moduri de a refuza, pentru a-i împiedica pe
alții să-l manipuleze sau să profite de pe urma lui;
Se acordă pacientului responsabilitate de îngrijire;
Se lucrează activ cu pacientul pentru stabilirea controlului relațiilor sale interumane în
viața cotidiană. Scopul major- îmbunătățirea controlului asupra vieții proprii;
Educarea și sfătuirea familiei pentru a participa la îngrijirea pacientului;
Se încurajează exprimarea verbală și non-verbală a sentimentelor pacientului, se evită
dicuția în contradictoriu și orice atitudine ce ar putea leza sentimentele pacientului;
Se vor dezvolta relații interpersonale, pacienții fiind încurajați să participe la activități
de grup, se vor crea condiții pentru ca pacienții să învețe reglile sociale și să le
exerseze într-un mediu protejat;
Adesea pacienții depresivi suferă de un deficit de aport alimentar și lichidian, trebuie
luate măsuri de combatere a constipației, generate de lipsa de activitate, aport
insuficient de lichide;
Administrarea tratamentului psihofarmacolic, antidepresive;
Supravegherea efectelor tratamentului prescris.
Îngrijirea pacientului cu insomnie:
Asistenta medicală culege informații cu privire la tulburările de somn;
Se face o observație corectă cu privire la durata și calitatea somnului;
Se va constata decalajul care poate exista între reducerea reală a duratei somnului și
impresia bolnavului că nu poate dormi;
Se va ajuta bolnavul pentru a găsi și a menține obiceiurile personale care induc somnul
(ex: un pahar cu apă înainte de culcare, ore de lectură etc);
Se va observa evoluția și modificările insomiei;
Administrarea unui tratament medicamentos cu antidepresive;
Supravegherea orarului de administrare a medicamentelor și incidentele posibile
produse asupra somnului de doza de medicament și natura produsului administrat;
Supravegherea somnului= modul când adoarme pacientul sau dacă se trezește foarte
devreme sau frecvent în timpul nopții;
Asistenta va analiza tulburările de somn în ritmul general pe o durată de 24h;

Episodul maniacal:
O perioadă de timp definită, cu afectivitate exaltată, expansivă sau iritabilă într-o
manieră anormală, persistând o perioadă de cel puțin o săptămână;
În cursul perioadei de modificare a afectivității, trebuie să fie prezente cel puțin 3
dintre următoarele simptome:
 Creșterea stimei față de sine, cu idei de grandoare;
 Reducerea nevoii de somn (2,3 ore din 24);
 Dorința de a vorbi tot timpul;
 Fuga de idei, prezența agitației psihomotorii;
 Creșterea activității orientate spre un scop social, școlar,
profesional.

Obiective speciale în îngrijirea maniei:


 Riscul de rănire, hiperactivitatea, agitația, impulsivitatea, tendința către izbucnirilor
ostile îi expun pe pacienți riscului de a se răni singuri; de aceea este important să se
promoveze siguranța pacientului;
 Se va asigura o alimentație și un aport lichidian adecvat pe o perioadă lungă de timp;
pacientul hiperactiv va consuma cu predilecție mici gustări care nu asigură necesarul
energetic al organismului;
 Optimismul nejustificat și judecata alterată sunt datorate unei percepții inadecvate a
mediului înconjurător al pacientului; asistenta medicală va face tot posibilul pentru a
forma o gândire bazată pe realitate, pacienții vor fi implicați în activități concrete de
îngrijire;
 Tulburările de somn, ritmul somn-veghe poate deveni neregulat și poate avea ca
urmare o epuizare potențial letală;
 Asistenta medicală trebuie să supravegheze semnele de oboseală și de epuizare pentru
o evaluare corectă a satisfacerii nevoii de a dormi și a se odihni;
 Se va reduce intensitatea stimulilor din mediul înconjurător înainte de a dormi;
 Echipa de îngrijire trebuie să stabilească limite și să asihure în mod constant
respectarea acestora;
 Se înfrânează tendințele de manipulare ale pacientului;

Distima este o formă cronică, mai puțin severă a depresiei. Subiectul când este deprimat,
prezintă cel puțin 2 dintre următoarele caracteristici:

Pierderea poftei de mâncare sau invers, bulimie;


Insomnie sau hipersomnie;
Oboseală sau astenie fizică marcată;
Scăderea respectului față de sine;
Dificultăți de concentrare sau dificultate de a lua decizii;
Sentimentul de pierdere a speranței.

Depresia majoră atipică prezintă următoarele particularități:


Bulimie și hipersomnie;
Senzație de mâini sau picioare grele;
Neliniște importantă;
Reactivitate excesivă la schimbările exterioare.

Așadar, tulburările afective reprezintă răspunsuri de adaptare inadecvată la sursele


emoționale implicând evaluarea incorectă a unor sentimente puternice. Factorii care supun
individul la riscul unor tulburări afective sunt: antecedente familiale, expunerea în copilărie la
un mediu înconjurător, ostil, negativ, lipsa de realații intime bazate pe încredere, boli fizice
sau alte elemente.

Indivizii care suferă de diferite tipuri de depresie pot să dezvolte neadaptări în viața de
familie, în relațiile sociale și ocupaționale. În activitatea desfășurată personalul medico-sanitar
trebuie să examineze cu atenție semnele clinice, influența mediului, atitudinea și
comportamentul pacientului precum și ajutorul social necesar pentru echilibrare.

S-ar putea să vă placă și