UNIVERSITATEA „PETRE ANDREI” DIN IAȘI

FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI ȘI ASISTENȚĂ

SOCIALĂ

DISCIPLINA:

PSIHOPATOLOGIE ȘI PSIHOLOGIE
CLINICĂ

ANUL II, SEM.II

LECT. UNIV. DR. MONICA MIHĂILĂ

STUDENT,

ANTON MIHAIL

2021

1
 I.Cele 6 diferențe dintre tulburarea bipolară și
tulburarea de personalitate la limită (BPD)
Elementul emoțional este unul dintre cele mai importante pentru ființa umană, deoarece ne
permite să evaluăm implicația pentru noi a ceea ce se întâmplă în jurul nostru și motivează
diferite tipuri de comportament.
Bucuria ne îndeamnă la acțiune și la repetarea comportamentelor care au generat-o, la fel
ca plăcerea. Tristetea ne conduce sa evitam repetarea situatiilor. Frica ne determină să evităm
stimulii. Iubirea și ura ne determină să ne apropiem sau să ne îndepărtăm de ființe, stimuli sau
situații. 
Emoțiile nu sunt imuabile și se schimbă în funcție de evenimente. Cu toate acestea, există
diferite tulburări în care cei care suferă de aceasta suferă schimbări rapide ale emoționalității pe
care nu le pot controla și care, mai devreme sau mai târziu, le fac să sufere.
Aceste tulburări au simptome care, în anumite privințe, le fac foarte asemănătoare și uneori
pot fi chiar confundate. De aceea, vom analiza diferențele dintre tulburarea bipolară și
tulburarea de personalitate la limită.
Tulburarea bipolară este împreună cu depresia una dintre tulburările de dispoziție,
caracterizată prin prezența unuia sau mai multor episoade maniacale sau hipomaniacale, care pot
fi precedate sau urmate de un episod depresiv.
În episoadele maniacale apare o dispoziție expansivă și euforică, stima de sine umflată și
sentimentele de măreție apar frecvent. Alte simptome care pot și / sau ar trebui să fie prezente
sunt creșterea nivelului de energie, scăderea somnului, distragerea atenției, lipsa evaluării
riscurilor și emisia de comportamente cu risc ridicat și zborul ideilor.
În anumite cazuri severe, pot apărea, de asemenea, halucinații și amăgiri, verbul și
iritabilitate / ostilitate. Simptomele durează de obicei cel puțin o săptămână. Episoadele
hipomanice sunt similare, dar cu o intensitate și o durată mult mai scurte (cel puțin patru zile) și
nu există modificări, cum ar fi iluziile.
În ceea ce privește episoadele depresive, se simte o dispoziție tristă timp de cel puțin două
săptămâni, împreună cu anhedonia și apatia, iar motivația sau capacitatea de a simți plăcere sunt
adesea pierdute. Deznădăjduirea și pasivitatea, gândurile la sinucidere și problemele legate de
somn și alimentație sunt, de asemenea, frecvente.
Există două tipuri de tulburare bipolară, tipul 1 și tipul 2. În primul, este esențial să apară
cel puțin un episod de tip maniacal sau mixt, care poate sau nu să fie urmat sau precedat de un
episod depresiv. Al doilea se referă la persoanele care experimentează unul sau mai multe
episoade depresive împreună cu cel puțin un hipomaniac.
Tulburare de personalitate la limită (BPD)
În ceea ce privește tulburarea de personalitate la limită, este o tulburare de personalitate
caracterizată printr-un model de comportament în care predomină instabilitatea afectivă,
emoțională și relațională, împreună cu un nivel ridicat de impulsivitate, care începe în perioada
adolescenței ca urmare a interacțiunii dintre aspectele biologice și experiențele și învățarea
efectuate de subiect.

2
 Printre cele mai caracteristice simptome le găsim stima de sine scăzută, sentimente
permanente de vid și de mică valoare, reactivitate ridicată la evenimente și interacțiuni,
experiență extremă a emoțiilor și idealizare sau devalorizare a altora în termeni foarte categorici.
De asemenea, evidențiază prezența unei panici atroce care trebuie abandonată, făcând
eforturi frecvente pentru a o evita (deși acest lucru nu este real).
Gândurile sinucigașe (și, în multe cazuri, încercările de a le îndeplini) sau actele auto-
vătămătoare sunt de asemenea frecvente. Ar putea aparea tulburări asociate cu disocierea, cum
ar fi depersonalizarea sau derealizarea. În anumite contexte, aceștia pot fi criticați pentru că sunt
iritabili, se speculează că, din cauza unei dificultăți relative de a-și recunoaște și exprima
emoțiile, deși se știe puțin despre aceasta.

Asemănări între tulburarea bipolară și tulburarea de personalitate la limită :

Persoanele cu ambele tulburări au simptome precum impulsivitate ridicată, iritabilitate și un
tipar de relație superficială (cel puțin uneori).
Cea mai importantă coincidență este o mare labilitate emoțională, care se schimbă rapid de
la o stare emoțională la alta.
În plus față de cele de mai sus, avem de-a face cu două dintre tulburările care au fost cele
mai legate de realizarea și / sau desăvârșirea încercărilor de sinucidere, tulburarea bipolară fiind
una dintre cele mai frecvent legate (împreună cu depresia și dependențele) și fiind Borderline .
Tulburare de personalitate tulburarea care a fost cea mai legată de sinucidere.
În cele din urmă, putem găsi subiecți care prezintă ambele diagnostice, tulburare de
personalitate la limită și tulburare bipolară. Deși acest lucru indică în mod clar că nu sunt
considerați la fel, adevărul este că multe dintre simptome sunt foarte asemănătoare.

Diferențe dintre tulburarea bipolară și tulburarea de personalitate la limită:

Punctele anterioare comune pot duce la gândul că ambele tulburări sunt foarte
asemănătoare și, în unele cazuri, ar putea fi chiar confundate. Dar, în ciuda faptului că tulburarea
bipolară și limita au puncte comune și o parte a simptomelor lor coincid, ne confruntăm încă cu
entități de diagnostic cu diferențe diferite între ele.
Printre cele mai semnificative diferențe găsim următoarele:
1. Prezența sau absența euforiei
Atât în tulburarea bipolară, cât și în tulburarea limită găsim schimbări rapide în emoții
foarte intense. Cu toate acestea, în timp ce în tulburarea bipolară există unul sau mai multe
episoade maniacale sau hipomaniacale care sunt legate de o dispoziție expansivă și euforică, în
tulburarea limită persistă un ton afectiv de tip depresiv, fără apariția euforiei.
2. Stabilitatea modificărilor
Deși schimbările de dispoziție pot fi foarte rapide în Tulburarea Limită sau Tulburarea
Limită a Personalității, în cazul Tulburării Bipolare poate fi mult mai stabilă și de durată. De
exemplu, cineva cu tulburare limită poate avea schimbări constante de dispoziție pe parcursul
unei zile, sau chiar într-o oră sau câteva. Subiectul cu tulburare bipolară prezintă modificări
bruște, dar sub formă de episoade care durează de obicei mai mult.
În ciuda acestui fapt, trebuie luat în considerare faptul că persoanele cu tulburare bipolară
au fost cicliști rapizi (cu cel puțin patru modificări ale polarității emoționale într-un an) poate
prezenta o labilitate mai mare decât media, deși, în general, nu va fi la fel de marcată ca în cazul
tulburării limită.

3
Pe de altă parte, nivelul de impulsivitate este stabil și constant la pacienții cu tulburare limită, în
timp ce în tulburarea bipolară apare doar în faza maniacală.

3. Motivul schimbării dispoziției

O altă diferență poate fi găsită în ceea ce declanșează exact modificarea, în timp ce în
tulburarea bipolară constatăm că aceste modificări sunt considerate a fi datorate modificărilor și
neregulărilor neurotransmițătorilor cerebrali, cele ale tulburării limită sunt adesea localizate în
străinătate, în stres psihosocial, relații interumane și experiențele celor care suferă de aceasta.
Adică, cineva cu tulburare bipolară poate să nu fie conștient de ce anume le-a cauzat
modificările, în timp ce limita poate asocia aceasta cu o discuție sau un disconfort mult mai
specific.
4. Prezența perioadelor asimptomatice
Tulburarea de personalitate la limită, ca o alterare a personalității care este (astfel
caracteristicile sale sunt integrate în modul de a fi al subiectului), rămâne consecventă în timp.
Adică, nu există perioade asimptomatice în sine. Dimpotrivă, în Tulburarea bipolară găsim că
între episoade pot exista perioade fără simptome mai mult sau mai puțin prelungit, deși nu este
neobișnuit ca simptomele subclinice să persiste uneori. Și, deși nu este cel mai frecvent, este
posibil ca episoadele să nu fie nici măcar repetate.
5. Nivelul de stimă de sine
Deși experiența ambelor tulburări pe termen lung implică de obicei o scădere a stimei de
sine și a conceptului de sine, în Tulburarea bipolară aceasta va varia foarte mult în funcție de
tipul de episod pe care îl are subiectul.
În faza maniacală apare de obicei o dispoziție expansivă în care evidențiază senzații de
măreție, fiind stima de sine a crescut foarte mult. În fazele depresive, starea de spirit și valoarea
de sine sunt de obicei mult diminuate. În perioadele asimptomatice, această parte a conceptului
de sine poate fi la niveluri normative, deși poate fi, de asemenea, modificată.
Când vine vorba de tulburarea de personalitate la limită, cei care suferă de aceasta tind să
aibă o opinie foarte scăzută despre ei înșiși, adesea simțindu-se neputincioși și lipsiți de valoare.
În marea majoritate a pacienților, senzația predominantă se simte goală și se teme să fie
abandonată.
6. Relația cu ceilalți
Am văzut anterior că în ambele tulburări poate apărea prezența unor relații superficiale,
superficiale sau instabile. Cu toate acestea, putem observa și diferențe.
Subiectul cu tulburare de personalitate la limită tinde să aibă sentimente de vid, de valoare
redusă și o panică extremă de a fi abandonat. De multe ori stabilesc relații de dependență, care
trebuie să fie înțelese, iubite și apreciate. De asemenea, că luptă constant, că îi idealizează pe alții
sau îi devalorizează.
Cu toate acestea, subiectul cu tulburare bipolară este legat de alții în mod normativ atunci
când se află în faza asimptomatică, apărând superficialitate mai ales în fazele maniacale, dar de
obicei nu există dependență emoțională a celorlalți (deși poate apărea în faze depresive).
.

Bibliografie:

4
1.American Psychiatric Association. (2013). Manualul de diagnostic și statistic al tulburărilor
mentale. A cincea ediție. DSM-V. Masson, Barcelona.
2.Santos, J.L. ; Garcia, L.I. ; Calderón, M.A. ; Sanz, L.J; de los Ríos, P.; Izquierdo, S.; Román,
P.; Hernangómez, L.; Navas, E.; Ladrón, A și Álvarez-Cienfuegos, L. (2012). Psihologie clinica.
Manual de pregătire CEDE PIR, 02. CEDE. Madrid.

II. Tulburari de personalitate – exemple practice

5
1.Tulburare de personalitate antisocială

ANAMNEZA
R. are 27 de ani şi a venit la centrul de sanatate mintala pentru un control , trimis fiind de către
şeful său, înurma unor atacuri de furie la locul de munca. Cu toate susine cu tărie că
nu are nimic, a fost de acord să completeze câteva teste şi să răspundă la întrebările puse.
S-a efectuat anamneza subiectului, pentru a afla informații despre trecutul acestuia şi pentru
a afla condițiile care au dus la apariția unei dezordini psi!ice.
 Antecedente patologice personale:
-boli infecțioase" rujeolă la ase ani şi oreion la vârsta
pubertăii, depăşite fără complicații.
- f ă r ă   t r a u m a t i s m e c r a n i e n e . În jurul vârstei de 21 ani a
suferit numeroase leziuni însă fără complicaii în urma unui accident de
motocicletă, iar la vârsta de 22 de ani a fost operat de apendicită.
„Probleme nervoase în copilărie:
-multiple accese de furie, în care se lovea cu capul de pere ți până când primea ceea ce
îşi dorea.-balbis mul care s e accentua în s itua țiile s tres ante s au emo ționante,
dar   i în s itua ț iile în care era și nervos.

Antecedente familiale:
-tatăl în vârstă 54 de ani , alcoolic , studii superioare , functie de director ;
-relația cu tatăl este distantă, cei doi certându-se foarte mult și având multiple momente
tensionante;
 -mam în vârstă de 52 de ani , sănătoasă şi în timpul concepției şi în present,
studii superioare cu functie de răspundere.
 -foarte multe certuri şi neînțelegeri cu mama sa, la care locuiete încă.
 - fratele său, are 23 de ani;
 - nu are antecendente psihopatologice;
 - este absolvent al unei facultăii de inginerie;
 - în prezent nu are loc de munca.
 - cei doi frai nu sunt foarte apropiai.
- tip de familie" despărțită prin divorț când R. avea vârsta de şase ani. Cei doi frați au rămas
alături de mamă ,însă păstrând în permanenă contactul cu tatăl.
- atmosfera şi climatul familial - dezacord între părinți şi copii;
- afecțiuni mintale în familie-bunica din partea tatălui a fost diagnosticată cu schizofrenie şi
s-a aflat sub tratament până la sfârşitul vieții sale.
-aceasta consumă  și alcool;

Istoricul școlarității:
-rezulta te  ş colare  foarte  bune  în  ș coala  primară.

6
  -relația cu învățătoarea şi profesorii din gimnaziu a fost una foarte bună, La liceu a
început să fie tot mai rebel, fiind exmatriculat din două licee din orșaul în care
locuiește.
-are talent la desen și înclinații spre sport unde început să facă performanță în handbal. A jucat la
o echipă important ă  din oraș ul  s ău,  iar după  doar   două  luni   a  fos t  dat
afară   de   antrenor  pentru neres pectare a cerințelor din cadrul echipei;
-rela ț ia cu cole gii a fos t întotdeauna bună, făcându- i prieteni pes te tot fără
dificult ăți ;
- a absolvit Facultatea Marketing și Administraie Publică, urmând cursurile
la dis tanță;
-nivel educațional atins;

Istoria ocupațională:
-marea dorin ță a s a es te aceea de a  avea bani, fără  a-ș i da   interes ul  ș i fără a
manifes ta interes față de ceva anume;
-a fos t plecat în s trăinata te, având  divers e joburi;
-momentan   lucrează  într- un   complex commercia l;
-în relația cu superiorii are momente în care explodează, având
a c c e s e   d e f u r i e ,   n u s e   m a i controlează, vorbeşte vulgar, devenind uneori violent
cu cei din jur ,fără să mai țină cont de statutul lor profesional sau social.
Activități sociale:
-petrecerile, filmele, muzica, ieșirile în cluburi.
-are mul ț i prieteni;
-cons ideră că ceilali îl apreciaz ă pentru că are s im ț ul umorului bine
dezvolta t, creând mai tot timpul bună dispoziție în cercul său de prieteni;
-consideră că nu poate avea aceeaşi încredere cu fetele precum cu băieții.
Sexualitatea și istoricul cuplului:
-s ubiectul nu a fos t până acum căs ătorit ş i nici nu a avut o  rela ț ie s tabilă sau
de lun g ă durată;
- preferă relațiile de scurtă durată, cea mai lungă legătură a sa durând în jur de trei luni.
-spune că sexul este foarte important pentru el,  este ceva necesar.
- n u a r e o r e l a ț i e s e r i o a s ă , deoarece, spune el, fetele din ziua de azi nu merită, nu e nici
una care să fie sinceră și să merite toată atenția lui;
Lista de probleme:
-accese de furie , agresivitate verbală si fizică , instabilitate emotivă;
Planul therapeutic:
Lui R. i s-a aplicat testul pentru evaluarea depresiei şi inventarul de personalitate.La
inventarul de depresie a obținut un scor total de 27 de puncte, ceea ce înseamnă prezența unei
depresii moderate, care se manifestă prin teama persistentă, inhibi ție în exprimare şi o
atitudine pesimistă.
În anamneza subiectului nu a fost trecută nici o pierdere a unei persoane apropiate, sau
un eşec personal marcant suferit, acest lucru putând însemna că sursa depresiei sale este una de 
origine internă.Această depresie, probabil a fost determinată de acumularea unei insatisfacții
continue, a unei frustrări, saua unui disconfort în relațiile interpersonale sau în relațiile cu
mediul.

7
 
Inventarul de personalitate evaluează subiectul în funcție de doisprezece scale"nevrozitate, 
agresivitate, depresie, excitabilitate, sociabilitate, calm, dominare, inhibiție,sinceritate
extraversiune, labilitate emoțională şi masculinitate.Cotele mici obținute de R. pe scala
nevrozității poate reprezinta faptul că acesta are o rezonanță somatică afectivă redusă, asociată cu
un grad redus de conştientizare a proceselor somatice reglatorii. Având numeroase antecedente
în care a avut un comportament agresiv, un scor aproape de maxim obținut la scala agresivităii și
confirmarea faptui că subiectul compune imaginea imaturității emoționale,
lucru evident prin atacurile fizice sau verbale, asupra animalelor sau asupra oamenilor din jurul
său, fără amai ține cont de relația dintre ei.
Scorul depresiei coincide cu cel indicat de interviul de depresie, indicând un nivel
moderat de depresie. Aceasta s-ar putea datora mai mult schimbărilor de stare frecvente pe care
le traversează, care oscilează între bună dispoziție şi nervozitate şi chiar agresivitate,
stări observate în comportamentulsubiectului de-a lungul întâlnirilor avute cu el.R. A
obținut un punctaj aproape maxim pe scala excitabilității. Relevând unele trăsături precum
iritabilitate, toleranță redusă la frustrare, chiar şi în cazul unor probleme cotidiene,
uşor de deranjat,nerăbdare, uşor de enervat şi de înfuriat, recur gând cu uşurință la
violență, declarații şi manifestări nechibzuite, manifestări nechibzuite, izbucniri afective
şi irascibilitate.
Scalele la care a obținut un punctaj scăzut, sub media normală, au fost calmul şi inhibiția.
Faptul că R. nu este calm este o consecință a faptului că este deosebit de excitabil. El
este iritabil, uşor dedezamăgit, uşor de tulburat, dar şi hipersensibil. Inhibiția redusă se referă
la faptul că subiectul e spontan, hotărât în acțiuni şi capabil de a stabili contacte. Tensiunea
somatică şi manifestările somato-afective sunt reduse în situațiile de aşteptare, şi e gata oricând
să pornească la acțiune.
La scurt timp de la completarea chestionarelor, R. a venit din nou şi am purtat o discuție în
care aufost lămurite anumite aspecte ale anamnezei. Interviul a fost următorul cum am stabilit la
întalnirea trecută, astăzi vom avea o discuție în care îți vei putea spune punctul de vedere în
legătură cu tot ceea ce consideri tu a fi o problemă. Aşadar, îmi poți spune încă o dată de ce ai
ajuns aici.
R : M-am enervat foarte tare la lucru, am urlat la şeful meu şi am vrut să bat un colegii.
iar eful m-a trimis la un control la….9 .
Ai mai avut conflicte la locul de muncă sau acesta, a fost primul.
R : Nu...am mai avut dar nu a fost întotdeauna şeful acolo...şi până la urmă s-au
băgat  ceilalți colegi. "
Întotdeauna ajungi la ceartă când ai o discuție în contradictoriu cu cineva?
R: Nu, deoarece unii nu au curajul să îmi zică ceva.

Diagnostic:

-iritabilitatea şi agresivitatea, indicate de bătăi repetate sau atacuri fizice;

-i gnorarea nes ăbuită  a s i g uran ței proprii   ori  a altora ;

8
-iresponsabilitate persistentă, indicată de incapacitatea repetată de a sus ține un
comportament demuncă regulat sau de a-şi onora obligațiile financiare,
-informațiile culese din anamneză şi din urma interviului sunt suficiente pentru a
observa ca R.îndeplineşte mai mult de trei din criteriile de diagnostic ale tulburării de
personalitate antisocială.Situațiile descrise de el, în care a fost arestat şi dus la secția de poliție,
sunt indici clari ai faptului că acomis în mod repetat fapte şi infracțiuni față de care nu are nici un
regret.Violența cu care reacționează în orice situație fără a ține cont de împrejurări, se
asociază şi cuignorarea siguranței proprii şi a altora.
Impulsivitatea şi lipsa planurilor serioase de viitor l-au determinat pe R. să schimbe
constant locurile de muncă.Tratamentul unei astfel de tulburări este foarte dificil. Pe lângă
tratamentul medicamentos, enevoie și de intrarea subiectului într-o fomă de terapie.
Indicată ar fi psihoterapia individuală,care ar avea mai mult succes într-
un mediu spitalizat pentru a evita influențele exterioare perturbatoare.
 Însă R. refuză orice forme de terapie, însă spune că s-ar putea să urmeze tratamentul medica

2. Tulburare histrionică
Prezentare generală:

C.F.M.( Anda),49 ani,naționalitate si cetățenie română,domiciliată in Pitești.

Motivul prezentării la cabinet este ca nu se mai recunoaste,isi schimba brusc dispozitia,are o

parere foarte buna despre propria persoana,desi se autoeticheteaza frecvent :” Sunt o
proasta!”;Sunt o tâmpita!”,” Eu știu că sunt nebună!”

Investigare amanunțită:

Comportament:
Are un aspect general ingrijit,curat.
Zâmbește tot timpul,de cele mai multe ori fortat,pastreaza contactul vizual mai mult de jumatate
din discutie, iar gestica este ampla,nelinistita,expansiva,fiind practic intr- o miscare,graba sau
nerabdare continua.
Răspunde amplu la toate intrebarile,fara vreo urma de indoiala.
Afectivitate:
Are o dispozitie buna la sosire,dar pe masura ce povesteste despre ea isi schimba si dispozitia si
starea de spirit,infunctie de intamplarile pe care le relateaza. Acum imi spune ca nu vrea sa stie
rezultatele chestionarelor,peste ceva timp spune ca oricum ar iesi ele( rezultatele) sa ii spun doar

9
de bine,ca la final sa imi spună că ea vrea sa știe adevarul,oricare ar fi. Acum spune ca este foarte
bine,ca abia asteapta sa termine copilul cu clasa aXII- a si cu BAC- ul,sa se linisteasca,dupa care
spune” nu scapa ea de mine! Mă linistesc doar cand vor pune pămant pe mine,că stiu că sunt
nebună!!”
Memoria si concentrarea:
Are o concentrare si o mobilitate buna a atentiei.
Memoria nu suferă modificari semnificative.
Calitatea somnului este slabă si doarme insuficient,se trezeste des să manance „ ceva bun”
( mezeluri,covrigei,alune).
Are aspiratii,interese,preocupari de nivel maxim.
In ce priveste consumul de toxice,povesteste că ea consuma cafea in cantitati mari(3-4 cani/zi);
tutun ocazional( la petreceri si intalniri); alcool consuma foarte rar,dar ingereaza frecvent
medicamente antiinflamatoare si de raceala si gripa si o obliga si pe fiica ei sa le ia,pentru ca stie
ea ca o sa raceasca daca nu o asculta si pleaca dezbracata de acasa.

Antecedente familiale:
Tatal a fost diagnosticat cu boala Parkinson,sindromAlzheimer,dementa vasculara si HTA.

Interviu
In interviul ,Anda se prezinta ca fiind asistent farmacist,ca lucreazaintr- una din farmaciile unui
renumit lant de farmacii,ca este casatorita de 19 ani si are o fata de 18 ani eleva in clasa a XII-a.
Povesteste ca s- a nascut in Pitesti,face parte dintr- o familie organizata compusa din
bunici,parinti si o sora.
Bunicii s- au mutat la Pitesti cand ea si sora ei erau mici,pentru a- i ajuta pe parinti. Isi aduce
aminte de ei cu tot dragul,pentru ca le faceau toate poftele si le luau apararea in fata parintilor,dar
din pacate ei au decedat cand fetele erau in scoala generala.
Mama si tatal ei au fost muncitori la Textila,duri ca si parinti,foarte stricti si foloseau foarte des
pedeapsa ,chiar fizica,in educatie.
Legatura dintre ea si parinti nu a fost una stransa,acestia fiind foarte autoritari,de aceea si- a dorit
sa plece la facultate cat mai departe de ei.

10
Relatia dintre ea si sora ei e buna- asa spune ea- sora fiind mai mica si mai bolnavicioasa si deci
cu nevoi mai multe,chiar si de atentie din partea parintilor.
A povestit ca de multe ori in copilarie a luat bataie de la parinti pentru sau din cauza surorii ei
care era foarte băiețoasa si cu multe idei năstrusnice,iar ea era considerata responsabila si deci si
vinovata de tot ce facea rău sora ei.
Dupa ce a terminat liceul in Pitesti,incearca la facultate la Iasi,unde nu a reusit si s- a vazut
obligata sa se angajeze tot la Textila pentru a putea sa isi platească meditatiile ,astfel incat sa dea
examen din nou in urmatorul an.
Dupa al doilea esec la admiterea in facultate,s- a resemnat in ce priveste studiile superioare,dar a
facut cateva cursuri de calificare si specializare,astfel ca si- a schimbat locul de munca de cateva
ori,pana a ajuns sef de tura la o sectie de croitorie.
Dupa casatorie ramane insarcinata,îi decedează socrul,sotul merge sa lucreze in Italia. Are o
viata agitata,tot timpul dorind da invete ceva,sau sa rezolve problemele familiei extinse. Creste
mai mult singura fetita,are grija si de soacra ei,se ocupa si de tatal care se imbolnaveste,face si
toate obiceiurile după inhumarea socrului.
Cand fiica a mai crescut si îndatoririle legate de parastase s- au incheiat,si- a dat seama ca nu ii
mai place jobul pe care il avea si a facut scoala postliceala sanitara,specializarea asistent
farmacie si astfel,dupa terminarea acesteia s- a angajat ca asistent medical de farmacie la varsta
de peste 40 ani.
Desi relatia cu tatal nu a fost cea mai fericita,ea s- a implicat foarte mult atunci cand acesta
s- a imbolnavit,poate mai mult decat era cazul,ducandu- i pe furiș alimente, dulciuri, țigări,chiar
si alcool,chiar daca ii erau interzise.
In tot ce a povestit s- a plasat pe ea in centrul discutiei,in eroul salvator,in persoana fara de care
nu se putea face nimic bun si de calitate- indispensabila.
Pentru a clarifica putin situatia,s-au aplicat trei chestionare dupa ce i s-a facut instructajul la
fiecare chestionar in parte,apoi au fost interpretate astfel:
La primul instrument aplicat- „Chestionarul de Acceptare Neconditionataa Propriei Persoane-
USAQ„a obtinut un scor de 88, deci se incadreaza la o valoare medie de acceptare
neconditionata a propriei persoane,incadrand- o in normalitate,deoarece scorul mic se poate
asocia cu prezenta simptomelor specifice depresiei,iar un scor mare poate fi semn de
comportament anti- social agresiv.
Al doilea chestionar aplicat a fost „Scala stimei de sine-SS” ,unde a obtinut un scor de 34, din
nou un nivel mediu si la stima de sine,iarasi normalitate pentru ca o stima de sine foarte mare
sau foarte mica poate duce la probleme psihologice.
Cel de al treilea si ultimul chestionar completat a fost „ Chestionarul de personalitate- SCID II”.
Rezultatele acestuia ne- au adus in prim plan o tulburare de personalitate schizoida( pentru ca a
bifat cu DA la 4 itemi cuprinsi intre 60 si 65).

11
Nu stiu daca s- a concentrat foarte mult pe acest chestionar,sau daca a raspuns corect,sau pur si
simplu asta era starea ei atunci,dar mi se pare mai degraba o tulburare histrionica.
Nu cred ca are o tulburare de tip schizoid pentru ca prezinta interes fata de alte persoane si
relatii; nu este introverta,retrasa,singuratica; ea doreste sa isi faca noi cunostinte,sa
socializeze,are multi prieteni,da dovada de competente oratorice; nu prea e calma si
linistita,dimpotriva as putea spune: daca nu e in centrul atentiei se supara,spune ca e geloasa pe
ceilalti; de fiecare data cand isi cumpara ceva, tine cu tot dinadinsul sa il arate,se lauda la seful
de farmacie cu tot ce face bine la serviciu.
Când nu isi cumpara nimic,sau crede ca nu mai are cu ce sa iasa in evidenta isi schimba culoarea
la par,sau se tunde.
Trece de la o idee la alta,are un ton fluctuant al vocii,e destul de usor de impresionat,fie pozitiv
,fie negativ.
Își schimba usor impresiile,se emotioneaza usor,dramatizeaza,se victimizeaza,cateodata recurge
chiar si la santaj emotional si manipulare( mai ales in relatia cu sotul si fata).
Recunoaste ca ea insasi e cea mai importanta persoana din viata ei,iar daca i se promite
ceva,trebuie sa se intample acum,doreste satisfactie imediata si nu are toleranta la frustrare.
Desi uneori motivele invocate pentru astfel de reactii si manifestari sunt bizare,ea considera ca
sunt legitime si se simte indreptatita sa se comporte asa.
Întotdeauna altcineva este de vina pentru comportamentele ei iesite din tipar,iar cand se întâmplă
ca altcineva sa aiba o iesire,o blameaza,fara sa constietizeze ca si ea face la fel.
Simplul fapt ca vorbeste despre sotul sau ca fiind „ Fat- frumos”, denotă ca priveste viata
relatiile intr- un mod idealizat si romantat.
Din ce o cunosc eu,este o persoana incantatoare,dar devine obositoare prin manifestarile ei
exagerate ,dispoziția schimbatoare si setea de a capta atentia.

3.Tulburare de personalitate schizotipală

Laura, o femeie de 38 de ani,necăsătorită, cu studii superioare și preocupăriintelectuale, a

venit la cabinet cu următoarele acuze: neputința de a descoperi cauzele propriilor deficiențe de
relaționare; dificultăți în identificarea resurselor necesare pentru a-și„manifesta întregul
potențial”; obstacole în identificarea și manifestarea „sineluiautentic”.
Psiholog: Bună ziua. Luați loc unde credeți că vă este mai comod. (Clienta alege un fotoliu
despărțit de o măsuță transparentă de cel al psihologului). Cu ce anume vă pot fi de folos?
Laura: Știți ... eu ... (scoate un caiet voluminos în care erau notate presupunerile ei despre
cum va decurge intervenția psihologică și intelecualizări referitoare la probleme). Mi-aș dori să

12
scap de măștile mele care au ajuns să mă obosească și pe care le socotesc păguboase.
Psiholog: Văd că v-ați pregătit înainte de întâlnirea noastră.
Laura: Da. Am pus pe hartie temele despre care cred că ar fi util să vorbim. Să fiu sigură că nu
îmi scapă nimic…
Psiholog: O să discutăm pe îndelete notele din caiet. Înainte însă aș fi curios să-mi împărtășiți, în
câteva cuvinte, care ar fi esența lor. Ce v-ați dori să schimbați?
Laura: Nu știu dacă vreau sau dacă trebuie să schimb ceva sau dacă schimbare este cuvântul.
Pentru început vreau să înțeleg. Am impresia că toatelucrurile sunt un ghem cu multe capete de
fire care iesdin el. Este nevoie să trag de fire; toate îmi suntînșirate și nu știu ce să fac cu ele.
Două lucruri măderanjează profund. Este o mare diferență între„Laura în relație cu persoane
cunoscute și apropiate”și „Laura în relație cu persoanele pe care nu lecunosc”. Pe de altă parte,
nu mă pot manifesta„autentic Laura” cu cea din urmă.
Psiholog: Înțeleg că cele descriese v-au creat până acum disconfort. Ce credeți v-ar fi de folos să
aveți o stare mai bună?
Laura: Mi-aș dori să scap de măștile mele păguboase. Pe de altă parte vreau să-mi exprim
întregul potențial și nu știu să mă sprijin ... (crește anxietatea și somatizează – apare eritemul
pudic).
Psiholog: Puteți să-mi spuneți mai multedespre aceste măști pe care dumneavoastră le-ați
numit păguboase?
Laura: Simt că trebuie să facem o incursiune în trecut. Cred că ceva mă reține în manifestarea
sinelui autentic. În fapt nu știu care este acesta și cum s-ar manifesta el în mod autentic!
Psiholog: Veți căuta și resurse de sprijin în trecut?
Laura: Poate că, dacă aflu ce și în ce mod îmi stă în cale, voi găsi și soluții.
Psiholog: Înainte de a ne continua explorarea vă rog să vă gândiți la ultimele două săptămâni și
să încercați să vă evaluați aceste patru dimensiuni: individual, interpersonal, social și global.
Marcați starea resimțită pe aceste linii continue unde „0”înseamnă foarte inadecvat iar „10”
înseamnă că v-a fost foarte bine. (clienta completează scala de evaluare a rezultatului - ORS
(Miller and Duncan, 2002) marcând cu un semn pe linia continuă de sub fiecare dimensiune).
Psiholog: Mulțumesc. Mă întreb dacă la acest rezultat au contribuit și toate cele pe care mi le-ați
spus înainte.
Laura: Toate sunt consecință a neputințelor mele. Pentru asta m-am decis să apelez la psiholog.
Vreau să-ncetez să mai despic firul în 564.
Laura are puțini prieteni și este oricum rezervată în privința lor. Locuiește cu chirie,cu toate că
are în proprietate un apartament.
Consideră că apartamentul aflat în proprietate„nu o reprezintă”. A avut o copilărie fericită,
îi plăcea să deseneze (semna cu un pseudonim) și a avut o etapă în care avea impresia că a fost
înfiată. De la mamă a aflat că a fost „o sarcină nedorită”. Încă dincopilărie s-a considerat în
avans față degenerația ei, fiind validată de mamă. Are o soră pe care multă vreme a perceput-o
„catata” iar pe ea însăși „ca mama”. Atmosfera din casă, în perioada copilăriei și aadolescenței, o
consideră „conflictuală și polarizată”. În perioada adultă a avut o relațiede durată, foarte
profundă, cu un partener mai în vârstă, care a decedat. A mai încercat o relație, cu un prieten, dar
s-a finalizat cu un eșec. A avut o afacere la care a renunțat din cauza asociatului. În acea perioadă
s-a considerat ca fiind creativă, capabilă de o bună gestionare a „situațiilor virgine” și având
abilitatea de a transforma totul în „ceva aparte”. A simțit un sentiment devină„deoarece nu
profesa în domeniul în care s-apregătit”. La data prezentării la cabinet, clienta nu avea o ocupație
constantă și stabilă și era în căutarea unui nou drum în viață.Din punct de vedere medical, nu are

13
antecedente importante; a avut o operație de apendicită și două accidente de mașină fără traume
deosebite. Este fumătoare, are un somn sănătos, dar cu treziri timpurii și „ia mese de proastă
calitate”. În privința antecedentelor medicale în familie, bunica a suferit de rinichi și mama a
decedat de cancer, iar din perspectivă psihologică – o verișoară a avut tentative de suicid. Clienta
a suferit douăatacuri de panică majore la vârsta de 18 ani șila 34 de ani și acuză următoarele
senzații
esimțite des: dureri de cap, tensiune, incapacitate de relaxare, dureri de spate,neplăcerea de a fi
atinsă (selectiv), transpirație excesivă, tulburări intestinale. Din observațiile făcute în
timpulinterviului am constatat că, atunci când starea de anxietate crește, somatizează și apare
fenomenul de eritem pudic. Este conștientă de acest fenomen și se consideră în pericol - „mă
puneîntr-o situație ridicolă, de inferioritate, iar alții ar putea profita”.
Laura se imaginează pe sine ca având succes, fiind responsabilă, fiind urmărită sau fiind prinsă
în cursă “ca un șoarece pe roată”.
Gândurile sale persistente sunt: “sunt nedemnă de a fi iubită, sunt neatrăgătoare sau indezirabilă,
fac prea mule greșeli”.
Pentru a se descrie, folosește următorii termeni: inteligentă, meritorie, atentă, sensibilă, loială,
onestă, muncitoare, cu simț al umorului. Se vede totuși: plină de regrete,neatrăgătoare,
inadecvată, naivă, încăpățânată,nu poate lua decizii pentru că “a obosit”. În prezent, manifestă
sentimente de: vină, „tristețe calmă”, fericire, singurătate, energie,frică. Principalele teme ale
fricii sale sunt:teama de sărăcie, de boală în sărăcie sau/și singurătate, de ”neiubire”. Ar dori să
se manifeste mai mult în ”contexte authentice Laura” și să nu mai „despice firul în 564”. În
relațiile sociale se consideră deopotrivă foarte relaxată și relativ inconfortabil – “ca și cum
sunt două Laura”. Despre alte personae apropiate sau prieteni vorbește puțin, latimpul trecut,
considerând majoritatea poveștilor încheiate. Poate menționa doar trei, maxim cinci prieteni pe
care îi consider foarte apropiați ca și cum ar fi fost o familie cu fiecare în parte.
Alte observații din timpul interviului: clienta șterge des urmele de pe masa de sticlă aflată în
cabinet; se joacă cu mărgelele de la gât (caută să facă ceva cu mâinile); înainte de a răspunde
folosește îndelung dialogul interior; când evocă amintiri care au rănit-o sufletește izbucnește în
plâns.
Anamneza a fost realizată pe baza chestionarului multimodal Lazarus (1991),completat de către
Laura ca temă de casă după prima ședință, și discutarea lui în cea de-a doua ședință. Pe parcurs a
fost completată cu date obținute în urma observațiior și a
dialogurilor despre probleme.
Pentru realizarea diagnosticului multiaxial, conform DSM–IV-TR, au fostutilizate interviurile
structurate pentru tulburările de pe axa I a DSM - SCID I (First,
Spitzer, Gibbon, Williams, 2007) și pentru tulburările de pe axa-II-a DSM - SCID II
(First, Gibbon, Spitzer, Williams, Benjamin, 2007), adaptate în România sub coordonarea
prof. dr. Daniel David.
În urma aplicării interviului structurat SCID I a reieșit prezența tulburării de panică fără
agorafobie și s-a constatat în același timp prezența fobiei specifice față de câini.
Din prelucrarea rezultatelor la interviul SCID II a reieșit faptul că Laura are o tulburare de
personalitate schizotipală îndeplinind următoarele cinci criterii: a avut Rizeanu, S., coord.
(2015). Evaluare clinică și psihoterapie. Studii de caz. București: Editura Universitară, pp.: 67-
87.
Sentimentul că poate face ca anumite lucrurisă se întâmple prin simplul fapt că s-a gândit
la ele (dă patru exemple care îi confirm convingerea), a avut experiențe personale de

14
ordin supranatural (povestește experiențe mistice), crede că are un „al șaselea simț”
care-i permite să prevadă lucruri (are confirmări sau pur și simplu știe), a avut senzația că în
preajmă se află o prezență, chiar dacă nu o putea vedea (prietenul decedat), există foarte puține
persoane de care se simte cu adevărat apropiată (apare și în anamneză).
De asemenea prezintă unele trăsături de personalitate evitantă (evită să interacționeze dacă nu
este sigură că va fi simpatizată, își face frecvent griji pentru faptul că ar putea fi criticată, este de
obicei tăcută atunci când întâlnește persoane noi) și personalitate obsesiv-compulsivă (acordă
importanță crescută detaliilor, ordinii și organizării, are standarde foarte înalte în privința a ceea
ce este bine sau rău, îi este greu să-i lase pe alții să o ajute dacă ei nu sunt de acord să facă
lucrurile exact așa cum dorește ea), fără însă a îndeplini criteriile de diagnosticare ale acestor
tulburări.
Au fost evaluați factorii de personalitate în sanogeneză pentru determinarea relevanţei
personalităţii în contextual vulnerabilităţii şi rezistenţei la stres şi boală.
Evaluarea a ajutat la înţelegerea mecanismelor şi a proceselor cognitive care influenţează
funcţionarea individuală în toate aspectele sale: motivaţional, emoţional și comportamental. În
acest scop am utilizat scalele Rosenberg pentru măsurarea stimei de sine, chestionarul lui Rotter
pentru determinarea locului controlului și scala optimismului LOT – R (Life Orientation Test-
Revised), adaptate pentru Romania de Baban (1998) și scalele SES (Self-Efficacy Scale),
DRS15 (Dispositional Resilience Scale) și SOC13 (Sense of Coherence Scale) adaptate
pentru România de Baban (1998), revizuite de Vasiliu, Pascal și Marinescu (2015).
Pentru scala autoeficacității personale SES (Schwarzer și Jerusalem, 1995) Laura a obținut scorul
39 ceea ce denotă un nivel foarte ridicat al autoeficacității: are încredere
în capacitățile sale de a-şi mobiliza resursele cognitive şi motivaţionale necesare pentru
îndeplinirea sarcinilor date, este capabilă să facă față evenimentelor din viață și are
încredere în capacitatea de a reuși și de a menține controlul.
Chestionarul lui Rotter indică un loc al controlului intern apropiat însă de limita cu
cel extern.
La aplicarea chestionarului stimei de sine (Rosenberg, 1989) Laura a obținut scorul 29, ceea ce
indică un nivel mediu al stimei de sine, lucru ce se datorează situației incerte din prezent precum
și eșecului repetat în relațiile interpersonale.
Pentru scala robusteții DRS15 (Bartone, 1995) a rezultat un nivel scăzut (scor general 27)
indicând o deteriorare a percepției controlului personal și a semnificației implicării, iar
schimbările și evenimentele din viață nu sunt percepute ca stimulante. Factorul „angajare” scăzut
(scor 8) denotă o scădere a convingerii că
evenimentele au sens și semnificație.
Factorul „control” mediu (scor 11) arată o încredere moderată că evenimentele pot fi influențate
și o percepție slabă privind abilitățile de a se raporta activ la mediu, iar factorul
provocare” scăzut (scor 8) indică o orientare redusă spre viitor și impresia că schimbările nu
sunt o șansă de dezvoltare personală.
Sensul coerenței a fost evaluat cu scala SOC13 (Antonovsky, 1987) la care Laura a obținut un
nivel înalt (scor general 75) cu factorii: „înțelegere” înalt (scor 32),
“flexibilitate și control” înalt (scor 18), „sens și rost” înalt (scor 25), predicția fiind că
sensul coerenței este stabilizat. Aceasta înseamnă că stimulii interni și externi sunt explicabili și
predictibili; are resurse de a face față stimulilor; solicitările au sens și scop,
implicarea și investiția de efort este justificată; respectă regulile și participă la
luarea deciziilor.

15
Scala optimismului LOT-R (Scheier, Carver și Bridges, 1994) a arătat un optimism
mediu (scor 18), în sensul că Laura investește efort pentru a preveni problemele sau a le
transforma pozitiv; ajustarea sa la stres și boală este satisfăcătoare; caută și uneori
găsește strategii de coping în situații de stres.
Rizeanu, S., coord. (2015). Evaluare clinică și psihoterapie. Studii de caz. București: Editura
Universitară, pp.: 67-87.
Diagnostic multiaxial
Axa I (tulburări clinice):
- 300.01 tulburare de panică fără
agorafobie.
- 300.29 fobie specifică de câini.
Axa II (tulburări de personalitate):
- 301.22 tulburare de personalitate
schizotipală;
- unele criterii de tulburare de
personalitate evitantă și
tulburare de personalitate obsesivcompulsivă,
fără însă a îndeplini criteriile de
diagnostic ale acestor tulburări.
Axa III (boli somatice, condiții medicale):
- eritem pudic.
Axa IV (probleme psihosociale și de mediu):
- deficiențe în relaționare datorate
exigenței proprii;
- sentimentul de inadecvare în raport
cu mediul social;
- eșecuri în găsirea unui partener.
Axa V (evaluarea globală a funcționării):
- indice GAF=63
În ceea ce privește diagnosticul diferențial se constată că atacurile de panică
sunt spontane, nu se manifestă în urma unor fobii sociale sau a efectului consumului de
substanțe și nu se asociază cu anxietatea datorată unei condiții medicale generale, ceea
ce elimină posibilitatea de stres posttraumatic.
Referitor la fobia pentru câini clienta nu aasociat-o cu declanșarea atacurilor de panică.
Cu toate că manifestă unele obsesii și compulsii, acestea nu sunt egodistonice
pentru a sugera tulburarea obsesivcompulsivă.
Analiza tiparelor de comportament conduce la ipoteza prezențeiunei tulburări de personalitate
schizotipale.
Cu toate că se aseamănă în unele privințe cu tulburarea de personalitate schizoidă, clienta
nu este flegmatică, impenetrabilă la emoții și nu este indiferentă; are în schimb un mod de
gândire și comportament special, iar uneori manifestă convingeri și experiențe perceptive
ieșite din comun.
Conceptualizarea cazului
Conceptualizarea cazului, respectiv interpretarea tabloului clinic al clientului, a fost făcută pe
baza modelului stress vulnerabilitate.

16
Acesta presupune faptul că anumite evenimente stresante interacţionează cu o stare de
vulnerabilitate biologică sau psihologică generând tabloul clinic (Rizeanu,
2014).
Am explicat Laurei că anumiți factori predispozanți, în cazul ei distorsiunile
cognitive (catastrofarea și evaluarea global negativă precum: “sunt nedemnă de a fiiubită”, „sunt
neatrăgătoare și indezirabilă”,„fac prea mule greșeli”), au determinat-o să interpreteze în mod
greşit unele situaţii de viaţă, percepându-le drept ameninţătoare.
Decesul mamei și, peste un timp, cel al partenerului, situație amplificată de eșecul în stabilirea
unei noi relații, au fost considerate de Laura ca predictive pentru un viitor sumbru. Datorită
iluziei înțelegerii (Kahneman, 2012) Laura nu a mai pututidentifica resurse pentru prevenirea
unui viitor scenariu închipuit, acela de a sfârși în sărăcie și/sau de boală în singurătate. Pe de altă
parte studii ale lui Schmidt și colaboratorii săi (apud. Beck, Freeman și Davis, 1996) sau ale lui
Salkovskis și colaboratorii săi (apud. Beck, Freeman și Davis, 1996) au identificat legătura
puternică între comportamentele orientate către siguranță și interpretările catastrofice eronate.
Acestea au condus la creșterea anxietății și la apariția simptomelor somatice asociate pe care
Laura le-a interpretat ca semne ale unui iminent atac de cord. Frica, astfel exacerbată, a dus la
declanșarea atacurilor de panică, iar simptomele au fost amplificate de caracteristicile
tulburărilor de personalitate schizotipale și obsesiv-compulsive. Factorii precipitanți au fost
temerile existențiale față de izolare și față de libertate (I.D. Yalom,
2012). Prima se explică prin conflictul între conștientizarea singurătății și dorința de apartenență
la ceva sau cineva, iar a doua prin lipsa unui temei, a unei structuri externe de sprijin. Factorii de
menţinere au fost evocarea unor vise repetitive din copilărie printre „este prinsă undeva și ceva
necunoscut se aproprie amenințător” sau senzația cotidiană că este ca „un șoarece pe roată”.
Laura nu a putut evoca un moment traumatizant din viață care ar fi putut declanșa fobia
specifică.
În general știe că evită situațiile în care ar putea întâlni câini. Conform teoriei lui Seligman
(2013) aceasta are rădăcini genetice.
Experiențele de viață ce au condus la structurarea tulburării de personalitate schizotipală au fost:
respingerea percepută din partea părinților, a suferit abuzuri și violență fizică din partea tatălui
precum și experiențe în care s-a simțit respinsă, persecutată și devalorizată în grupul de egali
(după cum rezultă din anamneză). Rezultatul a fost materializat în convingeri neobișnuite, ceea
ce a condus la strategii de coping cum ar fi vigilența exagerată (ex. „Cred că nu las pe nimeni în
viața mea”) sau refuzul de a avea încredere în oameni.
Convingerile sale centrale sunt următoarele: ”Sunt o victimă a circumstanțelor” sau „Sunt o
persoană care face lucrurile altfel decât majoritatea”, iar convingerile subiacente: „Dacă încerc să
mă împrietenesc cu cineva mă va respinge și voi suferi”, „Dacă sunt diferită voi atrage atenția”.
Strategiile de coping adoptate de Laura sunt: evitarea contactelor sociale și limitarea exprimării
emoțiilor.
Obiectivele intervenției Am stabilit în comum accord urmatoarele obiective:
 prevenirea atacurilor de panică, privire mai optimistă asupra viitorului și
îmbunătățirea relațiilor familiale;
 ameliorarea fobiei specifice, frica de
câini;
 găsirea unor resurse pentru îmbunătățirea abilităților de
interrelaționare;
 întărirea stimei de sine și a robusteții;

17
 restabilirea modului proactiv în
depășirea dificultăților;
 sporirea asertivităţii.
 exerciții de control al respirației și
relaxare progresivă pentru controlul
atacurilor de panică și reducerea
anxietății;
 evidențierea credințelor iraționale față
de situațiile activatoare pe baza
modelului ABC (Ellis, 2006), disputarea și reformularea acestora și
înlocuirea cu altele mai adaptative;
 intervenții terapeutice de scurtă durată,
colaborative și orientate pe resurse și soluții pentru întărirea robusteții;
 tehnici rațional-emotive și
comportamentale (Ellis, 2006) pentru întărirea stimei de sine (prin
acceptarea necondiționată de sine și acceptarea necondiționată a celorlalți);
 ameliorarea fobiei prin desensibilizare
sistematică;
 exerciții de reframing de context și de
semnificație pentru îmbunătățirea
relaționării interpersonale;
 tehnici NLP&NLPt. de echilibrare a trecutului și coaching pentru identificarea sau
reactualizarea unor obiective și a posibilităților de a le
realiza;
 training asertiv;
 folosirea scalelor de evaluare arezultatului intervenției psihologice –
ORS - cu axele: individual,
interpersonal, social și global și de
evaluare a ședinței – SRS - cu axele: relația terapeutică, scopurile și subiectele, abordarea sau
metoda și global; urmărirea la fiecare ședință a evoluției prin Feedback Informed
Tratament (F.I.T.).
Prima ședință a debutat cu un scurt dialog referitor la problemele clientei, după care a urmat
stabilirea elementelor de cadru:frecvența ședințelor - o dată pe săptămână,durata ședinței - de o
oră, onorariul, modalitatea de adresare, precum și alte elemente necesare întăririi și menținerea
relației terapeutice. Am convenit negocierea unor teme de lucru individual, pentru acasă, și
completarea, la fiecare ședință, a scalelor ORS pentru evaluarea rezultatului și a scalelor SRS
pentru evaluarea ședinței (Miller, Duncan și Johnson, 2002). Ca primă temă de
casă am convenit asupra completării chestionarului multimodal Lazarus.
În următoarele două sedințe am trecut la aplicarea Interviului clinic structurat pentru
tulburările clinice – SCID - I și a Interviului clinic structurat pentru tulburările de
personalitate - SCID - II. Spre finalul ședințelor am experimentat exerciții pentru
controlul respirației și metoda de relaxare progresivă Jacobson. A doua temă de casă a
fost completarea scalelor de evaluare a factorilor personalității în sanogeneză (Scala
autoeficacității SES, Chestionarul stimei de sine Rosenberg, Chestionarul locului
controlului Rotter, Scala robusteții DRS15, Scala sensului coerenței SOC13 și Scala
optimismului LOT-R). Am discutat rezultatele obținute în urma psihodiagnosticului și testării

18
și am convenit împreună asupra planului intervenției. La a patra ședință am retestat dorința
Laurei de a-și explora trecutul.
Psiholog: Mi-ai spus la prima întâlnire că ai dori o incursiune în trecut.
Laura: Da! Simt că pot găsi acolo chei de înțelegere. Am făcut incursiuni individuale în trecut,
către episoade semnificative sau marcante, am găsit răspunsuri punctuale, fragmentare, însă nu
există o coerență... Am sentimentul că sunt ca pe un șantier arheologic: s-au făcut săpături și au
fost scoase la suprafață bucăți disparate, cioburi, obiecte... Dar este nevoie de o privire titrată,
sistemică, globală, care să dea sens tuturor celor descoperite... să pot înțelege și
să obțin un sens unitar (clienta șterge compulsiv masa și se observă o creștere a anxietății și
apariția eritemului pudic). In ultimii 20 de ani, mai exact de la moartea mamei și pâna acum,
toată ființa mea și toate resursele au fost direcționate către asigurarea traiului zilnic. Am fost
urmarită în permanența de spaima ca nu voi avea din ce să imi achit facturile, să îmi asigur
traiul zilnic, și aceasta m-a facut să muncesc în permanență, până la surmenaj, într-un ritm
stahanovist. Orice altceva era secundar. Acest mod de existență m-a făcut să am sentimentul
acelui „șoarece pe roată”, din experimente, care nu se mai poate opri.Asta mă obosește și-mi
creează un sentiment de revoltă. Sunt câteva puncte asupra cărora am reflectat și pe care le simt
semnificative. Îmi tot vin în minte niște vise din copilărie. Mă simt prinsă undeva și ceva
amenințător, primejdios, se apropie de mine. Încerc zadarnic să scap. Mama mi-a spus că am fost
o sarcină nedorită, dar mai apoi, după ce m-am născut, am devenit feblețea ei. În copilărie îmi
doream să știu că sunt frumoasă însă mama și cei din jur îmi spuneau că sunt deșteaptă, nu
frumoasă.
Am aplicat tehnica NLP&NLPt
(Bandler, 2010) de echilibrare în trecut prin ancorare și modificarea constructivă a istoriei
personale de-a lungul unei linii temporale, apoi am abordat întărirea stimei de sine prin
modelul acceptării necondiționate de sine (Ellis, 2006). Ca temă pentru acasă, după
exersarea relaxării progresive, clienta a acceptat să integreze cu toată convingerea definiția:
„Sunt bună, sunt valoroasă, sunt în bună regulă, numai pentru că exist, numai
pentru că sunt un om, numai pentru că aleg să mă văd pe mine însămi cu ochi buni.”
În următoarele sedințe i-am propus Laurei să ne ocupăm de prevenirea în viitor a
atacurilor de panică. După exercițiul de relaxare progresivă Jacobson am trecut la
aplicarea modelului lui Clark descris de Martin Seligman (2013).
Psiholog: Încearcă să-ți amintești ce anume ai simțit în momentele în care s-a instalat panica.
Laura: M-am simțit ca în visul din copilărie, când eram imobilizată și acel ceva rău se apropia de
mine. Am simțit un fel de tremur și o durere în piept. Parcă nu mai aveam aer, parcă nu mai
puteam respira
pe nas și trebuia să deschid larg gura. Îmi părea că există doar clipa prezentă și că aceasta
durează o veșnicie. A doua oară am simțit clar că o să mor.
Psiholog: Ai idee cât au durat?
Laura: Nu știu. Părea că durează o veșnicie.
Poate mai bine de 10 minute ...
Psiholog: Trebuie să știi că o creștere a anxietății nu este un simptom specific morții sau al
unui atac de cord. Anxietatea însăși produce dureri în piept și intensificarea respirației. Dacă
interpretezi greșit aceste senzații firești ele devin mai intense iar neliniștea se poate transforma în
groază. Cercul vicios poate culmina cu un atac de panică.
Laura: Și atunci ce semnificație ar trebui să le
dau ?

19
Psiholog: O interpretare corectă este că orice
stimul din viața noastră poate duce la o creștere a anxietății. Putem să ne îngrijorăm de ceva, la
un anumit moment, putem să experimentăm o senzație de teamă sau nesiguranță ... Toate astea
au ca rezultat creșterea anxietății și o reacție din partea oganismului
nostru.
Laura: Și cum pot ști asta?
Psiholog: Ai putea să-ți impui, preț de un minut, să respiri controlat? Fii atentă la ritmul și
profunzimea respirației. Este posibil ca acest lucru să fie suficient pentru a prelua controlul
anxietății.
Gândește-te ce s-a întâmplat cu puțin timp în urmă și ce gânduri ar putea să te îngrijoreze.
Observă că sunt doar ipoteze și stă în puterea ta să nu le materializezi. Caută soluții pentru a
îmbunătăți situația și pentru a te feri de o eventuală amenințare.
Laura: Adică să nu mă lamentez că va cădea
drobul de sare ...
Psiholog: Cam așa. Dacă vrei, putem face o
demonsrație.
Am provocat hiperventilația, prin accelerarea respirației într-o pungă, iar
creșterea cantității de CO2 a dus la dificultatea respirației și la simularea simptomelor unui
atac de panică: gâfâit, palpitații etc. fără un efect vătămător.
I-am explicat Laurei modelul ABC cognitiv și am continuat cu restructurarea credințelor
iraționale. A ales ca primă situație activatoare „încercarea unui eventual partener de a intra în
relație cu ea”, iar consecința negativă este aceea că „îi este greu să relaționeze și să se atașeze de
un partener”. Credințele iraționale au fost: că nu este suficient de frumoasă și că „nu femeia
alege” asociate cu sentimente de revoltă, neputință, anxietate crescută și comportamente de
evitare, retragere, stîngăcie. Am identificat, împreună, o listă de probleme și credințele care le
susțin iar tema pentru acasă a fost să identifice alternative raționale la credințele iraționale din
listă.
Începând cu ședința a șaptea am experimentat exerciții de reframing pentru îmbunătățirea
abilității de interrelaționare și am aplicat un metamodel de coaching (O'Connor, 2010) pentru
testarea unor obiective imediate și modelarea vieții de zi cu zi. Am observat dorința sporită de
implicare și de colaborare din partea Laurei.
Începând cu ședința a zecea am observat că Laura era mai angajată, a venit cu proiecte noi și am
discutat despre resurse, obstacole, pierderi, câștiguri, strategii și despre „cum va fi dacă ...”. Au
apărut și rezultate concrete: Laura s-a înscris într-un program implicant de lungă durată, a
conceput și a predat, punctual, cursuri pentru formarea persoanelor adulte, a conceput
câteva planuri și strategii pentru viitor. Am observat creșterea optimismului și a încrederii
în sine. Am prevenit-o că pot apărea, iar acest lucru este natural, recăderi în viitor - de cele
mai multe ori determinate de cauze obiective. În ședința a douăsprezecea am făcut o
trecere în revistă a ceea ce a câștigat prin realizarea constantă a exercițiilor propuse ca
temă de casă și am trecut la experimentarea și integrarea modelului acceptării necondiționate
a altora conform lui Albert Ellis (2006). Am convenit să integreze în exercițiile zilnice
credința: „Eu sunt o persoană la fel de bună și de frumoasă că alții, cu calități și defecte și
mă accept necondiționat atât pe mine, cât și pe ceilalți”.
Următoarele trei ședințe am insistat pe creșterea încrederii în decizii și întărirea
robusteții (Bavelas&all., 2013) și am lucrat pentru ameliorarea fobiei față de câini. Am
explicat rădăcina genetică a fobiei și faptul că nu o putem vindeca, ci putem doar ameliora

20
simptomele. Am folosit metoda desensibilizării sistematice utilizând realitatea virtuală.
La ședința a șaisprezecea am făcut un bilanț al rezultatelor obținute și am convenit,
de comun acord, să încheiem asistarea psihologică cu menținerea legăturii și cu posibilitatea
programării unor ședințe suplimentare, în cazul în care va fi simțită nevoia.

Concluzii:
După cele 16 ședințe am constatat o îmbunătățire semnificativă a calității vieții și
Laura s-a angajat în mai multe proiecte cu perspective în viitor. Indicele GAF s-a îmbunătățit
ajungând la valoarea 85. Am menținut legătura, iar în timp nu au existat recăderi semnificative.
Pe tot parcursul intervenției psihologice am folosit tehnici din domeniul terapiilor scurte,
colaborative, orientate pe resurse și soluții, tehnici cognitivcomportamentale, emotiv-raționale și
NLP&NLPt. De foarte mare utilitate au fost scala de evaluarea a rezultatului – ORS - și
scala de evaluare a ședinței – SRS - pentru: alegerea momentelor adecvate de aplicare a
intervențiilor, menținerea relației terpeutice, urmărirea evoluției terapeutice și al efectului în
beneficiul clientului, precum și prevenirea eșuării asistării.

21