Tulburarea bipolară

“Când eu accelerez, lumea încetinește, iar când eu încetinesc, lumea accelerează”, este
răspunsul dat de către o persoană diagnosticată cu tulburare bipolară atunci când a fost
întrebată ce făcea înainte de internarea în spital.
Tulburarea bipolară este numele unui grup de tulburări care cauzează fluctuații extreme ale
dispoziției și, implicit, comportamentului. Desigur, orice om trece prin schimbări de stare, de
dispoziție, dar în cazul tulburării bipolare, suișurile și coborâșurile emoționale și
comportamentale sunt extreme și depășesc spectrul firescului.
“Ingredientele” acestei tulburări sunt mania/hipomania (sau suișurile) și episoadele
depresive (coborâșurile). Termenul “bipolar” se referă la modul în care dispoziția se schimbă
între aceste extreme (“highs and lows”).
La ce ne referim când vorbim de manie sau episod maniacal?
Conform DSM 5 (Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale,
ediția a V-a), un episod maniacal este o manifestare euforică excesivă, expansivă sau iritabilă
pe durata întregii zile, timp de cel puțin 7 zile consecutive; totodată, această dispoziție este
însoțită de niveluri de energie și activitate anormale și persistente. Ca manifestări concrete
(sau simptome), cel puțin trei dintre următoarele semnale trebuie să fie prezente și sesizabile:
– stimă de sine exagerată sau grandomanie, inclusiv credințe iraționale despre propriile
abilități și forță;
– lipsa nevoii de somn/insomnii;
– logoree, discurs greu de întrerupt, nevoia de a vorbi continuu;
– distragere;
– foarte multe idei și gânduri exprimate haotic, fără să aibă sens;
– agitație psihomotorie (nevoia de a face cât mai multe lucruri sau activități, cu sau fără un
scop);
– implicarea în activități riscante, cu consecințe serioase pe termen lung (relații sexuale la
întâmplare, jocuri de noroc, cheltuire nesăbuită a banilor și altele).
În plus, această dispoziție afectează viața socială și profesională a persoanei în cauză, uneori
fiind nevoie de spitalizare pentru a preveni eventualele accese de auto-vătămare (atunci când
sunt implicate și elemente psihotice). Foarte important de reținut este că, pentru a fi vorba
despre un diagnostic de tulburare bipolară, un episod maniacal nu poate fi explicat de alte
comportamente, cum ar fi ingerarea anumitor medicamente, consum de substanțe interzise sau
de alte condiții medicale (cum ar fi unele probleme cu glanda tiroidă).
Hipomania, forma moderată a maniei, are aproximativ aceleași manifestări, puțin mai
temperate și pe o durată de cel mult patru zile. Viața socială și profesională nu este la fel de
afectată ca în cazul unui episod maniacal (specific tulburării bipolare de tip 1). Din contră,
într-un episod hipomaniacal, persoana în cauză se poate simți foarte bine și foarte productivă.
Tulburarea bipolară este adesea caracterizată și de apariția a cel puțin unui episod
depresiv. Un episod depresiv este caracterizat de o dispoziție depresivă, de pierderea
interesului sau plăcerii, de sentimentul neputinței și deznădejdii timp de cel puțin două
săptămâni. Uneori, episoadele severe de manie sau depresie includ simptome psihotice. Cele
mai comune dintre acestea ar fi halucinațiile (auditive, vizuale, senzoriale) și delir (credințe
puternice, dar care nu au la bază o explicație logică). De exemplu, iluzia grandomaniei
(convingerea persoanei că este președintele statului sau că posedă puteri supranaturale –
Dumnezeu vorbește cu ea, îi spune să salveze lumea) se poate instala într-un episod maniacal;
iluzia vinovăției sau a inutilității (convingerea persoanei că este ruinată sau că este vinovată
de o faptă teribilă) se poate instala într-un episod depresiv. Aceste manifestări sunt
responsabile de diagnosticul greșit care se pune uneori, anume confuzia tulburării bipolare cu
tulburări din spectrul schizofreniei.
Așadar, tulburarea bipolară este numele dat unui grup de tulburări. Astfel, tulburarea bipolară
poate fi de mai multe tipuri: tulburarea bipolară de tip 1, tulburarea bipolară de tip 2,
ciclotimie (tulburare mai rar întâlnită, mai puțin severă și debilitantă) și tulburare bipolară cu
alte cauze (atunci când tulburarea este indusă de anumite droguri, afecțiuni medicale, cum ar
fi sindromul Cushing, scleroza multiplă).
Tulburarea bipolară de tip 1 sau manie. În acest caz, este foarte important să ne uităm la
durata manifestării simptomelor specifice (cel puțin 7 zile consecutive) și la severitatea
simtomelor specifice – acestea trebuie să se manifeste aproape pe durata întregii zile
(impulsivitate, grandomanie, stimă de sine exagerată, distragere, bogăție de idei, discurs
precpitat), iar nopțile să fie marcate de insomnii. În timpul unui episod maniacal, persoana
afectată poate să intre în tot felul de probleme, să își asume tot felul de riscuri, chiar să dispară
timp de o săptămână, să risipească banii sau economiile, să aibă un comportament
hipersexual.
Aceste comportamente trebuie să fie diferite față de comportamentul obișnuit al unei persoane
și să fie ușor de detectat de către familie și prieteni. Pentru a intra în categoria tulburării
bipolare de tip 1, simptomele trebuie să fie îndeajuns de severe încât să afecteze viața
familială, profesională, socială și responsabilitățile pe care le are persoana. În unele cazuri,
internarea în spital este singura modalitate de a scoate persoana din episodul maniacal și de a
o readuce la normalitate.
Chiar și un singur episod maniacal (de durata și intensitatea menționate) este suficient pentru
ca o persoană să poată fi diagnosticată cu această tulburare. De menționat faptul că persoanele
cu tulburare bipolară au perioade în care sunt asimptomatice, și pot fi chiar perioade lungi de
timp.
Tulburarea bipolară de tip 2 (sau hipomania) poate părea ca o formă mai temperată de
tulburare bipolară de tip 1, ca manifestare, dar este un diagnostic diferit. Hipomania durează
în jur de 4 zile, nu mai mult. Nu este la fel de gravă sau severă ca mania. Mai diferă de manie
prin faptul că este caracterizată, mai degrabă, de episoade depresive. Astfel, riscul de a fi
diagnosticată drept episod depresiv major (Major Depressive Disorder – MDD) este unul
mare. Dar tulburarea bipolară de tip 2 diferă de MDD prin existența
episodului/episoadelor hipomaniacale. Pentru a intra sub acest diagnostic, persoana în cauză
trebuie să fie avut cel puțin un episod depresiv major și cel puțin un episod hipomaniacal.
Între aceste episoade, persoana poate funcționa normal.
Diferențe esențiale între tulburarea bipolară și tulburarea de personalitate borderline
(BPD).
Instabilitatea dispoziției este simptomul principal care poate cauza confuzie în diagnosticare.
O diferență majoră între cele două tulburări este aceea că tulburarea bipolară este foarte mult
influențată de genetică, de ereditate. În timp ce BPD are, de asemenea, implicații genetice,
factorii de mediu joacă un rol esențial – în mediu se găsește declanșatorul (trigger-ul) pentru
manifestarea acestei tulburări.
Tulburarea de personalitate borderline implică emoții intense (de regulă negative sau cu
conotații negative) și schimbări bruște ale stării emoționale. Răspunsul emoțional al persoanei
cu BPD este disproporționat față de stimul. Astfel, autoreglarea emoțiilor este un aspect dificil
pentru persoana cu BPD.
Tulburarea bipolară este, de asemenea, o schimbare de dispoziție, dar care se reduce, ca
manifestare, la efecte maniacale (hipomaniacale) și depresive. Aceste efecte durează mai mult
și nu putem identifica cu exactitate factorul declanșator. De aceea, tulburarea bipolară este,
mai degrabă, o “dereglare” a sistemului nervos, creierul intră în aceste două stări extreme, sus
și jos.
Tratament: ce resurse există?
Tulburarea bipolară este o tulburare cronică, pe toată viața, dar tratabilă.
Evaluarea psihiatrică este și trebuie să fie una temeinică, să colecteze informații de la
pacient cu privire la istoricul simptomelor, de la familie, dar și din alte medii și din diferite
momente ale unei săptămâni. Graba de a pune un diagnostic de la prima consultație poate
pune o presiune care nu este în favoarea nimănui.
Pentru că această tulburare este una cronică, tratamentul este unul de lungă durată, ce vizează
nu numai tratarea simptomelor, dar și prevenția lor. Cu diagnostic și intervenții corecte și
personalizate, viața pacientului își va regăsi un nivel funcțional de stabilitate.
Cel mai eficient plan de tratament este acela care îmbină medicația, psihoterapia și schimbări
benefice ale stilului de viață. În plus, persoanele cu acest diagnostic sunt încurajate să aibă o
evidență scrisă (jurnal, carnet de notițe) a simptomelor resimțite, a datelor/momentelor din zi
când acestea apar, a calității somnului, a evenimentelor de viață semnificative.
Atunci când nu este tratată, tulburarea bipolară afectează relațiile interpersonale și
posibilitatea menținerii acestora. În general, medicamentele folosite în tratament sunt din
categoria stabilizatoarelor de dispoziție și antidepresivelor. Cu medicamentație adecvată și
potrivită persoanei, numărul și intensitatea episoadelor maniacale și depresive se poate reduce
considerabil.
S-a demonstrat că serviciile de psihoterapie la care au apelat pacienții și familiile acestora
au avut un efect benefic asupra stabilizării dispoziției, mai puține internări în spital și o
mai bună funcționare generală. Cea mai eficientă echipă de specialiști este aceea
formată din psihoterapeut și psihiatru. Psihoeducația, la fel ca un diagnostic primit
corect, este o altă componentă foarte importantă din planul de tratament.
Tulburarea bipolară nu trece de la sine, nu se vindecă dacă o ignorăm. Deși este o tulburare
cronică, ea poate fi ținută sub control prin intervenție de specialitate, monitorizare constantă,
răbdare și înțelegere.
Cum putem ajuta pe cineva drag, diagnosticat cu tulburare bipolară?
Tulburarea bipolară este numele unui grup de tulburări mintale ce cauzează fluctuații ale
dispoziției și comportamentului – firește, orice persoană experimentează diverse stări, dar
în tulburarea bipolară, acestea variază de la o extremă la altă extremă.
Tulburarea bipolară este o condiție marcată de trăiri intense: gândurile sunt extreme,
comportamentul este extrem, somnul suferă diverse oscilații, nivelul de energie este când
extrem de crescut, când extrem de scăzut. Astfel, această tulburare ajunge să afecteze toate
planurile vieții unei persoane: viața personală, viața socială și profesională.
Dar este important să știm că este o tulburare tratabilă și care poate fi ținută sub control.
Provocarea poate consta, mai degrabă, în a primi diagnosticul corect și, ulterior, în a primi
tratament personalizat. De aceea, educarea despre această tulburare joacă un rol esențial.
“Bipolar” se referă tocmai la modul în care dispoziția unei persoane cu tulburare bipolară se
schimbă în aceste extreme (“highs and lows”). Printre simptomele grave ce caracterizează
această tulburare se numără comportamente violente, tentative de suicid, cheltuieli impulsive,
iritabilitate, retragere socială și alte manifestări. Iar aceste simptome afectează nu doar
persoana în cauză, ci și pe cei apropiați ai săi. Spre exemplu, în timpul unui episod maniacal,
atât persoana, cât și cei apropiați, ajung să resimtă efectele impulsivității și deciziilor
iresponsabile ce caracterizează acest episod. Iar odată ce episodul maniacal (sau
hipomaniacal, forma moderată a maniei) trece, persoana afectată se poate baza pe cei din jurul
său pentru a o ajuta să se confrunte cu urmările. În același timp, dacă vorbim despre un episod
depresiv, din nou, persoana afectată are nevoie de sprijin pentru a putea să-și realizeze rutina
zilnică și pentru a găsi motivația necesară.
De altfel, sunt din ce în ce mai multe dovezi care atestă atestă faptul că implicarea familiei, a
persoanelor dragi în tratamentul persoanei cu tulburare bipolară are un beneficiu major.
Așadar, cum să devenim un sistem de suport pentru o persoană dragă, diagnosticată cu
tulburare bipolară:

1. Prin psihoeducație/informare – pentru a ști cum să ajutăm, este indicat să știm la ce

să ne uităm, la ce să fim atenți. Să știm care sunt simptomele și semnele premergătoare unui
episod maniacal/hipomaniacal/depresiv pentru a ști cu ce tip de ajutor să intervenim. Astfel,
prima formă de ajutor pe care o putem acorda este să ne informăm ce este această tulburare și
ce nu este, deopotrivă, deoarece sunt multe prejudecăți și mituri în jurul tulburării bipolare.
2. Să punem întrebări, să vorbim despre această tulburare – este indicat să nu ne
comportăm de parcă acest diagnostic nu există. Mai mult, prin a pune întrebări, transmitem
semnalul că ne pasă cu adevărat și vrem să știm mai multe despre experiența personală a
persoanei dragi cu această tulburare.
3. Îi arătăm că suntem de partea sa – un diagnostic de tulburare bipolară poate cântări
greu pentru persoana respectivă; pot exista momente când se poate simți judecată
sau neînțeleasă. De aceea, este important să îi arătăm că suntem acolo în toate momentele sale
și, nu în ultimul rând, faptul că ea este mult mai mult decât un diagnostic.
4. O ajutăm să reducă nivelul de stres din viața sa – asta deoarece stresul poate
amplifica simptomele resimțite. Astfel, îi putem oferi ajutor în activitățile de zi cu zi sau cu
alte lucruri mărunte, dar care au un efect benefic asupra psihicului său.
5. O ajutăm să continue tratamentul – tratamentul medicamentos (stabilizatori de
dispoziție, antidepresive, antipsihotice atipice) este esențial și, adesea, este pe toată viața. De
asemenea, în monitorizarea tulburării bipolare sunt foarte importante controalele periodice
la psihiatru (pentru a discuta despre posibilele efecte secundare ale tratamentului) și discuțiile
cu un psihoterapeut. Vor fi momente când persoana dragă se va simți copleșită sau de parcă
nimic nu are sens și va refuza tratamentul – în aceste momente, intervenția familiei,
prietenilor este foarte importantă pentru a o ajuta să nu renunțe la planul de tratament. Pe de
altă parte, sunt persoane care declară că în episoadele hipomaniacale se simt creative și foarte
bine, acesta fiind un alt motiv pentru care ajung să refuze tratamentul. Dar tratamentul este
esențial!
6. Facem împreună un plan de urgență – din păcate, episoadele extreme care
caracterizează tulburarea bipolară ne pot face martorii unor episoade distructive (gesturi
impulsive sau chiar periculoase ori tentative de suicid). Spre exemplu, în cazul unui episod
maniacal, caracterizat de impulsivitate extremă, poate fi nevoie să intervenim prin a-i lua
persoanei cardurile de credit sau cheile de la mașină pentru a o împiedica să-și facă rău. De
aceea, în momentele neutre, este important să fim proactivi și să concepem împreună un plan
de urgență, pentru a ști cine, cum ajută, pe cine sunăm, care sunt spitalele/centrele din
apropiere.

Rolul familiei
Atitudinea familiei față de persoana cu un astfel de diagnostic și interacțiunea cu aceasta pot
ameliora sau înrăutăți viața cu o asemenea tulburare. Este cert, nu numai persoana direct
afectată suferă, ci și familia sa, prin a fi martora episoadelor extreme sau prin faptul că și ea
suportă consecințele acțiunilor impulsive. Fiecare recidivă generează stres în cadrul familiei,
necesitând, astfel, strategii de adaptare și gestionare a acestor episoade. De aceea, informarea,
un plan de tratament și un plan de intervenție sunt necesare pentru a menține un echilibru în
cadrul familiei.

Cuvânt de încheiere
Încrederea este deosebit de importantă atunci când încercăm să motivăm o persoană cu
tulburare bipolară să caute ajutorul de care are nevoie și atunci când vrem să o ajutăm să
continue tratamentul. La fel și compasiunea față de persoana dragă: este important să
înțelegem că manifestările impulsive, ostile și nesăbuite sunt însăși simptomele bolii.
Sunt, așadar, mai multe modalități prin care putem fi sprijin pentru cineva drag diagnosticat
cu tulburare bipolară. Dar pentru ca acest lucru să fie posibil, trebuie să fim și noi bine, din
punct de vedere fizic, mintal și emoțional. Sau să ne dăm seama când avem nevoie de o pauză
de la situație, nu de la persoană în sine. Echilibrul propriu este deosebit de important atunci
când vrem să ajutăm pe altcineva, iar o modalitate proprie de gestionare a stresului este
esențială atunci când ajutăm pe cineva să facă față stresului din propria viață.
 Școala Postliceală sanitară Christiana Pitești

Referat oncologie

Cancerul pancreatic

Profesor, Elev ,

Tătaru Anca Olteanu Iuliana Florentina

AMG III B