Tulburare Bipolară

Tulburare bipolară
boală mintală
tulburare bipolară
Specialitatepsihiatrie
psihologie clinică
Simptome mood swing[*]
anhedonie
insomnie
hipersomnie[*]
delir
afazie
halucinație
hipersexualitate
mania[*]
hipomanie
depresie
epuizare[*]
psychomotor agitation[*]
Clasificare și resurse externe
ICD-11
ICD-9-CM 296.40[1]
296.60[1]
296.80[1]
OMIM 125480 (http://omim.org/entry/125480)
DiseasesDB 7812 (http://www.diseasesdatabase.com/ddb7812.htm)
MedlinePlus 000926 (http://www.nlm.nih.gov/medlineplus/ency/article/000926.htm)
Patient UK Tulburare bipolară (http://patient.info/doctor/bipolar-disorder)
MeSH ID D001714[1][2]
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tulburare_bipolar%C4%83&action=edit&section=0)
Tulburarea bipolară, cunoscută anterior ca depresie maniacală, este o tulburare mentală care
cauzează perioade de depresie și perioade de dispoziție anormal de crescută.[3][4][5] Dispoziția
crescută este considerabilă și este cunoscută ca manie sau - dacă este mai puțin intensă și
simptomele de psihoză sunt absente - hipomanie.[3] În timpul maniei, individul se comportă sau
se simte anormal de energetic, fericit sau iritabil.[3]
Indivizii adesea iau decizii nu prea gândite fără a lua prea mult în seamă consecințele.[4] Nevoia
de somn este de obicei redusă în timpul fazelor maniacale.[4] În timpul perioadelor de depresie,
ei pot plânge, pot avea o perspectivă negativă asupra vieții și contact vizual slab cu alții.[3] Riscul
de suicid în rândul celor cu această boală este de peste 6 procente în timpul a 20 de ani, pe când
auto-vătămarea are loc la 30–40 procente.[3] Alte probleme de sănătate mentală precum
tulburările de anxietate și tulburarea de abuz de substanțe sunt în mod obișnuit asociate cu
tulburarea bipolară.[3]
Cauzele nu sunt clar înțelese, dar atât factorii de mediu cât și cei genetici joacă un rol.[3] Multe
gene cu efect mic contribuie la risc.[3][6] Printre factorii de risc de mediu sunt o istorie de abuz
din copilărie și stresul pe termen lung.[3] Aproximativ 85% din risc este atribuit geneticii.[7]
Condiția este clasificată ca tulburare bipolară de tip I dacă a avut loc cel puțin un episod
maniacal, cu sau fără episoade depresive, și ca tulburare bipolară de tip II dacă a avut loc cel
puțin un episod hipomaniacal (dar nu și episoade maniacale depline) și un episod depresiv
major.[4] La cei cu simptome mai puțin severe cu o durată prelungită, condiția poate fi
diagnosticată ca tulburare ciclotimică.[4] Dacă simptomele sunt de la droguri sau probleme
medicale, este clasificată separat.[4] Alte condiții care se pot manifesta în mod asemănător sunt
tulburarea hiperactivă cu deficit de atenție, tulburări de personalitate, schizofrenia și tulburarea
de abuz de substanțe.[3] Controalele medicale nu sunt cerute pentru diagnostic, deși analize de
sânge sau imagistică medicală pot fi făcute pentru a se exclude alte probleme.[8]
Tulburarea bipolară este tratată cu medicamente, precum stabilizatoare de dispoziție și

antipsihotice, precum și cu psihoterapie.[3][9] Stabilizatoarele de dispoziție pot ameliora
perturbările de dispoziție, aici fiind incluși litiul și anumiți anticonvulsivante precum valproatul și
carbamazepina.[3] Tratamentul involuntat într-un spital de psihiatrie poate fi necesar dacă
persoana este un risc pentru sine sau pentru alții, dar refuză tratamentul.[3] Probleme
comportamentale severe, precum agitația și combativitatea, pot fi stăpânite prin antipsihotice pe
termen scurt sau benzodiazepine.[3] În perioadele de manie, se recomandă a se înceta consumul
de antidepresive.[3] Dacă antidepresivele sunt utilizate pentru perioadele de depresie, trebuie
utilizate ca stabilizatoare de dispoziție.[3] Terapia electroconvulsivă (TEC), deși nu este foarte
bine studiată, poate fi încercată pentru cei care nu reacționează la alte tratamente.[3][10] Dacă
tratamentele sunt oprite, se recomandă ca aceasta să se facă treptat.[3] Mulți indivizi au
probleme financiare, sociale și legate de serviciu din cauza bolii.[3] Aceste dificultăți au loc de la
un sfert până la o treime din timp, în medie.[3] Din cauza alegerilor legate de stilul de viață și
efectelor adverse ale medicamentelor, riscul de deces din cauze naturale precum boli cardiace la
persoanele cu tulburare bipolară este de două ori mai mare decât la populația generală.[3]
Tulburarea bipolară afectează aproximativ 1% din populația globală.[11] În Statele Unite, se

estimează că aproximativ 3% sunt afectați la un anumit punct al vieții lor; ratele par a fi
asemănătoare la femei și bărbați.[12][13] Cea mai comună vârstă la care simptomele încep este
25 de ani.[3] Costul economic al tulburării s-a estimat a fi de $45 miliarde pentru Statele Unite în
1991.[14] O mare partea din aceștia au fost corelați cu numărul mai mare de zile de absențe de la
serviciu, estimate a fi de 50 pe an la bipolari.[14] Persoanele cu tulburare bipolară adesea se
confruntă cu probleme legate de stigmatizarea socială.[3]
Semne și simptome
Schimbări de dispoziție bipolare
Atât mania cât și depresia se caracterizează prin deteriorări ale dispoziției normale, activității
psihomotorii, ritmului circadian și cogniției. Mania poate fi prezentă cu diferite niveluri de
perturbare a dispoziției, de la euforie, care este asociată cu „mania clasică” la disforie și
iritabilitate. Simptomul principal al maniei implică o creștere a energiei activității psihomotorii.
Mania se poate de asemenea manifesta prin stimă de sine crescută sau grandoare, vorbire
rapidă, simțământul subiectiv de gânduri rapide, comportament social dezinhibat sau
impulsivitate.[15] Mania se distinge de hipomanie prin lungime, întrucât hipomania necesită patru
zile consecutive, iar mania - mai mult de o săptămână. Spre deosebire de manie, hipomania nu
este întotdeauna asociată cu subminarea activităților.[11] Mecanismele biologice responsabile de
trecere de la un episod maniacal sau hipomaniacal la un episod depresiv, sau vice versa, rămân
slab înțelese.[16]
Episoade maniacale
Litografie colorată din 1892 înfățișând
o femeie diagnosticată cu „manie
veselă”
Mania este o perioadă distinctă de cel puțin o săptămână de dispoziție crescută sau iritabilă,
care se poate manifesta de la euforie la delir, iar cei care experimentează hipomanie sau manie
în general expun mai multe din următoarele comportamente: vorbire într-o manieră rapidă,
neîntreruptibilă, nevoie scăzută de somn, scădere a atenției, gânduri rapide, sporire a activităților
orientate spre scopuri, agitație sau expunerea de comportamente caracterizate drept impulsive
sau cu risc mare, precum hipersexualitatea sau cheltuieli excesive.[17][18][19] Pentru a îndeplini
criteriile pentru un episod maniacal, aceste comportamente trebuie să submineze abilitatea
individului de a socializa sau lucra.[17][19] Dacă nu este tratat, un episod maniacal durează de
obicei de la trei până la șase luni.[20]
Adesea, indivizii maniacali au o istorie de abuz de substanțe dezvoltată de-a lungul anilor ca
formă de „auto-medicație”.[21] În cele mai extreme cazuri, o persoană cu stare maniacală deplină
poate experimenta psihoză: o rupere de realitate, o stare în care gândirea este afectată împreună
cu dispoziția.[19] Se poate simți de neoprit sau de parcă ar fi „aleasă” și este într-o „misiune
specială”, sau alte idei de grandoare sau delir.[22] Aceasta poate duce la comportament violent și,
uneori, la spitalizarea într-un spital de psihiatrie.[18][19] Severitatea simptomelor maniacale poate
fi măsurată prin scale de rating precum Scala Young de Evaluare a Maniei, deși rămân întrebări
cu privire la exactitatea acestor scale.[23]
Declanșarea unui episod maniacal sau depresiv este adesea prevestită de perturbări ale
somnului.[24] Schimbări de dispoziție, schimbări psihomotorii și de apetit și o creștere a anxietății
pot de asemenea avea loc cu până la trei săpătămâni înainte ca un episod maniacal să se
dezvolte.[25]
Episoade hipomaniacale
Litografie din 1858 intitulată
'Melancolie trecând în manie'
Hipomania este forma mai ușoară a maniei, definită ca durând cel puțin patru zile cu aceleași
criterii ca și mania,[19] dar care nu cauzează diminuări semnificative în abilitatea individului de a
socializa sau lucra, îi lipsește trăsăturile psihotice precum delirurile sau halucinațiile, și nu
necesită spitalizare psihiatrică.[17] Funcționarea generală poate efectiv crește în timpul
episoadelor de hipomanie și unii cred că servește ca un mecanism defensiv împotriva
depresiei.[26] Episoadele hipomaniacale rar evoluează în episoade maniacale depline.[26] Unele
persoane care experimentează hipomanie prezintă creativitate crescută[19][27] în timp ce alții sunt
iritabili sau demonstrează judecată săracă.
Hipomania poate părea bună pentru unele persoane care o experimentează, deși cel mai mulți
oameni care experimentează hipomaniei afirmă că stresul experienței este foarte dureros.[19]
Persoanele bipolare care experimentează hipomanie, în orice caz, tind să uite efectele acțiunilor
lor asupra celor din jurul lor. Chiar dacă familia și prietenii recunosc oscilările de dispoziție,
individul adesea va nega că ceva nu este în regulă.[28] Ceea ce poate fi numit „eveniment
hipomaniacal”, dacă nu este acompaniat de episoade depresive, adesea nu este considerat
problematic, atât timp cât schimbările dispoziție nu sunt incontrolabile sau volatile.[26] Cel mai
frecvent, simtpomele continuă să dureze de la câteva săptămâni la câteva luni.[29]
Episoade depresive
Articol principal: Depresie.
'Melancolie' de W. Bagg după o
fotografie de Hugh Welch Diamond
Simptomele fazei depresive a tulburării bipolare constau în simțăminte persistente de tristețe,

iritabilitate sau furie, lipsa interesului pentru activități anterior plăcute, vinovăție excesivă sau
inadecvată, lipsă de speranță, dormit prea mult sau prea puțin, schimbări în apetit și/sau
greutate, oboseală, probleme de concentrare, silă de sine sau simțăminte de lipsă de valoare, și
gânduri la moarte sau suicid.[30] În cazuri severe, individul poate dezvolta simptome de psihoză,
condiție cunoscută și ca tulburare bipolară severă cu trăsături psihotice. Aici sunt incluse
simptome de deliruri și halucinații. Un episod depresiv major persistă cel puțin două săptămâni
și poate rezulta în sinucidere dacă rămâne netratat.[31]
Cu cât vârsta de declanșare e mai timpurie, cu atât e mai probabil ca primele câteva episoade să
fie depresive.[32] Întrucât un diagnostic de tulburare bipolară cere un episod maniacal sau
hipomaniacal, mulți indivizi afectați sunt inițial diagnosticați greșit ca având depresie majoră, iar
apoi sunt tratați incorect cu antidepresive prescrise.[33]
Episoade afective mixte
În tulburarea bipolară, starea mixtă este o condiție în timpul căreia atât simptomele de manie cât
și cele de depresie au loc simultan.[34] Indivizii care experimentează starea mixtă pot avea
simptome maniacale precum gânduri de grandoare în timp ce în mod simultan experimentează
simptome depresive precum vinovăția excesivă sau idei suicidare.[34] Stările mixte sunt
considerate de mare risc pentru comportamentul suicidar întrucât emoții depresive precum lipsa
de speranță sunt adesea împerecheate cu oscilări de dispoziție sau dificuiltăți de control a
impulsurilor.[34] Tulburările de anxietate au loc mai frecvent ca comorbiditate în episoadele
bipolare mixte decât în mania sau depresia bipolară non-mixtă.[34] Abuzul de substanțe (inclusiv
de alcool) de asemenea urmează acest trend, de aici părând înfățișeze simptomele bipolare ca
nimic mai mult decât o consecință a abuzului de substanțe.[34]
Trăsături asociate
Trăsăturile asociate sunt fenomene clinice care adesea acompaniază tulburarea, dar nu sunt
parte a criteriilor de diagnostic. La adulții cu această condiție, tulburarea bipolară este adesea
acompaniată de schimbări în procesele și abilitățile cognitive.[35] Printre acestea sunt reducerea
capacităților executive și de atenție și subminarea memoriei.[36] Cum individul procesează
universul depinde de asemenea de faza tulburării, cu caracteristici diferite în funcție de stările
maniacale, hipomaniacale și depresive.[25] Cei cu tulburare bipolară pot avea dificultăți în
păstrarea relațiilor.[37] Există câțiva precursori obișnuiți ai copilăriei observați la copiii care mai
târziu primesc diagnostic de tulburare bipolară, precum anomalii ale dispoziției (inclusiv
episoade depresive majore) și tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție.[38]
Condiții comorbide
Diagnosticul de tulburare bipolară poate fi complicat de condiții psihiatrice co-existente

(comorbide), inclusiv următoarele: tulburarea obsesiv-compulsivă, tulburarea de abuz de
substanțe, tulburări de alimentație, tulburarea hiperchinetică cu deficit de atenție, fobia socială,
sindromul premenstrual (inclusiv tulburarea disforică premenstruală) sau tulburarea de
panică.[21][30][39][40] O analiză longitudinală atentă a simptomelor și episoadelor, îmbogățită dacă
este posibil de discuții cu prietenii și membrii familiei, este crucială pentru stabilirea unui plan de
tratament atunci când comorbiditățile există.[41]
Cauze
Cauzele tulburării bipolare variază între indivizi și mecanismul exact care stă la baza tulburării
rămâne neclar.[42] Influențele genetice se crede că răspund de 60-80 procente din riscul
dezvoltării tulburării, indicând un puternic component ereditar.[39] Per total, ereditabilitatea
spectrului bipolar se estimează a fi de 0.71.[43] Studiile făcute pe gemeni au fost limitate de
dimensiuni de probă relativ mici, dar au indicat o contribuție genetică substanțială, precum și
influența mediului. Pentru tulburarea bipolară de tip I, rata la care gemenii identici (aceleași gene)
vor avea ambii tulburare bipolară de tip I (concordată) este estimată a fi de aproximativ 40
procente, în comparație cu aproximativ 5 procente în cazul gemenilor fraternali.[17][44] O
combinație din tulburarea bipolară tipurile I și II și ciclotimie produc în mod similar rate de 42
procente și 11 procente (gemeni identici și fraternali, respectiv), cu un raport relativ mai mic
pentru tulburarea bipolară de tip II care se pare că oglindește neomogenitatea. Există
suprapunere cu depresia majoră (unipolară) și dacă aceasta este de asemenea luată în calcul la
co-gemeni, concordanța cu tulburarea bipolară crește până la 67 procente la gemenii identici și
19 procente la gemenii fraternali.[45] Concordanța relativ mică între gemenii fraternali aduși
împreună sugerează că efectele de mediu împărtășite de familie sunt limitate, deși abilitatea de
a le detecta a fost limitată de mici dimensiuni de probe.[43] S-a făcut legătură între estrogenul la
femei și tulburarea bipolară.[46][47]
Genetice
Studiile genetice comportamentale sugerează că multe regiuni cromozomiale și gene candidat

au legătură cu susceptibilitatea pentru tulburare bipolară, fiecare genă exercitând un efect ușor
sau moderat.[39] Riscul de tulburare bipolară este de aproape zece ori mai mare la rudele de
gradul întâi al celor afectați de tulburare bipolară în comparație cu populația generală; în mod
asemănător, riscul de tulburare depresivă majoră este de trei ori mai mare la rudele cu tulburare
bipolară în comparație cu populația generală.[17]
De mediu
Factorii psihosociali joacă un rol semnificativ în dezvoltarea și cursul tulburării bipolare, iar
elementele psihosociale individuale pot interacționa cu înclinațiile genetice.[48] Este probabil ca
evenimentele recente de viață și relațiile interpersonale să contribuie la declanșarea și recurența
episoadelor de dispoziție bipolară, după cum o fac în cazul depresiei unipolare.[49] Potrivit
studiilor, 30-50 procente din adulții diagnosticați cu tulburare bipolară mărturisesc experiențe
traumatice/abuzive în copilărie, care sunt asociate cu o declanșare mai timpurie, o rată mai
mare de încercări de sinucidere și mai multe tulburări comorbide precum tulburarea de stres
posttraumatic (TSPT).[50] Numărul de evenimente stresante din copilărie este mai mare la cei cu
diagnostic de tulburare de spectru bipolar pentru adulți în comparație cu cei fără, fiind vorba
îndeosebi de evenimente cauzate de mediul aspru mai degrabă decât de propriul comportament
al copilului.[51]
Neurologice
Mai puțin obișnuit, tulburarea bipolară sau o tulburare de tip bipolar poate avea loc ca rezultat
sau în asociere un o condiție sau traumă neurologică. Condiții de acest fel și traume sunt
accidentul vascular cerebral, traume craniocerebrale, infecția cu HIV, scleroza multiplă, porfiria și
rareori epilepsia lobului temporal.[52]
Diagnostic
Tulburarea bipolară este în mod obișnuit diagnosticată în timpul adolescenței sau a maturității
timpurii, dar declanșarea poate avea loc în orice perioadă a ciclului vieții.[4][53] Tulburarea poate fi
dificil de distins de depresia unipolară și întârzierea medie a diagnosticului este de 5-10 ani după
începutul simptomelor.[54] Diagnosticul de tulburare bipolară ia câțiva factori în calcul și ia în
considerare experiențele mărturisite ale individului cu simptome, comportamentul anormal
mărturisit de membrii familiei, prieteni sau colegi de serviciu, semne observabile de boală
evaluate de clinician și adesea o examinare medicală pentru excluderea cauzelor medicale. În
privința diagnosticului, scalele de rată punctate de îngrijitor, mai exact mama, se constată a fi
mai corecte decât relatările profesorului și ale tânărului în prezicerea indentificării tinerilor cu
tulburare bipolară.[55] Evaluarea este de obicei făcută pe bază de pacient extern; admiterea la
facilități de pacient intern este luată în considerare dacă există risc pentru sine sau pentru alții.
Cele mai pe larg utilizate criterii pentru diagnosticarea tulburării bipolare sunt în Manual de
diagnostic și statistică a tulburărilor mentale, Ediția a 5-a (DSM-5) a Asociației Psihiatrice
Americane (APA) și Clasificarea statistică internațională a bolilor și a problemelor de sănătate
înrudite, Ediția a 10-a (ICD-10) a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) . Criteriile ICD-10 sunt
utilizate mai des în cadre clinice din afara S.U.A., pe când criteriile DSM sunt utilizate clinic în
cadrul S.U.A. și sunt criteriile prevalente utilizate pe plan internațional în studiile de cercetare.
DSM-5, publicat în 2013, include specificări mai multe și mai exacte în comparație cu
predecesorul său, DSM-IV-TR.[56] Interviuri semi-structurate precum Graficul Kiddie pentru
Tulburări Afective și Schizofrenie (KSADS) și Interviul Clinic Structurat pentru DSM-IV (SCID) sunt
utilizate pentru confirmarea diagnosticului de tulburare bipolară.
Există mai multe scale de rating pentru ecranizarea și evaluarea tulburării bipolare,[57] inclusiv
scala de diagnostic a spectrului bipolar, Chestionarul Tulburării de Dispoziție, Inventarul
Comportamentului General și Checklist-ul Hipomaniei.[58] Utilizarea scalelor de evaluare nu poate
substitui întregul interviu clinic, dar poate servi pentru a sistematiza istoricul simptomelor.[58] Pe
de altă parte, instrumentele de ecranizare a tulburării bipolare tind să aibă o mai mică
sensibilitate.[57]
Diagnostice diferențiale
Sunt câteva alte tulburări mentale cu simptome similare celor observate la tulburarea bipolară.
Astfel de tulburări sunt schizofrenia, tulburarea depresivă majoră,[59] tulburarea hiperactivă cu
deficit de atenție (ADHD), și anumite tulburări de personalitate, precum tulburarea de
personalitate borderline.[60][61][62]
Deși nu sunt teste biologice care să diagnosticheze tulburarea bipolară,[63] teste de sânge și/sau
ecranizare pot fi făcute pentru a exclude boli medicale cu înfățișări clinice similare celei a
tulburării bipolare. Boli neurologice precum scleroza multiplă, atacuri epileptice parțiale
complexe, accidente vasculare cerebrale, tumori ale creierului, boala Wilson, trauma creierului,
boala Huntington și migrenele complexe pot mima caracteristicile tulburării bipolare.[53] O EEG
poate fi utilizată pentru a exclude tulburări neurologice precum epilepsia, iar o tomografie
computerizată sau IRM a capului poate fi utilizată pentru a exclude alte leziuni ale creierului.[53]
În plus, tulburări ale sistemului endocrin precum hipotiroidismul, hipertiroidismul și boala
Cushing sunt în rândul diagnosticelor diferențiale după cum este și boala țesutului conjunctiv
systemic lupus erythematosus. Cauze infecțioase ale maniei care pot părea similare maniei
bipolare sunt encefalita herpetică, HIV, gripa sau neurosifilisul.[53] Anumite deficiențe de vitamină
precum pelagra (deficiența de niacină), deficiența de vitamină B12, deficiența de acid folic și
sindromul Wernicke-Korsakoff (deficiența de tiamină) pot de asemenea duce la manie.[53]
O analiză a medicamentelor și drogurilor utilizate este luată în considerare pentru a exclude

aceste cauze; medicamente comune care pot cauza simptome maniacale sunt antidepresivele,
prednisonul, medicamentele pentru boala Parkinson, hormonul tiroid, stimulantele (inclusiv
cocaina și metamfetamina) și anumite antibiotice.[64]
Spectrul bipolar
De la distincția făcută de Emil

Kraepelin între tulburarea bipolară și
schizofrenie în secolul 19, cercetătorii
au definit un spectru al diferitor tipuri
de tulburare bipolară
Tulburări ale spectrului bipolar sunt: tulburarea bipolară de tip I, tulburarea bipolară de tip II,
tulburarea ciclotimică și cazurile în care simptomele ce nu sunt suficient de puternice să
producă o reacție se constată că cauzează subminări sau suferință semnificativă la nivel
clinic.[4][53] Aceste tulburări implică episoade depresive majore care alternează cu episoade
maniacale sau hipomaniacale, sau episoade mixte care manifestă simptome ale ambelor stări
de dispoziție.[4] Conceptul de spectru bipolar este similar conceptului original al lui Emil
Kraepelin de boală maniaco-depresivă.[65]
Hipomania unipolară care nu este acompaniată de depresie este menționată în literatura

medicală.[66] Există speculații dacă această condiție ar putea avea loc cu mai mare frecvență în
populația generală netratată; funcționarea socială cu succes a acestor indivizi cu realizări
semnificative poate duce la a fi etichetați ca fiind normali, mai degrabă decât ca indivizi cu
dereglări substanțiale.
Criterii și subtipuri
Comparație grafică simplificată a

tulburării bipolare de tip I, tulburării
bipolare de tip II și ciclotimiei[67][68]:267
DSM și ICD caracterizează tulburarea bipolară ca un spectru de tulburări ce au loc pe un tot

organic. DSM-5 enumeră trei subtipuri specifice:[4]
Tulburare bipolară de tip I: Cel puțin un episod maniacal este necesar pentru a se pune
diagnosticul;[69] episoadele depresive sunt comune în vasta majoritate a cazurilor de tulburare
bipolară de tip I, dar nu sunt necesare pentru diagnostic.[17] Specificări ca „ușoară, moderată,
moderată-severă, severă” și „cu trăsături psihotice” trebuie adăugate dacă sunt aplicabile
pentru a indica înfățișarea și cursul tulburării.[4]
Tulburare bipolară de tip II: Nici un episod maniacal și unul sau mai multe episoade
hipomaniacale și unul sau mai multe episoade depresive majore.[69] Episoadele hipomaniacale
nu ajung la extremele depline ale maniei (i.e., de obicei nu cauzează subminări sociale sau
ocupaționale severe, și sunt fără psihoză), iar aceasta poate face tulburarea bipolară de tip II
mai dificil de diagnosticat, întrucât episoadele hipomaniacale pot părea pur și simplu ca
perioade de productivitate înaltă de succes și sunt mărturisite mai puțin frecvent decât o
depresie care provoacă suferință și subminează activitățile zilnice.
Ciclotimie: O istorie de episoade hipomaniacale cu perioade de depresie ce nu îndeplinesc

criteriile pentru episoade depresive majore.[70]
Când este relevant, specificări ca început peripartum și cu ciclare rapidă trebuie utilizați pentru
orice subtip. Indivizii care au simptome care cauzează suferință sau subminare semnificativă pe
plan clinic, dar care nu îndeplinesc criteriile depline pentru unul dintre cele trei subtipuri pot fi
diagnosticați cu tulburare bipolară nespecificată sau cu alt specific. Tulburarea bipolară cu alt
specific este diagnosticată când un clinician alege să furnizeze o explicație pentru faptul că nu
sunt îndeplinite criteriile pe deplin (e.g., hipomanie fără un precedent episod depresiv major).[4]
Ciclare rapidă
Cei mai mulți oameni care îndeplinesc criteriile pentru tulburare bipolară experimentează un
număr de episoade, în medie de la 0.4 la 0.7 pe an, durând de la trei la șase luni.[71] Ciclare rapidă,
în orice caz, este o specificare care poate fi aplicată oricărui dintre subtipurile de mai sus. Este
definită ca având patru sau mai multe episoade de perturbare a dispoziției în cadrul unei
perioade de un an și este observată la o proporție semnificativă din indivizii cu tulburare
bipolară.[30] Aceste episoade sunt separate unul de altul prin remisie (parțială sau totală) timp de
cel puțin două luni sau de o schimbare a polarității dispoziției (i.e., de la un episod depresiv la un
episod maniacal sau vice versa).[17] Definiția ciclării rapide cel mai frecvent citată în literatură
(inclusiv în DSM) este cea a lui Dunner și Fieve: cel puțin patru episoade depresive, maniacale,
hipomaniacale sau mixte într-o perioadă de 12 luni.[72] Au fost descrise de asemenea ciclări
ultra-rapide (zile) și ultra-ultra rapide sau ultradiane (în cadrul aceleași zile).[73] Literatura ce
examinează tratamentul farmacologic al ciclării rapide este împrăștiată și nu există consens clar
în privința managementului farmacologic optim.[74]
Prevenire
Încercările de prevenire a tulburării bipolare se concentrează pe stres (precum dificultățile din

copilărie sau familiile foarte conflictuale) care, deși nu este un agent cauzal specific al
bipolarității din punct de vedere al diagnosticului, pune indivizii vulnerabili genetic și biologic la
riscul unui curs mai sever al bolii.[75] Există o dezbatere în privința relației cauzale dintre
utilizarea cannabisului și tulburarea bipolară.[76]
Management
Există un număr de tehnici farmacologice și psihoterapeutice utilizate pentru tratarea tulburării

bipolare. Indivizii pot utiliza auto-ajutorul și urmări recuperarea.
Spitalizarea poate fi necesară în special în timpul episoadelor maniacale prezente la bipolarii de

tip I. Aceasta poate fi voluntară sau (în funcție de legislație) involuntară. Șederea pe termen lung
în spital a pacienților este în prezent mai puțin obișnuită din cauza dezinstituționalizării, deși așa
ceva se poate întâmpla.[77]
Psihosocial
Psihoterapia are scopul de a ușura simptomele principale, recunoaște mecanismele de

declanșare a episoadelor, reduce emoția exprimată negativ în relații, recunoaște simptomele
prodromale înainte de recurența deplină și practica factorii care duc la mentenanța
remisiei.[78][79][80] Terapia cognitiv-comportamentală, terapia concentrată pe familie și
psihoeducația au cea mai mare evidență în favoarea eficienței cu privire la prevenirea recidivării,
în timp ce terapia interpersonală și de ritm social și terapia cognitiv-comportamentală se arată a
fi cele mai eficiente în ce privește simptomele depresive reziduale. Cele mai multe studii s-au
bazat numai de tulburarea bipolară de tip I, oricum, și tratamentul în timpul fazei acute poate fi o
provocare specială.[81] Unii clinicienii pun accent pe a vorbi cu indivizii care experimentează
mania, pentru a dezvolta o alianță terapeutică pentur susținerea recuperării.[82]
Medicație
Litiul este adesea utilizat pentru a

trata tulburarea bipolară și are cea mai
bună evidență că reduce suicidul.
Un număr de medicamente sunt utilizate pentru tratarea tulburării bipolare.[49] Medicația cu cea
mai bună evidență este litiul, care este un tratament eficient pentru episoade maniacale acute,
previne recidivările și depresia bipolară.[83] Litiul reduce riscul de suicid, auto-vătămare și deces
la persoanele cu tulburare bipolară.[84] Este neclar dacă ketamina (un anestezic disociativ
general comun utilizat în chirurgie) este utilă în caz de bipolaritate la data de 2015.[85]
Stabilizatori de dispoziție
Litiul și anticonvulsantele cabarmazepină, lamotrigina și acidul valproic sunt utilizați ca

stabilizatori de dispoziție pentru tratarea tulburării bipolare. Acești stabilizatori de dispoziție sunt
utilizați pentru stabilizarea dispoziției pe termen lung, dar n-au demonstrat abilitatea de a trata
rapid depresia bipolară acută.[86] Litiul este preferat pentru stabilizarea dispoziției pe termen
lung.[49] Carbamazepina tratează efectiv episoadele maniacale, o anumită evidență susținând că
are beneficii mai mari în tulburarea bipolară cu ciclare rapidă sau la cei cu o imagine clinică mai
schizoafectivă. Este mai puțin eficientă în prevenirea recidivării decât litiul sau valproatul.[87][88]
Valproatul a devenit un tratament prescris în mod obișnuit și tratează eficient episoadele
maniacale.[89] Lamotrigina are mai multă eficiență în tratarea depresiei bipolare, iar acest
beneficiu este cel mai mare în depresia majoră.[90] S-a observat că are anumite beneficii în
prevenirea recidivării tulburării bipolare, deși există îngrijorări cu privire la studiile făcute și nu
este vreun beneficiu în subtipul de ciclare rapidă a tulburării bipolare.[91] Nu se cunoaște cât de
eficient este topiramatul.[92]
Antipsihotice
Medicamentele antipsihotice sunt eficiente în tratamentul pe termen scurt al episoadelor

maniacale ale tulburării bipolare și se arată a fi superioară litiului și anticonvulsivantelor în
privința acestui scop.[49] Antipsihoticele atipice sunt de asemenea indicate pentru depresia
bipolară refractară ca tratament alături de stabilizatorii de dispoziție.[86] Olanzapina este
eficientă în prevenirea recidivărilor, deși evidența care o susține este mai slabă decât evidența în
favoarea litiului.[93]
Antidepresive
Antidepresivele nu se recomandă să fie utilizate singure în tratarea tulburării bipolare și nu s-a

constatat că ar avea beneficii în plus în comparație cu stabilizatorii de dispoziție.[11][94]
Medicamentele antipsihotice atipice (e.g., aripiprazolul) sunt preferabile antidepresivelor pentru
a spori efectele stabilizatorilor de dispoziție din cauza lipsei eficienței antidepresivelor în
tulburarea bipolară.[86]
Altele
Cicluri scurte de benzodiazepine pot fi utilizate în plus pe lângă alte medicamente până
stabilizarea dispoziției devine eficientă.[95] Terapia electroconvulsivă (TEC) este o formă eficientă
de tratament pentru perturbările acute de dispoziție la cei cu tulburare bipolară, în special atunci
când trăsăturile psihotice sau catatonice se manifestă.[11] TEC este de asemenea recomandată
pentru uz la femeile însărcinate cu tulburare bipolară.[11]
În contradicție cu credințele răspândite, stimulantele sunt relativ sigure în cazurile de tulburare

bipolară și o evidență considerabilă sugerează că ele pot chiar produce un efect antimaniacal. În
cazurile în care ADHD și bipolaritatea sunt comorbide, stimulantele pot ajuta la ameliorarea
ambelor condiții.[96]
Medicină alternativă
Mai multe studii sugerează că acizii grași omega-3 pot avea efecte benefice asupra simptomelor
depresive, nu și asupra celor maniacale. În orice caz, doar câteva mici studii de calitate variabilă
au fost publicate și nu există suficientă evidență pentru a se face vreo concluzie fermă.[97][98]
Prognoză
O condiție care durează toată viața cu perioade de recuperare parțială sau deplină între
perioadele de episoade cu curente de recidivare,[30][97] tulburarea bipolară este considerată o
problemă majoră de sănătate din cauza ratelor crescute de dizabilitate și mortalitate
prematură.[97] Este de asemenea asociată cu probleme psihiatrice și medicale comorbide și rate
mari de subdiagnostic sau diagnostic greșit, ceea ce cauzează întârzierea intervențiilor de
tratament adecvat și contribuie la prognoze mai slabe.[32] După este făcut diagnosticul, rămâne
dificil de obținut o remisie completă a tuturor simptomelor cu medicamentele psihiatrice valabile
în prezent, iar simptomele devin adesea mai severe cu timpul.[57][99]
Complianța la medicație este unul dintre cei mai semnificativi factori care pot descrește rata și
severitatea recidivării și are un impact pozitiv asupra prognozei generale.[100] În orice caz, tipurile
de medicamente utilizate în tratarea tulburării bipolare cauzează în mod obișnuit efecte
adverse[101] și mai mult de 75% din indivizii cu tulburare bipolară își iau medicația în mod
inconsistent din variate motive.[100]
Din variatele tipuri ale tulburării, ciclarea rapidă (patru sau mai multe episoade într-un an) este
asociată cu cele mai rele prognoze din cauza ratelor mari de auto-prejudiciere și sinucidere.[30]
Indivizii diagnosticați cu bipolaritate care au o istorie de familie de tulburare bipolară au mai
mare risc de episoade maniacale/hipomaniacale mai frecvente.[102] Declanșarea timpurie a
trăsăturilor psihotice este de asemenea asociată cu rezultate mai rele,[103][104] precum și
subtipurile care nu reacționează la litiu.[99]
Recunoașterea și intervenția timpurie de asemenea duce la o prognoză mai bună, întrucât

stadiile timpurii, simptomele sunt mai puțin severe și reacționează mai bine la tratament.[99]
Începutul după adolescență este legat de prognoze mai bune pentru ambele genuri, iar a fi
bărbat este un factor protector împotriva nivelurilor înalte de depresie. Pentru femei,
funcționarea socială mai bună înainte de dezvoltarea tulburării bipolare și a fi părinte constituie
protecție împotriva încercărilor de sinucidere.[102]
Funcționare
Personale cu tulburare bipolară adesea experimentează un declin în funcționarea cognitivă în

timpul (și posibil înaintea) primului episod, după care un anumit grad de disfuncție cognitivă
devine în mod tipic permanentă, cu subminări mai severe în fazele acute și subminare moderată
în timpul perioadelor de remisie. Ca urmare, două treimi din persoanele cu tulburare bipolară
continuă să experimenteze funcționare psihosocială subminată între episoade chiar și atunci
când simptomele de dispoziție sunt în stare de remisie deplină. Un tipar similar observat atât în
tulburarea bipolară de tip I cât și în cea de tip II, dar persoanele cu tulburare bipolară de tip II
experimentează un mai mic grad de subminare.[101] Deficitele cognitive cresc în mod tipic în
timpul cursului bolii. Gradele mai înalte de subminarea corelează cu numărul de numărul de
episoade maniacale și spitalizări anterioare și cu prezența simptomelor psihotice.[105] Intervenția
timpurie poate încetini progresul subminării cognitive, pe când tratamentul în stadiile mai târzii
poate ajuta la reducerea suferinței și consecințelor negative legate de disfuncția cognitivă.[99]
În ciuda scopurilor excesiv de ambițioase care sunt frecvent parte a episoadelor maniacale,
simptomele de manie subminează abilitatea de a realiza aceste scopuri și adesea interferează
cu funcționarea socială și ocupațională a individului. O treime din persoanele cu tulburare
bipolară rămân șomeri timp de un an după spitalizare pentru manie.[106] Simptomele depresive
din timpul și între episoade, care au loc mult mai frecvent la cele mai multe persoane cu
simptome hipomaniacale sau maniacale în timpul cursului bolii, sunt asociate cu recuperare
funcțională mai slabă între episoade, fiind vorba inclusiv de șomaj și serviciu insuficient plătit la
oamenii cu tulburare bipolară de tip I și II.[4][107] Oricum, cursul bolii (durata, vârsta de declanșare,
numărul de spitalizări și prezența sau absența ciclării rapide) și performanța cognitivă sunt cei
mai buni prezicători ai rezultatelor bolii la indivizii cu tulburare bipolară, fiind urmate de
simptomele de depresie și anii de educație.[107]
Recuperare și recurență
Un studiu naturalist făcut pe primele admiteri pentru manie sau episod mixt (reprezentându-i pe
cei spitalizați și așadar cele mai severe cazuri) a constatat că 50 de procente au obținut
recuperare de la sindrom (nu mai sunt îndeplinite criteriile pentru diagnostic) în cadrul unei
perioade de nu mai mult de șase săptămâni și 98% în cadrul unei perioade de nu mai mult de doi
ani. În timpul acestei perioade de doi ani, 72 procente au obținut recuperarea din simptome (fără
absolut nici un simptom) și 43 procente au obținut recuperare funcțională (au reobținut statutul
ocupațional și rezidențial anterior). Oricum, 40 procente au ajuns să experimenteze un nou
episod de manie sau depresie în cadrul a 2 ani de recuperare din sindrom, iar 19 procente au
schimbat fazele fără recuperare.[108]
Simptomele care preced o recidivare (prodromale), în special cele legate de manie, pot fi
identificate de către persoanele cu tulburare bipolară.[109] Sunt intenții de a-i învăța pe pacienți
strategii de a face față atunci când observă simptome cu rezultate încurajatoare.[110]
Sinucidere
Tulburarea bipolară poate cauza ideație suicidară care duce încercări de sinucidere. Indivizii a
căror tulburare bipolară începe cu un episod depresiv sau afectiv mixt par să aibă o prognoză
mai săracă și un risc crescut de sinucidere.[59] Una din două persoane cu tulburare bipolară
încearcă să se sinucidă cel puțin o dată în timpul vieții și multe încercări sunt duse până
sfârșit.[39] Media anuală a ratei de sinucidere este de 0.4 procente, care este de 10–20 ori mai
mare decât cea a populației generale.[111] Raportul standard de mortalitate cauzată de
sinucidere la tulburarea bipolară este între 18 și 25.[112] Riscul de sinucidere pe parcursul vieții se
estimează a fi de 20 de procente la cei cu tulburare bipolară.[17]
Epidemiologie
Epidemiologie
Povara tulburării bipolare în lume: anii

de viață ajustați cu incapacitate per
100,000 de locuitori în 2004.
<180
180-185
185-190
190-195
195-200
200-205
205-210
210-215
215-220
220-225
225-230
>230
Tulburarea bipolară este a șasea cea mai mare cauză de dizabilitate din lume cu o prevalență pe
parcursul vieții la de la 1 la 3 procente din populația generală.[12][113][114] În orice caz, o reanaliză
a datelor a unui studiu al National Epidemiological Catchment Area din Statele Unite sugerează
că 0.8 procente din populație experimentează un episod maniacal cel puțin o dată (pragul de
diagnostic pentru bipolaritatea de tip I) și alte 0.5 procente au un episod hipomaniacal (pragul de
diagnostic pentru bipolaritatea de tip II și ciclotimie). Incluzând criterii de diagnostic pentru
criteriile de diagnostic de sub-prag, precum una sau două simptome pentru o perioadă scurtă de
timp, alte 5.1 procente din populație se adaugă, adunându-se la un total de 6.4 procente, au fost
clasificați ca având tulburare de spectru bipolar.[115] O analiză mai recentă a datelor Studiului
Comorbidității Naționale a SUA a constat că 1 procent îndeplinesc criteriile prevalente pentru
bipolaritatea de tip I, 1.1 procente pentru bipolaritatea de tip II, și 2.4 procente de simptome de
subprag.[116]
Există variații și limitări conceptuale și metodologice ale descoperirilor făcute de studii. Cele mai
multe studii despre tulburarea bipolară sunt în mod tipic făcute de intervievatori care urmează
scheme de interviu deplin structurate/puse la punct; răspunsurile la itemi unici ale acestor
interviuri pot suferi de validitate limitată. În plus, diagnosticele (și așadar estimările prevalenței)
variază în funcție de abordarea categorică sau de spectru care este utilizată. Această
considerație a dus la preocupări atât cu privire la subdiagnostic cât și la supradiagnostic.[117]
Incidența tulburării bipolare este similară la bărbați și femei[118] inclusiv de-a lungul diferitelor
culturi și grupuri etnice.[119] Un studiu din 2000 al Organizației Mondiale a Sănătății a constatat
că prevalența și incidența tulburării bipolare este foarte similară de-a lungul lumii. Prevalența
standardizată pe vârstă per 100,000 este de la 421.0 în Asia de Sud până la 481.7 în Africa și
Europa pentru bărbați și de la 450.3 în Africa și Europa până la 491.6 în Oceania pentru femei. În
orice caz, severitatea poate varia de-a lungul globului. Anii de viață ajustați la incapacitate, de
exemplu, se arată a fi mai mari în țările în curs de dezvoltare, unde acoperirea medicală poate fi
mai săracă, iar medicația mai puțin accesibilă.[120] În cadrul Statelor Unite, asiato-americanii au
rate semnificativ mai mici decât africanii și europenii americani.[121]
Adolescența târzie și maturitatea timpurie sunt anii culminanți pentru declanșarea tulburării
bipolare.[122][123] Un studiu a constatat de asemenea că în 10 procente din cazurile de
bipolaritate, declanșarea maniei a avut loc la pacienții cu cel puțin 50 de ani împliniți.[124]
Istorie
Psihiatrul german Emil Kraepelin a

fost primul care a făcut diferența între
boala maniaco-depresivă și „dementia
praecox” (acum cunoscută ca
schizofrenie) la sfârșitul secolului 19
Variații ale dispoziției și nivelurilor de energie au fost observate ca parte a experienței umane de-
a lungul istoriei. Cuvintele ”melancolie”, un vechi cuvânt pentru depresie, și „manie” își au
originea în Grecia Antică. Cuvântul melancolie este derivat din melas (μέλας), însemnând
„negru”, și chole (χολή), însemnând „bilă”,[125] indicativ al originilor termenului în teoria umorală
pre-hippocratică. În teoriile umorale, mania a fost văzută ca venind dintr-un exces al bilei albe
sau a unui amestec dintre bila neagră și albă. Originile lingvistice ale maniei, în orice caz, nu sunt
clare. Anumite etimologii au fost propuse de medicul roman antic Caelius Aurelianus, de
exemplu că cuvântul grecesc ania, însemnând „a produce o mare angonie mentală” și manos,
însemnând „relaxat” sau „liber”, care poate aproxima în mod contextual relaxarea excesivă a
minții și sufletului.[126] Sunt cel puțin cinci alți candidați, iar o parte din confuzia legată de
etimologia exactă a cuvântului manie este uzul său varia în poezia și mitologia pre-
hippocratică.[126]
La începutul anilor 1800, lipemania psihiatrului francez Jean-Étienne Dominique Esquirol, una
dintre monomaniile sale afective, a fost prima elaborare despre ceea ce a devenit depresia
modernă.[127] Baza conceptualizării curente a bolii bipolare poate fi urmărită începând cu anii
1850; în 1850, Jean-Pierre Falret a prezentat o descriere Academiei Societății Psihiatrice de la
Paris în cursul în care a menționat „nebunia circulară” (la folie circulaire, Pronunție în franceză:
/la fɔli siʁ.ky.lɛʁ/); prelegerea a fost rezumată în 1851 în „Gazette des hôpitaux” („Gazeta
spitalului”).[128] Trei ani mai târziu, în 1854, Jules-Gabriel-François Baillarger (1809–1890) a
descris la Académie Nationale de Médecine a Franței imperiale, o boală mentală bifazică care
cauzează oscilări recurente între manie și melancolie, pe care a numit-o folie à double forme
(Pronunție în franceză: /fɔli a dubl fɔʀm/, „nebunie în formă dublă”).[128][129] Articolul original al
lui Baillarger, „De la folie à double forme”, a apărut în ziarul medical Annales médico-
psychologiques (Anale medical-psihologice) în 1854.[128]
Aceste concepte au fost dezvoltate de psihiatrul german Emil Kraepelin (1856–1926), care,
utilizând conceptul de ciclotimie a lui Kahlbaum,[130] a categorisit și studiat cursul natural al
pacienților bipolari netratați. A inventat termenul psihoză maniaco-depresivă, după ce a observat
că perioadele de boală acută, maniacală sau depresivă, sunt în general separate de intervale
relativ libere de simptome, când pacientul este capabil să funcționeze normal.[131]
Termenul „reacție maniaco-depresivă” a apărut în prima versiune a DSM în 1952, sub influența
moștenirii lui Adolf Meyer.[132] Împărțirea în tulburări depresive „unipolare” și tulburări bipolare își
are originea în conceptul lui Karl Kleist - apărut în 1911 - de tulburări afective unipolare și
bipolare, care a fost utilizat de Karl Leonhard în 1957 pentru a face diferența între tulburarea
unipolară și cea bipolară în caz de depresie.[126] Aceste subtipuri au fost văzute ca condiții
separate de la publiacarea DSM-III. Subtipurile bipolaritate de tip II și ciclare rapidă sunt incluse
începând cu apariția DSM-IV, fapt ce a avut la bază lucrările din anii 1970 ale lui David Dunner,
Elliot Gershon, Frederick Goodwin, Ronald Fieve și Joseph Fleiss.[133][134][135]
Societate și cultură
Vezi și: Listă de persoane cu tulburare bipolară.

Mărturisirea publică a cântăreței
Rosemary Clooney despre tulburarea
sa bipolară a făcut-o una dintre
primele purtătoare de cuvânt pentru
boală mentală.[136]
Există probleme răspândite legate de stigmatul social, stereotipuri și prejudecăți legate indivizii
diagnosticați cu tulburare bipolară.[137]
Kay Redfield Jamison, psiholog clinic și profesor de psihiatrie la Școala de Medicină a

Universității Johns Hopkins, și-a descris propria tulbuarare bipolară în memoriile sale An Unquiet
Mind (1995).[138] În autobiografia sa Manicdotes: There's Madness in His Method (2008), Chris
Joseph își descrie lupta între dinamismul creativ care i-a permis crearea agenției sale de
multimilioane de lire și disperarea sa întunecată risipitoare de bani a bolii sale bipolare.[139]
Mai multe opere dramatice au înfățișat caractere cu trăsături sugestive ale diagnosticului care a
fost subiect de discuție pentru psihiatri și experți ai filmului deopotrivă. Un exemplu notabil este
Mr. Jones (1993), în care Mr. Jones (Richard Gere) trece de la un episod maniacal la o fază
depresivă, după care revine din nou la starea anterioară, petrecând timp într-un spital psihiatric și
expunând multe din trăsăturile sindromului.[140] În The Mosquito Coast (1986), Allie Fox (Harrison
Ford) expune anumite trăsături ca nechibzuința, grandoarea, sporirea activității orientată spre
scop și labilitatea dispoziției, precum și o anumită paranoia.[141] Psihiatrii au sugerat că Willy
Loman, personajul principal din piesa clasică a lui Arthur Miller Moartea unui comis-voiajor,
suferă de tulburare bipolară,[142] deși termenul specific pentru această condiție nu exista atunci
când piesa a fost scrisă.
Speciale TV, de exemplu Stephen Fry: The Secret Life of the Manic Depressive de la BBC,[143] True
Life: I'm Bipolar de la MTV, talk-show-uri și radio show-uri publice, și voința crescută a
persoanelor publice de a vorbi despre propria tulburare bipolară, s-au concentrat pe condițiile
psihiatrice și astfel au crescut nivelul de conștientizare a publicului.
Pe 7 aprilie 2009, drama de noapte 90210 difuzată de rețeaua CW, a publicat un episod special în
care personajul Silver a fost diagnosticat cu tulburare bipolară.[144] Stacey Slater, un personaj din
serialul BBC EastEnders, a fost diagnosticat cu tulburare bipolară. Intriga a fost dezvoltată ca
parte a campaniei Headroom-ului BBC.[145] Serialul Brookside de la canalul britanic Channel 4 a
prezentat o poveste despre tulburarea bipolară unde personajul Jimmy Corkhill a fost
diagnosticat cu această condiție.[146] Protagonista dramei thriller politic Homeland difuzat de
rețeaua americană TV Showtime, Carrie Mathison, este bipolară, fapt ce l-a ținut secret din zilele
ei de școală.[147] În aprilie 2014, ABC a premiat drama medicală Black Box, în care personajul
principal, un neurosavant renumit la nivel mondial, este bipolar.[148]
Într-un efort de a ușura stigmatul social asociat cu tulburarea bipolară, dirijorul de orchestră
Ronald Braunstein a co-fondat ME/2 Orchestra împreună cu soția sa Caroline Whiddon în 2011.
Braunstein a fost diagnosticat cu tulburare bipolară în 1985, iar concertele sale alături de ME/2
Orchestra au fost concepute pentru a crea un mediu binevoitor de performanță pentru colegii săi
din domeniul muzical precum și pentru a crește conștientizarea publicului în legătură cu bolile
mentale.[149][150]
Creativitate
O legătură între boala mentală și succesul profesional sau creativitatea a fost sugerată, inclusiv
în relatările lui Socrate, Seneca și Cesare Lombroso. În ciuda proeminenței în cultura populară,
legătura dintre creativitate și bipolaritate n-a fost studiată riguros. Acest câmp de studiu este
înclinat să fie afectat de tendențiozitate legată de confirmare. O anumită evidență sugerează că
anumite componente ereditare ale tulburării bipolare se suprapun cu componentele ereditare
pentru creativitate. Probanții persoanelor cu tulburare bipolară sunt mai înclinați să aibă succes
pe plan profesional, precum și să demonstreze trăsături temperamentale similare tulburării
bipolare. În plus, în timp ce studiile cu privire la frecvența tulburării bipolare în rândul
eșantioanelor de populație creativă sunt contradictorii, studiile au parte de o descoperire pozitivă
că tulburarea bipolară complet dezvoltată este rară.[151]
Populații specifice
Copii
Litiul este singura medicație aprobată
de FDA pentru tratarea maniei la copii
În anii 1920, Emil Kraepelin a notat că episoadele maniacale sunt rare înaintea pubertății.[152] În
general, tulburarea bipolară la copii nu era recunoscută în prima jumătate a secolului douăzeci.
Această problemă s-a diminuat în urma apariției criteriilor DSM în ultima parte a secolului
douăzeci.[152][153] DSM5 nu se referă în mod specific la tulburarea bipolară la copii și în loc se
referă la tulburarea disruptivă de dereglare a dispoziției.[154]
În timp ce la adulți cursul tulburării bipolare se caracterizează prin episoade distincte de

depresie și manie fără simptomatologie clară între ele, la copii și adolescenți schimbările foarte
rapide de dispoziție sau chiar simptomele foarte cronice sunt norma.[155] Tulburarea bipolară
pediatrică este în mod obișnuit caracterizată de accese de furie, iritabilitate și psihoză, mai
degrabă decât de manie euforică, care este observată mai des la adulți.[152][155] Declanșarea
timpurie a tulburării bipolare este mai probabil să se manifeste ca depresie decât ca manie sau
hipomanie.[156]
Diagnosticul de tulburare bipolară la copii este controversat,[155] deși nu încape discuție că

simptomele tipice tulburării bipolare au consecințe negative pentru minorii care suferă de
ele.[152] Dezbaterea se concentrează în principal pe dacă ceea ce este numit tulburare bipolară la
copii este aceeași tulburare cu care sunt diagnosticați adulții[152] și dacă criteriile de diagnostic
pentru adulți sunt utile și exacte când sunt aplicate la copii.[155] În privința diagnosticării copiilor,
unii experți recomandă utilizarea criteriilor DSM.[155] Alții cred că aceste criterii nu separă în mod
corect copiii cu tulburare bipolară de alte probleme precum ADHD și pun accent pe ciclările
rapide ale dispoziției.[155] Încă alții susțin că ceea ce distinge exact pe copiii cu tulburare bipolară
este iritabilitatea.[155] Parametrii practicii ai AACAP încurajează prima strategie.[152][155] Studiile
care utilizează criteriile DSM arată că până la 1 procent din tineri au tulburare bipolară.[152]
Tratamentul implică medicație și psihoterapie.[155] Prescripția de medicamente constă de obicei

în stabilizatori de dispoziție și antipsihotice atipice.[155] Dintre primele, litiul este singurul element
aprobat de FDA pentru copii.[152] Terapia psihologică combină în mod normal educația cu privire
la boală, terapia de grup și terapia cognitiv-comportamentală.[155] Medicația cronică este adesea
necesară.[155]
Direcțiile actuale de cercetare a tulburării bipolare la copii implică optimizarea tratamentelor,
sporirea cunoașterii bazelor genetice și neurobiologice ale tulburării pediatrice și dezvoltarea
criteriilor de diagnostic.[155] Unele cercetări ale tratamentului sugerează că intervențiile
psihosociale care implică familia, psihoeducația și dezvoltarea de abilități (prin terapii precum
TCC, terapia comportamental dialectică și terapia interpersonală și de ritm social pot ajuta dacă
sunt utilizate alături de farmacoterapie.[157] Din păcate, literatura și cercetarea cu privire la
eficiența terapiei psihosociale pentru BPSD este insuficientă, ceea ce face dificil de determinat
eficiența variator terapii.[157] DSM-5 a propus un nou diagnostic despre care se consideră că
acoperă reprezentări în prezent considerate a fi declanșare în copilărie a bipolarității.[158]
Vârstnici
Există o relativă lipsă de cunoaștere cu privire la tulburarea bipolară în partea târzie a vieții.
Există evidență că tulburarea devine mai puțin prevalentă cu vârsta, dar cu toate acestea prezintă
un procent similar de admiteri psihiatrice; că pacienții bipolari mai vârstnici au experimentat
pentru prima dată simptomele la o vârstă mai târzie; că declanșarea mai târzie a maniei este
asociată cu o mai multă subminare neurologică; că abuzul de substanțe este în mod
considerabil mai puțin obișnuit la grupurile mai vârstnice; și că este probabil un mai mare nivel
de variație în prezentare și curs, de exemplu indivizii pot dezvolta o nouă declanșare a maniei
asociată cu schimbări vasculare sau să devină maniacali doar după episoade depresive
recurente sau să fi fost diagnosticați cu tulburare bipolară la o vârstă timpurie și încă să
îndeplinească criteriile. Există de asemenea o anumită evidență slabă și neconcluzivă că mania
este mai puțin intensă și că este o mai mare prevalență a episoadelor mixte, deși poate fi vorba
de un răspuns redus la tratament. În general, sunt mai mult asemănări cu adulții mai tineri decât
diferențe.[159][160] La vârstnici, recunoașterea și tratamentul tulburării bipolare poate fi complicat
de prezența demenței sau a efectelor adverse ale medicației luate pentru alte condiții.[161]
Vezi și
Psihoză
Listă de persoane cu tulburare bipolară
Referințe
1. ^ a b c d Disease Ontology (http://purl.obolibrary.org/obo/doid.owl) , accesat în 15 mai 2019
2. ^ Human Phenotype Ontology release 2018-03-08 (http://purl.obolibrary.org/obo/hp/release

s/2018-03-08/hp.owl) , accesat în 8 octombrie 2018
3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w Anderson IM, Haddad PM, Scott J (27 d.Hr.). „Bipolar
disorder”. BMJ (Clinical Research Ed.). 345: e8508. doi:10.1136/bmj.e8508 (https://doi.org/
10.1136%2Fbmj.e8508) . PMID 23271744 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2327
1744) .
4. ^ a b c d e f g h i j k l m American Psychiatry Association (2013). Diagnostic and Statistical

Manual of Mental Disorders (ed. 5th). Arlington: American Psychiatric Publishing. pp. 123–
154. ISBN 978-0-89042-555-8.
5. ^ „DSM IV Criteria for Manic Episode” (https://www.fda.gov/ohrms/dockets/ac/00/slides/3

590s1c/tsld002.htm) . Arhivat (https://web.archive.org/web/20170731230148/https://ww
w.fda.gov/ohrms/dockets/ac/00/slides/3590s1c/tsld002.htm) din originalul de la 31
iulie 2017.
6. ^ Goodwin, Guy M. (2012). „Bipolar disorder”. Medicine. 40 (11): 596–598.

doi:10.1016/j.mpmed.2012.08.011 (https://doi.org/10.1016%2Fj.mpmed.2012.08.011) .
7. ^ Charney A, Sklar P (2018). „Genetics of Schizophrenia and Bipolar Disorder” (https://book

s.google.ca/books?id=y8M9DwAAQBAJ&lpg=PP1&dq=Charney%20%26%20Nestler's%20N
eurobiology%20of%20Mental%20Illness&pg=PA162) . În Charney D, Nestler E, Sklar P,
Buxbaum J. Charney & Nestler's Neurobiology of Mental Illness (ed. 5th). New York: Oxford
University Press. p. 162.
8. ^ NIMH (Aprilie 2016). „Bipolar Disorder” (https://www.nimh.nih.gov/health/topics/bipolar-d

isorder/index.shtml#part_145405) . National Institutes of Health. Arhivat (https://web.arc
hive.org/web/20160727230418/http://www.nimh.nih.gov/health/topics/bipolar-disorder/in
dex.shtml#part_145405) din originalul de la 27 iulie 2016. Accesat în 13 august 2016.
Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
9. ^ Goodwin GM, Haddad PM, Ferrier IN, Aronson JK, Barnes T, Cipriani A, Coghill DR, Fazel S,
Geddes JR, Grunze H, Holmes EA, Howes O, Hudson S, Hunt N, Jones I, Macmillan IC,
McAllister-Williams H, Miklowitz DR, Morriss R, Munafò M, Paton C, Saharkian BJ, Saunders
K, Sinclair J, Taylor D, Vieta E, Young AH (iunie 2016). „Evidence-based guidelines for
treating bipolar disorder: Revised third edition recommendations from the British
Association for Psychopharmacology” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC49
22419) . Journal of Psychopharmacology. 30 (6): 495–553.
doi:10.1177/0269881116636545 (https://doi.org/10.1177%2F0269881116636545) .
PMC 4922419 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4922419)   .
PMID 26979387 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/26979387) . "Currently,
medication remains the key to successful practice for most patients in the long term. ... At
present the preferred strategy is for continuous rather than intermittent treatment with oral
medicines to prevent new mood episodes."
10. ^ Versiani M, Cheniaux E, Landeira-Fernandez J (iunie 2011). „Efficacy and safety of
electroconvulsive therapy in the treatment of bipolar disorder: a systematic review”. The
Journal of ECT. 27 (2): 153–64. doi:10.1097/yct.0b013e3181e6332e (https://doi.org/10.10
97%2Fyct.0b013e3181e6332e) . PMID 20562714 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/
20562714) .
11. ^ a b c d e Grande I, Berk M, Birmaher B, Vieta E (aprilie 2016). „Bipolar disorder”. Lancet
(Review). 387 (10027): 1561–72. doi:10.1016/S0140-6736(15)00241-X (https://doi.org/10.
1016%2FS0140-6736%2815%2900241-X) . PMID 26388529 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pubmed/26388529) .
12. ^ a b Schmitt A, Malchow B, Hasan A, Falkai P (Februarie 2014). „The impact of

environmental factors in severe psychiatric disorders” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/
articles/PMC3920481) . Front Neurosci. 8 (19): 19. doi:10.3389/fnins.2014.00019 (https://
doi.org/10.3389%2Ffnins.2014.00019) . PMC 3920481 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
c/articles/PMC3920481)   . PMID 24574956 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/245
74956) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
13. ^ Diflorio A, Jones I (2010). „Is sex important? Gender differences in bipolar disorder”.
International Review of Psychiatry. 22 (5): 437–52. doi:10.3109/09540261.2010.514601 (htt
ps://doi.org/10.3109%2F09540261.2010.514601) . PMID 21047158 (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pubmed/21047158) .
14. ^ a b Hirschfeld RM, Vornik LA (Iunie 2005). „Bipolar disorder--costs and comorbidity”. The
American Journal of Managed Care. 11 (3 Suppl): S85–90. PMID 16097719 (https://www.nc
bi.nlm.nih.gov/pubmed/16097719) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
15. ^ Akiskal, Hagop (2017). „13.4 Mood Disorders: Clinical Features”. În Sadock, Benjamin;
Sadock, Virginia; Ruiz, Pedro name-list-format = vanc. Kaplan and Sadock's Comprehensive
Textbook of Psychiatry (ed. 10th). New York: Wolters Kluwer.
16. ^ Salvadore G, Quiroz JA, Machado-Vieira R, Henter ID, Manji HK, Zarate CA (Noiembrie
2010). „The neurobiology of the switch process in bipolar disorder: a review” (https://www.n
cbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3000635) . The Journal of Clinical Psychiatry. 71 (11):
1488–501. doi:10.4088/JCP.09r05259gre (https://doi.org/10.4088%2FJCP.09r05259gre) .
PMID 20492846 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20492846) . Verificați datele
pentru: |date= (ajutor)
17. ^ a b c d e f g h Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat
pentru referințele numite Barnett2009
18. ^ a b Tarr GP, Glue P, Herbison P (Noiembrie 2011). „Comparative efficacy and acceptability
of mood stabilizer and second generation antipsychotic monotherapy for acute mania—a
systematic review and meta-analysis”. J Affect Disord. 134 (1–3): 14–9.
doi:10.1016/j.jad.2010.11.009 (https://doi.org/10.1016%2Fj.jad.2010.11.009) .
19. ^ a b c d e f g Beentjes TA, Goossens PJ, Poslawsky IE (Octombrie 2012). „Caregiver burden in
bipolar hypomania and mania: a systematic review”. Perspect Psychiatr Care. 48 (4): 187–
97. doi:10.1111/j.1744-6163.2012.00328.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1744-6163.2012.0
0328.x) . PMID 23005586 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23005586) . Verificați
datele pentru: |date= (ajutor)
20. ^ Titmarsh S (2013). „Characteristics and duration of mania: implications for continuation
treatment”. Progress in Neurology and Psychiatry. 17 (3): 26–7. doi:10.1002/pnp.283 (http
s://doi.org/10.1002%2Fpnp.283) .
21. ^ a b Post RM, Kalivas P (Martie 2013). „Bipolar disorder and substance misuse:
pathological and therapeutic implications of their comorbidity and cross-sensitisation” (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4340700) . Br J Psychiatry. 202 (3): 172–6.
doi:10.1192/bjp.bp.112.116855 (https://doi.org/10.1192%2Fbjp.bp.112.116855) .
22. ^ Knowles R, McCarthy-Jones S, Rowse G (iunie 2011). „Grandiose delusions: a review and
theoretical integration of cognitive and affective perspectives”. Clin Psychol Rev. 31 (4):
684–96. doi:10.1016/j.cpr.2011.02.009 (https://doi.org/10.1016%2Fj.cpr.2011.02.009) .
PMID 21482326 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21482326) .
23. ^ Furukawa TA (2010). „Assessment of mood: Guides for clinicians”. Journal of

Psychosomatic Research. 68 (6): 581–589. doi:10.1016/j.jpsychores.2009.05.003 (https://d
oi.org/10.1016%2Fj.jpsychores.2009.05.003) . PMID 20488276 (https://www.ncbi.nlm.nih.
gov/pubmed/20488276) .
24. ^ McKenna BS, Eyler LT (noiembrie 2012). „Overlapping prefrontal systems involved in
cognitive and emotional processing in euthymic bipolar disorder and following sleep
deprivation: a review of functional neuroimaging studies” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/p
mc/articles/PMC3922056) . Clin Psychol Rev. 32 (7): 650–63.
doi:10.1016/j.cpr.2012.07.003 (https://doi.org/10.1016%2Fj.cpr.2012.07.003) .
25. ^ a b Mansell W, Pedley R (Martie 2008). „The ascent into mania: a review of psychological
processes associated with the development of manic symptoms”. Clinical Psychology
Review. 28 (3): 494–520. doi:10.1016/j.cpr.2007.07.010 (https://doi.org/10.1016%2Fj.cpr.2
007.07.010) . PMID 17825463 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17825463) .
26. ^ a b c Bowins B (2007). „Cognitive regulatory control therapies”. Am J Psychother. 67 (3):

215–36. doi:10.1176/appi.psychotherapy.2013.67.3.215 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.p
sychotherapy.2013.67.3.215) . PMID 24236353 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2
4236353) .
27. ^ Srivastava S, Ketter TA (decembrie 2010). „The link between bipolar disorders and
creativity: evidence from personality and temperament studies”. Current Psychiatry Reports.
12 (6): 522–30. doi:10.1007/s11920-010-0159-x (https://doi.org/10.1007%2Fs11920-010-0
159-x) . PMID 20936438 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/20936438) .
28. ^ „Bipolar Disorder: NIH Publication No. 95-3679” (https://web.archive.org/web/200804292

04140/http://www.pueblo.gsa.gov/cic_text/health/bipolar/bipolar.htm) . U.S. National
Institutes of Health. septembrie 1995. Arhivat din original (https://www.pueblo.gsa.gov/cic_
text/health/bipolar/bipolar.htm) la 29 aprilie 2008.
29. ^ „Bipolar II Disorder Symptoms and Signs” (http://www.webmd.com/bipolar-disorder/guid

e/bipolar-2-disorder) . Web M.D. Arhivat (https://web.archive.org/web/20101209213147/h
ttp://www.webmd.com/bipolar-disorder/guide/bipolar-2-disorder) din originalul de la 9
decembrie 2010. Accesat în 6 decembrie 2010.
30. ^ a b c d e Muneer A (Iunie 2013). „Treatment of the depressive phase of bipolar affective
disorder: a review”. J Pak Med Assoc. 63 (6): 763–9. PMID 23901682 (https://www.ncbi.nl
m.nih.gov/pubmed/23901682) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
31. ^ American Psychiatric Association (2006). „Practice Guideline for the Treatment of
Patients With Bipolar Disorder Second Edition”. APA Practice Guidelines for the Treatment of
Psychiatric Disorders: Comprehensive Guidelines and Guideline Watches. 1.
doi:10.1176/appi.books.9780890423363.50051 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.books.97
80890423363.50051) . ISBN 978-0-89042-336-3.
32. ^ a b Bowden CL (Ianuarie 2001). „Strategies to reduce misdiagnosis of bipolar depression”.

Psychiatr Serv. 52 (1): 51–5. doi:10.1176/appi.ps.52.1.51 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.
ps.52.1.51) . PMID 11141528 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11141528) .
33. ^ Muzina DJ, Kemp DE, McIntyre RS (Octombrie–decembrie 2007). „Differentiating bipolar
disorders from major depressive disorders: treatment implications”. Ann Clin Psychiatry. 19
(4): 305–12. doi:10.1080/10401230701653591 (https://doi.org/10.1080%2F104012307016
53591) . PMID 18058287 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18058287) . Verificați
34. ^ a b c d e Swann AC, Lafer B, Perugi G, Frye MA, Bauer M, Bahk WM, Scott J, Ha K, Suppes T
(Ianuarie n2013). „Bipolar mixed states: an international society for bipolar disorders task
force report of symptom structure, course of illness, and diagnosis”. Am J Psychiatry. 170
(1): 31–42. doi:10.1176/appi.ajp.2012.12030301 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.201
2.12030301) . PMID 23223893 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23223893) .
35. ^ MacQueen GM, Memedovich KA (Ianuarie 2017). „Cognitive dysfunction in major

depression and bipolar disorder: Assessment and treatment options”. Psychiatry and
Clinical Neurosciences (Review). 71 (1): 18–27. doi:10.1111/pcn.12463 (https://doi.org/10.
1111%2Fpcn.12463) . PMID 27685435 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2768543
36. ^ Cipriani G, Danti S, Carlesi C, Cammisuli DM, Di Fiorino M (Octombrie 2017). „Bipolar
Disorder and Cognitive Dysfunction: A Complex Link”. The Journal of Nervous and Mental
Disease (Review). 205 (10): 743–756. doi:10.1097/NMD.0000000000000720 (https://doi.or
g/10.1097%2FNMD.0000000000000720) . PMID 28961594 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pubmed/28961594) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
37. ^ Goodwin & Jamison 2007, p. 338.
38. ^ Reinhardt MC, Reinhardt CA (Martie-aprilie 2013). „Attention deficit-hyperactivity disorder,

comorbidities, and risk situations”. Jornal de Pediatria. 89 (2): 124–30.
doi:10.1016/j.jped.2013.03.015 (https://doi.org/10.1016%2Fj.jped.2013.03.015) .
39. ^ a b c d Kerner B (Februarie 2014). „Genetics of bipolar disorder” (https://www.ncbi.nlm.nih.

gov/pmc/articles/PMC3966627) . Appl Clin Genet. 7: 33–42. doi:10.2147/tacg.s39297 (htt
ps://doi.org/10.2147%2Ftacg.s39297) . PMC 3966627 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
40. ^ Cirillo PC, Passos RB, Bevilaqua MC, López JR, Nardi AE (Decembrie 2012). „Bipolar
disorder and Premenstrual Syndrome or Premenstrual Dysphoric Disorder comorbidity: a
systematic review”. Rev Bras Psiquiatr. 34 (4): 467–79. doi:10.1016/j.rbp.2012.04.010 (http
s://doi.org/10.1016%2Fj.rbp.2012.04.010) . PMID 23429819 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
41. ^ Sagman D, Tohen M (2009). „Comorbidity in Bipolar Disorder: The Complexity of Diagnosis
and Treatment” (http://www.psychiatrictimes.com/display/article/10168/1391541) .
Psychiatric Times. Arhivat (https://web.archive.org/web/20090428052207/http://www.psyc
hiatrictimes.com/display/article/10168/1391541) din originalul de la 28 aprilie 2009.
42. ^ Nierenberg AA, Kansky C, Brennan BP, Shelton RC, Perlis R, Iosifescu DV (Ianuarie 2013).
„Mitochondrial modulators for bipolar disorder: a pathophysiologically informed paradigm
for new drug development”. Aust N Z J Psychiatry. 47 (1): 26–42.
43. ^ a b Edvardsen J, Torgersen S, Røysamb E, Lygren S, Skre I, Onstad S, Oien PA (2008).

„Heritability of bipolar spectrum disorders. Unity or heterogeneity?”. Journal of Affective
Disorders. 106 (3): 229–240. doi:10.1016/j.jad.2007.07.001 (https://doi.org/10.1016%2Fj.ja
d.2007.07.001) . PMID 17692389 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/17692389) .
44. ^ Kieseppä T, Partonen T, Haukka J, Kaprio J, Lönnqvist J (2004). „High Concordance of

Bipolar I Disorder in a Nationwide Sample of Twins”. American Journal of Psychiatry. 161
(10): 1814–1821. doi:10.1176/appi.ajp.161.10.1814 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.1
61.10.1814) . PMID 15465978 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15465978) .
45. ^ McGuffin P, Rijsdijk F, Andrew M, Sham P, Katz R, Cardno A (2003). „The Heritability of
Bipolar Affective Disorder and the Genetic Relationship to Unipolar Depression”. Archives of
General Psychiatry. 60 (5): 497–502. doi:10.1001/archpsyc.60.5.497 (https://doi.org/10.100
1%2Farchpsyc.60.5.497) . PMID 12742871 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/127
42871) .
46. ^ Rapkin AJ, Mikacich JA, Moatakef-Imani B, Rasgon N (Decembrie 2002). „The clinical
nature and formal diagnosis of premenstrual, postpartum, and perimenopausal affective
disorders”. Current Psychiatry Reports. 4 (6): 419–28. doi:10.1007/s11920-002-0069-7 (http
s://doi.org/10.1007%2Fs11920-002-0069-7) . PMID 12441021 (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pubmed/12441021) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
47. ^ Meinhard N, Kessing LV, Vinberg M (Februarie 2014). „The role of estrogen in bipolar
disorder, a review”. Nordic Journal of Psychiatry. 68 (2): 81–7.
doi:10.3109/08039488.2013.775341 (https://doi.org/10.3109%2F08039488.2013.77534
1) . PMID 23510130 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23510130) . Verificați
48. ^ Serretti A, Mandelli L (2008). „The genetics of bipolar disorder: Genome 'hot regions,'
genes, new potential candidates and future directions”. Molecular Psychiatry. 13 (8): 742–
771. doi:10.1038/mp.2008.29 (https://doi.org/10.1038%2Fmp.2008.29) . PMID 18332878
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18332878) .
49. ^ a b c d Geddes JR, Miklowitz DJ (11 mai 2013). „Treatment of bipolar disorder” (https://ww
w.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3876031) . Lancet. 381 (9878): 1672–82.
doi:10.1016/S0140-6736(13)60857-0 (https://doi.org/10.1016%2FS0140-6736%2813%296
0857-0) . PMC 3876031 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3876031)   .
50. ^ Brietzke E, Kauer Sant'anna M, Jackowski A, Grassi-Oliveira R, Bucker J, Zugman A,

Mansur RB, Bressan RA (Decembrie 2012). „Impact of childhood stress on
psychopathology”. Rev Bras Psiquiatr. 34 (4): 480–8. doi:10.1016/j.rbp.2012.04.009 (http
s://doi.org/10.1016%2Fj.rbp.2012.04.009) . PMID 23429820 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
51. ^ Miklowitz DJ, Chang KD (2008). „Prevention of bipolar disorder in at-risk children:
Theoretical assumptions and empirical foundations” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ar
ticles/PMC2504732) . Development and Psychopathology. 20 (3): 881–897.
doi:10.1017/S0954579408000424 (https://doi.org/10.1017%2FS0954579408000424) .
52. ^ Murray ED, Buttner N, Price BH. (2012) Depression and Psychosis in Neurological Practice.
In: Neurology in Clinical Practice, 6th Edition. Bradley WG, Daroff RB, Fenichel GM, Jankovic
J (eds.) Butterworth Heinemann. 12 aprilie 2012. ISBN: 1-4377-0434-4 | ISBN: 978-1-4377-
0434-1
53. ^ a b c d e f Price AL, Marzani-Nissen GR (martie 2012). „Bipolar disorders: a review” (http://w
ww.aafp.org/afp/2012/0301/p483.html) . American Family Physician. 85 (5): 483–93.
PMID 22534227 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/22534227) . Arhivat (https://web.
archive.org/web/20140324014832/http://www.aafp.org/afp/2012/0301/p483.html) din
originalul de la 24 martie 2014.
54. ^ Phillips ML, Kupfer DJ (mai 2013). „Bipolar disorder diagnosis: challenges and future
directions” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5858935) . Lancet. 381
(9878): 1663–71. doi:10.1016/S0140-6736(13)60989-7 (https://doi.org/10.1016%2FS0140-
6736%2813%2960989-7) . PMC 5858935 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PM
C5858935)   . PMID 23663952 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23663952) .
55. ^ Youngstrom EA, Genzlinger JE, Egerton GA, Van Meter AR (2015). „Multivariate Meta-
Analysis of the Discriminative Validity of Caregiver, Youth, and Teacher Rating Scales for
Pediatric Bipolar Disorder: Mother Knows Best About Mania” (http://psycnet.apa.org/journa
ls/arc/3/1/112.html) . Archives of Scientific Psychology. 3 (1): 112–137.
doi:10.1037/arc0000024 (https://doi.org/10.1037%2Farc0000024) . Accesat în 7
decembrie 2016.
56. ^ Perugi G, Ghaemi SN, Akiskal H (2006). „Diagnostic and Clinical Management Approaches
to Bipolar Depression, Bipolar II and Their Comorbidities”. Bipolar Psychopharmacotherapy.
Caring for the Patient. pp. 193–234. doi:10.1002/0470017953.ch11 (https://doi.org/10.100
2%2F0470017953.ch11) . ISBN 978-0-470-01795-1.
57. ^ a b c Carvalho AF, Takwoingi Y, Sales PM, Soczynska JK, Köhler CA, Freitas TH, Quevedo J,
Hyphantis TN, McIntyre RS, Vieta E, et al. (februarie 2015). „Screening for bipolar spectrum
disorders: A comprehensive meta-analysis of accuracy studies” (http://www.repositorio.ufc.
br/handle/riufc/23654) . Journal of Affective Disorders. 172: 337–46.
58. ^ a b Picardi A (Ianuarie 2009). „Rating scales in bipolar disorder”. Current Opinion in
Psychiatry. 22 (1): 42–9. doi:10.1097/YCO.0b013e328315a4d2 (https://doi.org/10.1097%2
FYCO.0b013e328315a4d2) . PMID 19122534 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/191
59. ^ a b Baldessarini RJ, Faedda GL, Offidani E, Vázquez GH, Marangoni C, Serra G, Tondo L
(mai 2013). „Antidepressant-associated mood-switching and transition from unipolar major
depression to bipolar disorder: a review”. J Affect Disord. 148 (1): 129–35.
60. ^ Sood AB, Razdan A, Weller EB, Weller RA (2005). „How to differentiate bipolar disorder
from attention deficit hyperactivity disorder and other common psychiatric disorders: A
guide for clinicians”. Current Psychiatry Reports. 7 (2): 98–103. doi:10.1007/s11920-005-
0005-8 (https://doi.org/10.1007%2Fs11920-005-0005-8) . PMID 15802085 (https://www.n
cbi.nlm.nih.gov/pubmed/15802085) .
61. ^ Magill CA (2004). „The boundary between borderline personality disorder and bipolar
disorder: Current concepts and challenges”. Canadian Journal of Psychiatry. 49 (8): 551–
556. doi:10.1177/070674370404900806 (https://doi.org/10.1177%2F070674370404900
806) . PMID 15453104 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15453104) .
62. ^ Bassett D (2012). „Borderline personality disorder and bipolar affective disorder. Spectra
or spectre? A review”. Australian and New Zealand Journal of Psychiatry. 46 (4): 327–339.
63. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru
referințele numite Craddock2013
64. ^ Peet M, Peters S (februarie 1995). „Drug-induced mania”. Drug Safety. 12 (2): 146–53.
doi:10.2165/00002018-199512020-00007 (https://doi.org/10.2165%2F00002018-1995120
20-00007) . PMID 7766338 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/7766338) .
65. ^ Korn ML. „Across the Bipolar Spectrum: From Practice to Research” (http://www.medscap
e.com/viewarticle/441617) . Medscape. Arhivat (https://web.archive.org/web/200312140
22212/http://www.medscape.com/viewarticle/441617) din originalul de la 14 decembrie
2003.
66. ^ Beesdo K, Höfler M, Leibenluft E, Lieb R, Bauer M, Pfennig A (Septembrie 2009). „Mood
episodes and mood disorders: patterns of incidence and conversion in the first three
decades of life” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2796427) . Bipolar
Disord. 11 (6): 637–49. doi:10.1111/j.1399-5618.2009.00738.x (https://doi.org/10.1111%2
Fj.1399-5618.2009.00738.x) . PMC 2796427 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC2796427)   . PMID 19689506 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/19689506) .
67. ^ Publishing, Harvard Health. „Bipolar disorder” (https://www.health.harvard.edu/newsletter

_article/Bipolar_disorder) . Harvard Health. Accesat în 11-04-2019. Verificați datele pentru:
|access-date= (ajutor)
68. ^ Durand, V. Mark. (2015). Essentials of abnormal psychology. [Place of publication not
identified]: Cengage Learning. ISBN 978-1305633681. OCLC 884617637 (https://www.world
cat.org/oclc/884617637) .
69. ^ a b Renk K, White R, Lauer BA, McSwiggan M, Puff J, Lowell A (Februarie 2014). „Bipolar
Disorder in Children” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3994906) .
Psychiatry J. 2014 (928685): 928685. doi:10.1155/2014/928685 (https://doi.org/10.1155%
2F2014%2F928685) . PMC 3994906 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC39
94906)   . PMID 24800202 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24800202) .
70. ^ Van Meter AR, Youngstrom EA, Findling RL (iunie 2012). „Cyclothymic disorder: a critical
review”. Clin Psychol Rev. 32 (4): 229–43. doi:10.1016/j.cpr.2012.02.001 (https://doi.org/1
0.1016%2Fj.cpr.2012.02.001) . PMID 22459786 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2
2459786) .
71. ^ Angst J, Sellaro R (2000). „Historical perspectives and natural history of bipolar disorder”.
Biological Psychiatry. 48 (6): 445–457. doi:10.1016/s0006-3223(00)00909-4 (https://doi.or
g/10.1016%2Fs0006-3223%2800%2900909-4) . PMID 11018218 (https://www.ncbi.nlm.ni
h.gov/pubmed/11018218) .
72. ^ Bauer M, Beaulieu S, Dunner DL, Lafer B, Kupka R (Februarie 2008). „Rapid cycling bipolar
disorder – diagnostic concepts”. Bipolar Disorders. 10 (1 Pt 2): 153–62. doi:10.1111/j.1399-
5618.2007.00560.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.1399-5618.2007.00560.x) .
73. ^ Tillman R, Geller B (2003). „Definitions of Rapid, Ultrarapid, and Ultradian Cycling and of
Episode Duration in Pediatric and Adult Bipolar Disorders: A Proposal to Distinguish
Episodes from Cycles”. Journal of Child and Adolescent Psychopharmacology. 13 (3): 267–
271. doi:10.1089/104454603322572598 (https://doi.org/10.1089%2F104454603322572
598) . PMID 14642014 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14642014) .
74. ^ Fountoulakis KN, Kontis D, Gonda X, Yatham LN (Martie 2013). „A systematic review of the
evidence on the treatment of rapid cycling bipolar disorder” (http://repo.lib.semmelweis.h
u//handle/123456789/514) . Bipolar Disord. 15 (2): 115–37. doi:10.1111/bdi.12045 (http
s://doi.org/10.1111%2Fbdi.12045) . PMID 23437958 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubm
ed/23437958) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
75. ^ Miklowitz DJ, Chang KD (Vara 2008). „Prevention of bipolar disorder in at-risk children:
theoretical assumptions and empirical foundations” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ar
ticles/PMC2504732) . Development and Psychopathology. 20 (3): 881–97.
doi:10.1017/s0954579408000424 (https://doi.org/10.1017%2Fs0954579408000424) .
76. ^ Khan MA, Akella S (Decembrie 2009). „Cannabis-Induced Bipolar Disorder with Psychotic
Features: A Case Report” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2811144) .
Psychiatry (Edgmont). 6 (12): 44–8. PMC 2811144 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/artic
les/PMC2811144)   . PMID 20104292 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2010429
77. ^ Becker T, Kilian R (2006). „Psychiatric services for people with severe mental illness
across western Europe: What can be generalized from current knowledge about differences
in provision, costs and outcomes of mental health care?”. Acta Psychiatrica Scandinavica.
113 (429): 9–16. doi:10.1111/j.1600-0447.2005.00711.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.160
0-0447.2005.00711.x) . PMID 16445476 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/164454
76) .
78. ^ Lam et al., 1999; Miklowitz & Goldstein, 1997; Frank, 2005.
79. ^ Leahy & Johnson 2003.
80. ^ Basco & Rush 2005.
81. ^ Zaretsky AE, Rizvi S, Parikh SV (2007). „How well do psychosocial interventions work in
bipolar disorder?”. Canadian Journal of Psychiatry. 52 (1): 14–21.
82. ^ Havens LL, Ghaemi SN (2005). „Existential despair and bipolar disorder: The therapeutic
alliance as a mood stabilizer”. American Journal of Psychotherapy. 59 (2): 137–147.
doi:10.1176/appi.psychotherapy.2005.59.2.137 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.psychothe
rapy.2005.59.2.137) . PMID 16170918 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1617091
8) .
83. ^ Brown KM, Tracy DK (Iunie 2013). „Lithium: the pharmacodynamic actions of the amazing
ion” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3805456) . Therapeutic Advances in
Psychopharmacology. 3 (3): 163–76. doi:10.1177/2045125312471963 (https://doi.org/10.1
177%2F2045125312471963) . PMC 3805456 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/article
s/PMC3805456)   . PMID 24167688
(https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/24167688) . Verificați datele pentru: |date=
(ajutor)
84. ^ Cipriani A, Hawton K, Stockton S, Geddes JR (Iunie 2013). „Lithium in the prevention of
suicide in mood disorders: updated systematic review and meta-analysis”. BMJ. 346: f3646.
doi:10.1136/bmj.f3646 (https://doi.org/10.1136%2Fbmj.f3646) . PMID 23814104 (https://
www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/23814104) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
85. ^ McCloud TL, Caddy C, Jochim J, Rendell JM, Diamond PR, Shuttleworth C, Brett D, Amit
BH, McShane R, Hamadi L, Hawton K, Cipriani A (Septembrie 2015). „Ketamine and other
glutamate receptor modulators for depression in bipolar disorder in adults”. The Cochrane
Database of Systematic Reviews. 9 (9): CD011611. doi:10.1002/14651858.CD011611.pub2
(https://doi.org/10.1002%2F14651858.CD011611.pub2) . PMID 26415966 (https://www.n
cbi.nlm.nih.gov/pubmed/26415966) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
86. ^ a b c Post, RM (Martie 2016). „Treatment of Bipolar Depression: Evolving
Recommendations”. The Psychiatric Clinics of North America (Review). 39 (1): 11–33.
doi:10.1016/j.psc.2015.09.001 (https://doi.org/10.1016%2Fj.psc.2015.09.001) .
87. ^ Post RM, Ketter TA, Uhde T, Ballenger JC (2007). „Thirty years of clinical experience with
carbamazepine in the treatment of bipolar illness: Principles and practice”. CNS Drugs. 21
(1): 47–71. doi:10.2165/00023210-200721010-00005 (https://doi.org/10.2165%2F0002321
0-200721010-00005) . PMID 17190529 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/171905
29) .
88. ^ Rapoport SI, Basselin M, Kim HW, Rao JS (Octombrie 2009). „Bipolar disorder and
mechanisms of action of mood stabilizers” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/P
MC2757443) . Brain Res Rev. 61 (2): 185–209. doi:10.1016/j.brainresrev.2009.06.003 (http
s://doi.org/10.1016%2Fj.brainresrev.2009.06.003) . PMC 2757443 (https://www.ncbi.nlm.
nih.gov/pmc/articles/PMC2757443)   . PMID 19555719 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/p
ubmed/19555719) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
89. ^ Macritchie K, Geddes JR, Scott J, Haslam D, de Lima M, Goodwin G (2003). „Valproate for
acute mood episodes in bipolar disorder”. În Reid K. Cochrane Database of Systematic
Reviews. Cochrane Database of Systematic Reviews. pp. CD004052.
doi:10.1002/14651858.CD004052 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.CD004052) .
90. ^ Geddes JR, Calabrese JR, Goodwin GM (2008). „Lamotrigine for treatment of bipolar
depression: Independent meta-analysis and meta-regression of individual patient data from
five randomised trials”. The British Journal of Psychiatry. 194 (1): 4–9.
doi:10.1192/bjp.bp.107.048504 (https://doi.org/10.1192%2Fbjp.bp.107.048504) .
91. ^ van der Loos ML, Kölling P, Knoppert-van der Klein EA, Nolen WA (2007). „Lamotrigine in
the treatment of bipolar disorder, a review”. Tijdschrift voor Psychiatrie. 49 (2): 95–103.
92. ^ Vasudev K, Macritchie K, Geddes J, Watson S, Young A (2006). „Topiramate for acute
affective episodes in bipolar disorder”. În Young AH. Cochrane Database of Systematic
Reviews. Cochrane Database of Systematic Reviews. pp. CD003384.
doi:10.1002/14651858.CD003384.pub2 (https://doi.org/10.1002%2F14651858.CD00338
4.pub2) . PMID 16437453 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/16437453) .
93. ^ Cipriani A, Rendell JM, Geddes J (2009). Cipriani A, ed. „Olanzapine in long-term treatment
for bipolar disorder”. Cochrane Database of Systematic Reviews (1): CD004367.
94. ^ El-Mallakh RS, Elmaadawi AZ, Loganathan M, Lohano K, Gao Y (Iulie 2010). „Bipolar
disorder: an update”. Postgraduate Medicine. 122 (4): 24–31.
doi:10.3810/pgm.2010.07.2172 (https://doi.org/10.3810%2Fpgm.2010.07.2172) .
95. ^ „Benzodiazepines for Bipolar Disorder” (http://www.webmd.com/bipolar-disorder/bipolar-

benzodiazepines) . WebMD.com. Arhivat (https://web.archive.org/web/20130225080713/
http://www.webmd.com/bipolar-disorder/bipolar-benzodiazepines) din originalul de la 25
februarie 2013. Accesat în 13 februarie 2013.
96. ^ Hegerl U, Sander C, Hensch T. „Arousal Regulation in Affective Disorders”. În Frodl T.

Systems Neuroscience in Depression. Elsevier Science. p. 353. "In conclusion, stimulants in
bipolar disorder seem to be relatively safe, and there are even several case reports
suggesting rapid antimanic effects of psychostimulants (Beckmann & Heinemann, 1976;
Garvey, Hwang, Teubner-Rhodes, Zander, & Rhem, 1987; Max, Richards, & Hamdanallen,
1995). In a study by Bschor, Müller-Oerlinghausen, and Ulrich (2001), improvement of manic
symptoms occurred about 2 h after oral intake of methylphenidate in a manic patient with
signs of unstable EEG-vigilance regulation. Three months later, when the patient was
admitted anew, a rapid antimanic effect was again shown after re-exposition to
methylphenidate"
97. ^ a b c Montgomery P, Richardson AJ (aprilie 2008). Montgomery P, ed. „Omega-3 fatty acids
for bipolar disorder”. The Cochrane Database of Systematic Reviews (2): CD005169.
"Currently, there is simply not enough existing evidence, and what evidence is currently
available is of such a varied and often-times questionable nature that no reliable
conclusions may be drawn."
98. ^ Ciappolino V, Delvecchio G, Agostoni C, Mazzocchi A, Altamura AC, Brambilla P

(Decembrie 2017). „The role of n-3 polyunsaturated fatty acids (n-3PUFAs) in affective
disorders”. Journal of Affective Disorders (Review). 224: 32–47.
99. ^ a b c d Muneer, Ather (2016), „Staging Models in Bipolar Disorder: A Systematic Review of
the Literature”, Clinical Psychopharmacology & Neuroscience, 14 (2): 117–30,
doi:10.9758/cpn.2016.14.2.117 (https://doi.org/10.9758%2Fcpn.2016.14.2.117) ,
PMC 4857867 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4857867)   ,
PMID 27121423 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/27121423)
100. ^ a b Jann, Michael W. (2014), „Diagnosis and Treatment of Bipolar Disorders in Adults: A
Review of the Evidence on Pharmacologic Treatments”, American Health & Drug Benefits, 7
(9): 489–499, PMC 4296286 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4296286)  
, PMID 25610528 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25610528)
101. ^ a b Tsitsipa E, Fountoulakis KN (1 decembrie 2015). „The neurocognitive functioning in

bipolar disorder: a systematic review of data” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/
PMC4666163) . Annals of General Psychiatry. 14: 42. doi:10.1186/s12991-015-0081-z (http
s://doi.org/10.1186%2Fs12991-015-0081-z) . PMC 4666163 (https://www.ncbi.nlm.nih.go
v/pmc/articles/PMC4666163)   . PMID 26628905 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/26628905) .
102. ^ a b Maciukiewicz M, Pawlak J, Kapelski P, Łabędzka M, Skibinska M, Zaremba D,

Leszczynska-Rodziewicz A, Dmitrzak-Weglarz M, Hauser J (2016). „Can Psychological,
Social and Demographical Factors Predict Clinical Characteristics Symptomatology of
Bipolar Affective Disorder and Schizophrenia?” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/article
s/PMC4945684) . Psychiatr Q. 87 (3): 501–13. doi:10.1007/s11126-015-9405-z (https://do
i.org/10.1007%2Fs11126-015-9405-z) . PMC 4945684 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
46576) .
103. ^ Kennedy KP, Cullen KR, DeYoung CG, Klimes-Dougan B (Septembrie 2015). „The genetics
of early-onset bipolar disorder: A systematic review” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/ar
ticles/PMC5552237) . Journal of Affective Disorders. 184: 1–12.
104. ^ Serafini G, Pompili M, Borgwardt S, Houenou J, Geoffroy PA, Jardri R, Girardi P, Amore M
(Noiembrie 2014). „Brain changes in early-onset bipolar and unipolar depressive disorders:
a systematic review in children and adolescents”. European Child & Adolescent Psychiatry.
23 (11): 1023–41. doi:10.1007/s00787-014-0614-z (https://doi.org/10.1007%2Fs00787-01
4-0614-z) . PMID 25212880 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25212880) .
105. ^ Bortolato B, Miskowiak KW, Köhler CA, Vieta E, Carvalho AF (2015). „Cognitive dysfunction
in bipolar disorder and schizophrenia: a systematic review of meta-analyses” (https://www.
ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4689290) . Neuropsychiatric Disease and Treatment.
11: 3111–25. doi:10.2147/NDT.S76700 (https://doi.org/10.2147%2FNDT.S76700) .
106. ^ Johnson, Sheri L. (2005), „Mania and Dysregulation in Goal Pursuit: A Review”, Clinical
Psychology Review, 25 (2): 241–62, doi:10.1016/j.cpr.2004.11.002 (https://doi.org/10.101
6%2Fj.cpr.2004.11.002) , PMC 2847498 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC
2847498)   , PMID 15642648 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/15642648)
107. ^ a b Tse S, Chan S, Ng KL, Yatham LN (2014). „Meta-analysis of predictors of favorable

employment outcomes among individuals with bipolar disorder”. Bipolar Disord. 16 (3):
217–29. doi:10.1111/bdi.12148 (https://doi.org/10.1111%2Fbdi.12148) . PMID 24219657
108. ^ Tohen M, Zarate CA, Hennen J, Khalsa HM, Strakowski SM, Gebre-Medhin P, Salvatore P,
Baldessarini RJ (2003). „The McLean-Harvard First-Episode Mania Study: Prediction of
recovery and first recurrence”. The American Journal of Psychiatry. 160 (12): 2099–2107.
doi:10.1176/appi.ajp.160.12.2099 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.160.12.2099) .
hdl:11381/1461461 (https://hdl.handle.net/11381%2F1461461) . PMID 14638578 (http
s://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14638578) .
109. ^ Jackson A, Cavanagh J, Scott J (2003). „A systematic review of manic and depressive
prodromes”. Journal of Affective Disorders. 74 (3): 209–217. doi:10.1016/s0165-
0327(02)00266-5 (https://doi.org/10.1016%2Fs0165-0327%2802%2900266-5) .
110. ^ Lam D, Wong G (2005). „Prodromes, coping strategies and psychological interventions in
bipolar disorders”. Clinical Psychology Review. 25 (8): 1028–1042.
doi:10.1016/j.cpr.2005.06.005 (https://doi.org/10.1016%2Fj.cpr.2005.06.005) .
111. ^ Sadock, Kaplan & Sadock 2007, p. 388.
112. ^ Roger S. McIntyre, MD; Joanna K. Soczynska; Jakub Konarski. „Bipolar Disorder: Defining
Remission and Selecting Treatment” (http://www.psychiatrictimes.com/article/showArticl
e.jhtml?articleId=193400986) . Psychiatric Times, Octombrie 2006, Vol. XXIII, No. 11.
Arhivat (https://web.archive.org/web/20070927223634/http://www.psychiatrictimes.com/
article/showArticle.jhtml?articleId=193400986) din originalul de la 27 septembrie 2007.
Parametru necunoscut |last-author-amp= ignorat (ajutor)
113. ^ Boland EM, Alloy LB (Februarie 2013). „Sleep disturbance and cognitive deficits in bipolar
disorder: toward an integrated examination of disorder maintenance and functional
impairment” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3534911) . Clinical
Psychology Review. 33 (1): 33–44. doi:10.1016/j.cpr.2012.10.001 (https://doi.org/10.1016%
2Fj.cpr.2012.10.001) . PMC 3534911 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC35
114. ^ Moreira AL, Van Meter A, Genzlinger J, Youngstrom EA (2017). „Review and Meta-Analysis
of Epidemiologic Studies of Adult Bipolar Disorder”. The Journal of Clinical Psychiatry. 78
(9): e1259–e1269. doi:10.4088/JCP.16r11165
(https://doi.org/10.4088%2FJCP.16r11165) . PMID 29188905 (https://www.ncbi.nlm.nih.g
ov/pubmed/29188905) .
115. ^ Judd LL, Akiskal HS (Ianuarie 2003). „The prevalence and disability of bipolar spectrum
disorders in the US population: re-analysis of the ECA database taking into account
subthreshold cases”. Journal of Affective Disorders. 73 (1–2): 123–31. doi:10.1016/s0165-
0327(02)00332-4 (https://doi.org/10.1016%2Fs0165-0327%2802%2900332-4) .
116. ^ Merikangas KR, Akiskal HS, Angst J, Greenberg PE, Hirschfeld RM, Petukhova M, Kessler
RC (Mai 2007). „Lifetime and 12-month prevalence of bipolar spectrum disorder in the
National Comorbidity Survey replication” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC
1931566) . Archives of General Psychiatry. 64 (5): 543–52. doi:10.1001/archpsyc.64.5.543
(https://doi.org/10.1001%2Farchpsyc.64.5.543) . PMC 1931566 (https://www.ncbi.nlm.ni
h.gov/pmc/articles/PMC1931566)   . PMID 17485606 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pub
med/17485606) . Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
117. ^ Phelps J (2006). „Bipolar Disorder: Particle or Wave? DSM Categories or Spectrum
Dimensions?” (http://www.psychiatrictimes.com/print.jhtml?articleID=191504355&url_pr
efix=) . Psychiatric Times. Arhivat (https://web.archive.org/web/20071204014311/http://w
ww.psychiatrictimes.com/print.jhtml?articleID=191504355&url_prefix=) din originalul de
la 4 decembrie 2007.
118. ^ Farren CK, Hill KP, Weiss RD (decembrie 2012). „Bipolar disorder and alcohol use disorder:
a review” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3730445) . Current Psychiatry
Reports. 14 (6): 659–66. doi:10.1007/s11920-012-0320-9 (https://doi.org/10.1007%2Fs119
20-012-0320-9) . PMC 3730445 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC37304
119. ^ Ferrari AJ, Baxter AJ, Whiteford HA (Noiembrie 2011). „A systematic review of the global
distribution and availability of prevalence data for bipolar disorder”. Journal of Affective
Disorders. 134 (1–3): 1–13. doi:10.1016/j.jad.2010.11.007 (https://doi.org/10.1016%2Fj.ja
d.2010.11.007) . PMID 21131055 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21131055) .
120. ^ Ayuso-Mateos, Jose Luis. „Global burden of bipolar disorder in the year 2000” (http://ww
w.who.int/healthinfo/statistics/bod_bipolar.pdf) (PDF). World Health Organization. Arhivat
(https://web.archive.org/web/20130119132547/http://www.who.int/healthinfo/statistics/b
od_bipolar.pdf) (PDF) din originalul de la 19 ianuarie 2013. Accesat în 9 decembrie 2012.
121. ^ Kurasaki, Karen S. (2002). Asian American Mental Health: Assessment Theories and
Methods (https://books.google.com/books?id=-3sRIOeXfesC&printsec=frontcover#v=onep
age&q=bipolar) . pp. 14–15. ISBN 9780306472688.
122. ^ Christie KA, Burke JD, Regier DA, Rae DS, Boyd JH, Locke BZ (1988). „Epidemiologic
evidence for early onset of mental disorders and higher risk of drug abuse in young adults”.
The American Journal of Psychiatry. 145 (8): 971–975. doi:10.1176/ajp.145.8.971 (https://d
oi.org/10.1176%2Fajp.145.8.971) . PMID 3394882 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/3394882) .
123. ^ Goodwin & Jamison 2007, p. 1945.
124. ^ Monczor M (2010). „Bipolar disorder in the elderly”. Vertex (Buenos Aires, Argentina). 21
(92): 275–283. PMID 21188315 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/21188315) .
125. ^ Liddell & Scott 1980.
126. ^ a b c Angst J, Marneros A (decembrie 2001). „Bipolarity from ancient to modern times:
conception, birth and rebirth”. Journal of Affective Disorders. 67 (1–3): 3–19.
doi:10.1016/S0165-0327(01)00429-3 (https://doi.org/10.1016%2FS0165-0327%2801%290
0429-3) . PMID 11869749 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/11869749) .
127. ^ Borch-Jacobsen M (octombrie 2010). „Which came first, the condition or the drug?” (htt
p://www.lrb.co.uk/v32/n19/mikkel-borch-jacobsen/which-came-first-the-condition-or-the-
drug) . London Review of Books. 32 (19): 31–33. Arhivat (https://web.archive.org/web/201
50313201452/http://www.lrb.co.uk/v32/n19/mikkel-borch-jacobsen/which-came-first-the-c
ondition-or-the-drug) din originalul de la 13 martie 2015. "at the beginning of the 19th
century with Esquirol's 'affective monomanias' (notably 'lypemania', the first elaboration of
what was to become our modern depression)"
128. ^ a b c Edward Shorter (2005). A Historical Dictionary of Psychiatry (https://books.google.co

m/books?id=M49pEDoEpl0C&pg=PA165) . New York: Oxford University Press. pp. 165–
166. ISBN 978-0-19-517668-1.
129. ^ Pichot P. (2004). „150e anniversaire de la Folie Circulaire” [Circular insanity, 150 years on].
Bulletin de l'Académie Nationale de Médecine (în franceză). 188 (2): 275–284.
130. ^ Millon 1996, p. 290.
131. ^ Kraepelin, Emil (1921), Manic–depressive Insanity and Paranoia, ISBN 978-0-405-07441-7,

PMC 5166213 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5166213)  
132. ^ Goodwin & Jamison 2007, Chapter 1.
133. ^ Bipolar Depression: Molecular Neurobiology, Clinical Diagnosis and Pharmacotherapy (htt
ps://books.google.com/books?id=6-IfJ6dYy2cC) Arhivat (https://web.archive.org/web/20
160507061659/https://books.google.com/books?id=6-IfJ6dYy2cC) în 7 mai 2016, la
Wayback Machine. Carlos A. Zarate Jr., Husseini K. Manji, Springer Science & Business
Media, 16 aprilie 2009
134. ^ The course of bipolar disorder (http://apt.rcpsych.org/content/16/5/318.full) Arhivat (ht

tps://web.archive.org/web/20140810055917/http://apt.rcpsych.org/content/16/5/318.fu
ll) în 10 d.Hr., la Wayback Machine. Kate E. A. Saunders and Guy M. Goodwin, Advances in
Psychiatric Treatment (2010) 16: 318-328 doi:10.1192/apt.bp.107.004903 (https://dx.doi.or
g/10.1192/apt.bp.107.004903)
135. ^ DAVID L.DUNNER Interviewed by Thomas A. Ban (http://d.plnk.co/ACNP/50th/Transcript

s/David%20Dunner%20by%20Thomas%20A.%20Ban.doc) Arhivat (https://web.archive.or
g/web/20130521160737/http://d.plnk.co/ACNP/50th/Transcripts/David%20Dunner%20b
y%20Thomas%20A.%20Ban.doc) în 21 d.Hr., la Wayback Machine. for the ANCP, Waikoloa,
Hawaii, 13 decembrie 2001
136. ^ „More Than a Girl Singer” (https://www.cancertodaymag.org/Pages/Fall2014/Singer-Rose

mary-Clooney-Lung-Cancer-Treatment-Advancements.aspx) . www.cancertodaymag.org.
Accesat în 18 mai 2018.
137. ^ Elgie R. Morselli PL (2007). „Social functioning in bipolar patients: the perception and
perspective of patients, relatives and advocacy organizations – a review”. Bipolar Disorders.
9 (1–2): 144–57. doi:10.1111/j.1399-5618.2007.00339.x (https://doi.org/10.1111%2Fj.139
9-5618.2007.00339.x) . PMID 17391357 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/173913
57) .
138. ^ Jamison 1995.
139. ^ Joseph 2008.
140. ^ Robinson 2003, pp. 78–81.
141. ^ Robinson 2003, pp. 84–85.

142. ^ McKinley, Jesse (28 februarie 1999). „Get That Man Some Prozac; If the Dramatic Tension
Is All in His Head” (https://www.nytimes.com/1999/02/28/weekinreview/ideas-trends-get-t
hat-man-some-prozac-if-the-dramatic-tension-is-all-in-his-head.html) . The New York
Times. Arhivat (https://web.archive.org/web/20120101024850/http://www.nytimes.com/1
999/02/28/weekinreview/ideas-trends-get-that-man-some-prozac-if-the-dramatic-tension-is
-all-in-his-head.html) din originalul de la 1 ianuarie 2012. Accesat în 3 martie 2012.
143. ^ „The Secret Life of the Manic Depressive” (http://www.bbc.co.uk/health/tv_and_radio/sec

retlife_index.shtml) . BBC. 2006. Arhivat (https://web.archive.org/web/20061118045848/h
ttp://www.bbc.co.uk/health/tv_and_radio/secretlife_index.shtml) din originalul de la 18
noiembrie 2006. Accesat în 20 februarie 2007.
144. ^ „Child and Adolescent Bipolar Foundation special 90210 website” (https://archive.today/2
0120803024403/http://www.bpkids.org/90210) . CABF. 2009. Arhivat din original (http://w
ww.bpkids.org/90210) la 3 august 2012. Accesat în 7 aprilie 2009.
145. ^ „EastEnders' Stacey faces bipolar disorder” (http://www.bbc.co.uk/pressoffice/pressrelea

ses/stories/2009/05_may/14/stacey.shtml) . BBC Press Office. 14 mai 2009. Arhivat (http
s://web.archive.org/web/20090518033958/http://www.bbc.co.uk/pressoffice/pressreleas
es/stories/2009/05_may/14/stacey.shtml) din originalul de la 18 mai 2009. Accesat în 28
mai 2009.
146. ^ Tinniswood, Rachael (14 mai 2003). „The Brookie boys who shone at soap awards show”
(http://www.thefreelibrary.com/The+Brookie+boys+who+shone+at+soap+awards+show%3
B+TONIGHT+the+nation...-a0101743730) . Liverpool Echo. Mirror Group Newspapers.
Accesat în 26 aprilie 2014.
147. ^ „Pilot”. Homeland. Sezonul 1. Episodul 1. 2 octombrie 2011. Showtime.
148. ^ „Catherine Black by Kelly Reilly” (https://web.archive.org/web/20140523174651/http://ab

c.go.com/shows/black-box/cast/catherine-black) . abc.go.com. ABC. Arhivat din original
(http://abc.go.com/shows/black-box/cast/catherine-black) la 23 mai 2014. Accesat în 22
mai 2014.
149. ^ Gram, David (27 decembrie 2013). „For this orchestra, playing music is therapeutic” (http
s://web.archive.org/web/20190414112300/https://www.bostonglobe.com/arts/theater-ar
t/2013/12/27/mentally-ill-and-their-supporters-fill-vermont-orchestra/WIeh9mIp9GzPampyI
XwtLM/story.html) . The Boston Globe. Arhivat din original (https://www.bostonglobe.co
m/arts/theater-art/2013/12/27/mentally-ill-and-their-supporters-fill-vermont-orchestra/WIe
h9mIp9GzPampyIXwtLM/story.html) la April 14, 2019. Accesat în 7,= martie 2019.
Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
150. ^ Strasser F, Botti D (7 ianuarie 2013). „Conductor with bipolar disorder on music and
mental illness” (https://www.bbc.com/news/magazine-20732070) . BBC News.
151. ^ Akiskal H, Akiskal K (2010). „The Genius-Insanity Debate: Focus on Bipolarity,
Temperament, Creativity and Leadership”. În Lakshmi Y. Bipolar Disorder: Clinical and
Neurobiological Foundations. Wiley. pp. 83–89. doi:10.1002/9780470661277.ch9 (https://d
oi.org/10.1002%2F9780470661277.ch9) . ISBN 9780470661277.
152. ^ a b c d e f g h McClellan J, Kowatch R, Findling RL (2007). Work Group on Quality Issues.

„Practice Parameter for the Assessment and Treatment of Children and Adolescents with
Bipolar Disorder”. Journal of the American Academy of Child & Adolescent Psychiatry. 46 (1):
107–125. doi:10.1097/01.chi.0000242240.69678.c4 (https://doi.org/10.1097%2F01.chi.00
00242240.69678.c4) . PMID 17195735 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/171957
35) .
153. ^ Anthony J, Scott P (1960). „Manic–depressive Psychosis in Childhood”. Journal of Child

Psychology and Psychiatry. 1: 53–72. doi:10.1111/j.1469-7610.1960.tb01979.x (https://doi.
org/10.1111%2Fj.1469-7610.1960.tb01979.x) .
154. ^ „Pediatric Bipolar Affective Disorder” (https://emedicine.medscape.com/article/913464-o

verview) . 28 martie 2018. Accesat în 28 iunie 2018.
155. ^ a b c d e f g h i j k l m Leibenluft E, Rich BA (2008). „Pediatric Bipolar Disorder” (https://zenod

o.org/record/1234949) . Annual Review of Clinical Psychology. 4: 163–187.
doi:10.1146/annurev.clinpsy.4.022007.141216 (https://doi.org/10.1146%2Fannurev.clinpsy.
4.022007.141216) . PMID 17716034
156. ^ Cosgrove VE, Roybal D, Chang KD (Aprilie 2013). „Bipolar depression in pediatric
populations: epidemiology and management”. Paediatr Drugs. 15 (2): 83–91.
doi:10.1007/s40272-013-0022-8 (https://doi.org/10.1007%2Fs40272-013-0022-8) .
157. ^ a b Fristad MA, MacPherson HA (2014). „Evidence-based psychosocial treatments for child
and adolescent bipolar spectrum disorders” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/P
MC3844106) . Journal of Clinical Child and Adolescent Psychology. 43 (3): 339–55.
doi:10.1080/15374416.2013.822309 (https://doi.org/10.1080%2F15374416.2013.82230
9) . PMC 3844106 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3844106)   .
158. ^ Roy AK, Lopes V, Klein RG (Septembrie 2014). „Disruptive mood dysregulation disorder: a
new diagnostic approach to chronic irritability in youth” (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pm
c/articles/PMC4390118) . The American Journal of Psychiatry. 171 (9): 918–24.
doi:10.1176/appi.ajp.2014.13101301 (https://doi.org/10.1176%2Fappi.ajp.2014.1310130
1) . PMC 4390118 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4390118)   .
159. ^ Vasudev A, Thomas A (iulie 2010). „ 'Bipolar disorder' in the elderly: what's in a name?”.
Maturitas. 66 (3): 231–5. doi:10.1016/j.maturitas.2010.02.013 (https://doi.org/10.1016%2F
j.maturitas.2010.02.013) . PMID 20307944 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/203
07944) .
160. ^ Depp CA, Jeste DV (2004). „Bipolar disorder in older adults: A critical review”. Bipolar
Disorders. 6 (5): 343–367. doi:10.1111/j.1399-5618.2004.00139.x (https://doi.org/10.111
1%2Fj.1399-5618.2004.00139.x) . PMID 15383127 (https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubme
d/15383127) .
161. ^ Trinh NH, Forester B (2007). „Bipolar Disorder in the Elderly: Differential Diagnosis and
Treatment” (http://www.psychiatrictimes.com/bipolar-disorder/article/10168/54481) .
Psychiatric Times. 24 (14). Arhivat (https://web.archive.org/web/20090621000437/http://w
ww.psychiatrictimes.com/bipolar-disorder/article/10168/54481) din originalul de la 21
iunie 2009.
Note
Basco MR, Rush AJ (2005). Cognitive-Behavioral Therapy for Bipolar Disorder (ed. Second). New York: The
Guilford Press. ISBN 978-1-59385-168-2. OCLC 300306925 (https://www.worldcat.org/oclc/30030692
5) .
Brown MR, Basso MR (2004). Focus on Bipolar Disorder Research. Nova Science Publishers. ISBN 978-1-
59454-059-2.
Joseph C (2008). Manicdotes: There's Madness in His Method. London: Austin & Macauley. ISBN 978-1-
905609-07-9. Amazon review (https://www.amazon.co.uk/Manicdotes-Theres-Madness-His-Method/dp/
1905609078/) .
Goodwin FK, Jamison KR (2007). Manic–depressive illness: bipolar disorders and recurrent depression (htt
ps://books.google.com/?id=rnr_OxfcqDcC) (ed. 2nd.). Oxford University Press. ISBN 978-0-19-513579-
4. OCLC 70929267 (https://www.worldcat.org/oclc/70929267) . Accesat în 2 aprilie 2016.
Jamison KR (1995). An Unquiet Mind: A Memoir of Moods and Madness. New York: Knopf. ISBN 978-0-
330-34651-1.
Leahy, Robert L.; Johnson, Sheri L. (2003). Psychological Treatment of Bipolar Disorder. New York: The
Guilford Press. ISBN 978-1-57230-924-1. OCLC 52714775 (https://www.worldcat.org/oclc/52714775) .
Liddell HG, Scott R (1980). A Greek-English Lexicon (ed. Abridged). Oxford University Press. ISBN 978-0-
19-910207-5.
Millon T (1996). Disorders of Personality: DSM-IV-TM and Beyond. New York: John Wiley and Sons.
ISBN 978-0-471-01186-6.
Robinson DJ (2003). Reel Psychiatry: Movie Portrayals of Psychiatric Conditions. Port Huron, Michigan:
Rapid Psychler Press. ISBN 978-1-894328-07-4.
Sadock BJ, Kaplan HI, Sadock VA (2007). Kaplan & Sadock's Synopsis of Psychiatry: Behavioral
Sciences/Clinical Psychiatry (https://books.google.com/books?id=u-ohbTtxCeYC&pg=PA1268&dq=bipola
r+%2220+times%22#v=snippet&q=bipolar%20%2220%20times%22) (ed. Tenth). ISBN 978-0-7817-
7327-0. Accesat în 2 aprilie 2016.

Tulburare Bipolară

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tulburare Bipolară

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tulburare bipolară

Tulburarea bipolară este tratată cu medicamente, precum stabilizatoare de dispoziție și

Tulburarea bipolară afectează aproximativ 1% din populația globală.[11] În Statele Unite, se

Schimbări de dispoziție bipolare

Simptomele fazei depresive a tulburării bipolare constau în simțăminte persistente de tristețe,

Episoade afective mixte

Diagnosticul de tulburare bipolară poate fi complicat de condiții psihiatrice co-existente

Studiile genetice comportamentale sugerează că multe regiuni cromozomiale și gene candidat

O analiză a medicamentelor și drogurilor utilizate este luată în considerare pentru a exclude

De la distincția făcută de Emil

Hipomania unipolară care nu este acompaniată de depresie este menționată în literatura

Comparație grafică simplificată a

DSM și ICD caracterizează tulburarea bipolară ca un spectru de tulburări ce au loc pe un tot

Ciclotimie: O istorie de episoade hipomaniacale cu perioade de depresie ce nu îndeplinesc

Încercările de prevenire a tulburării bipolare se concentrează pe stres (precum dificultățile din

Există un număr de tehnici farmacologice și psihoterapeutice utilizate pentru tratarea tulburării

Spitalizarea poate fi necesară în special în timpul episoadelor maniacale prezente la bipolarii de

Psihoterapia are scopul de a ușura simptomele principale, recunoaște mecanismele de

Litiul este adesea utilizat pentru a

Litiul și anticonvulsantele cabarmazepină, lamotrigina și acidul valproic sunt utilizați ca

Medicamentele antipsihotice sunt eficiente în tratamentul pe termen scurt al episoadelor

Antidepresivele nu se recomandă să fie utilizate singure în tratarea tulburării bipolare și nu s-a

În contradicție cu credințele răspândite, stimulantele sunt relativ sigure în cazurile de tulburare

Recunoașterea și intervenția timpurie de asemenea duce la o prognoză mai bună, întrucât

Personale cu tulburare bipolară adesea experimentează un declin în funcționarea cognitivă în

Povara tulburării bipolare în lume: anii

Psihiatrul german Emil Kraepelin a

Vezi și: Listă de persoane cu tulburare bipolară.

Kay Redfield Jamison, psiholog clinic și profesor de psihiatrie la Școala de Medicină a

În timp ce la adulți cursul tulburării bipolare se caracterizează prin episoade distincte de

Diagnosticul de tulburare bipolară la copii este controversat,[155] deși nu încape discuție că

Tratamentul implică medicație și psihoterapie.[155] Prescripția de medicamente constă de obicei

Listă de persoane cu tulburare bipolară

1. ^ a b c d Disease Ontology (http://purl.obolibrary.org/obo/doid.owl) , accesat în 15 mai 2019

2. ^ Human Phenotype Ontology release 2018-03-08 (http://purl.obolibrary.org/obo/hp/release

4. ^ a b c d e f g h i j k l m American Psychiatry Association (2013). Diagnostic and Statistical

5. ^ „DSM IV Criteria for Manic Episode” (https://www.fda.gov/ohrms/dockets/ac/00/slides/3

6. ^ Goodwin, Guy M. (2012). „Bipolar disorder”. Medicine. 40 (11): 596–598.

7. ^ Charney A, Sklar P (2018). „Genetics of Schizophrenia and Bipolar Disorder” (https://book

8. ^ NIMH (Aprilie 2016). „Bipolar Disorder” (https://www.nimh.nih.gov/health/topics/bipolar-d

12. ^ a b Schmitt A, Malchow B, Hasan A, Falkai P (Februarie 2014). „The impact of

23. ^ Furukawa TA (2010). „Assessment of mood: Guides for clinicians”. Journal of

26. ^ a b c Bowins B (2007). „Cognitive regulatory control therapies”. Am J Psychother. 67 (3):

28. ^ „Bipolar Disorder: NIH Publication No. 95-3679” (https://web.archive.org/web/200804292

29. ^ „Bipolar II Disorder Symptoms and Signs” (http://www.webmd.com/bipolar-disorder/guid

32. ^ a b Bowden CL (Ianuarie 2001). „Strategies to reduce misdiagnosis of bipolar depression”.

35. ^ MacQueen GM, Memedovich KA (Ianuarie 2017). „Cognitive dysfunction in major

37. ^ Goodwin & Jamison 2007, p. 338.

38. ^ Reinhardt MC, Reinhardt CA (Martie-aprilie 2013). „Attention deficit-hyperactivity disorder,

39. ^ a b c d Kerner B (Februarie 2014). „Genetics of bipolar disorder” (https://www.ncbi.nlm.nih.

43. ^ a b Edvardsen J, Torgersen S, Røysamb E, Lygren S, Skre I, Onstad S, Oien PA (2008).

44. ^ Kieseppä T, Partonen T, Haukka J, Kaprio J, Lönnqvist J (2004). „High Concordance of

50. ^ Brietzke E, Kauer Sant'anna M, Jackowski A, Grassi-Oliveira R, Bucker J, Zugman A,

67. ^ Publishing, Harvard Health. „Bipolar disorder” (https://www.health.harvard.edu/newsletter

79. ^ Leahy & Johnson 2003.

80. ^ Basco & Rush 2005.

95. ^ „Benzodiazepines for Bipolar Disorder” (http://www.webmd.com/bipolar-disorder/bipolar-

96. ^ Hegerl U, Sander C, Hensch T. „Arousal Regulation in Affective Disorders”. În Frodl T.

98. ^ Ciappolino V, Delvecchio G, Agostoni C, Mazzocchi A, Altamura AC, Brambilla P

101. ^ a b Tsitsipa E, Fountoulakis KN (1 decembrie 2015). „The neurocognitive functioning in

102. ^ a b Maciukiewicz M, Pawlak J, Kapelski P, Łabędzka M, Skibinska M, Zaremba D,

107. ^ a b Tse S, Chan S, Ng KL, Yatham LN (2014). „Meta-analysis of predictors of favorable

111. ^ Sadock, Kaplan & Sadock 2007, p. 388.