UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de Ştiinţe Politice - Şcoala Doctorală de Ştiinţă Politică

UNIVERSITE LIBRE DE BRUXELLES
Faculté de Philosophie et Sciences Sociales - Département de Science Politique

TEZĂ DE DOCTORAT / THÈSE DE DOCTORAT

Guvernarea la scară micro : Elitele politice locale ale României postcomuniste.

Studiu de caz - Comuna Ceptura, Judeţul Prahova

Gouvernant à l’échelle micro : Les élites politiques locales de la Roumanie

postcommuniste. Etude de cas : Commune Ceptura, Département Prahova

REZUMAT

Coordonatori ştiinţifici (teză în cotutelă):

Prof. Ioan STANOMIR
Prof. Jean-Michel DE WAELE

Doctorand : CLUCERESCU (TĂNASE) P. Emilia – Elena

2015
 „Fiecare societate îşi selecţionează, dintre toţi
privilegiaţii care îi sunt propuşi, pe cei care i se
potrivesc cel mai bine, care o liniştesc sau o stimulează,
şi îşi confecţionează o elită pe măsură”1.

I. Introducere

Punctul de inflexiune care determină includerea României pe lista ţărilor

democratice, în conformitate cu schimbările politice care au loc în regiunea Europei
Centrale şi de Est, este situat în 1989. În acel an, în decembrie, are loc evenimentul
politic care a permis introducerea pluralismului politic, aducând în cadrul dezbaterii
ştiinţifice problematica postcomunismului.
Contextul postcomunist român conduce astfel la apariţia mai multor reflecţii
având ca obiect elitele politice, emergenţa şi consolidarea unui sistem democratic,
procesul de guvernare, dar, în proporţie semnificativă, acestea sunt studii efectuate la
nivel national. Noutatea acestei cercetări este axată în mod special pe abordarea localului
în analiza procesului de guvernare efectivă post - 1989, printr-o cercetare a elitelor
politice locale. Nivelul local este unul matricial, furnizor de explicaţii fundamentale
privind configurarea regimului politic postcomunist la nivel naţional2. Obiectivul
principal îl constituie realizarea unui studiu al democratizării unei ţări comuniste, printr-
un demers care îşi propune să analizeze în profunzime actorii acestei transformări.
Anticipând concluziile lucrării, acestea vor evidenţia o serie de aspecte privind
elitele politice, neexplorate anterior, rezultate datorită abordării unui micro-cosmos, ca
imagine de transformare generală a societăţii în cadrul unei schimbări de regim politic.
Lucrarea face apel în mod constant la articularea local - naţional, încercând să propună o

1
Guy CHAUSSINAND NOGARET, Histoire des élites en France du XVIème au XXème siècle, Paris,
Hachette, coll. „Pluriel”, 1994, p. 12;
2
Robert D. PUTNAM, Cum funcţionează democrţia. Tradiţiile civice ale Italiei moderne, trad. Diana
Istrăţescu, Polirom, Iaşi, 2001. Autorul precizează că analiza funcţionării unui sistem politic trebuie să ţină
cont de structurile locale ale unui ansamblu statal pentru a oferi rezultate pertinente;

2
perspectivă care îmbină cele două niveluri micro – macro, abordare susceptibilă de a
genera noi resurse de cercetare ştiinţifică.

II. Subiectul cercetării

Subiectul cercetării îl reprezintă constituirea şi evoluţia elitelor politice locale

postcomuniste în context românesc. Pentru a trata această temă, am ales un studiu de caz
ilustrativ – o comună din sud-estul ţării, decupaj administrativ ce oferă un vast material
de cercetare în domeniul ştiinţelor politice şi sociale. Interesul meu se centrează asupra
emergenţei, evoluţiei şi consolidării regimului politic după 1989, şi am optat, în
consecinţă, să realizez o analiză a modului de structurare a guvernării la nivel local,
plecând de la una din componentele lui fundamentale – cea a elitelor, în imediata
proximitate dintre cetăţeni şi politicile publice, într-un efort de reconstituire a construcţiei
arhitecturii instituţionale locale.

III. Construcţia teoretică a cercetării

Cercetările având ca subiect guvernarea locală reprezintă un teren încă insuficient

explorat în literatura de specialitate românească. Studiile dedicate acestui domeniu sunt
remarcabile la nivel global, iar în context naţional, elementul local suscită de puţin timp
în mod veritabil interesul cercetărilor. Teritorialitatea constituie o dimensiune constitutivă
a politicului3 şi implicit, o resursă de cercetare pentru disciplina ştiinţei politice.
În ceea ce priveşte spaţiul autohton, nivelul local a constituit subiectul unui număr
restrâns de studii, centrate fie pe derularea şi efectele colectivizării4, fie pe observarea
geografiei electorale5, fie pe formularea unei perspective istorice6 sau etnografice7.

3
Afirmaţia aparţine autorilor Jean Claude THOENIG, Patrice DURAN, „L’Etat et la gestion publique
territoriale”, în : Revue française de science politique, nr. 4, 1996, p.583 ;
4
Dorin DOBRINCU (ed.), Ţărănimea şi puterea. Procesul de colectivizare a agriculturii în România
(1949-1962), Editura Polirom, Iaşi, 2005;
5
Dragoş DRAGOMAN (ed.), Alegeri şi alegători în România 2000-2004. Contexte locale şi regionale
Editura Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu, Sibiu, 2006;
6
Alina MUNGIU-PIPPIDI et Gérard ALTHABE, Villages roumains; entre destruction communiste et
violence libérale, L’Harmattan, Paris, 2004 ;
7
Katherine VERDERY, The Vanishing Hectare: Property and Value in Post-socialist Transylvania,
Cornell University Press, New York, 2003;

3
 Această cercetare face apel la instrumentele micro-istoriei8, unul dintre curentele
istoriografiei moderne. Pentru a observa profunzimea evenimentelor, condiţiile de
derulare şi contextul, este necesară abandonarea domeniilor extinse şi concentrarea pe
individ, pe traiectorii individuale, pe spaţii restrânse. Guvernarea locală constă în luarea
deciziilor şi implementarea acestora în cadrul comunităţii. Fie la nivelul de bază, cel al
comunei sau oraşului, fie la o scară mai extinsă, a unei regiuni sau la nivel naţional,
exerciţiul guvernării este legitimat prin alegeri directe şi prin responsabilitatea aleşilor în
faţa alegătorilor9.
Legea fundamentală a României postcomuniste, elaborată în anul 1991 şi
modificată în 2003, indică cele două niveluri ale funcţionării structurilor administraţiei
publice: nivelul central şi nivelul local. Constituţia menţionează principiile funcţionării
administraţiei locale: descentralizare, autonomie locală şi deconcentrarea serviciilor
publice, precum şi principalii actori ai gestionării guvernării locale - primarul şi
consilierii locali10. Dimensiunea descentralizatoare a regimului democratic românesc
actual, însemnând „proximitate, relevanţă, autonomie, participare, expertiză şi chiar
democraţie”11, justifică pe deplin validitatea unui demers care interoghează funcţionarea
efectivă a unui regim la scară micro.

III.1. Obiectivele cercetării

Contextul românesc postcomunist specific antrenează dezvoltarea multiplelor

reflecţii având ca subiect instaurarea democraţiei, funcţionalitatea redusă a instrumentelor
democratice în acest spaţiu, studiul procesului de guvernare politică, însă acestea
constituie preponderent studii de anvergură naţională. Lucrarea de faţă îşi propune însă să
analizele nivelul local pentru observarea trecerii de la comunism la democraţie.
Validitatea unui astfel de studiu poate fi sporită prin sublinierea importanţei
crescânde pe care localul ca spaţiu de guvernare o are în cadrul european. Guvernarea

8
Giovanni LEVI, Le pouvoir au village. Histoire d'un exorciste dans le Piémont du XVIIe siècle, Paris,
Gallimard, 1989 ;
9
Cele două cadre principale ale derulării guvernării şi dimensiunea electivă se regăsesc într-un studiu al lui
Robert J. BENNETT, „Local government in post-socialist cities ”, Discussion Papers, Nr. 2, Local
Government and Public Service Reform Initiative – Open Society Institute, Budapesta, 1997;
10
Conform articolului120, alineat 1 şi articolului 121;
11
Mark TURNER, David HULME, Governance, administration and development, Macmillan Press,
Londra, 1997, p. 151;

4
locală capătă relevanţă în cadrul complexificării adoptării politicilor publice în cadrul
Uniunii Europene, prin aplicarea principiului de subsidiaritate, în direcţia preocupării
pentru a răspunde problemelor aflate în imediata proximitate a cetăţenilor şi prin
instituirea sistemului guvernării multiple: supranaţional, naţional şi infranaţional12.
Ultimul nivel de guvernare include două paliere importante ale desfăşurării guvernării în
interiorul Uniunii Europene: guvernarea locală şi guvernarea regională.
Studiul dinamicii partizane şi al domeniului politic în context românesc, ulterioare
momentului 1989, trebuie să ţină seama de cele două dimensiuni la care se desfăşoară
procesul politic în spaţiul teritorial autohton: nivelul naţional şi nivelul local.
Comunitatea locală, în limitele autonomiei de administrare legislativă şi executivă
impusă de lege, se constituie într-un nucleu ce poate oferi resorturi explicative esenţiale
pentru constituirea şi funcţionarea unui regim politic, în ansamblul său.
Guvernarea presupune şi o finalitate. Scopul guvernării reprezintă „acţiunea
guvernelor şi măsura în care guvernele se angajează în activităţi cu impact asupra vieţii
cotidiene a cetăţenilor”13. Definiţia este una simplificatoare, însă menţionează cea mai
importantă consecinţă a exerciţiului guvernării – aceea a impactului asupra existenţei
ordinare a cetăţenilor unităţii statale respective. Analiza acestor efecte ale derulării
guvernării asupra celor care resimt direct procesul se va centra pe nivelul local, în
imediata proximitate dintre cetăţeni şi procesul politic.

III.2. Dimensiuni ale cercetării

Întrucât subiectul de cercetare este unul amplu, am încercat să focalizez cercetarea

asupra următoarelor aspecte: elitele politice considerate ca agenţi ai „democratizării”
locale şi dimensiunea monografică. Plecând de la o perspectivă dahliană14 asupra elitelor
politice şi asupra relatiilor de putere care se stabilesc în interiorul unei comunităţi

12
Guvernarea pe mai multe niveluri este analizată într-un volum amplu dedicat specficităţii de legiferare şi
de guvernare a Uniunii Europene: Hellen WALLACE, William WALLACE, Procesul politic în Uniunea
Europeană, Editura Arc, Chişinău, 2004, p. 8 ;
13
Ole BORRE, Michael GOLDSMITH, în The scope of government, BORRE, Ole, SCARBROUGH,
Elinor (ed.), Oxford University Press, Oxford, 1995, p. 4;
14
Robert A. DAHL, Who governs, Yale University, Londres, 1961;

5
restrânse, această cercetare se va concentra asupra unei relaţii încrucişate între
comportamentul şi traiectoriile elitelor locale şi amenajările instituţionale în
postcomunism. Accentul cade asupra elitelor locale, dar acestea sunt studiate în raport cu
contextul, mai precis ţinând cont de configuraţia instituţională specifică pe care ele o
populează şi construiesc deopotrivă.
În ceea ce priveşte sociologia elitelor, am identificat, în primul rând, care sunt
aceste elite – administrative, antreprenoriale, politice, şi am încercat să observ dacă ele
sunt sau nu diferenţiate, am analizat în mod deosebit cine sunt actorii care gestionează
această arhitectură instituţională, pornind de la o dimensiune eminamente democratică a
regimului românesc după 1989, respectiv dimensiunea electivă. De asemenea, pentru o
conturare adecvată a subiectului cercetat, am realizat un inventar al persoanelor care
ocupau funcţii importante înainte de 1989 pentru a observa dacă acestea determină o
perpetuare a unor anumitor indivizi în funcţii de conducere.
Potrivit unei definiţii simplificatoare şi relevante, elitele politice locale cuprind
persoanele alese pentru funcţiile de primar sau consilier local. Aceste elite locale sunt
analizate prin utilizarea unei perspective istorice, unei perspective antropologice şi unei
perspective sociologice. Perspectiva istorică se concentrează pe studiul traiectoriilor
elitelor politice, vizând constituirea unui studiu poziţional. Dat fiind faptul că cercetarea
vizează un micro-cosmos local, perspectiva antropologică se axează pe interacţiunile
simbolice, pe reţelele care sunt forjate, pe (auto) reprezentare, pe maniera de a-şi construi
o identitate în cazul celor care formează această elită. Perspectiva sociologică ia în
considerare diferite criterii precum vârsta, sexul, profesia, cu intenţia de a schiţa un profil
al alesului local.
Ilustrarea structurii monografice a Comunei Ceptura constituie, de asemenea, unul
dintre obiectivele declarate ale acestei lucrări, cu scopul de a propune o imagine cât mai
concretă a realităţii studiate. Intenţia este aceea de fixare a spaţialităţii cercetării şi de a
prezenta mediul geografico – istoric, social, economic şi politic specific în care elitele
politice îşi desfăşoară activitatea.

6
 III.3. Întrebările şi ipotezele cercetării

Pornind de la consideraţia de ordin general, conform căreia elitele joacă un rol

fundamental într-o societate15, cercetarea de faţă analizează construcţia politică şi
administrativă pe care elitele o realizează în cadrul unei comunităţi de dimensiuni
reduse, într-un context al schimbării de regim politic. Ocupând poziţii de putere, de
decizie sau de influenţă16, elitele locale au sarcina de a gestiona o nouă realitate politică şi
socială. Cum se transformă elitele politice locale în trecerea de la comunism la
democraţie? reprezintă întrebarea fundamentală la care acest studiu încearcă să răspundă.
Literatura academică, relativă la problematica elitelor şi la relaţia acestora cu
trecutul communist, este orientată pe două direcţii, susţinând continuitatea sau ruptura cu
Vechiul Regim. Astfel, două teorii opuse sunt construite : o teorie a reproducerii elitelor,
care susţine că transformările revoluţionare nu ating elitele, acestea reuşind să îşi asigure
poziţii privilegiate în noul context. Cealaltă teorie avansează ipoteza modificărilor
structurale ce au loc la nivelul elitelor, circulaţia elitelor, prin recrutarea persoanelor care
nu au fost implicate în gestiunea politică a regimului anterior17.
În ceea ce priveşte cadrul naţional, transformările care survin la nivelul elitei
politice se traduc prin opinii multiple ce converg în susţinerea tezelor circulaţiei sau
reproducerii elitei comuniste şi în postcomunism18. Intenţia acestui studiu a fost de a
determina în ce măsură perspectivele avansate se pot aplica realităţilor locale ale
României postcomuniste. Rolul tranşant şi responsabilitatea elitelor locale în construirea
acestor realităţi se justifică prin intermediul dimensiunii de reprezentativitate a regimului
democratic postcomunist, validat prin alegeri locale regulate.
La nivel local, elita include membrii care aparţin sferelor culturală, economică şi
politică. De-a lungul perioadei post-1989, se produce o identificare între elita politică şi

15
Ivan SZELENY et Szonja SZELENY, „Circulation or reproduction of elites during the postcommunist
transformation of Eastern Europe”, în: Theory and Society, no.24 (5), 1995, pp. 615-638;
16
Definiţia elitelor aparţine autorilor Ezra SULEIMAN, Henri MENDRAS, Recrutarea elitelor în Europa,
Amacord, Timişoara, 2001, p. 35 ;
17
Cele două teorii sunt analizate de Ivan SZELENY et Szonja SZELENY, op.cit., pp. 615-638;
18
Raluca GROSESCU, „Traiectorii de conversie politică a nomeclaturii din România. Spre o taxonomie a
partidelor create de fostele elite comuniste”, în: Anuarul Institutului de Investigare a Crimelor
Comunismului în România, Elite comuniste înainte şi după 1989, Volumul II, Editura Polirom, Iaşi, 2007;

7
elita deţinătoare a unui rol cultural, simbolic sau economic19. Ipoteza postulată subliniază
faptul că schimbarea de regim antrenează transformări importante la nivelul elitei politice
locale. Astfel, odată ce elita politică ocupând poziţii cheie părăseşte scena politică, elitele
culturale sau economice, reconvertindu-şi resursele şi tipul de capital, sunt cele care
preiau gestiunea instabilă a situaţiei politice şi sociale locale.
Calificând obiectul cercetării ca „sub-sistem administrativ”20, operaţionalizarea
conceptelor care permite ancorarea teoretică a studiului este plasată în contextul
inextricabilei legături dintre administraţie şi politică. Guvernarea locală reprezintă
articularea, punerea în mişcare la nivel micro a mecanismelor şi proceselor politice. Într-
un cadru geografic bine delimitat, cel al comunei, ca unitate administrativ-teritorială de
bază, fenomenul guvernării este determinat de configuraţia economică, socială şi cultural-
tradiţională. Guvernarea locală devine astfel semnificativă, ţinând cont de faptul că orice
politică publică adoptată trebuie implementată şi tocmai acest proces de implementare
este dificil şi neuniform, întrucât condiţiile locale specifice sunt variabile. Studiile de
guvernare locală pun în evidenţă faptul că existenţa administrativ-politică a unui stat este
determinată de această preocupare majoră „de adaptare a politicilor naţionale la realităţile
locale diverse”21.

IV. Metodologie

Analiza a constat într-un studiu de caz longitudinal, preocupat de evoluţia

traiectoriilor elitelor locale în perioada 1990 – 2012. Pentru ancorarea validităţii
ipotezelor de cercetare, o privire istorică a fost operată pentru constatarea parcursului
elitelor în cadrul ultimei decade comuniste. Perspectiva istorică ţine cont de cele două
momente-cheie ale postcomunismului: 1989- 1990 – „revoluţia locală” şi instituirea unei

19
Pierre BOURDIEU, „The forms of capital”, în J. RICHARDSON (Ed.) Handbook of Theory and
Research for the Sociology of Education, Greenwood , New York, 1986, pp. 241-258;
20
M.HOWLETT, M.RAMESH, Studiul politicilor publice, Epigraf, Chişinău, 2004. În viziunea autorilor,
acest „sub-sistem administrativ” defineşte spaţiul de discuţie, de negociere pentru crearea unei acţiuni
comune în formarea de partide constitutive sistemului administrativ în ansamblul său; conceptul este
preferat de către autori, deoarece acesta propune o cheie explicativă a importanţei acţiunii actorilor pe
parcursul întregului ciclu evolutiv al politicii publice;
21
Jean Claude THOENIG, Patrice DURAN, op.cit., p. 585 ;

8
„democraţii locale” şi 2007 – anul intrării României în Uniunea Europeană, al cărei
impact este puternic resimţit la nivel local.
Sursele secundare fac parte din literatura de specialitate din domeniul
postcomunismului, dedicată unor subiecte precum democratizarea, tranziţia, elitele
politice.
Metodele de cercetare utilizate sunt în egală măsură cantitative şi calitative. Am
insistat asupra studiului documentelor existente în cadrul primăriei comunei Ceptura,
statisticilor ce prezintă rezultatele alegerilor pentru funcţiile de primar şi consilier local.
De asemenea, am avut în vedere realizarea unei serii de interviuri cu persoane sau
informatori privilegiaţi, care îmi susţin sau infirmă ipotezele construite în demersul de
cercetare şi utilizarea metodei de observaţie participantă. O abordare comparativă a
traiectoriilor elitelor politice locale a fost prevăzută pentru a observa cum se produce
circulaţia sau reproducerea acestora.
Astfel, bricolajul care este intrinsec anchetei de teren, încearcă să producă date
valide prin îmbinarea mai multor metode de cercetare22: observaţia participantă,
interviurile, proceduri de măsurare precum inventarele, recensămintele, listele,
genealogiile şi, nu în ultimul rând, sursele scrise (arhivele Primăriei, arhivele
Cooperativei Agricole de Producţie „1 Mai Rotari Ceptura”, arhivele judeţene).

V. Structura tezei

Conţinutul tezei este împărţit în şapte capitole principale şi mai multe subcapitole,
urmând firul logic al construcţiei argumentative. Poziţiile finale enumerate în cuprins
alătură structurii centrale concluziile rezultate în urma cercetării, anexele tezei şi corpusul
bibliografic. Întreaga lucrare este precedată de un argument care sintetizează
problematica abordată şi motivele pentru alegerea unui astfel de subiect de cercetare.
Capitolul introductiv este destinat intrării în subiectul cercetării, propunându-şi să
realizeze o privire retrospectivă asupra localului ca obiect de studiu al ştiinţei politice.

22
Aceste metode sunt prezentate detaliat de Jean-Pierre Olivier DE SARDAN, „La politique du terrain. Sur
la production des données en anthropologie”, în: Enquête, I, pp. 71-109.

9
Acesta include totodată consideraţii de ordin general asupra dinamicii zonelor rurale din
România, cu referire la istoria lor recentă.
Al doilea capitol descrie abordarea metodologică avută în vedere pe parcursul
cercetării doctorale, fixând în mod clar subiectul, obiectivele, dimensiunile, întrebarea şi
ipotezele de cercetare. Studiul de teren vizează nivelul micro, o comunitate rurală din
sud-estul ţării şi instrumentele metodologice care trebuie să fie adecvate; în ciuda scării
reduse a analizei, amplitudinea surselor şi diversitatea datelor necesită triangularea
metodologică.
În următoarea secţiune a tezei, după descrierea metodelor de cercetare, interesul
se concentrează pe contextul general al schimbărilor care intervin în tranziţia de la
regimurile comuniste la regimurile democratice în spaţiul central şi est-european, cu un
accent evident pe spaţiul românesc. Schimbările care au loc în comunităţile rurale ca
urmare a dezintegrării structurilor colectivizate, procesul de decolectivizare ocupă partea
centrală a capitolului. În zonele rurale din România, prăbuşirea comunismului este
echivalată cu decolectivizarea, recuperarea proprietăţii private, într-un proces de
restaurare a ordinii de dinainte de instalarea comunismului.
Al patrulea capitol abordează noţiunea de administraţie publică locală dintr-o
perspectivă multi-dimensională. După trecerea în revistă a construcţiei termenului de
guvern şi a conceptelor asociate acestuia (guvernare/guvernământ/guvernanţă), este
abordată relaţia dintre domeniul politic şi cel al administraţiei publice pe parcursul
configurării unui guvern local în România postcomunistă. Analiza a luat în considerare
dimensiunile reglementară, administrativă şi politică, ce descriu eforturile de structurare a
puterii locale, pe baza surselor primare existente în arhivele locale ale comunei Ceptura şi
arhivele judeţene Prahova. Studiul acestor documente ancorează observaţiile scrise cu
privire la naşterea şi dezvoltarea guvernării locale, aducând elemente noi în domeniul
cercetării ştiinţifice legate de funcţionarea instituţiilor locale pe parcursul unei schimbări
de regim. Cu toate acestea, este necesar a se aminti dificultăţile întâmpinate în timpul
documentaţiei în arhive: lipsa, dezordinea documentelor, accesul îngreunat.
Al cincilea capitol este destinat schiţării unui studiu monografic al spaţiului
delimitând zona de cercetare. Construcţia capitolului respectă modelul clasic al unei

10
monografii, incluzând elemente de tip geografic, istoric, demografic, precum şi elemente
legate de dezvoltarea economică, socială şi culturală a comunei
Al şaselea şi al şaptelea capitol constituie nucleul tezei de doctorat; acestea au în
vedere construcţia democratică la nivel local după 1989, analizând în profunzime actorii
politici care gestionează transformările survenite după revoluţia din decembrie. Localul
ca spatiu politic este tratat dintr-o perspectivă dinamică, fiind analizate aspecte precum
alegerile locale, instituţiile şi autorităţi politice şi administrative locale, existenţa şi
evoluţia locală a partidelor în timpul celor şase legislaturi post-revoluţionare. Atenţia nu
este concentrată atât pe constituirea şi funcţionarea structurilor instituţionale locale
democratice, ci mai degrabă pe artizanii transformărilor. Apariţia şi dezvoltarea unei elite
politice (post) comuniste locale sunt analizate riguros, ducând la propunerea unui profil
sociologic al aleşilor politici locali. Reconstituirea traiectoriilor politice ale aleşilor locali
urmăreşte, de asemenea, verificarea validităţii teoriei circulaţiei versus reproducerii
elitelor în contextul schimbării regimului politic.

VI. Concluzii

Nivelul local este cel care exprimă imediata proximitate dintre cetăţeni şi
instituţiile administrativ-politice. Procesul de guvernare locală constituie reprezentarea la
scară matricială a mecanismelor de funcţionare ale unui regim politic. De facto, la acest
nivel se realizează reproducerea unor procese complexe care ţin de exerciţiul guvernării
şi de amenajarea legăturii politic-administrativ, cu implicaţii majore asupra tuturor
sectoarelor vieţii locale.
Lucrarea de faţă, organizată în jurul nucleului dur constituit de studiul de caz
dedicat Comunei Ceptura, reprezintă o analiză efectivă a manierei, mai mult sau mai
puţin articulate, în care se derulează guvernarea locală. Actorii, instituţiile, organizarea
politic-administrativă, contextul socio-economic, sunt variabilele care au fost inventariate
pe parcursul cercetării. Aşadar, studiul prezent se axează pe identificarea şi prezentarea
elementelor originale, inovatoare, utilizate de actorii locali pentru construirea
aranjamentului instituţional postcomunist, pentru punerea în mişcare a acestui eşafodaj şi
consolidarea lui ulterioară.

11
 Dimensiunea elitelor locale constituie partea centrală a acestei cercetări. Accentul
a fost pus asupra evoluţiei elitelor politice locale, iar rezultatele studiului au relevat
fenomenul perpetuării sau al reproducerii elitelor comuniste în poziţii de conducere după
1989, fenomen intens dezbătut şi analizat în cadrul teoriei politice a regimurilor
postcomuniste. Deşi într-o primă perioadă elita comunistă aflată în fruntea unor instituţii
locale-cheie (Cooperativa Agricolă de Producţie, Sindicatul Minier) părăseşte poziţiile
ocupate, sub imperiul evenimentelor locale care se produc (revoluţia locală, constituirea
FSN-ului local), cu timpul, aceasta regăseşte resorturile necesare reocupării primelor
locuri ale scenei politice locale, după validarea în cadrul alegerilor locale.
Constituirea unei elite politice locale postcomuniste îşi află rădăcinile în
dezagregarea instituţilor locale, cu precădere a CAP-ului local. La nivelul acestuia, se
formase un personal tehnic şi economic secund cu experienţă managerială, care începe să
preia treptat pârghiile puterii politice. Aceste persoane intră în contact direct masiv cu
alegătorii odată cu crearea diverselor asociaţii agricole pe care le gestionează, parcurgând
astfel un traseu economic - politic. O parte a elitelor culturale locale (personalul
instituţiilor şcolare comunale) migrează temporar spre spaţiul politic, însă aceste
persoane preferă întoarcerea la structurile de origine după finalizarea mandatelor.
Analiza procesului de guvernare locală, chiar şi în cazul limitării la o unitate
administrativ-teritorială de bază, reprezintă un demers plurivalent, în cadrul căruia trebuie
interferate mai multe paliere ale vieţii locale. Prezentul studiu s-a concentrat asupra
configuraţiei social-economice, politice şi asupra principalilor actori politici care au
structurat comunitatea locală după anul 1989.

12