Sigmund Freud

Sigmund Freud

Date personale
Nume la naștere Sigismund Schlomo Freud
Născut 6 mai 1856[1][4][5][6]

Příbor⁠(d), Imperiul Austriac[7][2][8]

Decedat 23 septembrie 1939 (83 de ani)[1][9][6][5]

Londra, Anglia, Regatul Unit[10][11][7]

Înmormântat Golders Green Crematorium[*]
Cauza decesului Eutanasie[12] (cancer de laringe[*])
Părinți Jakob Freud[*][13][14]

Amalia Freud[*][14]
Frați și surori Alexander Freud[*][2][14]

Anna Freud Bernays[*][14]

Pauline Regine Freud[*][14]

Esther Adolfine Freud[*][14]

Maria Freud[*][14]

Regina Debora Freud[*][14]

Julian Freud[*][14]
Căsătorit cu Martha Bernays[*] (1886–23 septembrie 1939)[15][2][14]
Copii Anna Freud[*][2][14]

Ernst Ludwig Freud[*][2][14]

Martin Freud[*][2][14][13]

Oliver Freud[*][14]

Sophie Freud[*][14]

Mathilde Freud[*][14]
Cetățenie  Austro-Ungaria (6 mai 1856–1918)

 Austria Germană (1918–1919)

 Republica Austriacă (1919–1 mai 1934)

 Statul Federal al Austriei (1934–12 martie 1938)

 Germania Nazistă (12 martie 1938–23 septembrie 1939)

Religie ateism[16]
Ocupație psihanalist[*]

neurolog[*]

eseist
Locul desfășurării activității Londra

Viena[17]
Activitate
Rezidență Viena

Londra 
[ ]
Domeniu psihanaliză[2]

neurologie[2] 
Instituție Universitatea din Viena 
Alma Mater Universitatea din Viena 
Organizații Societatea Regală din Londra 
Doctoranzi Otto Gross[*]

Moisei Vladimirovici Vulf[*] 

Cunoscut pentru Interpretarea viselor

Das Unbehagen in der Kultur[*]

Totem und Tabu[*]

Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie[*]

Das Ich und das Es[*] 

Premii Premiul Goethe[*] (1930)

membru străin al Royal Society[*] (25 iunie 1936)[3] 

Semnătură

Prezență online
Internet Movie Database (https://wikidata-externalid-url.toolforge.org/?p=345&url_prefix=https://www.imd
b.com/&id=nm0294438)
Modifică date / text (https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sigmund_Freud&action=edit&section=0)  

Sigmund Freud, numele la naștere Sigismund Schlomo Freud, (n. 6 mai 1856,[1][4][5][6] Příbor⁠(d),
Imperiul Austriac[7][2][8] – d. 23 septembrie 1939,[1][9][6][5] Londra, Anglia, Regatul Unit[10][11][7]) a
fost un medic neuropsihiatru austriac de etnie evreiască, fondator al școlii psihologice de
psihanaliză. Principalele teorii ale acestei școli sunt fondate pe următoarele ipoteze:[18]

Dezvoltarea umană este înțeleasă prin schimbarea zonei corporale de gratificare a impulsului
sexual.

Aparatul psihic refulează dorințe, în special cele cu conținut sexual și agresiv, acestea fiind
conservate în sisteme de idei inconștiente.

Conflictele inconștiente legate de dorințele refulate au tendința de a se manifesta în vise, acte

ratate și simptome.

Conflictele inconștiente și sexualitatea reprimată sunt sursa nevrozelor.

Nevrozele pot fi tratate, cu ajutorul metodei psihanalitice, prin aducerea în conștient a

dorințelor inconștiente și refulate.

Freud este considerat a fi părintele psihanalizei iar lucrările sale introduc noțiuni precum
inconștient, mecanisme de apărare, acte ratate și simbolistica viselor. Cu toate acestea
psihologii freudieni moderni, în era existențialstă, începând de la sfârșitul secolului xx refuză să
interpreteze după psihologia simbolistă rugând pacientul să-și numească și delimiteze propriile
simboluri, într-un amestec de psihanaliză freudiană și logopedie frankliană,

Viața
Sigmund Freud s-a născut într-o familie de evrei așkenazi din Freiberg, Moravia. Și-a luat numele
de "Sigmund" abia la vârsta de 21 de ani. Sigmund a fost primul născut din cei nouă copii ai
familiei, dar mai avea și alți frați (vitregi) din căsătoriile precedente ale tatălui său. Cu toate că
familia sa nu era o familie înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au
făcut totul pentru ca Sigmund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul
defavorizării celorlalți copii ai familiei.

Freud a fost un copil precoce din punct de vedere intelectual și deosebit de silitor. Șase ani la
rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea nu numai cunoștințe temeinice de
greacă, latină, germană și ebraică, ci învățase și franceza și engleza. Viața de familie se organiza
în funcție de programul său de studiu. El își lua masa de seară separat de restul familiei, iar
pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja.

Freud a studiat medicina la Universitatea din Viena. În cursul celui de al treilea an de studii a
început să lucreze în laboratorul de fiziologie, sub conducerea lui Ernst Wilhelm von Brücke, fiind
în special preocupat de funcțiunea Sistemului Nervos Central. El s-a lăsat atât de mult absorbit
de această activitate, încât a neglijat celelalte discipline, terminând facultatea abia în 1881, cu o
întârziere de trei ani. Dorind să câștige experiență practică, după doi ani începe să lucreze ca
medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie. În 1885 obține un post de docent în
neuropatologie la Universitatea din Viena și - având o bursă din partea statului austriac - petrece
19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière,
condusă de Jean Martin Charcot. Charcot trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub
conducerea lui, Freud începe să studieze isteria, fapt care i-a trezit interesul pentru
psihopatologie.

În 1886 Freud deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale
și nervoase. Din cauza faptului că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, socotite neortodoxe
de către corpul medical vienez, Freud s-a lovit de dificultăți din partea colegilor. Aceasta explică
și faptul că, mai târziu, teoriile lui asupra nevrozelor au fost acceptate cu multă reticență.

Fugind de persecuția nazistă din Viena în 1938, Freud s-a refugiat la Londra, unde a petrecut
ultimul an al vieții sale. Casa situată la Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead din Londra,
care a aparținut familiei până la moartea din 1982 a fiicei cele mai mici a lui Freud, Anna Freud, a
fost ulterior transformată în muzeu. În muzeu se păstrează și mobila lui Freud, printre care se
numără și celebra sa canapea.

Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață s-a luptat cu o formă de cancer .
A suferit
numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și 20 de trabucuri pe
zi), boala s-a agravat și a murit prin eutanasiere, asistată de un medic care i-a administrat o doză
mărită de morfină.[19]
Contribuții

Prima lucrare publicată de Freud, Zur Auffassung der Aphasien ("Concepții asupra afaziei")
(1891), trata problema tulburărilor de vorbire apărute în urma unei leziuni organice a creierului.
După o nouă lucrare în domeniul neurologiei, Die infantile Cerebrallähmung ("Paralizia cerebrală
infantilă") (1897), Freud s-a dedicat cu exclusivitate cercetărilor privind explicarea tulburărilor
psihice pe baze psihologice, ceea ce a dus la elaborarea conceptului de "psihanaliză" (1896).

Freud explică apariția manifestărilor nevrotice, în special ale isteriei, datorită refulării unor
traume emoționale, ascunse în inconștient. Ca tratament recomandă transpunerea pacientului în
stare de hipnoză, cu ajutorul căreia trăirile emoționale refulate sunt din nou aduse la suprafața
conștiinței și în felul acesta, conflictele, prelucrate în mod conștient, nu mai provoacă tulburări
psihice. Între 1895 și 1900 Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale, care
formează nucleul psihanalizei în teorie și practică. El renunță la metoda hipnozei, preferând
expunerea spontană de către pacient a amintirilor sale, încă din perioada copilăriei, în timpul
ședințelor de psihanaliză, sub forma așa zisei "asociații libere". În felul acesta psihanalistul îl
ajută să-și clarifice conștient experiențele conflictuale, care stau la baza tulburărilor nevrotice.
Cu ajutorul asociațiilor libere găsește calea de pătrundere către procesele petrecute în
inconștient, ceea ce l-a condus și la explicarea semnificației viselor și a actelor ratate
("lapsusuri"). Prin interpretarea viselor a ajuns la formularea conceptului de sexualitate infantilă
și a "complexului Oedip", care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu
părintele de sex opus. Aceste puncte de vedere din concepția freudiană au fost și rămân foarte
controversate.[20]

În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. În jurul său s-a format un cerc de
discipoli, ca Alfred Adler, Eugen Bleuler, Carl Gustav Jung și Ernest Jones, care i-au preluat și i-au
dezvoltat mai departe teoriile. În 1910 a fost creată Societatea Internațională de Psihanaliză, cu
extindere în special în America. Pe baza reprezentărilor sale, Freud a încercat să explice și unele
fenomene sociale și culturale, ca religia, mitologia, arta și literatura[21] După ocuparea Austriei de
naziști Freud se refugiază cu întreaga familie la Londra, unde moare în urma unui cancer în 1939.

Contribuția esențială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidență a existenței și acțiunii
inconștientului în viața psihică și în explicarea pe această bază a personalității umane. În plus, a
dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum și o metodologie terapeutică aferentă, care
- în forma inițială sau modificată - urmărește ameliorarea funcționării psihice, uneori cu aplicații
în patologiile mentale.

Controversă
În ultimele decenii teoriile și lucrările lui Freud au fost analizate critic de numeroși cercetători și
istorici ai științelor, care au relevat frecvente îndepărtări de la rigoarea și etica științifică. Unii
autori nu au ezitat să-l acuze pe Freud de fraudă, demonstrând că acesta a alterat în mod repetat
și sistematic datele clinice pentru a-și justifica teoriile, a prezentat tratamente eșuate drept
reușite sau chiar că, în anumite articole, ar fi inventat cu totul cazuri și pacienți cu scopul de a-și
promova metodele. Conform acestor critici, școala psihanalitică a avut mai curând
caracteristicile unei mișcări politice sau religioase decât ale unui curent științific, Freud
transformându-se în profetul său. Cele mai severe evaluări contemporane nu se feresc să califice
freudismul drept pură ”șarlatanie”.[22]

Astăzi, psihanaliza este o teorie și o metodă practicată și în combinație cu alte metode, dar cu
eficacitate terapeutică de multe ori pusă la îndoială și numai parțial recunoscută.
[23]

O statuie din Portugalia

reprezentându-l pe Sigmund Freud
cu un pacient

Selecție a publicațiilor lui Sigmund Freud în domeniul

psihanalizei

Studien über Hysterie, (Studii despre isterie) (împreună cu Josef Breuer), 1895

Die Traumdeutung (Interpretarea viselor), 1899

Zur Psychopathologie des Alltagslebens (Psihopatologia vieții cotidiene), 1904

Drei Abhandlungen zur Sexultheorie (Trei eseuri despre teoria sexualității), 1905

Zur Einführung der Narzißmus (Introducere despre Narcisism), 1914

Jenseits des Lustprinzips (Dincolo de principiul plăcerii), 1920

Das Ich und das Es (Ego și Id), 1923

Die Zukunft einer Illusion (Viitorul unei iluzii), 1927

Das Unbehagen in der Kultur (Civilizația și neajunsurile ei), 1929

Vorlesungen zur Einführung in die Psychoanalyse (Conferințe despre Introducerea în

psihoanaliză), 1933
 Totem und Tabu (Totem și tabu)

Der Mann Moses und die monotheistische Religion (Moise și monoteismul), 1939

Abriß der Psychoanalyse (O privire asupra psihanalizei), 1940

Selecție din operele traduse în limba română

Sigmund Freud - Introducere în psihanaliză, Prelegeri de psihanaliză, Psihopatologia vieții

cotidiene, Editura Didactică și Pedagogică, (1980)

Sigmund Freud - Omul cu șobolani (cu jurnalul analistului), Editura Trei, (1995)

Sigmund Freud - Două psihanalize (Omul cu lupii și Cazul pre-ședintelui), Editura Trei, (1995)

Sigmund Freud - Dincolo de principiul plăcerii, Editura "Jurnalul Literar", (1992)

Sigmund Freud - Cazul Dora, Editura "Jurnalul Literar", (1994)

Sigmund Freud - Micul Hans, Editura "Jurnalul Literar", (1995)

Sigmund Freud - Interpretarea viselor, Editura "Măiastra", (1991)

Sigmund Freud - Trei eseuri privind teoria sexualității, Editura "Măiastra", (1991)

Sigmund Freud - Autobiografie, Editura Științifică, (1993)

Sigmund Freud - Scrieri despre literatură și artă, Editura Univers, (1980) Reeditată.

Sigmund Freud - Scrisori din tinerețe către Eduard Silberstein, 1871-1881 Editura Sigmund Freud
- Binghamton, New York, (1993)

Sigmund Freud - Psihanaliza fenomenelor oculte, Editura AROPA, (1998)

Sigmund Freud - Despre psihanaliza. Cinci prelegeri tinute la Universitatea Clark, Editura Herald,
(2010)

Opere

Opere vol.I : Totem și tabu, Moise și monoteismul, Angoasă în civilizație, Viitorul unei iluzii,
Editura Științifică, traducere de dr. Leonard Gavriliu, (1991)

Opere vol.II: Interpretarea viselor, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, (1993)

Opere vol.III: Psihanaliză și sexualitate, traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică,
(1994)

Opere vol.IV: , traducere de dr. Leonard Gavriliu, Editura Științifică, (1994)

Opere complete, editura Trei

 Opere, vol. 1 – Eseuri de psihanaliză aplicată

Opere, vol. 2 – Nevroza la copil: Micul Hans și Omul cu lupi

Opere, vol. 3 – Psihologia inconștientului

Opere, vol. 4 – Studii despre societate și religie

Opere, vol. 5 – Inhibiție, simptom, angoasă

Opere, vol. 6 – Studii despre sexualitate

Opere, vol. 7 – Nevroză, psihoză, perversiune

Opere, vol. 8 – Comicul și umorul

Opere, vol. 9 – Interpretarea viselor

Opere, vol. 10 – Introducere în psihanaliză

Opere, vol. 11 – Tehnica psihanalizei

Opere, vol. 12 – Studii despre isterie

Opere, vol. 13 – Compendiu de psihanaliză

Opere, vol. 14 – Psihopatologia vieții cotidiene

Opere, vol. 15 – Vis și telepatie

Opere, vol. 16 – Viața mea și psihanaliza

Opere, vol. 17 – Proiect de psihologie

Note

1. ^ a b c d „Sigmund Freud” (https://d-nb.info/gnd/118535315) , Gemeinsame Normdatei,

accesat în 9 aprilie 2014

2. ^ a b c d e f g h i „Sigmund Freud” (https://d-nb.info/gnd/118535315) , Gemeinsame

Normdatei

3. ^ List of Royal Society Fellows 1660-2007 (https://web.archive.org/web/20120114063626/h

ttp://royalsociety.org/uploadedFiles/Royal_Society_Content/about-us/fellowship/Fellows1
660-2007.pdf) (PDF), p. 130

4. ^ a b Autoritatea BnF (http://data.bnf.fr/ark:/12148/cb119035855) , accesat în 10

octombrie 2015

5. ^ a b c d Sigmund Freud (http://kulturnav.org/) , KulturNav, accesat în 9 octombrie 2017

6. ^ a b c d Sigmund Freud (http://www.nationalmuseum.se) , Nationalmuseum, accesat în 9

octombrie 2017
 7. ^ a b c d Czech National Authority Database (http://autority.nkp.cz/) , accesat în 23
noiembrie 2019

8. ^ a b The Fine Art Archive (https://cs.isabart.org/person/14277) , accesat în 1 aprilie 2021

9. ^ a b Фрейд Зигмунд, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]

10. ^ a b „Sigmund Freud” (https://d-nb.info/gnd/118535315) , Gemeinsame Normdatei,

accesat în 14 august 2015

11. ^ a b http://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/10481885.2014.911601 (http://www.tan

dfonline.com/doi/full/10.1080/10481885.2014.911601) Lipsește sau este vid: |title=
(ajutor)

12. ^ https://www.psicolinea.it/la-morte-di-sigmund-freud/ (https://www.psicolinea.it/la-morte-

di-sigmund-freud/) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

13. ^ a b The Peerage (http://thepeerage.com/)

14. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p Kindred Britain (http://kindred.stanford.edu)

15. ^ „Sigmund Freud” (https://d-nb.info/gnd/118535315) , Freud, Martha (Ehefrau),

Gemeinsame Normdatei

16. ^ https://www.verywellmind.com/freud-religion-2795858 (https://www.verywellmind.com/fr

eud-religion-2795858) Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

17. ^ „Sigmund Freud” (https://d-nb.info/gnd/118535315) , Gemeinsame Normdatei, accesat

în 2 aprilie 2015

18. ^ Fellner (http://www.ploecher.de/2006/12-PA-G1-06/Freud-Fellner.pdf)

19. ^ Oameni celebri și fumatul ca stil de viață (http://www.ziare.com/pablo-picasso/stiri-pablo

-picasso/oameni-celebri-si-fumatul-ca-stil-de-viata-galerie-foto-1162154)

20. ^ Asociația Istoricilor din Transilvania și Banat: „Caietele David Prodan”, vol. 1, Editura Dokia,
Cluj Napoca 1994, p. 207 pp.

21. ^ Jung și Freud (http://www.psihanaliza.org/jung/jung_freud.html.)

22. ^ de: Geniu sau șarlatan? (http://www.ppfi.de/buchbesp/selg.htm)

23. ^ Erich Fromm; „Sigmund Freuds Psychoanalyse – Größe und Grenzen” (Psihoanalza lui
Sigmund Freud - Dimensiune și limite), Psychsozial-Verlag, Gießen 2006, p. 27 pp., ISBN
978-3-89806-497-2

Bibliografie

Fritz Wittels - Freud, Editura Gramar, (1994)

 Jean-Pierre Chartier - Introducere în psihanaliza lui Sigmund Freud, Editura IRI, (1998)

Peter Gay - Freud - o viață pentru timpul nostru, Editura Trei, (1998) - recenzie (http://www.roma
nialibera.ro/cultura/oameni/freud-profet-sau-sarlatan-270259.html)

Dr. Adolfo Fernandez-Zoila - Freud și psihanalizele, Editura Humanitas, (1996)

G. Brătescu - Freud și psihanaliza în România, Editura Humanitas, (1994)

Roland Jaccard - Freud, Editura Aropa, (2000)

Catherine Meyer - Cartea neagră a psihanalizei, Editura Sedcom Libris (2009)

Han Israels - Der Wiener Quacksalber (Șarlatanul din Viena), Verlag Dr. Busseler & Stadeler
(2006)

Legături externe

Viața unui psihanalist (http://www.jurnalul.ro/stiinta/viata-unui-psihanalist-105345.htm) , 11

octombrie 2007, Jurnalul Național

Freud, profet sau șarlatan? (http://www.romanialibera.ro/cultura/oameni/freud-profet-sau-sarl

atan-270259.html) , 12 iulie 2012, Gabriela Lupu, România liberă