TEORII ALE

DEMOCRAłIEI

Prof. dr. Anton CARPINSCHI

Asist. dr. Bogdan Constantin MIHĂILESCU

CUPRINS

1. Constituirea teoriei democraŃiei

2. Originile şi sensurile conceptului de democraŃie

3. Ipostaze ale democraŃiei

3.1. DemocraŃia directă
3.1.1. Modelul clasic atenian
3.1.2. Modernitatea şi renaşterea teoriei democraŃiei directe
3.2. Constituirea democraŃiei liberale moderne
3.3. Variante teoretice contemporane ale democraŃiei
3.3.1. Elitismul
3.3.2. DemocraŃia ca poliarhie
3.3.3. DemocraŃia ca mijloc
3.3.4. DemocraŃia participativă
3.3.5. ConsociaŃionalism, consensualism şi majoritarism

4. DemocraŃia şi procesul decizional

5. DemocraŃia consolidată

6. Democratizare şi tranziŃie
1. Constituirea teoriei democraŃiei

Prezentă încă din Antichitate, în cadrul dezbaterilor despre

găsirea regimului de guvernare optim, democraŃia a fost un subiect
amplu dezbătut în lucrările de analiză a domeniului politic.
DemocraŃia, în diferitele sale ipostaze, a fost îndelung cercetată
pentru a i se găsi atât părŃile considerate benefice, cât şi pe cele
presupus nocive. Polemica, purtată în jurul problemelor pe care
analiza democraŃiei le relevă, străbate filosofia politică de la
extraordinarele momente de manifestare din Grecia antică şi până
astăzi. Faptul că o comunitate de mici dimensiuni a descoperit, în
Atena primei jumătăŃi a secolului V î. Hr., ideea egalităŃii politice şi a posibilităŃii guvernării şi gestionării
vieŃii comunitare de către majoritatea cetăŃenilor, a făcut ca teoria politică, de la bun început, să păstreze
în atenŃia sa, ca subiect recurent, problematica democraŃiei.
Elenismul, perioada medievală şi începuturile modernităŃii au fost momente în care democraŃia a
rămas, de cele mai multe ori, un subiect teoretic – cazurile în care s-a încercat transpunerea în practică
fiind reduse ca număr şi având ca idealtip modelul atenian antic. Dacă a doua jumătate a secolului XIX şi
începutul secolului XX este un timp în care, în spaŃiul occidental, teoria şi practica politică devin din ce în
ce mai puternic influenŃate de sistemul politic propriu democraŃiei reprezentative liberale, anii interbelici
sunt marcaŃi de un pronunŃat discurs antidemocratic. “Înainte de 1945, însăşi ideea de democraŃie liberală
era anatemizată. Criticii – atât cei de dreapta, cât şi cei de stânga – au atacat democraŃia liberală pentru
ineficienŃa ei în rezolvarea problemelor sociale, pentru corupŃia din cadrul ei şi pentru îndepărtarea de
mase”1.
Extremismul politic, indiferent de orientarea ideologică, consideră că parlamentarismul, construit
de constituŃionalismul liberal, este o formă anchilozată a unui sistem politic ce doar a pretins a fi
reprezentativ pentru popor, dar care nu a reuşit – şi nici nu şi-a propus vreodată acest lucru.
Reprezentativă, pentru spiritul epocii, este lucrarea lui Carl Schmitt, Criza democraŃiei parlamentare,
publicată în 19232. Pentru filosoful german, democraŃia parlamentară a devenit un ansamblu de structuri
formale, găunoase, în spatele cărora se ascund grupuri de interese ce nu urmăresc decât dominarea şi
accederea la putere. Schmitt teoretizează şi propune un sistem politic prin care să se poată manifesta
voinŃa generală a poporului, un sistem politic care elimină mecanismele democraŃiei reprezentative
liberale, dorind identificarea celor care conduc cu membrii comunităŃii, o identificare totală, nemediată de
practici electorale.

1
Jeffrey C. Isaac, DemocraŃia în vremuri întunecate, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.35.
2
Vezi Ibidem, pp. 35-36.
 Evenimentele istorice – ascensiunea fascismului şi nazismului, brutalităŃile şi cruzimile guvernelor
totalitare, Al Doilea Război Mondial, Holocaustul, lagărele de exterminare din Ńările comuniste, etc. – au
arătat care sunt efectele şi pericolele totalitarismului, făcând, astfel, ca discursul democratic să capete o
legitimitate care, nu cu multă vreme în urmă, ar fi fost de nebănuit. “A apărut un nou discurs, care şi-a
luat numele de teorie democratică. Lucrarea lui Robert Dahl – A Preface to Democratic Theory (1956),
cea a lui Giovanni Sartori – Democratic Theory (1958) şi cea a lui Henry Mayo – Introduction to
Democratic Theory (1958) reprezntă doar trei formulări clasice ale noii paradigme”3.
La aceste titluri s-au adăugat, în anii ce au urmat, şi alte lucrări, care au devenit scrieri de referinŃă
pentru teoria democraŃiei, precum sunt cele ale lui Robert A. Dahl – Who Governs? Democracy and
Power in an American City, Polyarchy. Participation and Opposition (Poliarhiile. Participare şi
opoziŃie), Dilemmas of Pluralist Democracy, Democracy and Its Critics (DemocraŃia şi criticii ei); cele
ale lui Arend Lijphart – Democracy in Plural Societies. A Comparative Exploration (DemocraŃia în
societăŃile plurale), Patterns of Democracy. Government Forms and Performance in Thirty-Six Countries
(Modele ale democraŃiei. Forme de guvernare şi funcŃionare în treizeci şi şase de Ńări); sau cunoscuta
lucrare a lui Giovanni Sartori – A Theory of Democracy Revisited (Teoria democraŃiei reinterpretată).
Lista lucrărilor relevante pentru teoria democraŃiei este foarte mare, anii postbelici fiind deosebit de
prolifici în scrieri care urmăresc înŃelegerea, explicarea, legitimarea sau critica diferitelor forme de
regimuri politice democratice – autori precum Seymour Martin Lipset, C. B. Macpherson, Carole
Pateman, Benjamin Barber, John Plamenatz, Claude Lefort, Norberto Bobbio, etc. ilustrând elocvent acest
lucru4.

Teoria democraŃiei, aşa cum s-a dezvoltat ea în ultimele decenii în spaŃiul anglo-saxon, este o
“cercetare sistematică a condiŃiilor, instituŃiilor, scopurilor şi sensurilor practicilor politice democratice
dezvoltate de la Al Doilea Răboi Mondial”5. Această analiză urmăreşte în primul rând să explice rolul
şi modul de funcŃionare a instituŃiilor, partidelor, grupurilor de interese, comportamentul politic al
alegătorului, relaŃia dintre guvernanŃi şi cei guvernaŃi, felul în care decurge procesul decizional, precum
şi identificarea condiŃiilor necesare unui sistem politic democratic şi a democratizării.
Teoria democraŃiei a dorit elaborarea unor cercetări care nu doar să descrie funcŃionarea procesului
politic democratic, ci să şi ofere soluŃii care să-l poată îmbunătăŃi. Astfel, dacă în prima perioadă a anilor
postbelici teoria democraŃiei avea printre obiectivele sale majore “stabilirea unei justificări normative
convingătoare şi în acelaşi timp «realiste» a democraŃiei liberale, care să ofere substanŃă şi o motivaŃie
fundamentală practicilor care se conturau în Occidentul postbelic”6, ulterior această tendinŃă a fost
însoŃită şi de o analiză şi propunere de modele teoretice, care, prin critica adusă status quo-ului propriu
democraŃiei liberale, urmăreau îmbunătăŃirea practicilor democratice existente, astfel încât să se instituie
o participare politică crescută şi o extindere a democraŃiei directe.
Teoria democraŃiei nu oferă celui care o studiază nici un set de principii, teze, sau axiome,
universal acceptate şi definitorii pentru domeniu, ci doar încercă prin analiza empirică şi teoretică să

3
Ibidem, p. 33.
4
Vezi The Encyclopedia of Democracy, Seymour Martin Lipset (editor in chief), Routledge, 1995, vol. IV, pp. 1247-1260.
5
Ibidem, p.1247.
6
Jeffrey C. Isaac, op.cit., p.34.
explice, în diferite maniere, instituŃiile, deprinderile şi practicile politice democratice, precum şi să
construiască ipoteze şi modele perfecŃionate ale sistemelor politice respective. Discursul teoriei
democraŃiei, deşi este unul eterogen – aflat în permanentă căutare a unui alt posibil răspuns, mai adecvat
cerinŃelor politicii democratice, şi ele într-o continuă schimbare – va fi întotdeauna centrat pe
identificarea căilor care pot duce spre maximizarea gradului de receptivitate a celor care deŃin puterea
politică faŃă de cererile membrilor comunităŃii, a posibilităŃii cetăŃenilor de a-şi formula şi face cunoscute
preferinŃele7, precum şi pe asigurarea dreptului cetăŃenilor de a participa – într-o măsură mai mică sau mai
mare – la viaŃa politică, la luarea deciziilor politice şi la alegerea celor care ocupă funcŃii publice.

Teme de verificare:
1. Teoria democraŃiei până în secolul XX
2. Perspective critice asupra democraŃiei în perioada interbelică
3. Teoria democraŃiei după cel De-Al Doilea Război Mondial

7
Vezi Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2000, pp. 27-35.
2. Originile şi sensurile conceptului de democraŃie

Etimologia termenului de democraŃie

De-a lungul timpului, noŃiunea desemnată prin cuvântul “democraŃie” a primit multiple sensuri,
ajungându-se ca aceasta să devină “difuză şi plurivalentă”8, iar prin legitimitatea căpătată după Al Doilea
Război Mondial să se transforme într-un “cuvânt onorific universal”9, în spatele căruia să se ascundă cu
totul altceva decât practici şi principii care să aibă legătură cu democraŃia.

DemocraŃia este un cuvânt de origine grecească, fiind rezultatul alăturării termenilor demos (popor) şi
kratos (putere), desemnând regimul politic în care conducerea treburilor comunitare este exercitată de
popor. Astfel, un prim sens etimologic al termenului de democraŃie este cel de putere a poporului.
Însă, lucrurile devin mai complicate dacă se analizeză semnificaŃiile diferite ale cuvântului grecesc
demos. Acesta poate fi asimilat adunării populare a cetăŃenilor atenieni, sau poate desemna comunitatea în
întregul ei. Termenul demos capătă de multe ori sensurile deŃinute de noŃiuni ca polloí – cei mulŃi;
pleíones – majoritatea, sau ōchlos – gloată10. Astfel, sintagma iniŃială, prin care defineam etimologic
democraŃia ca putere a poporului, poate avea multiple sensuri în funcŃie de interpretările care se dau
cuvântului demos – tradus de cele mai multe ori prin termenul de popor. El poate desemna “toată lumea”,
“mare parte a mulŃimii”, “clasele inferioare”, un “întreg organic”, sau poporul reprezentat prin principiul
majorităŃii absolute, sau prin cel al majorităŃii limitate11, şi, combinat cu termenul kratos, va construi
diferite accepŃiuni asupra regimului politic pe care doreşte să-l indice.
Diversitatea sensurilor conceptului de democraŃie nu este provocată doar de aspectul etimologic,
ci şi de numeroase alte variabile istorice, sociale, culturale, filosofice, sau economice, toate contribuind la
multiplicitatea de interpretări şi modele pe care o are această noŃiune. Un scurt periplu prin istoria ideilor
politice poate arăta elocvent acest lucru12.

Perspective şi definiŃii ale democraŃiei

Pentru cel mai ilustru om politic al Atenei antice, Pericle,

“constituŃia (…) este numită democraŃie deoarece puterea nu este în mâinile unei
minorităŃi, ci aparŃine întregului popor”13 – sintaga “întregul popor”

8
Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p.32.
9
Ibidem
10
Vezi Ibidem, p. 45.
11
Vezi Ibidem, p. 46.
12
Vezi Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, David Miller (coord.), Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, pp. 153-160;
precum şi Anthony Arblaster, DemocraŃia, Editura Du Style, Bucureşti, 1998, pp. 37-63.
13
David Held, Modele ale democraŃiei, Editura Univers, Bucureşti, 2000, p.30.
desemnându-i pe toŃi cei care au drepturi politice. Practica democraŃiei ateniene din secolele V-IV î.Hr. nu
i-a convins pe marii filosofi greci, cei care au devenit critici faŃă de această formă de guvernare,
considerând-o incapabilă de a subordona politicul, şi comportamentul uman individual, valorilor etice – cele
menite să conducă o comunitate. Pentru Platon, democraŃia – văzută ca o guvernare a celor mulŃi şi
ignoranŃi – este o formă de conducere politică aflată la mare distanŃă de modelul ideal. Oamenii trebuie
păstoriŃi de cei înŃelepŃi, altfel, lăsaŃi să se ghideze după propriile idei, ei vor sfârşi în anarhie,
nestatornicie şi îndepărtare de adevăratele comandamente ale raŃiunii. Aristotel va vedea în democraŃie o
formă impură de guvernare, deoarece democraŃia nu are în vedere Binele Comun al polis-ului, ci doar
promovarea intereselor celor săraci.
În perioada medievală se formează o imagine asupra guvernării ca păstorire a sufletelor de către
preoŃi şi constrângere a pulsiunilor pornirilor naturii umane decăzute de către regi, viziune care excludea
democraŃia din orizontul acceptabilităŃii politice. Abia la începuturile modernităŃii, o dată cu Reforma
protestantă – care slăbeşte atât autoritatea eclesiastică cât şi pe cea regală – şi cu primele tentative de
autonomizare a politicului, democraŃia este readusă în atenŃia gândirii politice. ApariŃia teoriei dreptului
natural şi a contractualismului vor contribui semnificativ la viitoarele legitimări ale democraŃiei. Aceasta
din urmă nu mai este considerată a fi forma de participare directă a cetăŃenilor la luarea deciziilor politice,
ci este concepută ca fiind posibilitatea acordată celor ce deŃin drepturi politice de a-şi alege reprezentanŃi;
este guvernarea obŃinută prin consimŃământul dat de cetăŃeni, în maniera teoretizată de John Locke în Al
doilea tratat despre cârmuire. Pentru Jean-Jacques Rousseau, conceptul de democraŃie nu are nici o
legătură cu ideea de reprezentativitate politică, “deputaŃii
DEMOCRAłIE:
poporului nu sunt şi nici nu pot fi reprezentanŃii lui; ei nu sunt
• guvernarea aparŃine
decât mandatarii lui şi nu pot să hotărască nimic definitiv. Orice întregului popor
lege pe care n-a ratificat-o poporul în persoană este nulă; nici nu • guvernarea este în
este lege”14. Filosoful francez doreşte o formă pură, totală, de mâinile celor mulŃi şi
democraŃie directă în care poporul să se manifeste ca un tot unitar ignoranŃi
• formă impură de
prin voinŃa sa generală.
guvernare
O importantă concepŃie, care va forma unul dintre modelele • guvernarea obŃinută prin
cele mai viguroase ale democraŃiei, este cea care impune consimŃământul dat de
reprezentativitatea politică ca trăsătură esenŃială şi necesară, cetăŃeni
combinând-o în acelaşi timp cu principiile constituŃionalismului • un sistem selectiv al
minorităŃilor competitiv
liberal. Astfel, pentru J. S. Mill, “cea mai bună formă de guvernare alese
ideală în condiŃiile moderne presupune un sistem democratic
reprezentativ care (…) laolaltă cu libertatea discursului, a presei şi a adunării, are avantaje specifice:
asigură mecanismul prin care puterile centrale pot fi supravegheate şi controlate; instituie un for
(parlament) care să acŃioneze ca un câine de pază pentru libertate (…) exploatează, prin competiŃie
electorală calităŃile de conducător inteligent în avantajul maxim al tuturor”15. Adăugând acestor diferite
concepŃii despre democraŃie şi pe cea a lui Karl Marx – cel pentru care democraŃia presupune o lume
eliberată de capitalism şi exploatare, care să asigure deplina egalitate socială, economică şi politică –
observăm doar o parte din diversitatea sensurilor primite de-a lungul timpului de noŃiunea de democraŃie.

14
Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, Editura Moldova, Iaşi, 1996, p. 163.
15
David Held, op.cit., p. 123.
 Teoria politică de la sfârşitul secolului XX oferă şi ea multiple definiŃii ale democraŃiei. Pentru
Phillipe C. Schmitter şi Terry Lynn Karl, “democraŃia politică modernă este un sistem de guvernare în
care conducătorii sunt permanent răspunzători pentru acŃiunile lor în spaŃiul public faŃă de cetăŃeni, care
acŃionează indirect, prin procesul de competiŃie şi cooperare care are loc între reprezentanŃii lor aleşi”16.
Teoria competitivă a democraŃiei, a cărui important reprezentant este Joseph A. Schumpeter, considera
democraŃia – la mijlocul secolului XX – ca fiind “produsul derivat al metodei de recrutare a
conducătorilor”17. Giovanni Sartori o va defini, la acelaşi nivel descriptiv, ca “o procedură şi/sau un
mecanism care (a) generează o poliarhie deschisă a cărei competitivitate pe piaŃa electorală (b) atribuie
puterea poporului şi (c) le impune specific conducătorilor să răspundă şi să fie responsabili faŃă de cei
conduşi”18. Însă, democraŃia va fi definită de Sartori şi într-un sens normativ. “DemocraŃia ar trebui să fie
un sistem selectiv al minorităŃilor competitiv alese”19. Astfel, dacă procedural democraŃia este o “poliarhie
deschisă”, ea, cel puŃin normativ, ar trebui să fie şi o poliarhie selectivă, meritorie. Pentru Robert Dahl,
democraŃia – ca idealtip – are ca trăsături fundamentale receptivitatea constantă şi completă a sistemului
politic faŃă de “preferinŃele cetăŃenilor, consideraŃi egali din punct de vedere politic”20.

Teme de verificare:
1. Analiza etimologică a cuvântului “democraŃie”
2. PrezentaŃi diferite sensuri date democraŃiei aşa cum rezultă din lucrările unor autori precum Platon,
Aristotel, Locke, Rousseau, Mill, sau Marx
3. DefiniŃii ale democraŃiei în a doua jumătate a secolului XX

16
Phillipe C. Schmitter şi Terry Lynn Karl, “Ce este …şi ce nu este democraŃia”, în Revista română de ştiinŃe politice , vol II,
nr.1, 2002, p.3.
17
Giovanni Sartori, op.cit., p.152
18
Ibidem, p.155.
19
Ibidem, p.163.
20
Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, p. 27.
3. Ipostaze ale democraŃiei

3.1. DemocraŃia directă

3.1.1. Modelul clasic atenian

În secolul V î. Hr., pe teritoriul Greciei şi mai cu seamă în înfloritoarea cetate a Atenei, s-a
dezvoltat şi s-a impus o formă de guvernare numită demokratίa. InstituŃiile şi practicile politice existente
şi perfecŃionate aici au suscitat interesul a numeroşi cercetători ai fenomenului democratic, deoarece o
bună parte din idealurile politice ateniene au constituit elemente de inspiraŃie şi legitimitate pentru teoria
democraŃiei ulterioară.
O trăsătură esenŃială a democraŃiei ateniene a fost dată de participarea nemijlocită a cetăŃenilor în
cadrul procesului decizional, necesar gestionării problemelor comunitare. Acest lucru face ca Atena antică
să ofere teoriei democraŃiei modelul clasic de democraŃie directă. Apelând la cunoscutul Discurs funerar
al lui Pericle, prezent în lucrarea istoricului Tucidide, Războiul peloponesiac, putem observa care erau
valorile politice ale Atenei democratice. Puterea este deŃinută de cetăŃeni, cei care sunt egali în faŃa legii,
şi care au acces liber la funcŃiile publice.
Pentru a înŃelege însă modul de organizare a vieŃii politice a polis-ului atenian trebuie ştiut faptul
că “pentru greci, «om» şi «cetăŃean» însemna exact acelaşi lucru, la fel cum participarea la viaŃa din polis,
din cetate, înseamnă «a trăi»”21. Omul se defineşte, în specificitatea sa, prin faptul că face parte dintr-o
comunitate. Te împlineşti ca om, considera atenianul, în măsura în care eşti un cetăŃean virtuos. De aceea,
“democraŃia ateniană a fost caracterizată de angajamentul general faŃă de principiul virtute civică:
fidelitatea faŃă de oraşul-stat republican şi subordonarea vieŃii private faŃă de domeniul public şi folosul
comun”22.
Participarea directă la viaŃa publică este un element esenŃial al vieŃii cetăŃeanului atenian. Acesta
nu ia parte facultativ la dezbaterile politice – în funcŃie de interesle personale şi timpul disponibil – ci
consideră acest lucru o necesitate vitală, atât pentru natura sa umană, cât şi pentru comunitate.
Participarea la viaŃa politică, împreună cu ceilalŃi cetăŃeni, este un drept al atenianului, dar şi o obligaŃie.
Deliberarea şi hotărârile luate de atenian sunt legitime doar dacă vizează întotdeuna, şi în cât mai deplin
mod cu putinŃă, binele comun al întregii colectivităŃi, şi nu pe cel individual. “Cel care nu-şi urmăreşte
decât propiul interes nu poate fi un cetăŃean adevărat: cetăŃeanul adevărat este cel care, atunci când este
vorba de treburile cetăŃii, năzuieşte întotdeauna spre binele comun”23. Pericle este cât se poate de explicit

21
Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.260.
22
David Held, Modele ale democraŃiei, p.31.
23
Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, Editura Institutul European, Iaşi, 2002, p.26.
 când, în mai sus amintitul Discurs funerar, spune că atenianul care nu se interesează de politică, de viaŃa
publică, e tratat de restul comunităŃii, nu ca un individ egoist ce trebuie lăsat să-şi vadă doar de interesele
sale, ci ca o persoană străină de cetate şi societate, periclitându-şi, astfel, statutul de cetăŃean cu drepturi
politice.

Această participare directă a atenianului la procesul politic de conducere a cetăŃii se realizează prin
faptul că puterea suverană, în luarea deciziilor, aparŃinea Adunării (Ecclesia), în interiorul căreia erau
cuprinşi toŃi cetăŃenii. Cu o populaŃie de aproximativ 40.000 – 50.000 de cetăŃeni – în vremurile de
maximă înflorire – Ecclesia, pentru a lua hotărâri valide, trebuia să deŃină un forum de minim 6000 de
cetăŃeni. Problemele majore ale cetăŃii puteau fi dezbătute doar de către Adunarea cetăŃenilor –
stabilirea taxelor, crearea legilor necesare ordinii publice, relaŃiile externe, ostracizarea – care se întrunea
de câteva zeci de ori pe an24. Hotărârile erau luate prin vot, urmărindu-se, ca ideal, obŃinerea
unanimităŃii, dar acceptându-se ca soluŃie de compromis principiul simplei majorităŃi.

Structura instituŃională25 a organizării politice ateniene era alcătuită dintr-un Consiliu – format din
500 de membri, selectaŃi de cetăŃeni prin tragere la sorŃi – care asigura un cadru decizional permanent în
privinŃa problemelor momentului, făcea propuneri legislative şi era un for executiv cu rol de conducător
al Adunării. Din rândul membrilor Consiliului, prin rotaŃie, erau aleşi 50 de cetăŃeni care, timp de o
zecime din durata mandatului de consilier, formau un Comitet ce, prin numărul mic de membrii, trebuia
să fie mai eficient în stabilirea agendei zilnice şi în luarea deciziilor. Acelaşi Comitet selecta şi un
preşedinte, cu un mandat pe o perioadă foarte scurtă, de o singură zi. Din rândul cetăŃenilor, prin tragere
la sorŃi, sau prin rotaŃie, sunt numiŃi membrii diferitelor tribunale sau magistraturi. Astfel, o caracteristică
importantă a democraŃiei ateniene este “ocuparea aproape tuturor funcŃiilor legate de guvernare şi de
administrarea legilor votate de cetăŃeni nu prin competiŃie electorală, ci prin tragere la sorŃi”26, sau prin
rotaŃie.
Pentru Robert A. Dahl27, viziunea greacă – aşa cum exista ea în Atena antică – asupra ordinii
democratice presupunea următoarele cerinŃe:
1. o armonizare a intereselor cetăŃenilor realizată prin acceptarea prevalenŃei binelui comun
asupra celui personal;
2. o cultură şi un statut socio-economic relativ omogen;
3. un număr mic al cetăŃenilor, de câteva mii – numărul de 40.000 era deja considerat prea mare;
4. posibilitatea cetăŃenilor de a se aduna laolaltă, în vederea deliberării nemijlocite asupra
problemelor comunităŃii, precum şi pentru hotărârea legilor şi deciziilor politice necesare;
5. participarea activă şi directă la funcŃiile publice şi la adminsitrarea statului;
6. autonomia deplină a statului-cetate în raport cu alte state.

24
Vezi David Held, Modele ale democraŃiei, p.35.
25
Vezi Ibidem, p.37.
26
Anthony Arblaster, DemocraŃia, p.43.
27
Vezi Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, pp.31-32.
 Deşi numeroase idealuri politice democratice moderne se revendică de la cele ateniene, între
viziunea antică şi cea modernă asupra democraŃiei există importante şi esenŃiale deosebiri. Calitatea de
cetăŃean, şi implicit drepturile politice aferente, sunt deŃinute doar de o minoritate a celor care trăiau în
polis. Erau consideraŃi cetăŃeni activi doar bărbaŃii liberi, cu vârsta de peste 20 de ani, proveniŃi din părinŃi
atenieni, fiind astfel excluşi din viaŃa politică sclavii, metecii, femeile şi minorii – cei a căror număr
depăşea cu mult pe cel al cetăŃenilor cu drepturi politice. RelaŃia dintre cetăŃean şi polis este, în cadrul
democraŃiei ateniene, fundamental diferită de cea a raportului individ-stat, aşa cum este el teoretizat în
democraŃiile moderne liberale. CetăŃeanul grec exista prin şi pentru polis. Atenianul era liber doar prin
intermediul cetăŃii, prin participarea la procesul decizional şi nu prin instituirea unui set inalienabil de
drepturi în faŃa căruia puterea statului trebuie să se retragă. DemocraŃia ateniană este incompatibilă cu
viziunea democraŃiei liberale moderne în privinŃa problematicii libertăŃii individuale.
“Grecii puteau fi liberi, în felul lor, pornind de la polis pentru a ajunge la polites. Nu este însă şi
cazul nostru. Atunci când polis-ul este înlocuit de megapolis, putem rămâne liberi numai dacă pornim de
la cetăŃean, numai dacă statul derivă din cetăŃean. Aşadar, a revendica «libertatea AntichităŃii» înseamnă a
revendica, fie şi în mod necugetat, lipsa libertăŃii”28.

Teme de verificare:
1. Idealurile politice ale democraŃiei ateniene
2. Modul de organizare a democraŃiei ateniene
3. Trăsături specifice democraŃiei ateniene
4. ConcepŃia ateniană despre relaŃia stat-cetăŃean

3.1.2. Modernitatea şi renaşterea teoriei democraŃiei directe

Schimbările majore, petrecute în prima perioadă a modernităŃii europene, manifestate în plan

social, politic, religios şi cultural, au făcut ca diferitele autorităŃi şi instituŃii pe care le-a consolidat Evul
Mediu să nu mai fie privite ca singurele forme legitime de organizare comunitară, capabile de a deŃine
puterea de a gestiona şi conduce societatea. Astfel, se remarcă grupuri tot mai numeroase de oameni care
se consideră competente şi îndreptăŃite în a participa la viaŃa publică, conturându-se “la începutul epocii
moderne, o doctrină destul de bine dezvoltată a suveranităŃii populare. Poporul face legile şi îşi selectează
conducătorii. Conducătorii sunt de asemenea în serviciul lui”29. Dacă o importantă parte a teoriei politice
moderne va îngloba şi accepta ideea suveranităŃii poporului, dublată de cea a reprezentativităŃii – prin
adugarea treptată, la spiritul politic liberal, a teoriei democraŃiei reprezentative, şi prin transferarea locului
specific de existenŃă a democraŃiei, din cadrul oraşului-stat, la nivelul statului naŃiune30 – au existat şi teorii
politice care au susŃinut că în lipsa unei participări depline a poporului la luarea deciziilor din spaŃiul
public nu se poate vorbi de o democraŃie.

28
Giovanni Sartori, op.cit., p.265.
29
Anthony Arblaster, DemocraŃia, p.54.
30
Vezi Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, capitolul 15: “A doua transformare democratică: de la statul –cetate la statul-
naŃiune”, ed.cit.
Rousseau şi revitalizarea democraŃiei directe

În cazul lui Jean-Jacques Rousseau, “incapacitatea modernilor de a edifica forme

politice reprezintă unul din punctele de plecare ale gândirii sale”31. Acestă
incapacitate îşi are cauza în faptul că societatea construită de moderni este una
intrinsec viciată şi degenerată, e societatea care îngrădeşte şi limitează libertatea
naturală a omului. Natura omului, consideră Rousseau, este pervertită în interiorul
societăŃii, iar soluŃia care ne poate feri de acest lucru este aceea de a deveni “capabili
să acŃionăm în conformitate cu directivele a ceea ce Rousseau numeşte «voinŃă
generală» (volonté générale)”32. Acceptarea voinŃei generale ca principal mijloc
general, în interiorul corpului politic, este singura posibilitate întrevăzută de
33
Rousseau , în încercarea de a răspunde la întrebarea fundamenatală legată de găsirea societăŃii în care
oamenii, deşi renunŃă la libertatea lor naturală, absolută, rămân la fel de liberi ca înainte.

J.J. Rousseau crede că singura formă de organizare politică, în care se va putea ca fiecare să trăiască în
conformitate cu voinŃa generală a comunităŃii, este cea care permite implicarea directă a tuturor
cetăŃenilor în elaborarea legilor şi participarea lor activă la viaŃa publică, prin adunări generale
regulate.
Ansamblul tuturor cetăŃenilor, reuniŃi în vederea găsirii binelui comun, formează corpul politic –
conceput de Rousseau ca o fiinŃă morală cu voinŃă şi raŃiune proprie. Această voinŃă este voinŃa generală.
Ea este expresia căutării permanente a binelui comunitar, prin depăşirea şi subordonarea intereselor
particulare. VoinŃa generală se manifestă doar în cadrul unei democraŃii directe, proprie unei comunităŃi
de mici dimensiuni. Pentru Rousseau, suveranitatea poporului nu se poate manifesta decât direct prin
participarea nemijlocită a cetăŃenilor la actul decizional. Reprezentativitatea este o pervertire şi confiscare
oligarhică a democraŃiei. DemocraŃia directă e posibilă doar acolo unde toŃi cetăŃenii se pot întâlni în
adunări generale, motiv pentru care filosoful francez consideră forma ideală a democraŃiei ca fiind posibilă –
la fel ca şi grecii antici – doar într-un oraş-stat de mici dimensiuni.
Giovanni Sartori consideră că modelul democraŃiei propus de Rousseau este “o monumentală
democraŃie imobilă, o democraŃie care ar fi făcut cele mai puŃine demersuri legislative posibile (…) El
desconsideră reprezentativitatea, dorea o democraŃie directă şi pe cât posibil, unanimă (…) Rezultatul a
fost, evident, un corp static, o democraŃie menită să blocheze transformarea şi inovarea, iar nu să le
promoveze”34. Teoria lui Rousseau în privinŃa democraŃiei, în care voinŃa generală acŃionează ca un tot
unitar, prezintă numeroase probleme de interpretare, fapt ce a făcut cu putinŃă ca filosoful francez să fie
revendicat atât de doctrine cu accente totalitare, cât şi de unele cu valenŃe emancipatorii, liberale.

Marx şi “democraŃia comunistă”

31
Pierre Manent, Originile politicii moderne, Editura Nemira, Bucureşti, 2000, p.155.
32
J.B. Schneewind, Inventarea autonomiei, Editura Polirom, Iaşi, 2003, p. 615.
33
Vezi Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, ed.cit.
34
Giovanni Sartori, op.cit., p.283.
 Un alt corpus teoretic, prin care s-a dorit revitalizarea
democraŃiei directe, a fost cel elaborat de Karl Marx. Ca şi
Rousseau, Marx deplânge confiscarea oligarhică a suveranităŃii
poporului de către o anumită minoritate, care nu are decât interese de
dominare. Trebuie ca oamenii să-şi recâştige deplina libertate –
pierdută atunci când s-a acceptat alienarea pe care o aduc cu sine
diviziunea muncii şi proprietatea privată. DemocraŃia trebuie să fie o formă
de asociere în care dezvoltarea liberă a tuturor presupune
dezvoltarea liberă a fiecăruia35. Nu mai trebuie permisă organizarea
socio-politică care să folosească omul ca instrument, exploatându-l şi
umilindu-l. Politicul va exista atâta timp cât va exista lupta de clasă şi dorinŃa de dominare. Dacă vor
dispărea aceste lucruri vom asista la sfârşitul politicului, la o armonizare deplină a relaŃiilor interumane,
armonizare pe care o va aduce etapa comunistă a istoriei. “Sfârşitul politicului (sau sfârşitul erei statului)
înseamnă transformarea vieŃii politice aşa cum a fost ea cunoscută în societăŃile burgheze; adică
descompunerea politicului ca sferă instituŃional distinctă în societate, folosită în perpetuare conducerii de
clasă.”36
Clasele sociale trebuie să dispară, o dată cu ele eliminându-se şi orice formă a puterii de clasă,
ajungându-se astfel la deplina democratizare a societăŃii. DemocraŃia maximală a lui Karl Marx
presupune realizarea unei totale identităŃi a statului şi societăŃii, o lume în care oamenii participă într-un
mod firesc, colectiv, la procesul de autoguvernare a comunităŃii, şi unde – prin depăşirea permanentelor
conflicte legate de lupta de clasă, eliminarea proprietăŃii private, a intereselor antagonice ce derivă din
deŃinerea bunurilor şi prin satisfacerea necesităŃilor materiale conform nevoilor fiecăruia – structurile
coercitive ale statului dispar.

“Dacă descriem comunismul ca «democraŃie comunistă» atunci putem spune că Marx dorea o
democraŃie fără stat, care să guverneze singură, fără coerciŃie şi fără structuri verticale, fără probleme
de putere sau conflicte de orice fel – pe scurt, îşi imagina cea mai primitivă, simplistă şi idilică
administrare în comun a existenŃei comunitare”37.
ConcepŃiile lui Rousseau şi Marx sunt doar două forme extreme de căutare a formulei care să
permită participarea directă a cetăŃenilor la gestionarea problemelor publice ale societăŃii. Dacă variantele
teoretice ale democraŃiei, propuse de cei doi autori amintiŃi, sunt considerate, de numeroşi analişti,
utopice, neviabile şi nefuncŃionale, problema extinderii participării directe a membrilor comunităŃii la
viaŃa politică a rămas o constantă preocupare în cadrul discursului teoriei democraŃiei.

DemocraŃia directă astăzi

35
Vezi Ibidem, p.394.
36
David Held, op.cit., p153.
37
Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.395.
 Ultimele decenii, drept urmare a cererilor tot mai numeroase, venite din partea opiniei publice, şi a
nemulŃumirilor legate de sistemul clasic al democraŃiei liberale reprezentative38, au dus la creşterea
interesului legat de găsirea unor proceduri şi mecanisme care să permită sporirea gradului de implicare şi
participare a cetăŃenilor în actul politic decizional. Căutarea democraŃiei directe este şi astăzi o problemă
de mare interes în rândul celor preocupaŃi de formele democraŃiei, existând chiar opinia conform căreia
“din cauza «revoluŃiei participaŃionismului» în Germania şi Europa, cineva ar putea avea impresia că a
critica democraŃia directă este un afront adus corectitudinii politice”39.
Cererile ca deciziile politice să nu mai fie luate exclusiv de reprezentanŃi aleşi, ci, într-o cât mai
mare măsură, prin consultarea prin referendum a cetăŃenilor sunt tot mai mari. Dacă beneficiile pe care le-
ar aduce democraŃia participativă – ca formă a democraŃiei directe, precum o sporită integrare socială şi o
legitimitate crescută a procesului politic, sunt uşor de identificat, la fel de vizibile sunt şi neajunsurile40.
Astfel, deciziile luate prin referendum sunt de sumă zero, decizii în care majoritatea câştigă iar ceilalŃi
pierd. DemocraŃia directă se confruntă şi cu o majoră problemă a competenŃei cognitive a celor care
votează, existând, în acelaşi timp, şi pericolul transformării procedurilor democraŃiei directe într-un
instrument de acŃiune îndreptat împotriva minorităŃilor neagreate de majoritate41.

Teme de verificare:
1. DemocraŃia directă şi gândirea politică modernă. J.J. Rousseau şi Karl Marx
2. InfluenŃe ale modelului democraŃiei directe în teoria democraŃiei contemporană

3.2. Constituirea democraŃiei liberale moderne

DemocraŃie şi liberalism. Clarificări conceptuale

A afirma despre un sistem politic că este democratic presupune, în numeroase abordări, asocierea
respectivului sistem cu valorile şi practicile liberale. DemocraŃia este considerată, de foarte multe ori, o
etichetă care înglobează, în mod necesar, o bună parte din principiile liberale. Termenii de “democraŃie” şi
“democraŃie liberală” sunt consideraŃi, în acest context, ca fiind sinonimi, fără a se Ńine seama de
posibilele deosebiri dintre noŃiunea de “democraŃie” ca gen şi cea de “democraŃie liberală” ca specie.

“În zilele noastre se face referire la cele mai multe regimuri liberale din lume (…) fie prin a le numi
regimuri liberale, fie, mai ales, pur şi simplu democraŃii (…) În prezent liberalismul (înŃeles ca
guvernare constituŃională şi limitată, domnia legii şi protecŃia drepturilor individuale) este aproape

38
Vezi Russel J. Dalton, Wilhelm Bürklin, and Andrew Drummond, “Public Opinion and Direct Democracy”, in Journal of
Democracy, vol.12, nr.4, 2001.
39
Ibidem, p.149.
40
Vezi Ibidem, pp.149-151.
41
Vezi Giovanni Sartori, op.cit., pp. 112-126.
invariabil asociat cu democraŃia (înŃeleasă ca selecŃie a oficialităŃilor guvernamentale prin sufragiu
universal)”42.

Spiritul politic liberal, ce încă din secolul XVII a fost un element fundamental al civilizaŃiei
europene, a început, din cauza unor neşanse istorice43, să fie disociat de termenul de “liberalism” – văzut
ca desemnând o doctrină politică specifică – şi ataşat conceptului de “democraŃie”. Giovanni Sartori
identifică anumite evenimente nefericite pentru soarta cuvântului liberalism, care au dus la o anumită
folosire mai restrânsă a acestuia, deşi la nivel principial lucrurile nu au stat deloc astfel. Un prim neajuns
istoric al liberalismului a fost faptul că, deşi în realitate el a existat încă de la constituirea modernităŃii
europene, cuvântul liberalism este o apariŃie destul de târzie, la început de secol XIX. “Prima neşansă a
fost, spuneam, naşterea târzie, prea târzie. Nu era prea târziu pentru că termenul s-a conturat după ce
liberalismul (până atunci nedefinit) îşi dovedea avantajele (…) ci mai ales, pentru că în acel moment
istoria începuse să evolueze foarte rapid, atât de rapid încât liberalii nu au reuşit să recupereze lunga
perioadă de timp pierdută între naşterea clandestină şi botezul oficial”44.
Secolul XIX a adus liberalismului un remarcabil competitor: socialismul. Astfel, se conturează o a
doua neşansă a liberalismului, socialismul determinând ca liberalismul şi democraŃia “să manevreze
acelaşi spaŃiu electoral”45, iar cei doi termeni să nu mai fie rivali, ci aliaŃi în lupta cu principalul oponent,
socialismul revoluŃionar. O a treia neşansă avută de liberalism a fost introducerea liberalismului economic
în nucleul principal al liberalismului politic, într-un mod nejustificat, întrucât liberalismul politic clasic
face prea puŃine referiri la sistemul economic. Din această cauză liberalismul a primit oprobiul celor care
critică neajunsurile capitalismului şi a laissez-faire-ului economic, neglijându-se meritele liberalismului
politic care sunt legate, în primul rând, de impunerea constituŃionalismului, domnia regulilor, protejarea
libertăŃii şi a drepturilor individuale.
Aceste situaŃii au făcut ca reuşita liberalismului, la nivelul principiilor, valorilor şi practicilor
politice să nu însemne şi “victoria cuvântului. De îndată ce şi-a găsit un nume, liberalismul a trebuit să-l
abandoneze. Lucrul acesta s-a datorat în parte faptului că eticheta democraŃiei dobândise o recunoaştere
de care liberalismul nu dispunea; în parte, din punct de vedere semantic, «democraŃia» este mult mai
concretă decât liberalismul (…) şi, în parte, pentru a evita sciziunea, liberalii au sfârşit prin a renunŃa la
propria lor identitate şi s-au prezentat ca democraŃi”46.

ImportanŃa gândirii politice liberale

Gândirea politică liberală modernă a avut un rol decisiv în constituirea unui mediu socio-politic
propice dezvoltării sistemului politic al democraŃiei reprezentative. Aceasta a integrat principiile liberale –
văzute ca sursă de legitimare, ca principala filosofie politică în stare să-i asigure fundamente certe.
DemocraŃia şi spiritul politic liberal au format un compozit care, treptat, s-a omogenizat, ajungându-se cu
timpul ca separarea lor să fie considerată extrem de dificilă, dacă nu chiar imposibilă. DemocraŃia liberală
e văzută ca fiind punctul de plecare în constituirea altor modele ale democraŃiei, modele care însă
păstrează o mare parte a trăsăturilor acesteia, caracteristici ce au devenit condiŃii sine qua non ale unui

42
Marc F. Plattner, “De la liberalism la democraŃie liberală”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr. 1, 2002, p.109.
43
Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, pp. 327-334.
44
Ibidem, p.330.
45
Ibidem, p.331.
46
Ibidem, p. 332.
sistem democratic. Au existat variante teoretice şi încercări de punere în practică a unor forme de
democraŃie neliberală, însă ele au căpătat aspecte totalitare, fapt ce le-a şubrezit – aşa cum am văzut în
capitolul precedent – legitimitatea.
Liberalismul a oferit o viziune asupra teoriei şi practicii politice, în care principii precum limitarea
puterii statului, protejarea libertăŃii şi drepturilor universale, egalitarismul moral al oamenilor,
constituŃionalismul şi domnia legii, separaŃia puterilor în stat, sunt considerate esenŃiale. Prin asocierea
liberalismului cu democraŃia, aceasta din urmă a preluat aceste principii şi le-a integrat într-un sistem
considerat a fi forma “clasică” a democraŃiei moderne.

Începuturile gândirii liberale au fost marcate de lupta dusă împotriva absolutismului şi a concepŃiilor
provenite din tradiŃia medievală – centrate pe noŃiuni precum onoare, ierarhie, sau autoritate inviolabilă
a instituŃiilor de drept divin47. Ideile liberale de libertate şi egalitate naturală şi universală a oamenilor
au dus la conturarea unei percepŃii asupra persoanei văzute ca fiinŃă autonomă, înzestrată cu un set
inviolabil de drepturi. Membrii diferitelor comunităŃi au început să se valorizeze ca indivizi inde-
pendenŃi, asupra cărora autoritatea instituŃiilor civile şi eclesiastice trebuie exercitată cât mai limitat.
Dacă desprinderea de autoritatea Bisericii fusese deja realizată datorită Renaşterii şi Reformei, raportul
dintre individ şi puterea statului a fost o problemă fundamentală a liberalismului.
Dacă, pentru Thomas Hobbes, Leviathanul trebuie conceput cât mai puternic posibil, pentru ca,
astfel, oamenii să obŃină siguranŃa şi protecŃia necesare unei coexistenŃe paşnice, spiritul liberal modern
găseşte în John Locke autorul care este în măsură să soluŃioneze chestiunea drepturilor şi obligaŃiilor
cetăŃeanului faŃă de stat. Pentru John Locke, statul are ca principală menire protejarea libertăŃii, vieŃii şi
averii indivizilor. Acest lucru va fi posibil prin limitarea puterilor statului cu ajutorul constituŃiei şi legilor
emise de reprezentanŃi ai cetăŃenilor. Guvernământul este supus puterii suverane a poporului, deoarece
acesta, deşi cedează, prin transfer către reprezentanŃii săi politici, dreptul de a emite legi, o face doar
condiŃionat. Legile şi guvernul vor fi ascultate atâta vreme cât nu încalcă scopul pentru care au fost create.
Teoria politică a lui John Locke “arată importanŃa garantării drepturilor indivizilor, a suveranităŃii
populare, a domniei majorităŃii, diviziunii puterilor în cadrul statului, monarhiei constituŃionale şi a unui
sistem reprezentativ de guvernare parlamentară: anticipare directă a unor aspecte principale ale guvernării
democratice, aşa cum a evoluat ea în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului XX şi a principiilor
statului reprezentativ modern”48.

Caracteristici ale democraŃiei liberale

John Locke este deschizătorul unui drum la care se vor alătura autori precum Montesquieu, James
Mill, Madison, Bentham, John Stuart Mill, şi care va duce spre conturarea principiilor esenŃiale
liberalismului democratic. Se ve forma, în teoria şi practica politică, un sistem care va avea printre
trăsăturile sale principale49:

47
Vezi John H. Hallwoell, Temeiul moral al democraŃiei, capitolul “DemocraŃie şi liberalism”, Editura Paideia, Bucureşti,
2000.
48
David Held, Modele ale democraŃiei, p.96.
49
Vezi Ibidem, p.114; p.131.
 • ideea că suveranitatea aparŃine poporului, cel care mandatează reprezentanŃi pentru a putea
exercita puterea în mod funcŃional, idee ce va evolua către universalizarea drepturilor
cetăŃeneşti şi proporŃionalitatea sistemului de voturi;
• considerarea separaŃiei puterilor în stat ca fiind esenŃială pentru un sistem politic legitim şi
transformarea lor în instituŃii impersonale;
• conceperea guvernării ca fiind reprezentativă şi responsabilă faŃă de comunitate – lucru
realizabil prin alegeri periodice, libertate de exprimare şi contestare;
• libertatea formării şi participării diferitelor facŃiuni, partide şi persoane în cadrul competiŃiei
pentru deŃinerea puterii politice;
• acceptarea ca principiu reglementativ pe cel al majorităŃii limitate;
• constituŃionalismul ca mijloc esenŃial de protejare în faŃa arbitrarietăŃii şi absolutismului;
• delimitarea societăŃii civile de stat, cel care trebuie limitat doar la un rol minimal, adică la
asigurarea cadrului necesar bunei desfăşurări a vieŃii în societate.

După cum remarcă numeroşi autori, democraŃia nu a făcut parte dintotdeauna din corpusul
liberalismului. Acesta a avut, cum am văzut, ca principală preocupare găsirea mijloacelor de protejare a
libertăŃii negative a indivizilor şi de instituire a unui set de drepturi cetăŃeneşti inviolabile. SoluŃia a fost
dată de constituirea teoriei constituŃionalismului şi a domniei legii. DemocraŃia liberală a apărut o dată cu
înŃelegerea raportului dintre libertate şi egalitate politică; prin libertate politică se ajunge la acordarea
drepturilor politice tuturor cetăŃenilor, drepturi care trebuie să fie egale, altfel instaurându-se ierarhii ce
vor submina libertatea naturală a indivizilor. “Formula democraŃiei liberale este egalitate prin libertate,
prin intermediul libertăŃii, nu libertate prin intermediul egalităŃii”50.
Alte elemente decisive care au dus la apariŃia democraŃiei liberale au fost extinderea dreptului de
vot şi acceptarea treptată a inevitabilităŃii sufragiului universal51. Treptat, democraŃia – sistem politic în
care deŃinătorii puterii politice sunt aleşi în urma unei competiŃii electorale de către majoritatea cetăŃenilor
– obŃine o legitimitate tot mai mare. Astfel, numărul Ńărilor în care există sufragiu masculin sau universal
a crescut continuu de la mijlocul secolului XIX: în 1860 existau 37 de Ńări cu un astfel de sufragiu, 48 în
1910, 64 în 1930, 75 în 1950, 119 în 1970 şi 192 în 199052. Liberalismul a devenit în aceste condiŃii un
aliat al democraŃiei, păstrându-şi principiile şi valorile şi asociindu-le mecanismelor instituite de
democraŃie, alcătuind un tot unitar, care îi face pe numeroşi analişti să considere că democraŃia nu poate fi
separată, fără a se periclita standardele necesare existenŃei libertăŃii şi demnităŃii umane, de liberalism53.

Teme de verificare:
1. DemocraŃia liberală. Clarificare terminologică
2. Rolul gândirii liberale în constituirea democraŃiei moderne
3. Elemente şi trăsături specifice democraŃiei liberale

50
Giovanni Sartori, op.cit., p.344.
51
Vezi Marc F. Plattner, “De la liberalism la democraŃie liberală”, pp.113-119.
52
Vezi Robert A. Dahl, Despre democraŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2003, p. 12.
53
Vezi Russell Bova, “Democracy and Liberty, The Cultural Connection”, in Journal of Democracy, vol.8, nr. 1, 1997.
 3.3. Variante teoretice contemporane ale democraŃiei

3.3.1 Elitismul

DominaŃia elitelor. Teoriile interbelice

Reprezentativitatea, trăsătură esenŃială a democraŃiei liberale asigură dimensiunea verticală54 a unui

sistem politic democratic. Alegerea unui număr mic de oameni – considerat reprezentativ – pentru a
conduce politic comunitatea face ca democraŃia, al cărei principiu fundamental este domnia majorităŃi,
să impună o evidentă domnie a minorităŃii. Conducerea societăŃii de către un grup minoritar, care nu
mai păstrează decât o superficială reprezentativitate, a fost, în perioada interbelică, unul dintre
aspectele cele mai criticate ale democraŃiei parlamentare.
Gaetano Mosca nota, în 1923, că “în toate societăŃile (…) apar două clase de indivizi – o clasă
care conduce şi o clasă care este condusă. Prima clasă, întotdeauna mai puŃin numeroasă, îndeplineşte
toate funcŃiile politice, monopolizează puterea şi se bucură de avantajele aduse de putere, în timp ce a
doua clasă, mai numeroasă este controlată şi condusă de prima”55.
DominaŃia minorităŃii asupra majorităŃii, consideră Mosca, este inevitabilă în orice comunitate
umană. DemocraŃia – înŃeleasă ca putere a poporului – este o iluzie şi o imposibilitate. Autori precum
Mosca, Pareto sau Michels au încercat să demonstreze faptul că în interiorul oricărei organizaŃii politice
funcŃionează, întotdeauna, o structură ierarhică, care va instaura ineluctabil o minoritate dominantă
privilegiată. Roberto Michels este de părere că, “redusă la cea mai concisă expresie, legea sociologică
fundamentală a partidelor politice (…) poate fi formulată în termenii următori: «OrganizaŃia este cea care
dă naştere guvernării de către cei aleşi asupra electorilor, de către cei împuterniciŃi asupra celor care
împuternicesc, de către delegaŃi asupra celor care deleagă. Cine zice organizaŃie, zice oligarhie»”56.
Michels consideră partidele politice ca fiind elementele fundamentale ale democraŃiei. Felul în
care sunt acestea structurate, precum şi modalitatea lor de funcŃionare în interior, determină
caracteristicile sistemului politic democratic. Legea de fier a oligarhiei, teoretizată de Michels, arată că
orice organizaŃie, inclusiv partidul politic, are aspectul unei structuri ierarhice, oligarhice. Partidele sunt
constituite într-un mod piramidal, fapt ce ilustrează imposibilitatea unei democraŃii reale.
Criticile interbelice aduse democraŃiei parlamentare liberale – axate pe teoriile despre dominaŃia
minorităŃii – au fost amplu comentate, ele fiind analizate în cadrul teoriei democraŃiei, cea care în efortul
de a conferi legitimitate fundamentelor şi practicilor democraŃiei, fie le-a respins în totalitate, fie a păstrat
din ele doar partea care a putut fi făcută compatibilă cu sistemul politic democratic.

Pentru Robert Dahl, “prin afirmarea existenŃei unei minorităŃi dominante, aceste teorii ne abat de la o
evaluare realistă a adevăratelor limite şi posibilităŃi ale democraŃiei în lumea contemporană. Teoriile
respective fie că oferă false speranŃe pentru o transformare revoluŃionară apocaliptică care ne va duce
în Ńara făgăduinŃei (…) fie nu ne oferă absolut nici o speranŃă şi ne sfătuiesc direct sau aluziv, să
54
Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.135.
55
Vezi Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p.365.
56
Vezi Ibidem, p.381.
renunŃăm la vechea viziune asupra unei societăŃi în care cetăŃenii, având toate resursele şi instituŃiile
necesare democraŃiei, se autoguvernează ca cetăŃeni liberi şi egali”57.

Elitismul schumpeterian

Joseph A. Schumpeter, la mijlocul secolului XX, va oferi teoriei democraŃiei un model explicativ
care descrie, în principal, dimensiunea verticală a sistemului politic. Pentru Schumpeter, ceea ce este
important este înŃelegerea şi explicarea modului în care funcŃionează democraŃia, şi nu expunerea
normativă a ceea ce ar trebui ea să fie. Dacă doctrina “clasică” a democraŃiei considera că metoda
democratică presupune un “aranjament instituŃional menit să creeze decizii politice prin care se realizează
binele comun, determinându-i pe oameni să decidă ei înşişi mersul lucrurilor, prin alegerea acelor indivizi
care se vor reuni în vederea îndeplinirii voinŃei lor”58, democraŃia, abordată într-o manieră “realistă”, va fi
descrisă, de Schumpeter, fără a apela la noŃiuni precum bine comun, voinŃă generală sau autoguvernare.
Nu există un bine comun unic şi clar, asupra căruia toŃi oamenii, prin forŃa argumentelor raŃionale, să cadă
de acord59.
“CetăŃeanul tipic coboară la un nivel inferior al performanŃei intelectuale imediat ce intră în
câmpul politicii. El dezbate şi analizează într-un mod pe care, în sfera intereselor sale reale, l-ar categorisi
imediat ca fiind infantil. El redevine un primitiv. Modul său de gândire devine asociativ şi afectiv”60.
Chiar dacă nu ar exista tentative de persuadare din partea diferitelor partide şi grupuri de interes,
“cetăŃeanul tipic” tinde să acŃioneze şi să decidă, în probleme politice, influenŃat de impulsuri
“extraraŃionale şi iraŃionale”.

În aceste condiŃii, democraŃia trebuie privită ca o metodă prin care “indivizii cuceresc puterea de a
decide printr-o luptă competitivă pentru voturile cetăŃenilor”61, şi în cadrul căreia rolul esenŃial al
electoratului este acela de a genera şi legitima guvernele. Alegătorii nu pot şi nu trebuie să li se ceară
altceva, decât să accepte sau nu anumiŃi lideri politici, care se luptă între ei – într-o manieră ce
aminteşte de tehnicile firmelor comerciale de cucerire a clienŃilor – pentru obŃinerea unui număr cât
mai mare de voturi. Există un număr de elite, provenite din diferitele partide politice, care concurează
pentru obŃinerea puterii politice. DemocraŃia este procedura care reglementează, prin apelul la votul
cetăŃenilor, felul în care elitele politice acced în diferite funcŃii de guvernare.
Pe baza acestui mod de a înŃelege şi descrie democraŃia, modelul propus de Joseph A. Schumpeter,
a fost numit “elitism competiŃional”. “Partidul şi politicienii săi sunt reacŃia firească la faptul că masa
electoratului e incapabilă să acŃioneze altfel decât haotic, şi constituie o încercare de a regla competiŃia
politică într-un mod similar practicilor din firmele comerciale”62. Viziunea elitist-competiŃională asupra
democraŃiei accentuează importanŃa pluralismului politic, rolul hotărâtor al conducerii politice şi al

57
Ibidem, p. 385.
58
Joseph A. Schumpeter, Capitalism, Socialism and Democracy, Harper Torchbooks, p.250.
59
Ibidem, p.251.
60
Ibidem, p.262.
61
Ibidem, p.269.
62
Ibidem, p.283.
tehnicilor electorale de cucerire a voturilor, reducând, în acelaşi timp, participarea politică a cetăŃenilor
doar la momentul alegerii liderilor care vor controla puterea politică.
În modelul elitist-competiŃional, democraŃia este văzută ca o modalitate prin care se pot limita
abuzurile şi excesele guvernanŃilor, ea oferind proceduri prin care sunt investite elitele politice cu
legitimitatea votului popular. David Held consideră, ca trăsături fundamentale ale modelului elitismului
competitiv al democraŃiei, următoarele elemente: “guvernarea parlamentară cu executiv puternic;
competiŃia între elite şi partide politice rivale; centralitatea conducerii politice; birocraŃia: o administraŃie
independentă şi bine instruită; limite constituŃionale şi practice ale deciziei politice”63, model care se
potriveşte într-o societate ce are un “electorat slab informat şi/sau emoŃional” şi în care există “o cultură
politică ce tolerează diferenŃele de opinie”64.

Teme de verificare:
1. Teoriile elitiste interbelice şi legea de fier a oligarhiei
2. DemocraŃia în cadrul modelului elitismului competiŃional

3.3.2. DemocraŃia ca poliarhie

Dacă teoria schumpeteriană a democraŃiei accentuează pe distincŃia dintre electorat şi elite, rolul
electoratului fiind minim, iar controlul său asupra liderilor politici neglijabil, există analize care păstrează
o parte din viziunea elitismului competiŃional – considerarea democraŃiei ca o metodă de alegere a
liderilor politci – integrând-o într-un sistem în care competiŃia dintre cei care obŃin puterea politică este
elementul esenŃial, ce asigură receptivitatea guvernanŃilor faŃă de alegători, precum şi controlul acestora
din urmă asupra liderilor politici. Pluralismul, caracterul poliarhic al democraŃiei, este factorul care
asigură respectarea drepturilor cetăŃenilor. Faptul că nu există doar un singur centru în care să se
cumuleze toată puterea, că aceasta este dispersată în numeroase grupuri de interese, concurente, împiedică
dezvoltarea unor facŃiuni supradimensionate, monopoliste.
Autorul care s-a impus în cadrul abordării pluraliste a democraŃiei este Robert A. Dahl.
Pentru politologul american, “dacă sistemele electorale competiŃionale sunt
caracterizate printr-o multitudine de grupuri sau minorităŃi cărora le pasă suficient de
mult de diferitele probleme, atunci drepturile democratice vor fi protejate, iar
inegalităŃile politice serioase vor fi evitate (…) Există o dovadă ce sugerează că cel
puŃin anumite comunităŃi politice, de pildă Statele Unite şi Marea Britanie, satisfac
aceste condiŃii”65.

Termenul folosit de Robert Dahl pentru a descrie democraŃiile liberale moderne este

63
Vezi David Held, Modele ale democraŃiei, p.214.
64
Ibidem.
65
David Held, op.cit., p.223.
cel de “poliarhie”. În cunoscuta sa lucrare, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, noŃiunea de democraŃie
este rezervată pentru un sistem politic ideal, “care să se caracterizeze printr-o receptivitate completă,
sau aproape completă, faŃă de toŃi cetăŃenii”66. Pentru ca sistemul politic să fie receptiv faŃă de cetăŃeni
– consideraŃi indivizi cu drepturi politice egale – trebuie să existe posibilitatea acordată tuturor: “1. de
a-şi formula preferinŃele; 2. de a face cunoscute aceste preferinŃe celorlalŃi cetăŃeni şi guvernului prin
acŃiuni individuale şi colective; 3. ca guvernul să le cântărească preferinŃele fără părtinire, fără a face
discriminări în funcŃie de conŃinutul sau sursa preferinŃei”67.
Aceste condiŃii formează un set de drepturi necesare pentru existenŃa unei democraŃii. Pentru a fi
siguri că ele vor fi respectate este nevoie de anumite “garanŃii instituŃionale”, pe care Robert Dahl
încearcă să le identifice. Astfel, pentru şansa ca un număr cât mai mare de oameni să-şi poată formula
preferinŃele este nevoie de “libertatea de a crea şi a adera la organizaŃii; libertatea de expresie; dreptul de
vot; dreptul liderilor politici de a concura pentru sprijin; surse alternative de informare”68. Pentru
posibilitatea de a se putea face cunoscute preferinŃele, pe lângă setul amintit, format din cele cinci garanŃii
instituŃionale, se mai adaugă eligibilitatea funcŃiilor publice şi alegeri libere şi corecte. Aceste şapte
garanŃii instituŃionale, împreună cu “instituŃii care să asigure dependenŃa politicii guvernamentale de
voturi şi de alte forme de exprimare a preferinŃei”, asigură cetăŃenilor şansa ca “guvernul să le cântărească
preferinŃele în mod egal”.
Setul acesta de cerinŃe necesare democraŃiei poate fi structurat pe două dimensiuni teoretice: una
verticală – legată de gradul în care sistemul politic îngăduie contestarea publică, opoziŃia sau concurenŃa
politică, aşadar, de măsura în care un regim politic este liberalizat, şi alta orizontală – legată de felul în
care participă populaŃia la contestarea publică şi la exercitarea drepturilor politice. În diferite regimuri
politice, cele două dimensiuni ale democraŃiei pot exista independent. Spre exemplu, Marea Britanie, în
prima jumătate a secolului XIX, a permis, într-o mare măsură, opoziŃia politică şi contestarea publică, dar
a minimizat participarea şi acordarea drepturilor politice populaŃiei. În alte cazuri, în Ńări precum cele din
fostul bloc sovietic, dreptul de a vota era larg împărtăşit şi universalizat, dar concurenŃa politică şi
liberalizarea sistemului era minimală.
“Un regim se poate situa, teoretic, oriunde în spaŃiul delimitat de cele două dimensiuni”69. Astfel,
cel care are atât o cuprindere cât şi o liberalizare minimă este numit, de Robert Dahl, “hegemonie
închisă”, regimul cu participare largă şi liberalizare (contestare) minimă este o “hegemonie
cuprinzătoare”, iar cel cu o cuprindere minimă, dar cu o liberalizare pronunŃată este o “oligarhie
concurenŃială”. Sistemele politice numite poliarhii sunt cele în care coexistă atât o cuprindere cât şi o
contestare sporită. “Aşadar, poliarhiile pot fi concepute ca fiind nişte regimuri relativ (dar incomplet)
democratizate; cu alte cuvinte sunt regimuri care au fost substanŃial popularizate şi liberalizate, adică au
devenit cuprinzătoare şi pe deplin deschise contestării publice”70.
În lucrarea DemocraŃia şi criticii ei, Robert Dahl defineşte poliarhia ca reprezentând

66
Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2000, p.28.
67
Ibidem.
68
Ibidem, p.29.
69
Ibidem, p.32.
70
Ibidem, pp. 33-34.
“o ordine politică ce se distinge, la nivelul ei cel mai general, prin două caracteristici: calitatea de
cetăŃean este extinsă la un număr relativ mare de adulŃi, iar drepturile cetăŃeneşti includ posibilitatea de
a te opune celor mai înalŃi demnitari ai statului şi a-i îndepărta, prin vot, de la guvernare”71.
Scrisă de politologul american la o distanŃă de aproape douăzeci de ani de Poliarhiile. Participare
şi opoziŃie, în DemocraŃia şi criticii ei se identifică un set de şapte condiŃii necesare pentru un regim
politic poliarhic. Astfel, guvernanŃii trebuie să fie aleşi; alegerile trebuie să fie libere şi corecte; dreptul de
vot să fie larg împărtăşit de un număr cât mai mare de cetăŃeni; cetăŃenii să poată candida pentru funcŃiile
elective; să existe libertatea exprimării; informaŃiile disponibile să fie alternative, nemonopolizate de nici
un grup de interese; să existe şi să fie respectată autonomia asociaŃională.
Legătura dintre existenŃa acestor condiŃii necesare poliarhiei şi procesul democratic este evidentă.
Pentru egalitatea votului sunt necesare alegeri libere şi corecte, precum şi garantarea alegerii
conducătorilor; pentru o participare efectivă şi un control asupra agendei politice e nevoie de
“conducători aleşi, alegeri libere şi corecte, sufragiu cuprinzător, dreptul de a candida, libertate de
expresie, informaŃii alternative şi autonomie instituŃională”; pentru o înŃelegere luminată a problemelor
societăŃii sunt necesare libertatea de expresie, informaŃii alternative şi autonomie asociaŃională, iar pentru
o largă cuprindere, pe lângă cele trei cerinŃe de mai sus, mai este nevoie şi de un sufragiu cuprinzător,
precum şi de dreptul cetăŃenilor de a candida72.

Poliarhia, consideră Robert Dahl, este un regim politic dorit de democraŃii care trăiesc în Ńări cu
sisteme politice autoritare, dar care, în acelaşi timp, este socotit insuficient de partizanii democraŃiei
din interiorul Ńărilor conduse de poliarhii.
“Caracteristica democraŃilor care trăiesc în Ńări guvernate de mult timp de poliarhie este credinŃa că
poliarhia nu este suficient de democratică şi că ar trebui să devină mai democratică. Şi totuşi, deşi
democraŃii vin cu numeroase viziuni a ceea ce va fi următoarea etapă a democratizării, până acum nici o
Ńară nu a depăşit poliarhia pentru a atinge un nivel «mai înalt» de democraŃie”73.

Teme de verificare:
1. DemocraŃie şi poliarhie. Clarificare conceptuală
2. Trăsăturile poliarhiei
3. Clasificarea regimurilor politice în funcŃie de cele două dimensiuni principale ale poliarhiei
3.3.3. DemocraŃia ca mijloc

Apărută în a doua jumătate a secolului XX, Noua Dreaptă74, ce are ca reprezentanŃi personalităŃi
precum Robert Nozick sau Friedrich A. Hayek, a căutat identificarea funcŃiilor legitime ale statului,
argumentând în favoarea unui stat minimal, redus la rolul de instrument de
respectare şi aplicare a jusiŃiei şi de protecŃie a ceăŃenilor. Elementul

71
Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p306.
72
Vezi Ibidem, p.308.
73
Ibidem.
74
Vezi David Held, Modele ale democraŃiei, pp. 272-282.
 primordial care trebuie protejat într-o societate este libertatea individuală. Cum va argumenta Robert
Nozick în Anarhie, Stat şi Utopie, lipsa oricărei puteri politice centrale coercitive, a oricărei forme de
statalitate, este inferioară statului minimal, comunitatea descoperind şi instituind un sistem de “asociaŃii
de protecŃie”, care se va transforma într-un stat ultraminimal, care, la rândul său, devine, în mod legitim,
un stat minimal. Dar, în aceeaşi lucrare, Nozick demonstrează că orice formă de guvernare care doreşte să
instituie atribuŃii ce le depăşesc pe cele din cadrul statului minimal este nelegitimă, întrucât, în mod
inevitabil, va viola drepturile indivizilor şi în special dreptul fundamental la proprietate.

Noua Dreaptă va insista pe necesitatea unei retrageri a statului şi birocraŃiei din economie şi societate;
pe nevoia de guverne puternice, capabile să asigure respectarea legii şi a setului minimal de reguli,
valabile, nepreferenŃial, pentru toată lumea; precum şi pe asigurarea libertăŃii, văzută ca respectare
generală a legii: “oriunde încetează legea ia naştere tirania”75.
Absolutizarea drepturilor negative ale individului va face ca
democraŃia să nu fie văzută ca un scop în sine, ci ca un mijloc prin care să Robert Nozick se
poată asigura Domnia Legii. Pentru Friedrich A. Hayek, principiul care face ca liberalismul clasic să se
întâlnească cu democraŃia este egalitatea în faŃa legii. Liberalismul nu trebuie confundat cu democraŃia –
o democraŃie poate fi neliberală, totalitară, după cum un regim liberal poate fi nedemocrat, autoritar76. “În
timp ce liberalismul este una dintre doctrinele ce se referă la sfera şi scopul guvernării, doctrine dintre
care democraŃia trebuie să aleagă, aceasta din urmă fiind o metodă, nu spune nimic despre scopurile
guvernării”77.

DemocraŃia nu poate fi o valoare în sine, ea este doar o cale prin care se pot atinge unele obiective.
Regula majorităŃii nu trebuie văzută ca fiind infailibilă şi nelimitabilă. Dogmatismul democratic – ce
consideră ca un fapt dezirabil în sine votul majorităŃii asupra cât mai multor probleme – trebuie
abandonat. “În timp ce democratul dogmatic consideră dezirabilă soluŃionarea cât mai multor probleme
prin votul majorităŃii, liberalul consideră că există limite clare ale gamei de probleme ce trebuie
rezolvate pe această cale. Democratul dogmatic consideră că orice majoritate de moment ar trebui să
aibă dreptul de a decide care îi sunt puterile şi cum le va exercita, în timp ce liberalul consideră
important ca puterile oricărei majorităŃi temporare să fie limitate de principii pe termen lung”78.
PrezenŃa democraŃiei nu înseamnă renunŃarea la garanŃii instituŃionale privitoare la libertatea
individuală. Acestea din urmă trebuie să fie întotdeauna prioritare, iar democraŃia trebuie privită ca un
instrument de protejare a lor. DemocraŃia se va transforma în demagogie atunci când se va considera ca
fiind acceptabil orice decide majoritatea.
Pentru Hayek, democraŃia – văzută ca mijloc – este legitimă, deoarece “este singura
metodă de schimbare paşnică descoperită până în prezent de către om”, şi conferă “o

75
John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, Editura Nemira, Bucureşti, 1999, p.181.
76
Vezi Friedrich A. Hayek, ConstituŃia libertăŃii, Editura Institutul European, Iaşi, 1998, p.125.
77
Ibidem, p. 126.
78
Ibidem, p.128.
 importantă garanŃie a libertăŃii individuale”, fiind, în acelaşi timp, o metodă eficace de a educa cetăŃenii în
privinŃa problemelor publice79.
Pentru ca o democraŃie să funcŃioneze este nevoie de o riguroasă respectare a statului de drept, ea existând
doar în măsura în care deŃinătorii puterii politce nu apelează la mijloace de guvernare nedemocratice.
“DemocraŃia rămâne efectivă doar atâta vreme cât, în acŃiunea sa coercitivă, guvernul se limitează doar la
sarcinile ce pot fi îndeplinite prin mijloace democratice (…) Deşi democraŃia este,
Friedrich A. Hayek
probabil, cea mai bună formă de guvernământ limitat, ea devine o absurditate dacă se
transformă într-un guvernământ nelimitat (…) Nu este «antidemocratic» să încerci a convinge majoritatea
că există limite în afara cărora acŃiunea încetează a mai fi benefică şi că ar trebui să respecte principii ce
nu sunt creaŃia sa deliberată (…) Nu avem prea multe motive să ne aşteptăm ca un popor să reuşească
folosirea sau păstrarea unui aparat democratic de guvernare, dacă nu s-a familiarizat întâi cu tradiŃiile
unui stat de drept”80.
O astfel de abordare a democraŃiei poate fi numită juridică, întrucât accentul cade pe autoritatea
legii şi pe considerarea democraŃiei ca mijloc de instituire a Domniei Legii. Modelul democraŃiei
juridice81 consideră principiul majorităŃii ca fiind un instrument de prezervare a libertăŃii şi de protecŃie
împotriva absolutismului, însă doar dacă este limitat de preexistenŃa legilor. Printre trăsăturile principale
ale acestui model al democraŃiei, David Held aminteşte de “statul constituŃional (…); autoritatea legii;
intervenŃia minimă a statului în societatea civilă şi în viaŃa privată; societate de piaŃă liberă cu cel mai larg
orizont posibil”82; precum şi de nevoia de conducere politică eficientă, bazată pe doctrina liberală;
minimalizarea birocraŃiei; eliminarea oricăror forme de colectivism; şi reducerea puterii diferitelor
grupuri de presiune.

Teme de verificare:
1. Rolul statului în concepŃia Noii Drepte
2. Raportul dintre democraŃie şi liberalism în viziunea lui Fr. Hayek

3.3.4 DemocraŃia participativă

Tema extinderii participării politice

În cadrul ipostazelor teoretice ale democraŃiei din secolul XX, expuse până acum (elitismul,
democraŃia juridică, poliarhia), practica reprezentativităŃii politice joacă un rol central, nefiindu-i
contestată importanŃa, valoarea şi suficienŃa. Însă, în ultimele decenii, atât din partea teoreticienilor, cât şi
a publicul din interiorul statelor democratice, se remarcă tot mai multe cereri de reformare a instituŃiilor
politice ale democraŃiei reprezentative şi a practicii politice implicată de aceasta, accentuându-se
necesitatea creşterii participării directe a cetăŃenilor, nu doar la nivel local, în gestionarea problemelor

79
Ibidem, pp.129-130.
80
Ibidem, p.138.
81
Vezi David Held, op.cit., p.280.
82
Ibidem.
comunităŃii. În aceste condiŃii, unii analişti politici, printre care şi fostul consilier al preşedintelui Statelor
Unite ale Americii Bill Clinton, Dick Morris consideră că “paradigma fundamenatală care guvernează
politica americană este trecerea de la democraŃia reprezentativă (madisoniană) la democraŃia directă
(jeffersoniană). Electoratul îşi doreşte să fie principalul actor şi este nerăbdător faŃă de orice formă de
intermediere între opiniile sale şi politica publică. Această schimbare se datorează, pe de o parte,
abundenŃei de informaŃii şi, pe de alta, profundei neîncrederi în instituŃii şi politicieni”83. Aceast lucru este
demonstrat de faptul că tot mai multe decizii politice sunt luate, sau propuse spre a fi aprobate, prin
referendum, că întreg cadrul legislativ este modificat pentru a spori transpatenŃa actului decizional şi a
creşte posibilitatea de implicare a cetăŃenilor în viaŃa politică şi administrativă. “În majoritatea
democraŃiilor vestice, astăzi tot mai mulŃi oameni semnează petiŃii, se alătură grupurilor de interese civice
şi se angajează în forme neconvenŃionale de acŃiune politică. De asemenea, cetăŃenii revendică un rol mai
mare în consilierea guvernamentală şi corpurile administrative, mai ales la nivel local”84.
Ca şi în perioada interbelică, în ultima decadă a secolului XX au crescut nemulŃumirile legate de
democraŃia reprezentativă, parlamentară. Însă, deşi punctul de plecare este acelaşi – slaba reprezentare a
intereselor cetăŃenilor de către politicienii desemnaŃi prin vot – finalitatea este total diferită. Dacă
elitismul interbelic era astfel interpretat încât să rezulte, ca unică soluŃie posibilă, partidul monolit condus
de liderul excepŃional care se identifică cu naŃiunea, fiind dincolo de interesele meschine, de grup, o bună
parte din criticile din ultimul timp aduse democraŃiei parlamentare clasice au menirea nu de deconstrui
democraŃia, ci de a o extinde, şi a face trecerea de la ceea ce Giovanni Sartori numeşte democraŃia
guvernată la democraŃia care guvernează. DemocraŃia guvernată este văzută, în cele din urmă de către
criticii democraŃiei reprezentative clasice, ca o formă denaturată a democraŃiei, în care legătura dintre
cetăŃeni şi politicieni se realizează tot mai des prin intermediul unei politici de tip spectacol. Iar
“consecinŃele politicii-spectacol merg dincolo de complezenŃele de stil care vexează spiritele demodate.
Ceea ce contează este că noua tehnologie democratică îi obligă pe oamenii politici să piardă din vedere
specificul rolului lor. După cum notează Jean Baudrillard, această tehnologie face ca «elementul lor să nu
mai fie cel al deciziei sau al acŃiunii, ci cel al jocului video». Pentru ei «esenŃialul nu mai este de a fi
reprezentativ, ci de a fi branşat. (…) Ei caută indicaŃii despre ultimele toane ale unui public blazat, fără a
se mai preocupa de aşteptările mai legitime sau veritabilele sale interese»”85.
Astfel, începând cu anii ’70 se conturează, ca o contrapondere la perspectivele asupra democraŃiei
oferite de elitismul competiŃional şi democraŃia juridică, un alt tip de abordare, un model cunoscut
îndeosebi sub numele de “democraŃie participativă”. Printre autorii cei mai cunoscuŃi ca teoreticieni ai
acestei ipostaze a democraŃiei se numără Carole Pateman şi C.B. Macpherson. Lucrarea lui C. Pateman
Participation and Democratic Theory şi cele ale lui C.B. Macpherson Democratic Theory: Essays in
Retrieval şi The Life and Times of Liberal Democracy pun sub semnul întrebării principiile formale ale
teoriei liberale, şi, în special, existenŃa lor în practica politică a democraŃiilor liberale86. Modelul
democraŃiei participative, aşa cum a fost teoretizat în S.U.A. începând cu anii ’70, nu propune o extindere
totală a democraŃiei directe în care cetăŃenii să se autoguverneze şi eliminarea instituŃiilor politice proprii

83
Dick Morris, Noul Principe. Machiavelli în secolul al XXI-lea, Editura Ziua, Bucureşti, 2003, p.3.
84
Russel J. Dalton, Wilhelm Bürklin, and Andrew Drummond, “Public Opinion and Direct Democracy”, in Journal of
Democracy, vol.12, nr.4, 2001, p.141.
85
Guy Hermet, Poporul contra democraŃiei, Editura Institutul European, Iaşi, p.58.
86
Vezi Dvid Held, Modele ale democraŃiei, pp.282-292.
democraŃiei reprezentative, ci el are în vedere democratizarea instituŃiilor statale “dând mai multă
deschidere şi responsabilitate parlamentului (…) şi partidelor politice, în timp ce noile forme de luptă la
nivel local trebuie să ofere frecvent certitudinea că societatea, ca şi statul, este supusă procedurilor care
asigură sentimentul de responsabilitate”87.
Potrivit lui Macpherson, nu trebuie căutată o societate utopică în care problemele de interes public
sunt dezbătute de către toŃi cetăŃenii aflaŃi în căutarea Binelui Comun, iar deciziile referitoare la
societăŃile complexe contemporane să fie luate prin participarea directă a tuturor cetăŃenilor, ci trebuie
întreprinsă o reformare a sistemului de partide , astfel încât acestea să fie configurate pe principii care să
asigure o mai bună legătură între membrii şi cei numiŃi în funcŃii. “O bază substanŃială ar fi creată pentru
democraŃia participativă dacă partidele ar fi democratizate conform cu principiile şi procedurile
democraŃiei directe, şi dacă aceste «partide cu adevărat participative» ar acŃiona în interiorul unei structuri
parlamentare sau de congres, completată şi controlată de organizaŃii care se autoconduc în totul la locul de
muncă şi în comunităŃi locale”88.
Încercând să surprindă caracteristicile principale ale modelului democraŃiei participative, pornind
de la lucrările lui C.B. Macpherson şi C. Pateman, David Held va considera că democraŃia participativă
are ca trăsături esenŃiale: “participarea directă a cetăŃenilor în reglementarea principalelor instituŃii ale
societăŃii, inclusiv la locurile de muncă şi în comunitatea locală; reorganizarea sistemului de partid, astfel
încât oficialii partidului să devină direct răspunzători în faŃa membrilor; activitatea «partidelor care
participă» într-o structură parlamentară sau în congres; menŃinerea unui sistem instituŃional deschis,
pentru a asigura posibilitatea de a experimenta diferite forme politice”89, iar printre condiŃiile generale:
“reducerea la minim a puterii birocratice lipsită de răspundere din viaŃa publică şi privată; un sistem
deschis pentru a asigura decizii documentate”90.

Modelul democraŃiei participative, aşa cum a fost expus până acum, nu se confundă cu democraŃia
directă, deşi apelează la practicile acesteia. Însă, o dată cu accentuarea criticii democraŃiei
reprezentative – considerând că aceasta se transformă într-o democraŃie guvernată, în care cetăŃeanul
asistă neputincios sau blazat la un fel de politică-spectacol, ipocrită – au apărut tot mai multe
revendicări legate de înlocuirea democraŃiei reprezentative cu o formă de democraŃie directă, numită de
Giovanni Sartori “democraŃie prin referendum”, care, nu de puŃine ori, este prezentată şi sub titulatura
de democraŃie participativă.
La sfârşitul anilor ’90 s-au făcut unele sondaje care indică faptul că, la nivelul Europei, există un sprijin
al majorităŃii populaŃiei în favoarea democraŃiei directe91. Un studiu post-electoral efectuat în Germania în
1998 arată că, puşi să aleagă între a susŃine democraŃia reprezentativă în care cetăŃenii desemnează
parlamentarii, cei care apoi îşi asumă responsabilitatea pentru deciziile politice, întrucât aleşii sunt mai
bine informaŃi, şi a sprijini democraŃia directă, în care pe cât de mult posibil deciziile politice sunt luate
prin referendum, deoarece aceasta este voinŃa poporului, majoritatea a ales a doua variantă92. ExplicaŃiile
legate de sprijinul populaŃiei faŃă de democraŃia directă pot fi diferite, reliefându-se fie creşterea nivelului

87
Ibidem, p.285.
88
Ibidem, p.286.
89
Ibidem, p.290
90
Ibidem.
91
Vezi Russel J. Dalton, Wilhelm Bürklin, and Andrew Drummond, “Public Opinion and Direct Democracy”, p.146.
92
Vezi Ibidem, n.9, p.152.
educaŃional şi cel al informării publicului care, astfel, capătă o mai mare încredere în sine şi în capacităŃile
sale cognitive şi decizionale, fie dezamăgirea faŃă de clasa politică şi de funcŃionarea instituŃiilor politice
existente93.

DemocraŃia reprezentativă versus democraŃia participativă

După cum arată Giovanni Sartori, a considera democraŃia reprezentativă o formă

de conducere politică în care poporul exercită puterea prin intermediari, cei care
inevitabil o acaparează şi deturnează, transformând-o într-o “democraŃie
guvernată”, nu este o abordare corectă. Cei care aduc astfel de acuze democraŃiei
reprezentative liberale pornesc de la premisa că într-un astfel de sistem politic
poporul nu guvernează decât cu ocazia alegerilor, prin procesul electoral,
moment de prea scurtă durată pentru a fi într-adevăr semnificativ. Însă, dacă
“puterea electorală în sine este garanŃia mecanică a democraŃiei”94, ceea ce se
omite este faptul că substanŃa democraŃiei este dată de formarea liberă a opiniei
publice. “Alegerile au un suport preelectoral. Deşi nu trebuie să desconsiderăm
Giovanni Sartori
importanŃa alegerilor, nu putem izola evenimentele electorale de întregul circuit
al procesului formării opiniilor. (…) În cele din urmă «opinia celor guvernaŃi este fundamentul real al
guvernării». (…) Alegerile sunt mijloace în vederea unui scop – finalitatea fiind guvernarea opiniilor,
adică un guvern care să reacŃioneze şi să fie răspunzător faŃă de opinia publică”95.
Conceptul de democraŃie participativă este analizat de Giovanni Sartori în contextul unei
clarificări terminologice la care apelează reputatul politolog. Astfel, se impune o distincŃie şi lămurire a
sensurilor noŃiunilor de democraŃie electorală, democraŃie participativă şi democraŃie prin referendum.
DemocraŃia electorală este tratată de Sartori ca element constitutiv al democraŃiei reprezentative,
prima dintre ele ilustrând “modul în care opinia publică se manifestă în cadrul alegerilor (…) şi ceea ce
presupun alegerile în sine”96. DemocraŃia electorală, integrată în cadrul democraŃiei reprezentative, trimite
către anumite proceduri prin care cetăŃenii cu drept de vot desemnează nu modul de guvernare, nici
problemele publice controversate şi nici diferite politici concrete, ci doar pe cei care vor guverna.
Criticilor democraŃiei liberale acest lucru li se pare prea puŃin, însă, Ńinând cont de procesul de formare a
opiniei publice şi de permanenta presiune pe care aceasta o exercită asupra guvernanŃilor, mecanismele
democraŃiei reprezentative, prin procedeele electorale la care apelează, responsabilizează continuu
guvernanŃii în faŃa alegătorilor. Astfel, “teoria democraŃiei electorale susŃine (…) că (a) democraŃia
postulează o opinie publică autonomă (b) care susŃine, prin alegeri, guverne bazate pe consimŃământ, (c)
care, la rândul lor, răspund la opiniile publicului”97.
Dacă democraŃia reprezentativă se mulŃumeşte cu postulatele mai sus amintite, oferite de
democraŃia electorală, există teoreticieni ai democraŃiei care cred că se impune o extindere a procedurilor

93
Vezi Ibidem, pp. 145-149.
94
Giovanni Sartori, Teoria reinterpretată a democraŃiei, p. 99
95
Ibidem.
96
Ibidem, p.112.
97
Ibidem, p.118.
 electorale şi a posibilităŃilor de activism politic oferite cetăŃenilor, căutându-se construirea a ceea ce
deseori e numită “democraŃie participativă”. La fel cum sunt puse în antiteză democraŃia directă şi cea
reprezentativă, în aceeaşi manieră, de cele mai multe ori e prezentată democraŃia participativă în antiteză
cu cea reprezentativă. Dacă din prima rezultă a fi încurajată participarea directă a cetăŃenilor în spaŃiul
public şi în viaŃa politică a comunităŃii, în democraŃia reprezentativă participarea cetăŃenilor e considerată
minimală, ea rezumându-se la momentul electoral. Astfel, democraŃia participativă e văzută ca o nouă
formă, adaptată contemporaneităŃii, a democraŃiei directe. Însă, pentru Giovanni Sartori98, această
abordare dihotomică – democraŃie participativă versus democraŃie reprezentativă – este greşită.
DemocraŃia reprezentativă liberală nu a neglijat niciodată participarea activă a cetăŃenilor la viaŃa publică.
S-a înŃeles însă că “dacă analizăm problema participării în mod serios, aşa cum ar trebui să o facă
participaŃioniştii, atunci este evident faptul că a lua parte este o atitudine semnificativă, autentică şi reală
numai în cadrul unui grup restrâns”99. DemocraŃia liberală a încurajat participarea civică în diferite
grupuri de interese, precum şi implicarea cetăŃenilor în administrarea treburilor comunitare de la nivel
local, văzând în participarea activă a indivizilor mecanismul fundamental al “microdemocraŃiilor”. Totuşi,
la nivel central, alegerea, în urma procedurilor electorale, a reprezentanŃilor politici a rămas drept singura
soluŃie viabilă. Dacă se încearcă extinderea democraŃiei participative şi la nivelul “macrodemocraŃiilor”,
căutându-se eliminarea reprezentanŃilor politici şi luarea deciziilor direct de către popor, se conturează o
altă ipostază a democraŃiei directe, ceea ce Sartori numeşte “democraŃia prin referendum”.

DemocraŃia participativă ca democraŃie prin referendum

“DemocraŃia prin referendum este, după cum spune denumirea, o democraŃie în care demos-ul decide
în mod direct asupra problemelor controversate, deşi fără a se reuni, ci discret, prin intermediul
referendumului. (…) Se poate afirma că democraŃia prin referendum reprezintă depăşirea – înlesnită de
mijloacele tehnologice – limitelor de dimensiune şi spaŃiu ale democraŃiei directe”100.
Datorită instrumentelor tehnice de astăzi există posibilitatea ca toŃi cetăŃenii unui stat, indiferent de
numărul populaŃiei, să fie consultaŃi prin referendum, ori de câte ori este nevoie, prin intermediul votului
electronic. “Suntem pe cale să intrăm într-o eră de pură democraŃie jeffersoniană, scrie Dick Morris, în
care întrunirile pe Internet îi vor consilia zilnic sau săptămânal pe aleşi, structurând majoritatea deciziilor
pe teme importante. Într-un asemenea mediu, reprezentanŃii noştri aleşi vor suferi aceeaşi scădere a puterii
cu care s-au confruntat deja legislatorii statului California. În acest stat, chestiunile cele mai importante
sunt decise direct de către alegători, nu de legislativ. În viitor, la nivel naŃional, întrunirile alegătorilor pe
Internet vor domina arena politică”101.
Tehnologia actuală permite reînvierea democraŃiei directe, fără a mai lua în calcul impedimentele
date în trecut de dimensiunea teritoriului şi a populaŃiei. Dacă democraŃia prin referendum este sau nu
dezirabilă pentru sistemul politic democratic este o chestiune amplu dezbătută astăzi. Pentru Robert Dahl,

98
Vezi Ibidem, pp.118-121.
99
Ibidem, p.121.
100
Ibidem, p.119.
101
Dick Morris, Noul Principe. Machiavelli în secolul al XXI-lea, p.330.
dacă prima transformare democratică a fost cea către statul-cetate democratic, iar cea de-a doua este
constituită de tranziŃia dinspre statul-cetate înspre statul-naŃiune, este posibil ca cea de-a treia
transformare să implice o poliarhie III care “ar rezulta din nevoia de limitarea a decalajului dintre elitele
politice şi demos”102, având în vedere faptul că astăzi se pot asigura: condiŃii ca informaŃiile privind
problemele politice să fie accesibile, într-un mod facil, tuturor cetăŃenilor; oportunităŃi deschise tuturor; o
putere de decizie şi de influenŃare a agendei politice pusă la dispoziŃia publicului; precum şi posibilitatea
ca cetăŃenii să poată lua parte eficient la dialogul politic103.
Din punct de vedere tehnic, acest nou tip de poliarhie este uşor de implementat. Dar problemele pe
care le presupune nu sunt puŃine şi nici uşoare. Politologul american, ajungând în acest punct al analizei,
se întreabă cum ar putea garanta o societate democratică că informaŃiile puse la dipoziŃia cetăŃenilor sunt
în egală măsură şi bune, sau dacă nu s-ar putea întâmpla ca elitele politice să exploateze “tehnologia
comunicaŃiilor interactive pentru a manipula publicul ca să servească altor scopuri?”104. Tot el conchide
că, deşi este de dorit să existe un public activ şi informat, totuşi “în condiŃiile de extremă complexitate în
politica publică (…) un asemenea scop depăşeşte posibilităŃile umane”105.

Deşi democraŃia prin referendum ar face trecerea de la democraŃia guvernată la democraŃia care
guvernează106, pentru Giovanni Sartori aceasta presupune câteva neajunsuri majore care o împiedică să
fie o soluŃie viabilă. Într-o democraŃie prin referendum mecanismul decizional ar fi în principal unul de
sumă zero, referendumul fiind o procedură prin care majoritatea câştigă, iar minoritatea pierde.
Politicile de compromis, de sumă pozitivă vor fi mult mai dificil de adoptat. Există apoi pericolul
supralicitării opiniei publice. CâŃi dintre cetăŃeni ar fi dispuşi să-şi sacrifice în permanenŃă timp şi
energie pentru a se informa, delibera şi vota. Însă impedimentul cel mai mare este cel al competenŃei
cognitive, în condiŃiile creşterii complexităŃii societăŃii şi a deciziilor politice de care este nevoie.

“Faptul că lumea politică este din ce în ce mai complexă nu poate fi pus la îndoială; nu este doar un
rezultat al creşterii şi globalizării interdependenŃelor, ci chiar al extinderii sferei politicului. (…)
DemocraŃia prin referendum va eşua repede şi în mod lamentabil pe Ńărmurile incompetenŃei
cognitive”107. Având în vedere aceste lucruri, Sartori consideră că în realitate opinia publică asigură o
existenŃă viabilă doar democraŃiei reprezentative care înglobează democraŃia electorală, cea care “cere din
partea opiniei publice tocmai ceea ce opinia publică este în măsură să ofere”108, iar democraŃia prin
referendum e utilă doar ca experiment mental menit a ne face să înŃelegem limitele democraŃiei
participative.

Teme de verificare:
1. DemocraŃia participativă şi îmbunătăŃirea democraŃiei liberale
102
Robert Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p.467.
103
Vezi Ibidem, p.467.
104
Ibidem, p.469.
105
Ibidem.
106
Vezi Giovanni Sartori, Teoria reinterpretată a democraŃiei, p.122.
107
Ibidem, p.125.
108
Ibidem.
 2. DemocraŃia participativă în abordarea lui Giovanni Sartori
3. Problematica democraŃiei prin referendum

3.3.5 ConsociaŃionalism, consensualism şi majoritarism

Plecând de la înŃelegerea democraŃiei ca poliarhie, în maniera teoretizată de Robert Dahl, Arend

Lijphart – politolog american, de origine olandeză, ce s-a remarcat în domenii precum analiza comparată,
teoria democraŃiei şi analiza instituŃională – va încerca să identifice ipostazele cunoscute de democraŃia
contemporană, în diferitele Ńări în care este ea implementată. Dacă în Modele ale democraŃiei. Forme de
guvernare şi funcŃionare în treizeci şi şase de Ńări va ajunge la concluzia că “varietatea enormă de reguli
şi instituŃii formale şi informale pe care le-am descoperit în democraŃii pot fi reduse la un model
bidimensional, pe baza contrastului dintre guvernarea majoritaristă şi cea consensualistă”109, în lucrarea
DemocraŃia în societăŃile plurale, Lijphart va dori să răspundă la întrebarea cum e cu putinŃă democraŃia
stabilă în societăŃile plurale? Ce fel de proceduri şi instituŃii trebuie să formeze un sistem politic, într-o
societate marcată de clivaje segmentale culturale, etnice, lingvistice, religioase sau ideologice, pentru ca
să nu-şi piardă caracteristicile democratice?

DemocraŃia consociaŃională

PrezenŃa, într-o societate, a clivajelor accentuate nu este un element, consideră

Lijphart, care să facă democraŃia imposibilă. Ea va exista, dacă se va dezvolta
respectând anumite trăsături. “Prima şi cea importantă dintre ele este guvernarea de
către o mare coaliŃie a liderilor politici ai tuturor segmentelor semnificative din
societatea plurală (…) Celelalte trei elemente esenŃiale ale democraŃiei consociaŃionale
sunt: (1) vetoul reciproc sau regula majorităŃii convergente, care serveşte drept
Arend Lijphart protecŃie suplimentară a intereselor vitale ale minorităŃii; (2) proporŃionalitatea ca
standard principal al reprezentării politice, numirilor în funcŃii publice şi alocării fondurilor publice; şi (3)
un grad înalt de autonomie pentru fiecare segment în administrarea afacerilor interne”110.
Faptul că există o cooperare a tuturor elitelor politice semnificative pentru segmentele importante
din societate, alcătuindu-se, astfel, un guvern reprezentativ pentru societatea plurală, prin formarea sa în
urma unei “mari coaliŃii”, face ca minorităŃile să nu poată fi în permanenŃă excluse de la guvernare,
evitându-se posibilele conflicte cauzate de marginalizare. ExistenŃa unui veto reciproc – drept acordat
tuturor minorităŃilor – limitează domnia majorităŃii, precum şi posibilitatea de a “periclita cooperarea
intersegmentală a elitelor”111. Acestă limitare este asigurată şi de principiul proporŃionalităŃii, care
împiedică o suprareprezentare a majoritarilor în detrimentul minorităŃilor, iar autonomia segmentală face
ca să existe o “guvernare a minorităŃii de către ea însăşi în domeniile care o privesc exclusiv”112.

109
Arend Lijphart, Modele ale democraŃiei, Editura Polirom, Iaşi, 2000, p.274.
110
Arend Lijphart, DemocraŃia în societăŃile plurale, Editura Polirom, Iaşi, 2002, p.42.
111
Ibidem, p.53.
112
Ibidem, p.58.
 DemocraŃia consociaŃională prezintă anumite trăsături care atrag critici legate, în principal, de
faptul că “nu este suficient de democratică şi, de asemenea, că nu este destul de capabilă să instaureze o
guvernare stabilă şi eficientă”113. DemocraŃiei consociaŃionale, conform principiului guvernării de către o
“mare coaliŃie”, îi lipseşte un element fundamental, opoziŃia politică puternică. Totuşi, a aplica acelaşi
etalon de măsură societăŃilor omogene şi celor cu pronunŃate clivaje segmentale este un lucru incorect. În
democraŃiile consociaŃionale este esenŃial să nu fie exclus de la guvernare, în permanenŃă, nici un segment
important al societăŃii, existând – ca element de control – “un parlament, sau un alt corp în faŃa căruia o mare
coaliŃie răspunde”114.
Deşi consociaŃionalismului democratic i se mai pot aduce numeroase critici – faptul că, în loc să
omogenizeze societatea, o divizează în grupuri mai autonome şi independente; că există în permanenŃă
pericolul unui blocaj decizional, cauzat de existenŃa veto-ului reciproc; că este un tip de guvernare
costisitor, etc. – totuşi, avertizează Lijphart, pentru multe societăŃi plurale “alegerea nu se face între
modelul normativ britanic de democraŃie şi modelul consociaŃional, ci între democraŃia consociaŃională
sau nici un fel de democraŃie”115.

DemocraŃia majoritaristă şi cea consensualistă

În lucrarea Modele ale democraŃiei, Arend Lijphart consideră că varietatea instituŃiilor

guvernamentale, din cadrul diferitelor sisteme politice democrate, poate fi sistematizată, dacă se va căuta
răspunsul la întrebarea: “cât sunt de majoritariste şi de consensualiste regulile şi aplicarea lor?”116.

EsenŃa modelului majoritarist este dată de aplicarea directă a principiului majorităŃii, ca instrument
decizional principal, pe când modelul consensualist “acceptă guvernarea majorităŃii [care este în
continuare considerată superioară domniei minorităŃii] doar ca cerinŃă minimă: în loc să fie mulŃumită
cu majorităŃile decizionale strânse, caută să maximizeze dimensiunea acestor majorităŃi”117.
Există, consideră Lijphart, două variabile independente – numite dimensiunea executiv-partide şi
dimensiunea federal-unitară – în funcŃie de care democraŃia capătă un aspect majoritarist sau
consensualist. Aceste două dimensiuni au în alcătuirea lor câte un set distinct de cinci variabile care,
împreună, definesc aspectul unui anumit regim politic democratic. Dimensiunea executiv –partide e
formată din caracteristicile felului în care este împărŃită puterea executivă, tipul sistemului de partide, a
celui electoral şi a grupurilor de interese; dimensiunea federal-unitară se axează pe raportul dintre
guvernarea unitară şi cea de tip federalist.
Comparând caracteristicile modelului majoritarist cu cele ale modelului consensualist, Arend
Lijphart va observa că diferenŃele – pe dimensiunea executiv-partide – dintre cele două sunt următoarele:

“1. Concentrare a puterii executive în cabinete majoritare monocolore contra împărŃire a puterii
executive în coaliŃii largi multipartidiste; 2. RelaŃii legislativ-executiv în care executivul este dominant
113
Ibidem, p.64.
114
Ibidem, p.65.
115
Ibidem, p.254..
116
Arend Lijphart, Modele ale democraŃiei, p.25.
117
Ibidem, p.26.
contra echilibru al puterii între executiv şi legislativ; 3. Sistem bipartidist contra sistem multipartidist;
4. Sistem electoral majoritar şi disproporŃional contra reprezentare proporŃională; 5. Sistem pluralist al
grupurilor de interese, competiŃie deschisă tuturor, contra sistem coordonat şi «corporatist», al cărui
scop este compromisul şi concentrarea”118.
Într-o manieră asemănătoare, Lijphart va considera că diferenŃele – pe dimensiunea federal-unitară
– sunt:

“1. guvernare centralizată şi unitară contra guvernare descentralizată şi federală; 2. Concentrare a

puterii legislative de către un legislativ unicameral contra separare a puterii legilative între două
camere cu puteri egale, dar constituite diferit; 3. ConstituŃii flexibile (…) contra constituŃii rigide; 4.
Sisteme în care legislativele au ultimul cuvânt în privinŃa constituŃionalităŃii (…) contra sisteme în care
legile sunt subiect al controlului constituŃional de către curŃile constituŃionale (…); 5. Bănci centrale
care sunt dependente de executiv contra bănci centrale independente”119.
Deşi există o abordare convenŃională care vede modelul consensual al democraŃiei ca fiind unul
mult mai puŃin eficient decât cel majoritarist – interpretare acceptată aproape ca o axiomă teoretică, fără o
întemeire empirică – o verificare operaŃională, empirică, va demonstra că “în mod clar, democraŃiile
majoritariste nu sunt superioare democraŃiilor consensualiste în organizarea economiei şi menŃinerea păcii
sociale”120. Chiar dacă democraŃiile consensuliste nu le întrec pe cele majoritariste în privinŃa eficienŃei şi
calităŃii actului decizional de guvernare, despre ele nu s-a putut demonstra nici că ar fi inferioare.
În schimb, există anumite aspecte unde modelul consensualist este superior. DemocraŃia
consensualistă se dovedeşte a fi “mai generoasă şi mai tolerantă” decât modelul majoritarist, fiind
înclinată să construiască politici sociale mai ample, un sistem penal mai indulgent, o protecŃie a mediului
sporită, precum şi acordarea unui ajutor extern mai generos. Astfel, consensualismul are o mai mare
predilecŃie către instaurarea unor “state ale bunăstării”. Aceeaşi ipostază consensualistă a democraŃiei face
ca reprezentarea politică a populaŃiei să fie mult mai bună decât în cadrul sistemului majoritar, motiv ce
va aduce, în rândul cetăŃenilor, la o participare electorală şi o satisfacŃie faŃă de democraŃie sporite.
Interesul stârnit de studiile de Arend Lijphart, axate pe găsirea caracteristicilor democraŃiei şi pe
identificarea unei tipologii a sistemelor politice democratice, a fost deosebit, însă au existat şi critici
legate de maniera în care s-a instituit dihotomia majoritarism-consensualism. Pentru Giovanni Sartori121,
Lijphart supradimensionează atribuŃiile majorităŃii în cadrul modelului majoritarist, deoarece, nicicând o
democraŃie concretă nu se supune principiului majorităŃii absolute. Principiul funcŃional este cel al
majorităŃii limitate – afirmarea drepturilor majorităŃii în limitele repectării minorităŃilor –, iar procesul
decizional democratic, indiferent de modelul existent, este unul care presupune un cadru operaŃional al
comitetelor, în care deciziile sunt, de cele mai multe ori, nu de sumă zero, ci de sumă pozitivă. Aceste
critici nuanŃează abordarea lui Lijphart privind analiza sistemelor politice democratice, dar ea nu afecteză
meritul cunoscutului politolog în reliefarea trăsăturilor principale ale unor ipostaze ale democraŃiei,

118
Ibidem, p.26-27.
119
Ibidem, p.27.
120
Ibidem, p. 251.
121
Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, pp. 222-224.
ajutând la clarificarea opŃiunilor pentru Ńările care se află la început în ceea ce priveşte elaborarea unor
instituŃii şi a unor legi fundamentale democratice.

Teme de verificare:
1. Caracteristicile democraŃiei consociaŃionale
2. DiferenŃele dintre modelul democraŃiei majoritariste şi cel al democraŃiei consensualiste
4. DemocraŃia şi procesul decizional

Principiul majorităŃii ca instrument decizional

În cadrul teoriei democraŃiei un capitol distinct este cel al analizei procesului decizional.
Principiul fundamental al luării unei hotărâri într-un proces decizional democratic este, fără îndoială, cel
dat de regula majorităŃii. Acest principiu al majorităŃii, văzut ca procedeu decizional, a fost un subiect
dezbătut de filosofia politică încă din Antichitate. Dacă, pentru Platon, principiul dreptăŃii, cel al
oikeiopragiei, interzice ca diferitele decizii presupuse de viaŃa într-o comunitate să fie luate de majoritate,
deoarece raŃional este ca acestea să fie atribuite doar celor care cunosc adevărata esenŃă a lucrurilor şi pot
deosebi între bine şi rău, pentru Aristotel – deşi el nu era un partizan al democraŃiei – în căutarea sa
permanentă a justei măsuri şi a echilibrului, fără de care o cetate nu poate fi bine orânduită, există căteva
argumente în favoarea considerării principiului majorităŃii drept instrument decizional legitim.
“Majoritatea (…) este mai presus de oamenii superiori, dacă nu individual, cel puŃin în masă (…) În
această mulŃime fiecare individ are partea sa de virtute, de înŃelepciune, şi reunindu-se toŃi, formează, se
poate spune, un singur om”122, iar “în mod individual, oamenii (…) vor judeca mai puŃin bine decât
învăŃaŃii; însă toŃi împreună ori vor preŃui mai mult, ori nu vor fi mai prejos. Din o sumedenie de pricini,
meşteşugarul nu este nici singurul, nici cel mai bun judecător (…) O casă, bunăoară, poate fi criticată de
acela care a construit-o, însă ea va fi şi mai bine criticată de cel ce o locuieşte”123. IndividualităŃile sunt
inferioare ca judecată celor mulŃi atunci când se formează un colectiv, iar majoritatea ştie cel mai bine
care sunt problemele cele mai stringente şi cum trebuie soluŃionate.

O problemă dificilă, care apare în momentul în care este acceptată regula majorităŃii, este cea
referitoare la îndreptăŃirea pe care ar avea-o majoritatea ca să decidă şi să acŃioneze împotriva voinŃei
unei minorităŃi, având în vedere că este posibil – experienŃa istorică ne-a demonstrat de numeroase ori
acest lucru – ca minoritatea să aibă revendicări legitime, corecte şi utile comunităŃii.
Pentru John Locke, colectivitatea politică presupune intrinsec, într-un mod de necontestat, regula
majorităŃii: “când un anumit număr de oameni au consimŃit astfel să alcătuiască o colectivitate
(community) sau cârmuire, ei sunt încorporaŃi şi alcătuiesc un corp politic, în care majoritatea are dreptul
de a acŃiona şi hotărî pentru restul”124, în măsura în care nu se decide ceva împotriva faptului esenŃial care
a dus la alcătuirea corpului politic – nevoia de garantare a drepturilor naturale ale individului: dreptul la
viaŃă, libertate şi avere.

122
Aristotel, Politica, cartea III, cap.VI, §4, Editura Antet, Oradea, 1999.
123
Ibidem, cartea III, cap.VI, §10.
124
John Locke, Al doilea tratat despre cârmuire, VIII, 95, Editura Nemira, Bucureşti, 1999, p.119.
 Pentru mulŃi teoreticieni, acceptarea simplei majorităŃi drept criteriu decizional în cadrul procesului
politic nu este un lucru liniştitor, pentru că, în aceste condiŃii, de multe ori apar hotărâri de sumă zero
în care majoritatea căştigă totul, iar minoritatea pierde. Această situaŃie va conduce inevitabil către
tensiuni şi conflicte de nedorit într-o societate. De multe ori s-a considerat că o comunitate armonioasă
este una unitară în care disensiunile sunt diminuate cât mai mult posibil.
Legătura socială este solidă, consideră J.J. Rousseau, atunci când binele comun este cunoscut şi hotărât de
către toŃi membrii unei comunităŃi. “Când legătura socială începe să se destrame şi statul să slăbească,
când interesele particulare încep să se facă simŃite şi societăŃile mici s-o influenŃeze pe cea mare, interesul
comun se schimbă în rău şi găseşti opozanŃi; nu mai găseşti unanimitate în voturi; voinŃa generală nu mai
este voinŃa tuturor; se iscă contraziceri, dezbateri; şi cea mai bună dintre păreri nu mai este primită fără
dispute”125. Pentru Rousseau, o societatea perfectă e o comunitate în care domneşte unanimitatea,
deoarece aceast lucru înseamnă că hotărârile care se iau sunt conforme în întregime cu binele comun şi nu
doar cu intereselor unora, fie ei şi majoritari. “Cu cât domneşte mai multă înŃelegere în adunări, adică cu
cât opiniile se apropie de unanimitate, cu atât voinŃa generală este mai dominantă; pe când dezbaterile
lungi, disensiunile, tumultul, vestesc precumpănirea intereselor particulare şi declinul statului”126.
Dincolo de căutarea utopică a armoniei perfecte, principiul majorităŃii rămâne regula
fundamentală a procesului democratic, având în vedere faptul că acesta nu funcŃionează niciodată ca un
criteriu absolut – “majoritatea face orice”, ci el este întotdeauna limitat de drepturile minorităŃii, care nu
pot fi încălcate, astfel, instituindu-se principiul majorităŃii limitate127. Pentru John H. Hallowell, “ceea ce
pretinde o formă democratică de guvernare nu este supunerea în faŃa voinŃei majorităŃii întrucât aceasta ar
fi numeric superioară, ci mai curând supunerea în faŃa judecăŃilor chibzuite ale majorităŃii (...) Ne
supunem deciziilor majorităŃii (…) pentru că ele dau seama de cea mai bună judecată pe care o poate face
societatea la un moment dat, cu privire la o problemă”128. Principiul majorităŃii nu trebuie văzut într-o
manieră secvenŃială, ci procesul decizional democratic trebuie înŃeles în desfăşurarea sa. Majoritatea nu
este fixă, nu e aceeaşi întotdeauna – minoritatea de astăzi poate deveni majoritatea de mâine, iar decizia
luată la un moment dat de o majoritate poate fi respinsă ulterior de o altă majoritate129.

Principiul majorităŃii trebuie înŃeles şi în latura sa procedurală. El nu funcŃionează decât ca regulă

procedurală de luare a deciziilor, nu înlocuieşte dezbaterile, deliberările şi discuŃiile argumentate.
“Votul majorităŃii nu precede discuŃia, ci o sfârşeşte. El este expresia unei decizii luate în urma
deliberării şi nu trebuie să Ńină locul deliberării însăşi. În măsura în care discuŃiile nu sunt cât se poate
de largi, în măsura în care judecăŃile se obŃin mai curând prin constrângere decât prin persuasiune (…)
în măsura în care ele sunt utilizate mai mult pentru a ascunde mai multe probleme decât pentru a le
lumina (…) în această măsură principiul domniei majorităŃii este un principiu corupt şi pervertit”130.

125
Jean-Jacques Rousseau, Contractul social, cartea IV, cap I, Editura Antet, p.94.
126
Ibidem, p.96.
127
Vezi Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, pp. 53-55.
128
John H. Hallowell, Temeiul moral al democraŃiei, Editura Paideia, Bucureşti, p.99
129
Vezi Ibidem,, pp. 99-100.
130
Ibidem, p.100.
Mecanismele procesului decizional democratic

Astfel, majoritatea, prin ea însăşi, nu oferă o raŃiune suficientă pentru luarea unei decizii.
Principiul majorităŃii nu asigură prin simpla sa prezenŃă necesităŃile unui proces decizional democratic.
Robert Dahl131 consideră că pentru a exista posibilitatea ca toŃi cei care fac parte dintr-o comunitate să
participe la luarea deciziilor politice este nevoie de cel puŃin cinci criterii care trebuie riguros îndeplinite:
1. “participarea efectivă”
(posibilitatea acordată tuturor, nediscriminatoriu, de a-şi face cunoscute opiniile);
2. “egalitatea la vot”
(posibilitatea de a vota este acordată tuturor, voturile fiind considerate egale între ele);
3. “înŃelegerea luminată”
(posibilitatea deschisă tuturor de a se informa despre problemele dezbătute);
4. “controlul asupra agendei”
(posibilitatea membrilor comunităŃii de a hotărî ce probleme trebuie dezbătute)
5. “cuprinderea adulŃilor”
(toŃi cei majori să fie consideraŃi cetăŃeni cu aceleaşi drepturi politice).
Aceste criterii, numite de Dahl standarde ideale, asigură elementele în funcŃie de care poate fi evaluată o
comunitate pentru a şti dacă deliberările sale politice sunt democratice. “Cele cinci criterii sunt standarde
– standarde-ideale, dacă vreŃi – faŃă de care trebuie evaluate procedurile propuse în orice asociaŃie unde se
aplică premisele. Orice proces care le-ar îndeplini pe de-a-ntregul ar fi un proces perfect democratic şi
oricare conducere a asociaŃiei ar fi o conducere perfect democratică. (…) Chiar dacă aceste criterii nu pot
fi niciodată îndeplinite pe de-a-ntregul, ele sunt utile în evaluarea posibilităŃilor lumii reale”132.
Întorcându-ne la metoda prin care sunt luate deciziile într-un proces democratic, trebuie readusă în
atenŃie regula majorităŃii. Care sunt motivele pentru care să considerăm această regulă decizională
superioară alteia? Este de obicei suficientă majoritatea relativă pentru luarea unei decizii, iar majoritatea
absolută şi cea calificată trebuie considerate ca reguli decizionale doar în situaŃii speciale? De ce să nu fie,
aşa cum considera Rousseau, căutată în permanenŃă unanimitatea, iar regula majorităŃii să se aplice doar
ca soluŃie de compromis? Acestea sunt doar câteva întrebări pe care le presupune o analiză a regulii
majorităŃii atunci când este considerate metodă decizională într-un proces democratic.
În DemocraŃia şi criticii ei, Robert Dahl prezintă “patru justificări pentru regula majorităŃii”133:
(a) “maximizarea autodeterminării”;
(b) “regula majorităŃii ca o consecinŃă necesară a unor cerinŃe rezonabile”;
(c) faptul că este “mult mai probabil să ducă la decizii corecte”
(d) “maximizarea utilităŃii”.
Primul argument are în vedere că “regula majorităŃii maximizează numărul persoanelor care pot exercita
autodeterminarea în deciziile colective”134, deoarece dacă numărul celor care decid ar fi mai mic decât
simpla majoritate atunci e posibil ca cei excluşi să fi dorit o altă decizie, iar numărul lor să fie superior, iar

131
Vezi Robert Dahl, Despre democraŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2003, pp.39-40, şi Robert Dahl, DemocraŃia şi
criticii ei, ed.cit., cap.8 şi cap.9.
132
Robert Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, p.152.
133
Ibidem, p.189.
134
Ibidem.
 dacă majoritatea necesară luării unei hotărâri ar fi mai mare decât 50% + 1 atunci este posibil ca un
număr mai mic de cetăŃeni să blocheze dorinŃa unui număr mai mare. Al doilea argument arată faptul că
regula majorităŃii îndeplineşte patru “cerinŃe rezonabile”: b.1. este decisivă; b.2. nu favorizează nici un
votant; b.3. este neutră (nu favorizează nici o alternativă) şi b.4. este receptivă la modul pozitiv (dacă
tuturor cetăŃenilor le e indiferent dacă este aleasă decizia A sau B, neparticipând la deliberare şi vot, şi
doar unul singur este ferm în favoarea deciziei A, aceasta va fi şi cea aprobată). Al treilea argument se
bazează pe faptul că “judecăŃile mai multor persoane sunt probabil mai înŃelepte şi cu siguranŃă mai puŃin
supuse unor greşeli crase decât judecăŃile unei singure persoane sau ale unui grup restrâns de
persoane”135, iar majoritatea relativă e suficientă pentru că, altfel, acceptarea unei supermajorităŃi ca
regulă decizională ar însemna că o minoritate poate bloce o hotărâre şi să-şi impună punctul de vedere.
Ultimul argument se întemeiază pe faptul că regula majorităŃii asigură cel mai mare grad de satisfacŃie în
comunitate, maximizând beneficiul mediu al deciziilor pentru toŃi cetăŃenii. Astfel, “chiar dacă numai 51
de cetăŃeni dintr-un demos de 100 sunt în favoarea unei legi, iar 49 se opun acesteia, câştigul net, potrivit
principiului majorităŃii ar fi, să spunem, două unităŃi de satisfacŃie”136. Numărul celor mulŃumiŃi va fi
întotdeauna superior celor nemulŃumuŃi.
Deşi regula majorităŃii se dovedeşte a fi fundamentală pentru luarea hotărârilor într-un proces
democratic, reducerea întregului mecanism decizional la aceasta ar fi o greşeală. Având în vedere faptul
că “politicul constă din decizii colectivizate”137 şi că, cel puŃin până în prezent, democraŃia liberală s-a
dovedit a fi forma funcŃională a democraŃiei moderne, se impune analiza felului în care sunt luate
deciziile colectivizate de către un grup special desemnat pentru acest lucru. Deciziile colectivizate sunt
hotărârile ce se impun şi se aplică asupra întregii comunităŃi, indiferent de numărul celor care participă la
elaborarea lor138. În cadrul democraŃiilor reprezentative cei care iau decizii colectivizate sunt
reprezentanŃii aleşi direct, sau indirect de către demos. Pentru o bună înŃelegere a procesului decizional
este nevoie de analiza fenomenelor care duc spre adoptarea unei astfel de decizii şi a mecanismelor
dominante din interiorul grupului decizional.
O decizie colectivizată, arată Giovanni Sartori, presupune costuri procedurale interne – pentru cei
care fac parte din grupul decizional – şi riscuri externe – pentru cei cărora le sunt destinate deciziile şi
care nu fac parte din grupul decizional. Astfel, se pot elabora două axiome:

“Axioma 1: Toate deciziile de grup sau colective au costuri interne, cu alte cuvinte, costuri pentru cei
care iau deciziile denumite în general costuri ale procesului decizional; Axioma 2: Toate deciziile
colectivizate implică riscuri externe, adică riscuri pentru cei cărora deciziile le sunt adresate, pentru cei
care le primesc din exterior, ab extra”139.
Costurile interne apar întrucât cei care fac parte din grupul decizional trebuie să sacrifice energie,
disponibilitate, efort intelectual şi timp pentru luarea deciziilor, iar riscurile externe intervin pentru că
membrii colectivităŃii vor suporta efectele unor hotărâri ce nu sunt luate, în mod direct, de către ei,
existând astfel posibilitatea să fie conduşi fără a se Ńine seama de interesele lor reale, într-un mod

135
Ibidem, p.194.
136
Ibidem, p.196.
137
Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, p.203.
138
Vezi Ibidem.
139
Ibidem, p.205.
incompetent, sau necinstit. Însă, aşa cum arată Sartori, costurile decizionale deşi sunt o realitate, riscurile
externe există doar în potenŃialitate, nefiind obligatoriu ca ele să se manifeste.
În stabilirea costurilor interne ale procesului decizional şi a riscurilor externe se pot stabili două
reguli: 1. “numărul celor care decid se află într-o relaŃie directă cu costurile procesului decizional – ele
cresc simultan”140, cu alte cuvinte, cu cât sunt mai numeroşi membrii grupului decizional cu atât sunt mai
mari eforturile depuse pentru luarea unei decizii şi 2. “numărul celor care decid se află în raport invers
proporŃional cu riscurile externe – pe măsură ce creşte corpul decizional se reduc riscurile externe”141,
astfel, cu cât este mai numeros grupul decizional cu atât sunt mai puŃine riscurile pe care trebuie să le
suporte colectivitatea. Aceste două regului par, la o primă vedere, imposibil de compatibilizat, deoarece
aceeaşi variabilă – cea a numărului de membri ai grupului decizional – este cerută cu valori mici de prima
regulă şi cu valori mari de cea de-a doua. Astfel, dacă reducerea costurilor interne ale procesului
decizional solicită un număr cât mai mic de membri ai grupului decizional, scăderea riscurilor externe,
pentru cei care nu fac parte din respectivul grup, cere un număr cât mai mare de membri.
Îmbinarea optimă a celor două reguli ar fi foarte dificil de aflat, consideră Sartori, dacă nu ar
exista şi alte variabile ce pot fi luate în calcul, precum metoda formării corpului decizional – menită să
reducă riscurile externe – şi procedura de luare a deciziilor – cu ajutorul căreia scad costurile interne142.
Curba riscurilor externe scade vertiginos nu doar prin creşterea numărului de membri ai corpului
decizional, ci şi prin metoda de formare a acestuia, care trebuie să fie cea a reprezentativităŃii. Dacă
structura grupului de decizie e formată din indivizi care reprezintă cât mai bine multiplele interese ale
membrilor întregii colectivităŃi, numărul celor din corpul decizional poate fi scăzut fără a creşte
semnificativ riscurile externe. Curba costurilor interne variază şi ea nu doar în funcŃie de numărul
membrilor corpului decizional, ci şi în funcŃie de procedurile care sunt necesare pentru luarea unei decizii.
Astfel, dacă pentru validarea unei hotărâri este nevoie de unanimitate, atunci costurile interne sunt
maxime, ele scăzând o dată cu coborârea pragului de voturi necesare luării unei decizii până la
majoritatea relativă, când costurile interne ale procesului decizional sunt minime. Aşadar, chiar dacă
numărul de membrii nu este unul foarte mic – din cauza unei bune reprezentări a intereselor colectivităŃii
– alegerea unei proceduri de tipul majorităŃii relative simplifică şi scade costurile interne.

Procesul decizional în cadrul comitetului

Analiza procesului decizional trebuie continuată şi cu expunerea mecanismelor care apar în cadrul
unui grup aflat în postura de decident. Pentru Sartori, o colectivitatea relevantă pentru analiza procesului
decizional din cadrul unei democraŃii (şi în general dintr-un sistem politic) este comitetul. Acesta este “ un
grup mic, interactiv, în relaŃie faŃă-în-faŃă (…) durabil, instituŃionlizat (…) confruntat cu un flux de decizii
(…) fiind într-un context decizional continuu”143. Într-un regim politic cele mai numeroase decizii luate
sunt expuse discuŃiei, examinării şi elaborării în prealabil în cadrul unor comitete. “Toate deciziile luate
de un regim politic sunt examinate anterior, discutate şi elaborate de către unul sau mai multe comitete.
Iar din moment ce un guvern este (…) un comitet, adeseori tot un comitet este cel care decide în ultimă

140
Ibidem, p.206.
141
Ibidem.
142
Ibidem, p. 208.
143
Ibidem, p. 214.
instanŃă”144. În cadrul unui comitet mecanismul principal de luare a deciziei nu este votul şi regula
majorităŃii, ci căutarea permanentă a hotărârilor de sumă pozitivă, prin care toŃi membrii să fie mulŃumiŃi,
în virtutea regulii compensaŃiilor reciproc amânate. Astfel, în urma negocierii dintre membrii comitetului
unii cedează în favoarea unei decizii, pentru ca în viitor, la rândul lor, să beneficieze de sprijinul celor pe
care i-au susŃinut. În cadrul democraŃiilor se creează “comitete reprezentative (responsabile şi
răspunzătoare) aşezate în puncte cheie”145, iar recompensele interne ce se acordă în interiorul lor devin
“recompense externe în general, adică recompense acordate celor reprezentaŃi”146.
Comitetele nu sunt singurele tipuri de grupuri decizionale din cadrul unei democraŃii – sistem
politic în care funcŃionează referendumuri generale sau locale, sau diferite alte grupuri instituŃionalizate
ce nu se încadrează în definiŃia dată comitetului – însă acesta este foarte important pentru procesul
decizional, iar analiza sa nu trebuie, aşa cum se întâmplă de multe ori, neglijată. Un sistem de comitete nu
este incompatibil, ba chiar sprijină, o bună funcŃionare a unei democraŃii reprezentative. Comitetele sunt
corpuri decizionale optime, oferă posibilitatea celor care au o mai mare convingere şi încredere într-o
preferinŃă să-şi impună prin negociere şi deliberare punctul de vedere, ele producând rezultate de sumă
pozitivă pentru întreaga colectivitate147.
Având în vedere cele amintite până acum, un sistem decizional ideal – consideră Sartori – ar trebui
să îndeplinească următoarele cerinŃe: “(a) fiecare individ să aibă aceeaşi importanŃă; (b) intensităŃile (sau
preferinŃele) egale să deŃină aceeaşi importanŃă; (c) rezultatele de sumă zero şi cele de sumă pozitivă să
fie echilibrate în mod reprezentativ; (d) riscurile externe să fie reduse; (e) costurile decizionale să fie
reduse”148.

Teme de verificare:
1. Diferite abordări în gândirea politică a principiului majorităŃii văzut ca metodă decizională
2. Elemente necesare unui proces decizional democratic
3. PrezentaŃi câteva argumente în favoarea principiului majorităŃii ca instrument de decizie
4. Analiza procesualităŃii deciziilor colectivizate
5. ImportanŃa grupului decizional de tipul comitetului

144
Ibidem, p. 215.
145
Ibidem, p.219.
146
Ibidem.
147
Vezi Ibidem, p. 221.
148
Ibidem, p.220.
5. DemocraŃia consolidată

Precizări terminologice

ExperienŃa istorică şi analiza teoretică au arătat că regimurile democratice nu sunt ireversibile, ele
se pot transforma, din pricina unor condiŃii şi practici nefavorabile democraŃiei, în regimuri
nedemocratice. Aşa cum am arătat până acum, conceptul de democraŃie are numeroase sensuri şi
semnificaŃii, el înglobând în aria sa de cuprindere sisteme politice cu trăsături diferite. Nu toate regimurile
politice contemporane ce se consideră, sau sunt clasate ca democraŃii se circumscriu definiŃiei clasice dată
de Robert Dahl democraŃiei liberale. Poliarhia, termen folosit de Dahl pentru a desemna democraŃia
liberală, este sistemul politic “substanŃial popularizat şi liberalizat (…) cuprinzător şi pe deplin deschis
contestării publice”149, în care sunt asigurate, într-un grad cât mai mare, anumite “garanŃii instituŃionale”
precum: “libertatea de a crea şi adera la organizaŃii, libertatea de expresie, dreptul de vot, dreptul liderilor
politici de a concura pentru sprijin, surse alternative de informare, eligibilitatea pentru funcŃii publice,
alegeri libere şi corecte, instituŃii care să asigure dependenŃa politicii guvernamentale de voturi şi de alte
forme de exprimare a preferinŃei”150. În literatura de specialitate tipologia sistemelor politice democratice
este mult mai amplă. Încercând să sistematizeze subtipurile de democraŃii descrise şi teoretizate de
politologii contemporani, David Coller şi Steven Levitsky au numărat 550 de astfel de subspecii151.
Pornind de la gradul în care îndeplinesc cerinŃele poliarhiei se poate observa o împărŃire a
regimurilor politice în regimuri autoritare, democraŃii electorale, democraŃii liberale şi democraŃii
avansate. Această etichetare a sistemelor politce, propusă de Andreas Schedler152, urmăreşte o linie
ascendentă unde:
• regimul autoritar nu îndeplineşte nici o trăsătură a poliarhiei, sau doar într-o măsură
neglijabilă;
• democraŃia electorală e sistemul politic în care se “reuşeşte să se organizeze alegeri mai mult
sau mai puŃin inclusive, curate şi competitive, dar eşuează în menŃinerea libertăŃilor
politice şi civile esenŃiale pentru democraŃia liberală”153;
• democraŃia liberală îndeplineşte standardele poliarhiei;
• democraŃia avansată “posedă, în mod ipotetic, anumite tăsături pozitive în plus faŃă de
criteriile minime ale democraŃiei liberale şi, prin urmare, sunt superioare din punct de
vedere al calităŃii democratice, multora dintre noile democraŃii”154.

149
Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, p.34.
150
Ibidem, p. 29.
151
Vezi Andreas Schedler, “Ce este consolidarea democratică?”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr.1, aprilie 2002,
pp.124-125.
152
Vezi Ibidem.
153
Ibidem, p. 124
154
Ibidem.
Necesitatea consolidării democraŃiei

Având în vedere că numeroase state dintre cele care s-au democratizat în ultimele decenii au
construit doar democraŃii electorale – care de multe ori nu au tins către democraŃia liberală, ci către un
regim autoritar –, sau că unele dintre democraŃiile liberale s-au transformat în democraŃii electorale,
precum şi faptul că tot mai mulŃi analişti ai democraŃiei discută despre necesitatea de a îmbunătăŃi setul de
trăsături al democraŃiilor liberale pentru a le transforma în democraŃii avansate, este necesară analiza
felului în care poate fi democraŃia consolidată şi dezvoltată155.
Dacă din anul 1974 şi până în 2003 numărul Ńărilor care pot fi considerate democraŃii a crescut
continuu, ajungând de la 39 la 117, totuşi procentul democraŃiilor liberale raportat la numărul total de
democraŃii a scăzut semnificativ, ajungând de la 82,1% în 1974 la 54,3% în 1994 şi 65% în 2003156.
Astfel, chiar dacă în ultimii treizeci de ani numărul democraŃiilor s-a triplat, procentul celor care trăiesc în
Ńări libere, raportat la totalul populaŃiei din momentul respectiv, a crescut doar cu nouă procente. Conform
Fredoom House, 35% din populaŃia lumii trăia în Ńări libere în 1973, iar în 2003 procentul celor din statele
libere este de 44%157. Din 192 de Ńări monitorizate de Freedom House în 2003, deşi 117 sunt considerate
democraŃii, doar 34 au primit punctajul cel mai bun la indicatorii ce Ńin de drepturi politice şi libertăŃi
civice158.
Astfel, nu este surprinzător faptul că în cadrul teoriei democraŃiei s-a dezvoltat un capitol aparte
care se ocupă cu studierea consolidării democraŃiei. La fel de greu precum este de instituit un sistem
politic democratic, este dificil şi de menŃinut unul. DemocraŃia, odată construită trebuie consolidată, fie
pentru a păstra sau atinge caracteristicile unei democraŃii liberale, fie pentru a le îmbunătăŃi. Cele mai
numeroase cazuri sunt cele în care este necesară consolidarea unei democraŃii incipiente, a unei
democraŃii electorale, pentru a o transforma într-o poliarhie. DiscrepanŃa dintre numărul mare de Ńări
catalogate drept democraŃii şi cele care primesc punctajele cele mai bune la capitolele ce indică
respectarea drepturilor politice şi libertăŃilor civice provine din faptul că multe dintre democraŃiile actuale
sunt doar democraŃii electorale sau, cum mai sunt numite, democraŃii minimale, în care accentul cade
doar pe organizarea alegerilor, iar celelalte aspecte ale unei democraŃii liberale sunt neglijate.

Specificul unei democraŃii consolidate

După cum arată Juan Linz şi Alfred Stepan în articolul Drumul spre o democraŃie consolidată, nu
orice sistem politic poate trece prin procesul de consolidare democratică, ci doar acela care deja
îndeplineşte câteva cerinŃe minimale: se pliază pe existenŃa unui stat, au încheiat tranziŃia democratică şi

155
Vezi Ibidem, pp. 125-137.
156
Vezi Larry Diamond, “PrefaŃă la ediŃia în limba română”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry
Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, Editura Polirom, Iaşi, 2004, p.11.
157
Vezi Freedom in the World 2003, Selected Data from Freedom House’s Annual Global Survey of Political Rights and Civil
Liberties, 2003.
158
Vezi Ibidem.
au un guvern ce respectă procedurile democratice (regulile statului de drept, constituŃia, drepturile
omului, separaŃia puterilor în stat)159.

“În esenŃă, atunci când vorbim despre consolidarea democratică nu avem de-a face cu regimuri
nedemocratice liberalizate, cu pseudodemocraŃii sau cu democraŃii hibride, unde câteva instituŃii
democratice coexistă cu instituŃii nedemocratice aflate în afara controlului statului democratic: Numai
democraŃiile pot deveni democraŃii consolidate”160.
Pentru a defini democraŃia consolidată, autorii mai sus amintiŃi, nu folosesc enumerarea tuturor
condiŃiilor necesare îmbunătăŃirii democraŃiei, ci, aşa cum ne arată, se rezumă la o definiŃie care
accentuează “dimensiunea comportamentală, cea atitudinală şi cea constituŃională”. DemocraŃia
consolidată este “un regim politic în care democraŃia ca sistem complex de instituŃii, reguli şi stimulente
şi constrângeri modelate a devenit «singurul joc acceptat» (the only game in town)”161. Conform definiŃiei
lui Linz şi Stepan, o democraŃie este consolidată atunci când, în nici o circumstanŃă, nimeni dintre actorii
semnificativi din statul respectiv nu ia în calcul posibilitatea înlocuirii democraŃiei cu alte regimuri sau
practici politice nedemocratice. Astfel, democraŃia devine “obişnuinŃă şi se internalizează în viaŃa socială,
instituŃională şi chiar psihologică, precum şi în calculele politice pentru atingerea succesului”162. Cele trei
dimensiuni ale consolidării democratice, amintite mai devreme şi luate în calcul de cei doi autori,
presupun ca la nivel comportamental nici un actor important al unei societăŃi să nu încearce construirea
unei alternative nedemocratice la sistemul politic democratic; la nivel atitudinal majoritatea populaŃiei să
sprijine doar măsurile şi mijloacele democratice pentru rezolvarea problemelor, chiar şi în circumstanŃele
cele mai grele, iar suportul pentru alternativele nedemocratice, antisistem să fie minimal; la nivel
constituŃional respectarea legii, a procedurilor constituŃionale şi a regulilor instituŃionalizate să devină
conduita obişnuită în societate, iar căile nelegale să fie percepute şi să se dovedească a fi periculoase,
ineficiente şi costisitoare163.
Robert A. Dahl consideră că definiŃia lui Linz şi Stepan dată democraŃiei consolidate arată că
procesul de stabilizare şi construire a unei democraŃii durabile este strâns legat de existenŃa unei culturi
democratice. “Procesul de consolidare democratică necesită existenŃa unei culturi democratice puternice,
care să ofere suportul emoŃional şi cognitiv adecvat pentru adeziunea la procedurile democratice”164. Prin
conceptul de cultură, politologul american înŃelege setul de norme şi valori, răspândite într-o societate,
care influenŃează semnificativ comportamentul şi judecăŃile cognitive165. Astfel, dacă o democraŃie
consolidată poate fi văzută ca o democraŃie robustă ce rezistă crizelor prin care trece o societate, acest
lucru poate fi pus în strânsă legătură cu existenŃa unei culturi democratice profunde.

Dezvoltarea socio-economică

159
Juan Linz şi Alfred Stepan, “Drumul către o democraŃie consolidată”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori:
Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, pp.51-52.
160
Ibidem, p. 52.
161
Ibidem.
162
Ibidem.
163
Vezi Ibidem, pp.52-53.
164
Robert A. Dahl, “Dezvoltare şi cultură democratică”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond,
Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p.68.
165
Vezi Ibidem, n.2, p.72.
 Acest tip de cultură este corelat, în numeroase studii, cu dezvoltarea socio-economică a unei Ńări,
şi în special cu existenŃa unei economii de piaŃă avansate. După cum arată Gabriel A. Almond166, relaŃia
dintre capitalism şi democraŃie formează unul dintre subiectele cele mai amplu discutate în teoria politică
încă de la iluminiştii Montesquieu, Condorcet, Adam Smith şi până în prezent. În acest interval toate
ipostazele relaŃionale dintre capitalism şi democraŃie au avut susŃinători. Există autori – printre care
Daniel Lerner, Karl Deutsch, S.M. Lipset167 – care consideră că există o legătură pozitivă între capitalism
şi democraŃie, alŃii – precum Marx şi şcoala neo-marxistă, Schumpeter sau Lindblom168 – au văzut în
capitalism unul dintre principalele elemente care denaturează democraŃia, alŃii – Milton Friedman sau
Mancur Olson169 – au analizat felul în care democraŃia subminează capitalismul, iar alŃii au văzut în
democraŃie o condiŃie facilitantă a capitalismului, aşa cum ne arată susŃinătorii dezvoltării statului
bunăstării170. Se observă faptul că democraŃia poate fi pusă în legătură cu capitalismul şi economia de
piaŃă din mai multe perspective. Concluzia la care ajunge Gabriel Almond este că soluŃia cea mai indicată
pentru a exista o conlucrare optimă între capitalism şi democraŃie este “capitalismul democratic al
bunăstării”.

Capitalismul democratic al bunăstării “creează acea reconciliere a elementelor opuse şi complementare

care fac posibilă supravieŃuirea şi chiar îmbunătăŃirea fiecăruia din aceste două seturi de instituŃii”171,
fiind un compromis între cerinŃele democratice de egalitate, participare şi echitate socială şi cele ale
capitalismului, centrate pe minimizarea intervenŃiei statului în viaŃa socială şi economică.
Cu toate că multe dintre trăsăturile şi mecanismele economiei de piaŃă avansate (acces facil şi liber
la informaŃii, o clasă de mijloc dezvoltată, descentralizarea economiei, pluralism al intereselor) pot ajuta
la dezvoltarea unei culturi democratice, Dahl consideră că “ar fi o greşeală să presupunem că o economie
de piaŃă avansată este fie strict necesară, fie suficientă pentru crearea unei culturi democratice solide”172.
O astfel de cultură democratică a existat, în unele Ńări, în secolul XIX, înainte de apariŃia unei economii de
piaŃă avansate, la fel cum o economie de piaŃă s-a dovedit compatibilă şi cu sisteme politice
nedemocratice. Politologul american consideră că nu dezvoltarea economică este esenŃială pentru
supravieŃuirea democraŃiei în situaŃii de criză, ci două practici obligatorii: “În primul rând, principalele
forŃe publice de coerciŃie organizată, armata şi poliŃia, trebuie să se afle sub controlul ferm al
conducătorilor aleşi în mod democratic (…) încât ideea unei lovituri de stat militare să le pară pur şi
simplu irealizbilă civilior şi militarilor deopotrivă. O a doua practică de sorginte culturală (…) este
capacitatea de a tolera şi, chiar mai mult, de a proteja ferm pe bază legală opiniile şi credinŃele diferite,
potenŃial conflictuale”173.
Deşi Dahl consideră că economia de piaŃă avansată nu este o variabilă cheie pentru existenŃa unei
culturi democratice consolidate, totuşi există numeroşi alŃi autori care pun nivelul de dezvoltare
166
Gabriel A. Almond, “Capitalism and Democracy”, în Comparative politics, 1999-2000, pp.219-226.
167
Vezi Ibidem, p.221.
168
Vezi Ibidem, pp. 221-223.
169
Vezi Ibidem, pp. 223-224.
170
Vezi Ibidem, pp. 224-225.
171
Ibidem, p. 225.
172
Robert Dahl, “Dezvoltare şi cultură democratică”, în op.cit., p. 69.
173
Ibidem.
 economică printre indicatorii cei mai siguri în privinŃa durabilităŃii unei democraŃii. Pentru Adam
Przeworski, Michael Alvarez, José Antonio Cheibub şi Fernando Limongi, o condiŃie esenŃială a
stabilităŃii unei democraŃii este o cât mai mare dezvoltare economică, alături de alte condiŃii, precum
climatul internaŃional favorabil, sau instituŃiile parlamentare174. Autorii amintiŃi mai sus, demonstrează, pe
baza unor date statistice, că “o dată ce o Ńară are un regim democratic, nivelul dezvoltării sale economice
are un efect puternic asupra probabilităŃii ca democraŃia să supravieŃuiască (...) o democraŃie e de aşteptat
să dureze în medie 8,5 ani într-o Ńară cu venitul anual per capita sub 1 000 de dolari, 16 ani într-una cu
venitul între 1 000 şi 2 000 de dolari, 33 de ani între 2 000 şi 4 000 şi 100 de ani între 4 000 şi 6 000 de
dolari (…) iar peste nivelul de 6 000 de dolari, democraŃiile sunt de neînvins şi este de aşteptat ca ele să
dureze pentru totdeauna: nici un sistem democratic nu s-a prăbuşit vreodată într-o Ńară unde venitul anual
per capita depăşeşte 6 055 de dolari”175. Astfel, nivelul de dezvoltare economică a unei Ńări rezultă a fi o
variabilă foarte importantă ce trebuie luată în calcul atunci când se urmăreşte durabilitatea unei
democraŃii.

Societatea civilă

Alături de nivelul de dezvoltare economică, o altă varibilă care este analizată, când se discută
depre consolidarea democratică, este societatea civilă. Lipsa sau prezenŃa societăŃii civile din viaŃa
publică este adeseori considerată un indicator în privinŃa profunzimii procesului de democratizare. Pentru
Juan Linz şi Alfred Stepan, societatea civilă este un concept care desemnează “acea arenă a societăŃii
unde indivizi, mişcări şi grupuri cu organizare proprie şi relativ autonome încearcă să articuleze valori, să
creeze asociaŃii şi solidarităŃi şi să-şi promoveze interesele”176. O altă definiŃie care poate fi dată societăŃii
civile este cea oferită de Philippe Schmitter, ce consideră societatea civilă ca fiind :

“un set sau un sistem de grupuri intermediare cu organizare proprie, grupuri care: (1) sunt relativ
independente de autorităŃile publice (…) de firme şi, respectiv, familii; (2) sunt capabile de a lua
hotărâri şi de a acŃiona colectiv în scopul apărării sau al promovării propriilor interese şi pasiuni; (3) nu
încearcă să ia locul agenŃilor statali (…) şi nici să accepte responsabilităŃi pentru guvernarea întregii
societăŃi; (4) sunt de acord să acŃioneze conform unor reguli «civile» prestabilite, care presupun
respectul reciproc”177.
Dintre componenŃii societăŃii civile fac parte asociaŃiile profesionale, grupările sindicale, mişcările
ecologiste, feministe, de promovare a intereselor civice, organizaŃii ale intelectualilor preocupate de viaŃa
publică, etc., care îndeplinesc criteriile cuprinse în definiŃiile mai sus amintite.
La fel ca şi dezvoltarea economică, nici existenŃa unei societăŃi civile nu e garanŃia unui regim
politic democratic şi nici nu implică în mod necesar şi suficient procesul de democratizare. Totuşi, după

174
Vezi Adam Przeworski, Michael Alvarez, José Antonio Cheibub şi Fernando Limongi, “Ce determină trăinicia
democraŃiilor?”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao
Tien, pp. 307-319.
175
Ibidem, p.308
176
Juan Linz şi Alfred Stepan, “Drumul către o democraŃie consolidată”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori:
Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, pp. 53-54.
177
Philippe C. Schmitter, “Societatea civilă în Orient şi Occident”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry
Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p. 258.
cum arată Schmitter, apariŃia şi persistenŃa unui anumit tip de societate civilă (care sprijină dezvoltarea de
organizaŃii civile cu ramificaŃii în profunzimea societăŃii, gestionează conflictele produse de diferitele
clivaje din societate şi face legătura dintre exigenŃele unei societăŃi concurenŃiale şi nevoile de coeziune
socială) are un rol pozitiv, important, în cadrul procesului de consolidare a unei democraŃii178.
Există anumite mecanisme prin care societatea civilă sprijină consolidarea democraŃiei. Conform
studiului lui Schmitter, printre procesele puse în mişcare de societatea civilă putem aminti:
• mai bună comunicare între cetăŃeni şi guvernanŃi prin intermediul asociaŃiilor componente ale
societăŃii civile, care reuşesc să coaguleze diferitele interese din interiorul comunităŃii, să
transmită aşteptările membrilor societăŃii, şi astfel să se poată guverna pe baza unor informaŃii
mai exacte şi mai apropiate de nevoile şi cerinŃele comunităŃii;
• dezvoltarea de valori civice care sprijină viaŃa comunitară, coeziunea socială şi procesul
democratic;
• construirea unor potenŃiali apărători împotriva oricărei tendinŃe tiranice;
• oferirea mijloacelor de exprimare şi identificare ale indivizilor, care, astfel, se simt mai puŃin
înstrăinaŃi de sistemul socio-politic, minimizându-se şi dificultăŃile de guvernare ale
autorităŃilor179.
După cum se arată în acelaşi studiu, este posibil şi ca societatea civilă, dacă nu se dezvoltă astfel
încât să implice procesele amintite mai sus, să împiedice o bună desfăşurare a procesului democratic.
Astfel, societatea civilă poate: să încurajeze dezvoltarea unor grupuri de interese care să reuşească să
influenŃeze negativ guvernarea, în detrimentul interesului general al comunităŃii; să fragmenteze
societatea afectând legitimitatea unei conduceri democratice; să devină nereprezentativă pentru
comunitatea în ansamblul ei, modelându-se pe structurile clivajelor existente (rasiale, etnice, lingvistice,
religioase) şi potenŃându-le180.
Dezvoltarea economică şi societatea civilă fac parte, alături de alte variabile, dintre factorii care
pot facilita consolidarea unei democraŃii. Robert Dahl, în Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, încercă să
sistematizeze cele mai favorabile condiŃii pentru o poliarhie: trecerea de la un regim nedemocratic la unul
poliarhic să parcurgă întâi etapa liberalizării sistemului politic şi apoi pe cea a universalizării drepturilor
politice; ordinea socio-economică să presupună un acces la sancŃiunile socio-economice, sau la coerciŃie,
nemonopolizat de nici un grup de interese, precum şi o economie descentralizată; un PNB pe cap de
locuitor ridicat; inegalităŃi sociale reduse; pluralism subcultural fie redus, fie gestionat într-o manieră
consociaŃională; o dominaŃie fie minimală, fie inexistentă, din partea unei puteri externe nefavorabile
poliarhiei; convingerile actorilor politici să fie favorabile instituŃiilor poliarhiei, ideii că poliarhia poate
rezolva problemele majore ale societăŃii, sau că este necesar şi binevenit compromisul, că relaŃiile politice
trebuie să fie şi de concurenŃă, dar şi de cooperare, să existe încredere în ceilalŃi, dar şi nefavorabile ideii
că autoritarismul ar fi legitim, sau că relaŃiile politice ar fi fie doar concurenŃiale, fie doar de cooperare181.
Dintr-o altă perspectivă182, consolidarea unei democraŃii presupune existenŃa unui stat coerent şi
funcŃional, o societate civilă puternică, o societate politică autonomă, domnia legii, aparat birocratic de stat

178
Vezi Ibidem, pp. 258-259.
179
Vezi Ibidem, p.264.
180
Vezi Ibidem, pp. 264-265.
181
Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, pp. 216-217.
182
Vezi Juan Linz şi Alfred Stepan, “Drumul către o democraŃie consolidată”, p.53.
bine dezvoltat şi o societate economică instituŃionalizată. Aceste condiŃii, consideră Linz şi Stepan, se
potenŃează reciproc şi sunt interrelaŃionate. ExistenŃa lor într-o comunitate asigură mediul necesar unei
consolidări a democraŃiei. “Pentru a obŃine o democraŃie consolidată, gradul necesar de autonomie al
societăŃii civile şi politice trebuie să fie înrădăcinat şi sprijinit de a treia arenă, domnia legii. ToŃi actorii
semnificativi – în special guvernul democratic şi aparatul de stat – trebuie să fie menŃinuŃi responsabili şi
deprinşi cu domnia legii”183. Iar, “aceste trei condiŃii – o societate civilă plină de viaŃă şi independentă, o
societate politică cu autonomie suficientă şi un consens funcŃional cu privire la procedurile de guvernare
şi constituŃionalism; şi domnia legii – (…) au o probabilitate foarte mare să fie satisfăcute acolo unde
găsim şi o birocraŃie ce poate fi folosită de liderii democratici şi o societate economică
instituŃionalizată”184. O democraŃie consolidată este improbabilă acolo unde – chiar dacă doar în unele zone
ale Ńării – aparatul birocratic de stat este nefuncŃional sau neputincios, întrucât politicile guvernului ales
democratic nu pot fi corect implementate şi susŃinute. Economia de piaŃă sprijină consolidarea
democratică dacă este însoŃită de norme şi reguli care o instituŃionalizează şi fac posibilă legătura dintre
stat şi economie. O democraŃie fără un stat capabil să intervină economic pentru a gestiona crizele sociale,
nevoile comunitare şi a conferi un anumit grad de siguranŃă cetăŃenilor este vulnerabilă.

Limite ale limbajului teleologic

propriu teoriei consolidării democraŃiei

Când se discută despre democraŃia consolidată, de multe ori, se adoptă un limbaj teleologic. Se
consideră că odată apărut un regim democratic, pentru a fi durabil, acesta trebuie să parcurgă anumite
etape necesare, care îl vor duce în cele din urmă către o puternică instituŃionalizare a regulilor
democratice, şi o minimalizare a clivajului dintre reguli şi practica politică, constituind, astfel, o
democraŃie consolidată. Conform acestei abordări, cazurile concrete de regimuri democratice “care nu au
«ajuns» la instituŃionalizarea deplină sau care nu par să se deplaseze în această direcŃie sunt considerate
subdezvoltate, îngheŃate, clar neconsolidate şi aşa mai departe”185. O’Donnell este de părere că nu poate fi
construită o teorie care să prezinte cu precizie un drum etapizat care să conducă democraŃiile nedezvoltate
către deplina instituŃionalizare şi consolidare186. Limbajul dihotomic – democraŃii consolidate versus
democraŃii neconsolidate – nu este de mare ajutor deoarece tipologia regimurilor democratice este
diversă, iar experinŃa istorică ne demonstrează că există state care nu îndeplinesc criteriile unei democraŃii
consolidate şi care, totuşi, s-au dovedit durabile. Având în vedere aceste lucruri, O’Donnell apreciază că
este nevoie de o îmbunătăŃire a instrumentelor teoretice pentru a acoperi întrega varietate de regimuri
poliarhice existente.

“Numai printr-o analiză pozitivă, non-teleologică şi non-etnocentrică a caracteristicilor pe care le au

poliarhiile putem noi, cercetătorii, să contribuim la un progres atât de necesar. Acest lucru este în

183
Ibidem, p.55.
184
Ibidem, p.56.
185
Guillermo O’Donnell, “Iluzii despre consolidarea democratică”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry
Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p.77.
186
Vezi Ibidem, p.78.
special adevărat când vorbim de poliarhiile instituŃionalizate în moduri pe care nu le agreem şi pe care,
deseori, le trecem cu vederea, chiar dacă ele nu se aseamănă îndeaproape şi chiar dacă unele dintre ele
poate că nu se vor asemăna niciodată cu «democraŃiile consolidate» din nord-vest”187.

Teme de verificare:
1. Sensurile conceptelor: regim autoritar, democraŃie electorală, democraŃie liberală, democraŃie avansată
2. Definirea democraŃiei consolidate
3. Trăsăturile unei democraŃii consolidate
4. RelaŃia dintre consolidarea unei democraŃii şi nivelul de dezvoltare socio-economic
5. Rolul societăŃii civile într-o democraŃie

187
Ibidem, p.84.
6. Democratizare şi tranziŃie

SituaŃia democratizării

Democratizarea şi tranziŃia către o democraŃie – procesul şi perioada necesare implementării, într-

un sistem politic nedemocratic, a instituŃiilor, regulilor şi practicilor proprii unei democraŃii – sunt
fenomene abordate în teoria democraŃiei în numeroase lucrări şi articole, care au căpătat amploare o dată
cu începutul anilor ’90, când s-au prăbuşit majoritatea regimurilor comuniste şi când s-a considerat că
respectivele state se vor îndrepta, după o perioadă de tranziŃie către un regim democratic. Din perspectivă
istorică, urmărind numărul statelor care s-au democratizat începând cu secolul XIX şi a regiunilor
geografice în care acest tip de regim politic a început să fie dominant, se observă că există anumite
perioade în care se înregistrează creşteri, precum şi ani în care numărul democraŃiilor existente este în
scădere. Politologul american Samuel Huntington, analizând procesul de democratizare din secolul XIX şi
până în anii ’90 ai secoluli XX, într-un celebru articol188 împarte acest proces în trei perioade în care
numărul de Ńări democratizate este în creştere – “trei valuri” – şi două perioade în care acest număr este
descendent – “două valuri inverse”.
Astfel, între anii 1974 şi 1990 se înregistrează cel puŃin 30 de Ńări care trec prin procesul de
democratizare, mărind substanŃial numărul de democraŃii şi formând ceea ce Huntington numeşte “al
treilea val de democratizare din istoria lumii moderne”189. Celelalte “valuri ale democratizării” sunt:
“primul val «lung» (…) început în jurul anului 1820, o dată cu extinderea dreptului de vot la nivelul unei
mari părŃi a populaŃiei masculine din Statele Unite, şi a continuat aproape un secol, până în 1926, dând
naştere la un număr de aproximativ 29 de democraŃii (…) Triumful AliaŃilor în cel de-al Doilea Război
Mondial a marcat începutul unui val secund de democratizare care a atins apogeul în 1962, când 36 de Ńări
aveau guverne democratice”190. După primul val al democratizării, ca şi după cel de-al doilea, au urmat
perioade de recul, înregistrându-se, în perioada interbelică, un prim “val invers” – când numărul statelor
democratice scade până la 12 –, iar în perioada anilor ’60 şi începutul anilor ’70 un al doilea “val invers”,
numărul de democraŃii ajungând la 30.
Întrebările la care încearcă Huntington să răspundă în articolul amintit, scris la începutul
anilor’90, sunt centrate pe aflarea stadiului în care se găseşte cel de-al treilea val. Este acest ultim val de
democratizare la începuturile sale, spre final, sau stagnează? Va mai urma sau nu un al treilea val invers?
Anii ce au trecut de la publicarea articolului au arătat că numărul de democraŃii – referindu-ne la cele

188
Vezi Samuel P. Huntington, “Al treilea val al democraŃiei”, în Revista română de ştiinŃe politice, volumul II, nr. 1, aprilie,
2002, pp.18-39.
189
Ibidem, p.18.
190
Ibidem, pp. 18-19.
minimale, elctorale – a crescut de la 76 în 1990, la 118 în 1996, şi apoi, după o mică scădere, până 121 în
2002191.
Cu excepŃia unor zone – precum cele în care există majorităŃi musulmane, unele state din Asia de
Est, din Africa sub-sahariană, sau din fosta URSS192 – regimul politic democratic a devenit în întreaga
lume, cel puŃin declarativ, un ideal, fapt ce i-a făcut pe unii politicieni să vorbească despre o “revoluŃie
democratică globală”. Însă, în ciuda acestei euforii manifestate preponderent la începutul anilor ’90,
rămân, în calea democratizării, în continuare multiple obstacole de natură istorică, economică, culturală
sau politică.

Democratizarea şi obstacolul cultural

Analizând aceste impedimente, Huntington abordează o teză culturală într-o dublă ipostază: (a)
democraŃia e compatibilă doar cu un anumit ethos cultural, fiind potrivită doar Ńărilor occidentale, sau
celor cu o cultură asemănătoare; şi (b) democraŃia este incompatibilă doar cu anumite tipare culturale, în
special cu cele islamice şi confucianiste.
Dacă varianta (a) a argumentului cultural se invalidează prin simpla observarea a faptului că există
numeroase state democratice cu o tipologie culturală diferită de cea occidentală, varianta (b) are în
continuare susŃinători, având în vedere trăsăturile modelului cultural confucianist – “importanŃa grupului
în defavoarea individului, a autorităŃii în defavoarea libertăŃii şi a obligaŃiilor în defavoarea drepturilor
(…) lipsa unei tradiŃii a drepturilor pe care individul le are împotriva statului (…) armonia şi cooperarea
(…) preferate în dauna dezacordului şi competiŃiei. MenŃinerea ordinii şi a respectului pentru ierarhie
reprezintă valori centrale. Conflictul de idei dintre grupuri şi partide era considerat periculos şi ilegitim.
Cel mai important, confucianismul a interpătruns societatea şi statul şi nu a lăsat loc ca instituŃiile sociale
autonome să aibă legitimitate la nivel naŃional”193 – precum şi datele statistice referitoare la numărul
democraŃiilor din statele cu majorităŃi musulmane. Astfel, în 2003, din cele 47 de Ńări cu majoritate
musulmană, monitorizate de Freedom House, doar 9 au o democraŃie minimală, faŃă de 112 state cu
democraŃie minimală din 145 de Ńări fără majoritate musulmană. În privinŃa statelor libere, doar 2 Ńări din
cele 47 cu majoritate musulmană sunt considerate astfel, faŃă de 87 de state libere din 145 din cele fără o
majoritate musulmană194.
Deşi obstacolul cultural poate avea un rol major în obstrucŃionarea democratizării unei Ńări, totuşi
el nu trebuie exagerat. După cum arată Huntington195, acelaşi impediment cultural a fost invocat în trecut
în cazul Ńărilor predominant catolice – unde se considera că acest model cultural nu poate fi
compatibilizat cu exigenŃele unei democraŃii liberale – istoria demonstrând totuşi contrariul. Apoi, la fel
ca şi creştinismul, confucianismul sau islamismul sunt tipare culturale extrem de complexe, care poartă în

191
Vezi Freedom in the World 2003, Selected Data from Freedom House’s Annual Global Survey of Political Rights and Civil
Liberties, 2003.
192
Vezi Samuel Huntington, “Al treilea val al democraŃiei”, p.26.
193
Ibidem, p.30.
194
Vezi Freedom in the World 2003, Selected Data from Freedom House’s Annual Global Survey of Political Rights and Civil
Liberties, 2003.
195
Vezi Samuel Huntington, “Al treilea val al democraŃiei”, pp. 35-36.
structura lor atât elemente favorabile democraŃie cât şi unele care îngreunează democratizarea. Ceea ce
este important, în cadrul procesului de democratizare, este accentuarea acelor elemente culturale
compatibile cu democraŃia. Nu trebuie uitat nici faptul că toate culturile majore sunt, într-o măsură mai
mare sau mai mică, într-o continuă schimbare şi adaptare la evoluŃia istorică. Acest dinamism istoric
poate transforma o cultură ce părea nefavorabilă unui mediu politic democratic, pentru a o face pregătită
să susŃină un regim democratic196. “Cultura dominantă dintr-o societate pe durata unei generaŃii poate
diferi semnificativ de cea care a dominat cu una sau două generaŃii în urmă. În anii ’50 cultura spaniolă
era în mod curent descrisă ca tradiŃională, autoritară, ierarhică, profund religioasă şi orientată spre valorile
de onoare şi status social. Până în anii ’70 şi ’80, aceste cuvinte nu şi-au mai găsit locul într-o descriere a
atitudinilor şi valorilor spaniole. Cultura evoluează şi, precum s-a întâmplat în Spania, cea mai importantă
forŃă care determină schimbări culturale este, deseori, însăşi dezvoltarea economică”197. După cum
demonstrează Adam Przeworski şi colaboratorii săi198, nivelul de dezvoltare economică a unei Ńări
determină în mod direct stabilitatea unei democraŃii: cu cât acesta e mai ridicat, cu atât cresc şansele ca în
respectiva Ńară durabilitatea unui regim democratic să fie mai mare.

Democratizarea la sfârşitul secolului XX

Începând cu mijlocul anilor ’70, numărul Ńărilor în care există cel puŃin o democraŃie electorală a
crescut aproape continuu, sincopele fiind nesemnificative. În ultimii ani s-a înregistrat o relativă stagnare,
urmată în 2003 de o uşoară scădere a numărului de state democratice. Acest lucru nu înseamnă însă că ne
apropiem de un “al treilea val invers al democraŃiei”, ci, aşa cum arăta în 1996 Larry Diamond, se
conturează mai degrabă o perioadă de echilibru, “în care numărul total al democraŃiilor din lume nici să
nu crească, nici să nu scadă în mod semnificativ. Exact într-o asemenea perioadă de stagnare se pare că
tocmai am intrat”199. În statele în care condiŃiile erau favorabile, democraŃia deja s-a instaurat, iar
perturbările care apar se petrec în zonele unde consolidarea democratică este încă foarte dificilă. Larry
Diamond identifică trei fenomene majore care sunt defavorabile formării unui “al treilea val invers al
democraŃiei”. În primul rând, forŃele armate sunt din ce în ce mai puŃin tentate să preia puterea în stat din
diferite motive (lipsa sprijinului popular; sancŃiunile internaŃionale; controlul civil asupra armatei;
neîncrederea în propria capacitate de a gestiona viaŃa politică, economică şi socială); apoi, chiar şi în
cazurile în care consolidarea democratică a fost greoaie, populaŃia nu a dat semne că ar valoriza regimuri
nedemocratice; şi, în al treilea rând, nu a apărut – la nivel global – nici o ideologie rivală, capabilă să
ameninŃe sistemul politic democratic200.
În actuala perioadă de stagnare, în care “cel de-al treilea val al democraŃiei” şi-a pierdut din forŃa
sa expansivă este nevoie nu de a căuta extinderea democraŃiei în zone unde condiŃiile existente o fac

196
Vezi Ibidem.
197
Ibidem, p.36.
198
Vezi Adam Przeworski, Michael Alvarez, José Antonio Cheibub şi Fernando Limongi, “Ce determină trăinicia
democraŃiilor?”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao
Tien, ed.cit..
199
Larry Diamond, “A luat sfârşit cel de-al treile val al democraŃiei?”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr. 1, aprilie
2002, p.53.
200
Vezi Ibidem, pp. 53-54.
deocamdată improbabilă, ci de a consolida câştigurile existente deja, de a uşura procesul de tranziŃie şi de
a face posibilă o democratizare cât mai profundă a statelor în care s-a instaurat un regim democrat, fie el
şi doar unul minimal. “În această lume care începe să îşi revină din euforia care a urmat schimbărilor,
trebuie să adoptăm o perspectivă obiectivă şi rece asupra viitorului democraŃiei şi să admitem
posibilitatea ca acest uriaş al treilea val de democratizare, care a adus democraŃie în aproximativ 40 de
Ńări, să îşi piardă dinamismul exterior şi să treacă de la o etapă de expansiune la una de consolidare”201.
Problemele consolidării democraŃiilor din cel de-al treilea val sunt multiple, şi de multe ori diferite de cele
ale Ńărilor democratizate anterior. Huntington aminteşte câteva dintre aceste dificultăŃi: apelul la elemente
ce exacerbează clivajele segmentale existente în societate şi care duc către diferite tipuri de conflicte
etnice, religioase, rasiale, tribale sau lingvistice; apelul la teme naŃionaliste care întreŃin conflictele
externe; relaxarea normelor sociale şi apariŃia unor stări anomice (infracŃionalitate crescută, nerespectarea
normelor morale, etc); posibilitatea ca democraŃia să se erodeze din interior atunci când diferiŃi actori
manipulează instrumentele politice pentru a se transforma în lideri autoritari; posibilitatea ca alegerile să
fie câştigate de mişcări politice antisistem, antidemocratice, sau ca executivul să devină excesiv de
puternic, subordonându-şi instituŃiile poltice, inclusiv legislativul202.
Perioada de tranziŃie de la un regim nedemocratic către o democraŃie consolidată este marcată de
numeroase evenimente, care, dacă nu sunt gestionate într-un mod satisfăcător, pot duce la apariŃia unor
insatisfacŃii majore faŃă de democraŃie şi la erodarea încrederii şi a legitimităŃii acordate unui regim
democratic. Larry Diamond consideră că pot fi identificate trei surse majore care duc la o scădere a
suportului populaŃiei faŃă de democraŃie, mai ales în timpul tranziŃie către un regim consolidat:
(a) slăbirea şi decăderea domniei legii – “nici o problemă nu înstrăinează cetăŃenii de liderii lor politici şi
de instituŃii şi nu subminează stabilitatea politică şi dezvoltarea economică mai mult decât corupŃia
endemică, larg răspândită în cadrul guvernului şi printre liderii partidelor politice, printre judecătorii şi
oficialii întregii scări ierarhice”203; (b) insuccesele reformelor economice care măresc rata sărăciei şi a
inegalităŃilor sociale şi (c) nepriceperea în gestionarea clivajelor etnice, religioase sau regionale204. Priori-
tăŃile care trebuie avute în vedere în cadrul procesului de democratizare, şi care conduc către o
consolidare a democraŃiei sunt, în viziunea lui Larry Diamond: diminuarea corupŃiei; întărirea domniei
legii, nu doar prin aparatul coercitiv, ci şi cu ajutorul unor politici democratice; întărirea partidelor
politice şi democratizarea lor; dezvoltarea unui stat capabil să răspundă mai bine cerinŃelor şi nevoilor
societăŃii205.
Extinderea, fără precedent, a procesului de democratizare în anii ’90 a dus la apariŃia a numeroase
state care s-au confruntat cu schimbări structurale majore. Faptul că, cel puŃin declarativ, multe Ńări şi-au
însuşit ca ideal politic democraŃia a făcut ca perioada posterioară regimului nedemocratic să capete o
atenŃie deosebită. Au apărut numeroase articole, lucrări şi analize privitoare la tranziŃia către o democraŃie

201
Samuel P. Huntington, “DemocraŃie pe termen lung”, în Cum se consolidează democraŃia, coordonatori: Larry Diamond,
Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien, p.42.
202
Vezi Ibidem, pp. 43-48.
203
Larry Diamond, “Assessing Global Democratization a Decade After the Communist Collapse”, în Romanian Journal of
Political Science, vol. 2, nr. 2, sept. 2002.
204
Vezi Ibidem, pp. 8-12.
205
Ibidem, p.12.
stabilă, constituind ceea ce Thomas Carothers206 numeşte a fi o veritabilă “paradigmă a tranziŃiei”.
Paradigam tranziŃiei a fost însuşită de mulŃi cercetători şi analişti ai fenomenului democratizării, ea
fundamentându-se pe câteva trăsături esenŃiale. Pentru Carothers207, aceste premise fundamentale care au
stat la baza înŃelegerii – prin prisma acestei paradigme – a evenimentelor politice din ultima perioadă a
celui de-al treile val al democraŃiei sunt: (a) “orice Ńară care renunŃă la un regim dictatorial poate fi
considerată o Ńară în tranziŃie către democraŃie. Mai ales în prima jumătatea a anilor ’90, când ritmul
schibărilor politice se accelera (…) foarte mulŃi (…) au aplicat, aproape din reflex, eticheta de «Ńară în
tranziŃie» oricărui stat ex-autoritar care încerca o formă oarecare de liberalizare politică”208; (b) tranziŃia
se desfăşoară etapizat, urmând riguros anumite faze succesive – o primă etapă de deschidere în care, în
interiorul regimului politic nedemocratic apar fisuri ce permit începutul liberalizării şi apariŃia liderilor
politici care doresc schimbarea; apoi, a doua etapă este procesul de schimbare, de înlocuire a vechiului
regim cu un nou sistem politic cu valenŃe democratice şi care promovează instituŃii politice, constituŃie şi
guvern ales în mod democratic, şi ultima etapă – cea a consolidării – văzută ca un proces prin care
democraŃia se întăreşte şi se aprofundează209; (c) “alegerile democratice reprezintă, pentru Ńările care
încearcă să treacă la democraŃie, nu doar piatra de temelie, ci şi unul dintre generatorii cheie ai reformelor
democratice ulterioare”210; (d) democratizarea poate avea loc în orice Ńară, condiŃiile existente nefiind
considerate impedimente de nesurmontat în calea instaurării unei democraŃii stabile; (e) democratizarea
din cadrul celui de-al treilea val are loc în state stabile şi funcŃionale.
Toate aceste premise au fost acceptate cu prea mare uşurinŃă, experienŃa istorică demonstrând că
nu puŃine sunt cazurile când o Ńară care părăseşte un regim nedemocratic nu intră automat într-o tranziŃie
democratică, ci se stabileşte într-o zonă post-autoritară, post-dictatorială, sau post-comunistă, şi care nu
este nici democraŃie şi apoi nici nu demonstraeză prin ceva că s-ar îndrepta spre o democraŃie consolidată.
Spre exemplu, Richard Rose, William Mishler şi Christian Haerpher consideră că “este nerealist să ne
aşteptăm că alegerile făcute vor produce o democraŃie ideală. În lumina transformărilor din ultimul
deceniu, este de asemenea o greşeală să ne închipuim că nimic nu s-a schimbat în mod fundamental.
Totuşi (…) alternativele pentru schimbarea regimului sunt multiple, iar democraŃia nu este decât unul
dintre rezultatele posibile”211. Desfăşurarea unui proces de tranziŃie de multe ori nu se produce conform
etapelor mai sus amintite, existând perioade de progres şi de regres. Apoi, alegerile nu au fost întotdeauna
o garanŃie în sine a democraŃie, ele putând fi un mijloc prin care să ajungă la putere forŃe politice
nedemocratice. Variabilele de mediu precum dezvoltarea economică, trecutul istoric, datul cultural pot
influenŃa decisiv democratizarea şi pot constitui un obstacol insurmontabil. Trebuie amintit de asemenea
şi faptul că Ńările care abordează un regim nedemocratic nu întotdeauna au avut – sau nu mai păstrează –
structurile unui stat coerent, stabil şi funcŃional.
Având în vedere cele expuse mai sus, atunci când se analizează perioada ultimelor decenii, când
numărul Ńărilor considerate a fi democratizate sau în proces de democratizare a crescut extraordinar,
trebuie să se Ńină seama de faptul că “majoritatea Ńărilor celui de-al treilea val nu au devenit democraŃii
206
Vezi Thomas Carothers, “Sfârşitul paradigmei tranziŃiei”, în Revista română de ştiinŃe politice, vol. II, nr. 1, aprilie 2002.
207
Ibidem, pp.170-173.
208
Ibidem, p.170.
209
Vezi Ibidem, p.171
210
Ibidem, p. 172.
211
Richard Rose, William Mishler şi Christian Haerpher, DemocraŃia şi alternativele ei, Editura Institutul European, Iaşi,
2003, p. 61.
relativ funcŃionale şi nici măcar nu par să continue sau să aprofundeze progresele democratice limitate pe
care le-au reuşit. (…) Cele mai multe din Ńările «în tranziŃie» nu sunt nici dictatoriale, nici înscrise în mod
clar pe drumul către democraŃie. Ele au intrat într-o zonă politică gri (…) deşi au unele atribute ale vieŃii
politice democratice, incluzând un spaŃiu politic, chiar dacă limitat, pentru partidele de opoziŃie şi
societatea civilă independentă, în paralel cu existenŃa alegerilor libere şi a constituŃiilor democratice,
aceste Ńări suferă încă de deficienŃe grave ale democraŃiei, printre care se numără reprezentarea slabă a
intereselor cetăeneşti, nivelul scăzut de participare politică, alta decât votul, legitimitatea incertă a
procesului electoral, încerderea scăzută a opiniei publice în instituŃiile statale şi performanŃa instituŃională
constant slabă”212.

Teme de verificare:
1. Valurile democratizării în analiza lui Samuel Huntington
2. Democratizarea şi modelul cultural
3. Obstacole ale democratizării la sfârşitul secolului XX
4. Caracteristici ale “paradigmei tranziŃiei” şi limite ale acesteia

Bibliografie

Jeffrey C. Isaac, DemocraŃia în vremuri întunecate, Editura Polirom, Iaşi, 2000

Robert A. Dahl, Poliarhiile. Participare şi opoziŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2000
Robert A. Dahl, DemocraŃia şi criticii ei, Editura Institutul European, Iaşi, 2002
Robert Dahl, Despre democraŃie, Editura Institutul European, Iaşi, 2003
Giovanni Sartori, Teoria democraŃiei reinterpretată, Editura Polirom, Iaşi, 1999
David Held, Modele ale democraŃiei, Editura Univers, Bucureşti, 2000
Anthony Arblaster, DemocraŃia, Editura Du Style, Bucureşti, 1998
John H. Hallwoell, Temeiul moral al democraŃiei, Editura Paideia, Bucureşti, 2000
Friedrich A. Hayek, ConstituŃia libertăŃii, Editura Institutul European, Iaşi, 1998
Guy Hermet, Poporul contra democraŃiei, Editura Institutul European, Iaşi, 1998
Arend Lijphart, Modele ale democraŃiei, Editura Polirom, Iaşi, 2000
Arend Lijphart, DemocraŃia în societăŃile plurale, Editura Polirom, Iaşi, 2002
Larry Diamond, Yun-han Chu, Marc F. Plattner, Hung-mao Tien (coord.), Cum se consolidează
democraŃia, Editura Polirom, Iaşi, 2004
Richard Rose, William Mishler şi Christian Haerpher, DemocraŃia şi alternativele ei, Editura Institutul
European, Iaşi, 2003

212
Thomas Carothers, “Sfârşitul paradigmei tranziŃiei”, p.174.
Probleme fundamentale ale unităŃii de curs
a) Conceptul de comunicare politică;
b) NoŃiunile de limbă – limbaj – limbaj politic;
c) Modele ale comunicării politice;
d) Discurs, slogan, zvon, dezbatere politică televizată.

Scopul şi obiectivele unităŃii de curs

a) Însuşirea noŃiunilor de bază ale comunicării politice;
b) Familiarizarea cu modele clasice şi moderne ale comunicării şi limbajului politic;
c) Formarea deprinderilor necesare pentru elaborarea unor modalităŃi de comunicare
politică;
d) IniŃierea unor investigaŃii practice în domeniul comunicării politice.

ModalităŃi de evaluare
a) Testarea cunoştinŃelor cu privire la modalităŃile de comunicare politică;
b) Elaborarea unui proiect de cercetare practică axat pe problematica comunicării
politice.