Universitatea Babes - Bolyai

Master Tehnici, Sem II

Proiect Psihodiagnostic

TULBURAREA BIPOLARA SI TULBURARILE

INRUDITE

STUDENTI: Androne Mihai

Ciurdas Rebeca Persida
Frasin Mihaela
Mogosan (Lacatus) Gabriela
 Tulburarea bipolara este caracterizata de episoade de manie sau hipomanie, cu sau fara
una sau mai multe episoade de depresie (Ghaznavi & Deckersbach, 2012).

Costurile directe și indirecte asociate bolii sunt semnificative, între 70% și 95% dintre cei
diagnosticați cu tulburare bipolară au recăderi chiar și în condițiile în care urmează tratament.
Tulburările din această categorie nosologică reprezintă a șasea cauză de dizabilitate la nivel
mondial (Miklowitz & Johnson, 2006). Deteriorarea funcționării, exacerbată de comorbidități,
este prezentă nu doar în timpul episoadelor, ci și în perioadele dintre acestea, ceea ce duce la
afectare profesională severă. Mai puțin de jumătate dintre cei diagnosticați reușesc să aibă un loc
de muncă (Fagilioni et al., 2005). De asemenea, comparativ cu populația generală, nivelul
educațional este mai redus, iar rata infracționalității este mai mare atunci când tulburarea se
asociază cu consum de substanțe (Fazel et al., 2010). Episoadele afective au efecte pe termen
lung, iar revenirea la nivelul anterior de funcționare, din punct de vedere profesional, social și
familial este dificilă; astfel, la un an după un episod, doar un sfert dintre cei care se recuperează
reușesc să atingă nivelul anterior de funcționare (Keck et al., 1998). Cu alte cuvinte, in ciuda
tratamentului, rezultatul este variabil, cu multi indivizi experientiind un curs oscilant de
recadere-remitere si functionare deficitara (Gitlin & Micklowitz, 2017).

Persoanele care înregistrează schimbări extreme de dispoziţie, care le afectează

funcţionarea zilnică, familială, socială şi profesională, trecând de la depresii severe la episoade
maniacale sunt diagnosticate ca având o tulburare afectivă bipolară. Aceasta este o boală
episodică, manifestată pe termen lung, cu un risc crescut de suicid (estimat între 17 şi 19%), care
perturbă semnificativ funcţionarea psihosocială a bolnavului, determinând o insuficienţă severă a
calităţii vieţii, atât pentru pacient, cât şi pentru aparţinătorii acestuia (Goodwin, Jamison, 1990;
Goldberg, Harrow şi Grossman, 1995). Potrivit DSM IV, între 0,5 şi 1,2% dintre populaţie suferă
de tulburare bipolară, iar această boală survine într-un procent mult mai ridicat la rudele de
gradul I ale persoanelor cu tulburare bipolară, decât în populaţia generală. Debutul clinic este
precedat de obicei de fluctuaţii haotice în starea de spirit şi în comportamentul bolnavului, care
generează grave probleme/deficite profesionale şi sociale.

La ora actuală, depresia bipolară sau depresia maniacală, o condiţie care continuă să
rămână subdiagnosticată din punct de vedere al morbidităţii, reprezintă una dintre cele mai mari
provocări ale psihiatriei moderne. Episoadele depresive, componenta cea mai răspândită a
tulburărilor bipolare, sunt în special debilitante, se asociază cu diverse comorbidităţi psihiatrice
(abuz de substanţe, handicap funcţional), iar mortalitatea creşte din cauza sinuciderii timpurii, a
accidentelor şi a bolilor ulterioare.

Tulburările bipolare si tulburarile inrudite

• Tulburarea bipolară I se caracterizeaza prin prezența a cel puțin un episode maniacal

acompaniate de regulă de episoade depresive majore.
• Tulburarea bipolară II se caracterizează prin prezența a cel putin un episode
hipomaniacal fara prezența episoadelor maniacale.
• Tulburarea ciclotimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de numeroase perioade de
simptome hipomaniacale care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal, şi
numeroase perioade de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod
depresiv major
• Tulburarea bipolară fără nici o altă specificaţie se referă la tulburările cu elemente
bipolare care nu satisfac criteriile pentru nici una din tulburările bipolare specifice
Alte tulburări afective:
• tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;
• tulburarea afectivă indusă de o substanţă;
• tulburarea afectivă fără nici o altă specificaţie.
Diagnostic diferential:
• Tulburarea Depresivă Majoră
• Tulburarea de Anxietate Generalizata, Atac de panică, Stres Post Traumatic, alte Tulb.
de Anxietate (pot fi comorbide) – atenție la istoricul simptomelor
maniacale/hipomanicale, diferentierea intre ruminație și presiunea gîndirii.
• Tulburarea Bipolară indusă de o substanță.
• ADHD – atenție multe simptome (presiunea de a vorbi, presiunea gandurilor,
distractibilitate) se suprapun dar ne uitam daca e un episod distinct, o schimbare
marcantă si accentuata.
• Tulburarea de personalitate.(instabilitate emoționala, iritabilitate) - ne uitam daca e un
episod distinct, o schimbare marcantă si accentuata.
• Tulburări cu iritabilitate proeminenta – atenție la evaluarea atentă a episoadelor
manicale/hipomaniacale/mixte
Diagnosticul si tratament in tulburarile bipolare:
Interventia CBT in tulburarea bipolara se administreaza in special in perioadele de eutimie si
avand ca scop prevenirea fluctuatiilor de dispozitie afectiva. In toate studiile efectuate
psihoterapia a fost administrata concomitent cu medicatia. Interventia CBT amelioreaza
simptomele depresive si prevenirea intrarii in episoade acute.(Lam et. al, 2010).

Structura terapiei

Interventia CBT se face concomitent cu medicatia dar nu reprezinta interventie pentru

complianta la medicatie. Desi pt clinician nevoia de stabilitate a dispozitiei si activitatilor e
evidenta aceasta perspectiva nu e impartasita de client. Clientul simte in aceasta abordare
limitarea libertatii si a spontaneitatii lui.

1. Psihoeducatie: legatura stres-vulnerabilitate si experientele bipolare

2. Abilitati cognitiv-comportamentale de identificare a semnelor de avertizare.

3. Importanta rutinei si a somnului.

4. A face fata vulnerabilitatilor de lunga durata (autonomie ridicata, comportamente dedicate

relizarilor extreme)

Evaluarea

- atmosfera de descoperire ghidata

- colaborare in identificarea scopurilor terapiei (respectand autonomia clientului)

- abordarea didactica la inceputul terapiei duce la esec in angajamentul fata de terapie (persoanle
cu BD de obicei sunt autonome, perfectioniste, high achivers)

- elaborarea unei harti a vietii (paternurile bolii, stresului ocupational, educational, realizari)

Instrumente de evaluare

Evaluarea dispozitiei afective:

Beck Depression Inventory (Second Edition; BDI-II; Beck et al., 1996)
The Altman Self Rating Mania Scale (ASRM; Altman et al., 1997)
The Beck Hopelessness Scale (BHS; Beck and Steer, 1988)
Hamilton Rating Scale for Depresion (HDRS, 1960)

Evaluare simpomatologiei bipolare:

 The Internal States Scale (ISS; Bauer et al., 2000)
Evaluarea sitilului cognitiv:
The Hypomania Interpretations Questionnaire (HIQ; Jones et al., 2006)
Recuperare:
The Bipolar Recovery Questionnaire (BRQ; Jones et al., 2013)
Calitatea vietii:
The Brief Quality of Life in Bipolar Disorder (QoL.BD; Michalak and Murray, 2010)
Evaluarea semnelor de atentionare si a stilului de cooping:
Early Warning Signs Checklists (Lobban et al., 2011)
The Coping with Prodromes Interview (Lam et al., 2001)
(Tyler, E. & Jones, S., 2015)

Dintre testele de mai sus prezentam mai in detaliu urmatoarele:

Hamilton Rating Scale for Depression (HRSD, 1960). Scala Hamilton are 17 itemi, introdusa
de Hamilton in 1960. Scala nu poate fi folosită pentru a stabili un diagnostic dar poate fi folosită
pentru evaluarea gradului de severitate la pacienţii la care depresia a fost deja diagnosticată.
Utilizare:Este folosită de evaluator după conversaţia cu pacientul. Informatiile se aduna pe baza
unui interviu nestructurat. Se recomanda 2 clinicieni.
Cotare:Este suficientă însumarea scorurilor obţinute la diferiţi itemi.
Validare:Analiza funcţională a lui M. Hamilton a pus în evidenţă 3 factori principali: încetinire,
apatie; simptome somatice; anxietate.
Validitatea de conţinut este de 0.84-0.90 şi prezintă corelaţii ridicate cu alte scale.
Critici:
- introducerea de prea multe simptome somatice
- administrarea ei necesita un anumit grad de expertiza clinica
- din nefericire e utilizata in mai multe variante (17 itemi, 21 itemi, 24 itemi), treptat cea cu 21
itemi a devenit standard
Exemplu itemi :
1. Starea depresiva (tristeţe, deznădejde, lipsa de interes)

0 - lipseşte
1 - pesimism, tristeţe, deznădejde
2 - accese de plâns ocazionale
3 - accese de plâns frecvente
4 - pacienutl dezvolta aceste stări numai in timpul comunicării (verbale si non-verbale)
 3. Ideea de "suicid"

1 - lipseşte
2 - simte ca viata nu trebuie trăita
3 - isi doreşte sa fie mort sau orice gand despre o posibila idee de suicid
4 - tentative de suicid
(Vrasti, R., 2008)

Beck Depression Inventory (BDI) Este o scala dezvoltata de Aron T. Beck si colaboratorii, are
21 de itemi, evaluat in patru grade diferite de severitate de la 0-absent la 3-sever. Comparativ cu
Hamilton contine mai multe simtome depresive si mai putine somatice.
Utilizare: Inventarul se administreaza subiectului care il citeste singur, si coteaza singur alegerile
sale.
Validare: Beck si colab, 1981 au demonstrat scoruri inalte ale consistentei interne prin corelatiile
dintre scorul fiecarui item si scorul total, sau metoda test-retest.
Beck recomanda un scor de peste 13 peste care se poate considera ca subiectul are o stare
depresiva.
Critici: - contine multe aspecte cognitive ale depresiei ceea ce face ca aceasta scala sa fie
predilecta pentru evaluarea schimbarilor sub interventia psihoterapiilor cognitiv-
comportamentale in tulburarile depresive. (Vrasti, R., 2008)

Exemplu de itemi:
1                    0 - nu sunt trist

1 - sunt trist sau am o dispoziţie apăsătoare

2 - tot timpul sunt trist şi nu pot ieşi din starea aceasta

3 - mă simt atât de trist şi de nefericit încât nu mai pot să suport

2                    0 - viitorul nu mă sperie în mod deosebit

1 - viitorul mă sperie

2 - simt că nu pot să aştept nimic de la viitor

3 - cred că viitorul meu este fără speranţă şi că situaţia mea nu se va schimba

3                    0 - nu simt ca aş fi eşuat

 1 - am impresia că am mai multe nereuşite decât alţii

2 - făcând un bilanţ al vieţii mele, îmi văd şirul eşecurilor

3 - ca om, consider că am eşuat total ( în relatia cu părinţii, partenerul, copiii).

The Altman Self Rating Mania Scale (ASRM; Altman et al., 1997):
- este o scala de 5 itemi de evaluare a simptomeleor manicale si severitatea acestora
- itemii sunt compatibili cu criteriile DSM-IV
- coreleaza semnificativ cu Clinician Rating Scale for Mania (CARS-M), Young Mania Rating
Scale (YMRS)
- instrument ce faciliteaza evaluarea in vederea psihodiagnosticului simptomelor hipomaniacale
Utilizare: autoadministrare
Cotare: se insumeaza scoruluile la itemi
Propietati Psihometrice : Specificitate 85.5 si Sensitivitate 87.3
Exemplu itemi:
1. Please read each group of statements/question carefully.
2. Choose the one statement in each group that best describes the way you (the individual
receiving care) have been feeling for
the past week.
Question 1 Item score
q 1 I do not feel happier or more cheerful than usual.
q 2 I occasionally feel happier or more cheerful than usual.
q 3 I often feel happier or more cheerful than usual.
q 4 I feel happier or more cheerful than usual most of the time.
q 5 I feel happier of more cheerful than usual all of the time
Question 4
q 1 I do not talk more than usual.
q 2 I occasionally talk more than usual.
q 3 I often talk more than usual.
q 4 I frequently talk more than usual.
q 5 I talk constantly and cannot be interrupted

Intervențiile psihologice (psihoterapiile) eficiente în tulburarea afectivă bipolară sunt:

• Terapia centrată pe familie (FFP)

• Terapia interpersonală și de ritm social (IPSRT)
• Terapia cognitiv-comportamentală (CBT/CT)

Recomandările de psihoterapii pentru tulburarea bipolară sunt bazate pe cele patru ghiduri clinice
„evidence-based” de referință internațională pentru tratarea tulburărilor mintale:
• Ghidul Asociației Psihologilor Americani (APA) [3],
• Ghidul NICE din Regatul Unit [4],
• Recenziile Cochrane [5] și
• Ghidul Societății Psihologilor Australieni (APS) [6].

Sunt menționate intervențiile psihologice eficiente și recomandate de cel puțin 3 din aceste 4
ghiduri clinice .
Lista rămâne, evident, deschisă, dar la acest moment, acestea sunt intervențiile psihologice
recomandate de cele mai multe ghiduri de referință internațională. 
După cum și scrie în Ghidul APA [3]: „Alte tratamente psihologice s-ar putea să fie de asemenea
eficiente [...], dar nu au fost încă evaluate cu aceeași rigoare științifică precum tratamentele de
mai sus.”

Persoanele cu tulburare bipolară, care au și anxietate socială, au tendința să creadă că el sau ea

este ineficient din punct de vedere social și se poate îngrijora că va fi respins în activități sociale
și de asemenea ar putea fi îngrijorat și de respingerea unui partener.

Strategiile de coping folosite de acești oameni pentru a evita sau a reduce anxietatea tind să
perpetueze tulburarea.

CREDINȚE DISFUNCȚIONALE

Persoanele raportează convingeri disfuncționale, cum ar fi: "Sunt lipsit de valoare, incompetent
sauneajutorat "(Dozois et al., 2009, Jarrett et al., 2012). Credințele disfuncționale, în special cele
legatede perfecționism, autonomie și autocritică, sunt, de asemenea, asociate cu tulburarea
bipolară (Alloyși colab. 2009, Pavlickova și colab. 2013). Convingerile asociate cu anxietatea
sunt în general caracterizate de amenințare, pericol și / sau vulnerabilitate. Persoanele cu
tulburare de anxietate socială pot avea gândul, "Ceea ce spun probabil va suna stupid" (Schulz et
al., 2008), și persoanele cu tulburare de panică pot observa că pulsul lor este mare și au gândul că
ceva nu este în neregulă cu inima lor

(Teachman și colab., 2010). Persoanele care se luptă cu abuzul de substanțe pot aproba astfel de
credințe ca "Viața fără folosirea substanțelor este plictisitoare" sau "Nu merit să recuperez"
(Crits-Christoph et al., 2003).

Sprijinul pentru medierea cognitivă în studiile de tratament a fost găsit pentru un număr
detulburări depresive majore (Quilty et al., 2008), tulburare bipolară (Totterdellși colab. 2012),
tulburări psihotice (Staring et al., 2013), tulburare de anxietate generalizată (Donegan &Dugas
2012).

Model de aplicație generală –generic cognitive model (GCM), care se bazează pe cercetarea
fundamentală a proceselor cognitive și comportamentale comune (Harvey et al., 2004, Mansell și
colab., 2009), specifică patru interacțiuni componente: situația, credința , concentrarea și
comportamentul maladaptiv.

Modelul propune ca psihopatologia să fie inițiată și menținută atunci când schema este
activată,componentele (de exemplu, credințe, focalizare și comportament maladaptiv) sunt
declanșate de stimuli și ele interacționează. Stimulii declanșatori pot reflecta un spectru larg de
evenimente posibile, variind de la evenimente externe, cum ar fi respingerea sau abandonarea,
lipsa unui examen sau concedierea.

ASPECTE PROBLEMATICE CARE POT SĂ APARĂ ÎN PROCESUL DE EVALUARE

ȘI MODALITĂȚI DE GESTIONARE ALE ACESTORA

Alți factori comuni care precipită recurențele depresiei și manie includ întreruperea
medicamentelor, perioadele de somn ,privarea, abuzul de substanțe și suprasolicitarea
(Wehr, Sack & Rosenthal, 1987; Wehr & Wirz-Justice, 1982; Brown și colab., 2001).

1.Acești precipitanți pot apărea ca urmare a schimbărilor de locuri de muncă, a călătoriilor,

nașterea unui copil și orice altceva care modifică ciclul de somn / trezire. Toate acestea
evenimentele ar trebui să fie bine gândite și documentate pe harta vieții. Este util un exercițiu
pentru ca oamenii să înceapă să vadă un alt mod de viață. Sprijinul persoanelor din familie de
asemenea este foarte important, de ex: în perioadele când un bebeluș se trezește des noaptea,soțul
sau soția să ajute cu această sarcină, astfel încât să nu apară suprasolicitarea unei persoane cu
tulburare bipolară. Fișa de sinteză a simptomelor sensibilizează oamenii la schimbări cognitive,
comportamentale și fizice care apar în timpul depresiei, maniei și hipomaniei. Aceste stări
simptomatice sunt contrasate cu stări eutimice sau normale, astfel încât pacientul să poată începe
să distingă schimbările legate de boală de fluctuațiile normale.

2.Terapeuții trebuie să împărtășească îngrijorarea față de pacienți, să zâmbească și să nu fie

neutri.Dacă pacientul nu simte deschidere față de terapeut , el o să abandoneze ședințele de
terapie în scurt timp.
3.Renunțarea la comportamentele dăunătoare:

Atunci când oamenii cu tulburări bipolare vin la terapie, vin cu unele încurajări de la medici,
terapeuți sau membri ai familiei. Când sunt gata să ia acest pas în tratamentul pe care îl au, vor
spune cu sinceritate că ei vor face tot ce este necesar pentru a preveni recidiva. Cu toate acestea,
în realitate,ei nu știu întotdeauna ce implică acest lucru. Cei mai mulți nu știu nici ei ce vor, și
va trebui să renunțe la multe lucruri pentru a obține o stabilitate mai mare. Și atunci când ei
află, deseori nu sunt foarte fericiți. De exemplu, adolescenții urâsc să renunțe la noapțile târzii,
adulții urâsc să renunțe la alcool și nimeni nu vrea să continue TERAPIA COGNITIV-
COMPORTAMENTALA .Este util ca pentru ei, să se precizeze cu exactitate beneficiile
ședințelor și tot ceea ce se va face, va fi spre folosul lor.În final, ei trebuie să decidă pentru ei
înșiși.

4.Cuvântul cheie în tulburarea bipolară este Echilibrul.

Contează foarte mult partea de manageriere a timpului și a activităților personale.Pentru a

micșora șansele de recidivă, vor trebui să-și regleze ciclul de somn / trezire, să limiteze consumul
de alcool și consumul de droguri recreaționale și să evite suprastimularea. Unii vor vedea
acest lucru ca o pedeapsă pentru a avea această boală. Discuția lor cu acestă idee îi poate
determina să-și schimbe percepția cu privire la cantitatea de restricție necesară și poate provoca
temporar aderență la sugestiile terapeutice.

5.Întocmirea unei diagrame Life –Chart ptr unii pacienți poate fii dificilă.

Dacă un individ a avut numeroase episoade de boală, structurarea unei scheme de viață poate fi
dificilă. În alte cazuri, cursul tulburării bipolare nu începe cu un episod clar definit, distinct de
depresie sau de manie. S-ar putea să fii existat probleme la școală, acasă sau la locul de muncă,
sau s-ar fi putut întâmpla dificultăți în obținerea acestora împreună cu alții. Este, de obicei, cel
mai ușor să începeți cu cel mai recent episod și să lucrați înapoi în timp.De asemenea, este de
ajutor pentru pacient șă încerce să își amintească spitalizările sau vizitele de urgență și să
folosiți aceste evenimente ca puncte de referință pentru episoade. Revizuirea dosarelor medicale
sau discutarea cu membrii familiei poate ajuta, de asemenea, pentru realizarea unei diagrame de
viață.

6. MONITORIZAREA TRATAMENTULUI ȘI A STILULUI DE VIAȚĂ , SUNT DIFICILE

Mici acțiuni preventive pot fi benefice pentru a recâștiga stabilitatea.DE EXEMPLU, să evite
pierderea somnului, monitorizarea medicamentelor e necesară mai mult pentru a evita dozele
ratate, să limiteze stimulentele cum ar fi cofeina sau zgomotul, și să ia măsuri pentru a reduce
stresul.Dacă aceste măsuri sunt insuficiente și simptomele persistă sau se înrăutățesc în forme
moderate sau severe, se cere să se consulte doctorul și terapeutul fie la telefon , fie la birou.

7. Distingerea ideilor maniacale de ideile creative

Doar pentru că o persoană se simte creativă nu înseamnă că el sau ea devine maniac. Cu toate
acestea, creșterea energiei și fluiditatea gândului vine cu o hipomania ușoară și facilitează
gândirea creativă și stimulează acțiunile de rezolvare a problemelor. Excitația asupra ideilor și
posibilităților noi poate lumina o persoană și starea ei de spirit. Aceste schimbări pot să fie
confundate cu simptomele maniei, mai ales în cazul celor care au trecut printr-o perioadă lungă
de depresie.Foaia de lucru Symptom Summary Worksheet poate ajuta persoana și medicul sau
terapeutul ei, pentru a evalua aceste situații. Majoritatea oamenilor ar prefera să nu devină
maniaci. Revizuirea listei de simptome maniacale poate reasigura pacientul că el sau ea este doar
fericit/ă și nu hipomanic/ă; astfel, ideile noi nu trebuie să fie suspecte. Dacă o revizuire arată că
mai multe simptomele sunt prezente, chiar dacă doar într-o măsură ușoară, ar fi cel mai bine să le
monitorizeze îndeaproape și să evite luarea de măsuri cu privire la orice plan nou până când
pacientul era sigur că nu a fost influențat de manie.

8.TRISTEȚE SAU DEPRESIE? DIFICULTĂȚI ÎN EVALUAREA SIMPTOMELOR

În schimb, există și alte stimuli decât boala care poate produce experiențe subiective similare
simptomelor. De exemplu,modificările în programul de lucru care reduc somnul pot cauza
oboseală . Modificările hormonale premenstruale pot provoca starea de spirit și creștere în
greutate. Să fii singur sau să asculți cântece triste poate face o persoană să fie deprimată. Și
oamenii neplăcuți la locul de muncă pot reduce motivația de a fi acolo. Aceste circumstanțe sunt
toate în limitele normale ale omului și nu indică neapărat depresia.

9. În mod similar, o veste bună poate face o persoană să se simtă fericită și poate chiar euforică
pentru o vreme, în funcție de tipul de eveniment. Vorbind cu oameni interesanți sau văzând noi
locuri pot stimula idei noi.Anticiparea evenimentelor plăcute sau incitante poate face dificilă
odihna. Găsirea unui nou partener romantic poate stimula atracția sexuală.În timp ce acestea ar
putea fi simptome ale maniei, dacă acestea sunt tranzitorii și nu apar simultan, ele sunt, probabil,
normale răspunsuri la lucrurile bune din viață.

Dacă graficii de stare (MOOD GRAPHS) sunt utilizați pentru a monitoriza atât modificările
simptomelor, cât și circumstanța care înconjoară aceste schimburi, pot fi trase conexiuni între
cele două și acestea ajută pacientul și medicul să înțeleagă mai bine natura fluctuațiilor de
dispoziție. Diferențele pot fi găsite de obicei între schimbările simptomelor și factorii de stres,
respectarea incompletă a somnului și pierderea ciclului hormonal.
Concluzii si directii viitoare

Cunoaşterea celor mai noi şi mai eficiente terapii pentru tulburarea bipolară reprezintă o
obligaţie profesională pentru fiecare specialist în sănătate mintală, fie acesta medic psihiatru sau
psiholog. Depresia bipolară constituie o provocare pentru psihiatria modernă şi în ceea ce
priveşte prevenirea recurenţelor. Aceasta presupune un tratament de lungă durată (menţinut la
doza minimă eficientă), bazat pe o monitorizare atentă a evoluţiei pacienţilor şi a efectelor
secundare potenţiale induse de medicaţia timostabilizatoare, antipsihotică şi antidepresivă.
Tratamentul pe termen lung necesită o monitorizare corectă şi în vederea depistării rapide a
tendinţelor de viraj dispoziţional indus medicamentos şi a recăderilor. De asemenea, este
importantă identificarea, excluderea sau tratarea principalilor factori care anunţă o posibilă
recădere precum: apariţia insomniei sau a tulburărilor de somn care modifică calitatea acestuia;
existenţa unor evenimente psihostresante sociale sau personale recente; discontinuarea
tratamentului (inclusiv a schimbării unui medicament sau a modificării dozelor), ca şi existenţa
unor comorbidităţi somatice, care impun asocieri terapeutice susceptibile să inducă mania sau
depresia.

Mintea in tulburarea bipolara, fie maniacala sau depresiva, nu este tacuta niciodata.
Pacientii cu aceasta tulburare lupta si tind sa rumineze in starile depresive, exact ca cei cu episod
depresiv major. Unic pentru tulburarea bipolara este constatarea ca pacientii cu tulburarea
bipolara rumineaza privind lucruri pozitive in starile hopomaniacale si posibil maniacale, ceea
ce poate ridica cateva intrebari.

Bibliografie:

Fazel S., Lichtenstein P., Grann M., Goodwin G.M., Langrstom N. (2010). Bipolar disorder and
violent crime:new evidence from population-based longitudinal studies and systematic review.
Arcives of General Psychiatry 9:931-8

Garnefski N., & Kraaij, V., (2006). Cognitive emotion regulation questionnaire-development of
a short 18-item version (CERQ-short). Personality and Individual Differences 1045-1053

Gitlin, M. J., & Miklowitz, D. J. (2017). The difficult lives of individuals with bipolar disorder:
A review of functional outcomes and their implications for treatment. J Affect Disord 147-154
Gruber, J., Eidelman, P., Johnson, S.L., Smith, B., Harvey, A.G., (2011). Hooked on a feeling:
rumination about positive and negative emotion in inter-episode bipolar disorder. Journal of
Abnormal Psychology 120,956–961.

Martinez-Aran A., Vieta E., Reinares , M., Colom, F., Benabarre, A., Goikolea,J.M., Comes, M.,
Salamero. (2004). Cognitive function across manic or hypomanic, depressed, and euthymic
stated in bipolar disorder. Am J Psychiatry, 161(2):262-70

Johnson, S.L., Gruber, J., Eisner, L., 2007. Emotion and bipolar disorder. In: Rottenberg, J.,
Johnson, S.L. (Eds.), Emotion and Psychopathology: Bridging Affective and Clinical Science.
American Psychological Association, Washington, DC.

Johnson S., McKenzie, G., McMurrich, S. (2008) Ruminative Responses to Negative and
Positive Affect Among Students Diagnosed with Bipolar Disorder and Major Depressive
Disorder. Cognitive Therapy and Research, 32:702-713

Miklowitz D., J., Johnson S.L. (2006). The psychology and treatment of bipolar disorder. Annual
Review of Clinical Psychology, 2:199-235

Pavlickova H, Varese F, Smith A, Myin-Germeys I, Turnbull OH, Emsley R, (2013). The

dynamics of mood and coping in bipolar disorder: longitudinal investigations of the inter-
relationship between affect, self-esteem and response styles.

Thomas J, Knowles R., Tai, S., Bentall, R. P. (2007). Response styles to depressed mood in
bipolar affective disorder. J Affect Disord.

Vrasti R., 2008, Masurarea Sanatatii Mintale (carte in curs de aparitie)

Lam, DH et. al, (2010) Cognitive Therapy for Cognitive Disorder.

file:///C:/Users/HP/Downloads/APA_DSM5_Level-2-Mania-Adult.pdf