1

CONCEPTUALIZAREA

Lector univ.dr. Diana Cândea

e-mail: dianacandea@psychology.ro
 2

CONCEPTUALIZAREA
 3

CONCEPTUALIZAREA ÎN CBT

Conceptualizarea= o explicaţie sau o interpretare pentru

simptomele/problemele clientului/clientei.

Nivelurile conceptualizării:

• simptom (conceptualizare specifică);

• tulburare/problemă (conceptualizare generală);
• caz.
 4

CONCEPTUALIZĂRI SPECIFICE
Cel mai adesea cu ajutorul modelelor ABC cognitiv și
comportamental:
COPYRIGHT © International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health,
Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca, Romania
COPYRIGHT © International Institute for the Advanced Studies of Psychotherapy and Applied Mental Health,
Babeş-Bolyai University, Cluj-Napoca, Romania

MODELUL ABC - COGNITIV MODELUL ABC - COMPORTAMENTAL

A EVENIMENT / SITUAłIE ACTIVATOARE C CONSECINłE A ANTECEDENTE C CONSECINłE

Principalele emoŃii negative dezadaptative / disfuncŃionale: Stimuli Prelucrări informaŃionale Principalele întăriri pozitive:
! cunoştinŃe procedurale
! autoeficacitate
Principalele comportamente dezadaptative: ! expectanŃe Principalele întăriri negative:

• RezumaŃi pe scurt situaŃia (A) în legătură cu care vă faceŃi probleme (ex. ce ar vedea Printre emoŃiile negative dezadaptative se numără: Principalele pedepse:
o cameră video?)
• A poate fi intern (ex. o emoŃie) sau extern, real sau imaginar • Frica-Anxietatea • Furia-Mânia • Gelozia
• A poate fi un eveniment trecut, prezent sau viitor • Depresia • Ruşinea • VinovăŃia etc.

RezumaŃi pe scurt situaŃia (A) în legătură cu care vă faceŃi probleme (ex. ce ar vedea o ! întăriri pozitive
cameră video?) ! întăriri negative
A poate fi intern (ex. o emoŃie) sau extern, real sau imaginar ! pedeapsă
B-CI (COGNIłII / CONVINGERI IRAłIONALE) D (DISPUTAREA / RESTRUCTURAREA CI) B-CR (CREDINłE RAłIONALE) E (NOUL EFECT) A poate fi un eveniment trecut, prezent sau viitor

EmoŃii negative sau pozitive

funcŃionale: B – COMPORTAMENTUL OPERANT MODIFICAREA ANTECEDENTELOR ŞI A B – NOUL COMPORTAMENT
CONSECINłELOR
Comportamente adaptative:

Pentru a identifica CI urmăriŃi: Pentru a restructura CI întrebaŃi-vă: Pentru a gândi mai raŃional urmăriŃi: EmoŃiile negative funcŃionale
• CERINłE ABSOLUTISTE • Ce efect are această convingere asupra • PREFERINłELE NON-DOGMATICE cuprind de exemplu:
(ex. trebuie absolutist) mea? Mă ajută sau nu? (ex. dorinŃe, aşteptări)
• CATASTROFAREA • Ce dovezi există pentru a susŃine • EVALUAREA CA NEPLĂCERE • Dezamăgirea
(ex. este rău, neplăcut)
(ex. este groaznic, îngrozitor, oribil) credinŃa mea iraŃională? Sunt aceste • Îngrijorarea
• TOLERANłA CRESCUTĂ LA
• INTOLERANłA LA FRUSTRARE dovezi consistente cu realitatea? FRUSTRARE • Supărarea
(ex. nu suport) • Este credinŃa mea logică? (ex. nu îmi place, dar pot să suport şi să mă • TristeŃea
• EVALUAREA GLOBALĂ • Ce trebuie să fac pentru a testa şi bucur de alte lucruri) • Regretul
(ex. Eu (sau ceilalŃi/lumea) sunt rău, lipsit modifica CI conştientizabile şi/sau • EVITAREA EVALUĂRII GLOBALE ŞI • EmoŃii disfuncŃionale mai
de valoare) prelucrările inconştiente care asociază A FOCALIZAREA PE puŃin intense
• ASOCIERI INCONŞTIENTE şi C? COMPORTAMENTUL CONTEXTUAL
/AUTOMATE (ex. fără CI conştiente) (ex. eu sunt o fiinŃă umană care poate greşi în
anumite situaŃii)
ÎNTRE A ŞI C
 5

EXERCITIU

1. Identificaţi o problemă emoţională/comportamentală

mai veche pe care o aveţi. Prezentaţi-o colegului echipă.
2. Colegul: Realizaţi conceptualizarea specifică pe
problema prezentată.
3. Daţi feedback la conceptualizarea primită.
4. Faceţi schimb de roluri.
5. Discutaţi împreună cum v-aţi simţit în ambele roluri.
 6

CONCEPTUALIZAREA GENERALĂ
• Conceptualizarea generală - focalizată pe categoria
nosologică în care se încadrează tabloul clinic al
pacientului.

• Conceptualizarea clinică trebuie să răspundă la 3

întrebări:
− ce probleme are pacientul? (pe baza diagnosticului și evaluării
clinice)
− de ce au apărut aceste probleme? (care sunt mecanismele
etiopatogenetice)
− ce trebuie făcut pentru a ameliora aceste probleme?
 7

CONCEPTUALIZAREA GENERALĂ
• Modelul stres-vulnerabilitate - anumite evenimente
stresante interacţionează cu o stare de vulnerabilitate
generală biologică și/sau psihologică generând tulburările
clinice.
 8

CONCEPTUALIZAREA GENERALĂ
•Caracteristicile esenţiale ale unei conceptualizări clinice
eficiente:
− să fie acceptată de pacient;
− să conceptualizeze teoretic problemele pacientului,
transformând incomprehensibilul în comprehensibil;
− să sugereze existenţa unor tehnici de intervenţie eficiente
în reducerea simtomatologiei.

• Distincţie mit terapeutic (conceptualizarea clinică despre

care nu știm sigur dacă este sau nu adevărată) versus
explicaţie clinică (conceptualizarea clinică se dovedeşte a
fi adevărată – bazată pe teorii validate ştiinţific).
 9

CONCEPTUALIZAREA TULBURĂRII

(Beck, 2008)
 10

EXERCITIU

1. Incercaţi să faceţi o conceptualizare generală a

problemei identificate anterior.
2. Adresaţi întrebările suplimentare necesare.
3. Verificaţi acurateţea conceptualizării cerând feedback
colegului.
 11

CONCEPTUALIZAREA CAZULUI

Elementele conceptualizării cazului:

1. Descrie toate simptomele, tulburările și problemele

clientului.
2. Propune ipoteze cu privire la mecanismele care
cauzează tulburările și problemele.
3. Propune precipitanţi recenţi ai problemelor curente.
4. Propune originile mecanismelor.

Formulare nomotetică vs. formulare idiografică

 12

FUNCŢII ALE CONCEPTUALIZĂRII CAZULUI

Kuyken, Padesky, & Dudley, 2008

 13

ROLUL CONCEPTUALIZĂRII CAZULUI

1. Aduce împreună într-o manieră cu sens și ponderată
probleme/simptome ce par disparate și nerelaţionate;
2. Permite ca problemele să fie prioritizate într-o manieră
utilă
3. Sugerează cele mai potrivite aspecte pentru a fi abordate
în cadrul intervenţiei;
4. Influenţează alegerea tehnicilor și a temelor de casă;
5. Poate prezice următoarele posibile probleme și poate
sugera modalităţi utile de a le aborda;
6. Poate ajuta în înţelegerea dinamicii relaţiei terapeutice;
7. Poate ajuta în înţelegerea problemelor “extra-
terapeutice” și indica cum acestea pot fi abordate;
8. Oferă o “hartă” ce poate ghida tratamentul în explorarea
unor dinamici mai profunde.
 14

EXEMPLU
• În copilărie și adolescenţă, Robert a fost umilit și batjocorit într-o
manieră brutală de tatăl lui (ORIGINI). Ca urmare, Robert a învăţat
schemele “Sunt inadecvat, sunt un ratat” și “Ceilalţi sunt critici,
abuzivi și nesuportivi cu mine” (MECANISME). Aceste scheme au fost
activate recent de evaluarea proastă pe care Robert a primit-o la locul
de muncă (PRECIPITANT). Ca urmare, Robert a început să aibă o
serie de gânduri automate (MECANISME) de tipul “Nu sunt în stare
să fac munca aceasta” și a început să experienţieze anxietate și
depresie (SIMPTOME, PROBLEME) cărora a încercat să le facă faţă
evitând (MECANISM) sarcini în proiecte importante și interacţiunile
cu colegii și superiorii (PROBLEME). Evitarea a condus la faptul că
Robert a depășit câteva deadline-uri (PROBLEMA) lucru ce a atras
critici din partea colegilor și a șefului (PROBLEMA) ceea ce a dus la
un sentiment și mai intens de tristeţe, de lipsă de valoare, auto-
învinovăţire, dar și la un nivel redus de energie și interes în activităţile
cu ceilalţi (SIMPTOME, PROBLEME). Nivelul scăzut de energie și
lipsa de speranţă (PROBLEMA) au făcut ca acesta să nu își mai
urmeze programul zilnic de exerciţii, fapt ce a exacerbat problemele
medicale legate de diabet (PROBLEMA).
 15

EXEMPLU
 16

EXEMPLU
 17

EXERCITIU
• Imaginaţi-vă și construiţi povestea unei persoane care
suferă de anxietate socială.

• Ce întrebări aţi adresa pentru a trece de la modelul

nomotetic la cel idiografic?

• Oferiţi conceptualizarea cazului.

• Solicitaţi feedback.
 18

EXEMPLU
 19

PROCESUL DEZVOLTĂRII CONCEPTUALIZĂRII

• Terapeutul dezvoltă iniţial o conceptualizare a cazului care

ghidează planificarea iniţială a tratamentului, dă
suficientă informaţie clientului pentru ca acesta să-și ofere
consimţământul informat și să—l determine să se angajeze
în procesul terapeutic.

• O conceptualizare completă și pe de-a întregul elaborată

este disponibilă doar după ce tratamentul a început și a
fost colectată mai multă informaţie, inclusiv despre
progresul terapiei.
 20

PROCESUL DEZVOLTĂRII CONCEPTUALIZĂRII

 21

INIŢIAREA CONCEPTUALIZĂRII

• “Care este diagnosticul clientului?”

• “Care sunt problemele lui curente? Cum au apărut aceste

probleme și cum se menţin?”

• “Ce gânduri și credinţe disfuncţionale sunt asociate cu

aceste probleme? Ce reacţii (emoţionale, fiziologice și
comportamentale) sunt asociate cu acest mod de
gândire?”
 22

PAȘI ÎN CONCEPTUALIZAREA CAZULUI

1. Obţinerea unei liste de dificultăţi cât mai comprehensivă;
2. Stabilirea diagnosticului/diagnosticelor;
3. Selectarea unui diagnostic primar;
4. Selectarea unui formulări nomotetice pentru diagnosticul
primar pentru a fi folosită ca și template pentru mecanismele
psihologice presupuse a fi parte din conceptualizare;
5. Individualizarea template-ului astfel încât formularea să ţină
cont de detaliile cazului precum și de problemele identificate
și relaţiile dintre acestea;
6. Propunerea unor ipoteze cu privire la originile mecanismelor
psihologice;
7. Descrierea precipitanţilor episodului actual sau al exacerbării
simptomelor.
 23

CONCEPTUALIZAREA VALIDĂ
 24

CONCEPTUALIZAREA CAZULUI
• Conceptualizarea clinică profesională versus de interfaţă.
 25

CONCEPTUALIZAREA CAZULUI
Avantajele unei conceptualizării a cazului eficiente:

1. Integrarea unor probleme și tulburări multiple;

2. Integrarea unor servicii psihologice și psihiatrice multiple;
3. Abordarea unor situaţii la care nu se face referire în
protocoalele bazate pe dovezi-empirice;
4. Intervenţie chiar și atunci când nu există protocoale validate
știinţific;
5. Intervenţie când clientul nu aderă la procesul
psihoterapeutic;
6. Intervenţie când sunt prezente dificultăţi în stabilirea unei
relaţii terapeutice eficiente;
7. Intervenţie când tratamentul pare să nu funcţioneze;
8. Integrarea unor protocoale validate știinţific.
 26

CUM TESTĂM CONCEPTUALIZAREA?

1. Încearcă să explici fiecare problemă/simptom prin
prisma conceptualizării;
2. Încearcă să explici factori precipitanţi curenţi ai
problemelor;
3. Fă prediciţii cu privire la felul în care este probabil ca
acel client să se comporte, simtă, gândească în anumite
circumstanţe;
4. Verifică dacă acel client simte conceptualizarea ca fiind
“potrivită”;
5. Evaluează succesul/eșecul intervenţiei.
 27

CUM TESTĂM CONCEPTUALIZAREA?

“The therapist can never be certain her hypothesis about

the underlying mechanism is correct and must always be
prepared to revise or change it in the face of evidence. This
is a continuous process; in fact, assessment and treatment
are a continuous process of proposing, testing,
reevaluating, revising, rejecting, and creating new
formulations (Persons, 1989, p. 55).”
 28

Persons, 2008
 29

Persons, 2008
 30

Persons, 2008
 31

Persons, 2008