Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.

ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ

Mecanisme de coping, conștientizare și iertare la persoanele private de libertate

Psiholog, Subinspector de penitenciare Maria Miana GREBENAR

Penitenciar București-Jilava
grebenar.miana@yahoo.com

Psiholog, Inspector de penitenciare Andreea Cătălina CANĂ

Penitenciar București-Jilava
Șef serviciu asistență psihosocială
andreea_catallina@yahoo.com

Rezumat: Literatura de specialitate rămâne neclară cu privire la rolul iertării și a conștientizării în contextul
mediului penitenciar. Astfel obiectivul acestui studiu a fost de a evalua rolul mecanismelor de coping cognitiv-emoțional
asupra nivelului de agresivitate a persoanelor private de libertate și asupra duratei condamnării, dar și rolul
conștientizării emoțiilor în procesul iertării. Pentru prelucrarea datelor s-a folosit programul statistic SPSS. Rezultatele
indică faptul că persoanele care prezintă un nivel mai ridicat de conștientizare a emoțiilor, au o capacitate mai bună de
a ierta (r=0.40) indicându-se faptul că 16% din variația procesului iertării se datorează nivelului de conștientizare a
emoțiilor. De asemenea s-au înregistrat corelații semnificativ statistice și între anumite mecanisme de coping.

Cuvinte cheie: mecanisme de coping; deținut; agresivitate; iertare; conștientizare.

Introducere

Motivația realizării acestui articol are la bază interesul real manifestat asupra studiului relației dintre
comportamentul agresiv și mecanismele de coping, a impactului mecanismelor de coping asupra duratei de
condamnare, dar și a rolului conștientizării emoțiilor în procesul iertării, în cazul persoanelor private de
libertate.
În acest sens, pentru a investiga amploarea acestui fenomen, a fost studiată literatura de specialitate și
anume caracterizarea mecanismelor de coping, agresivitatea ca și comportament, semnificația iertării și
importanța conștientizării. În studiile realizate, iertarea și conștientizarea reprezintă variabile importante în
ceea ce privește gradul, dar și direcția de manifestare a comportamentului deținuților. Astfel, iertării i-au fost
atribuite mai multe dimensiuni, precum iertare interpersonală, iertare ca și proces terapeutic, iertarea celorlalți.
Prin urmare se prezintă perspectiva iertării și conștientizării subiective, făcând referire la modul în care
persoanele se raportează cu privire la propriile sentimente, gânduri și acțiuni. A fost abordată această
dimensiune în pofida celorlalte, considerându-se că în cazul deținuților este mult mai importantă propria
iertare, decât iertarea celorlalți, deoarece aceasta joacă un rol important în modul de manifestare al
comportamentului pe timpul detenței.
În ceea ce privește comportamentul agresiv, s-au avut în vedere atât dimensiunea fizică - agresiunea
fizică, dar și cea verbală, manifestată față de ceilalți prin lezare sau folosirea unui vocabular necorespunzător,
cât și dimensiunea psihologică a acestuia, și anume starea interioară de neliniște, frustrare care poate conduce
la apariția unui comportament agresiv.
Mecanismele de coping facilitează capacitatea de revenire după un eveniment traumatic, privarea de
libertate putând fi considerată cu ușurință o astfel de situație. Astfel nivelul rezilienței, în cadrul deținuților
poate varia extrem de mult, atât în funcție de tipul de personalitate, cât și în funcție de experiența de viață.

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

 Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ

1. Agresivitatea în mediul penitenciar

Unele comportamente agresive pot avea un scop bine determinat, iar altele mai puțin, demonstrându-
se astfel, puterea agresorului, masculinitatea. Nu trebuie omis însă faptul, că o mare parte din deținuti se
încadrează în tulburarea de personalitate antisocială, stările lipsite de empatie, neglijența și comportamentul
agresiv, fiind întânite des în mediul penitenciar.
De-a lungul anilor, fenomenul agresivității a fost studiat intens în rândul deținuților, dorind astfel
aflarea cauzelor, pentru a se putea mai apoi influența într-un mod pozitiv acest fenomen. Chiar s-a încercat
îmbunătățirea meniului deținuților, cu anumite suplimente nutritive, pentru a se observa dacă acest fapt are
vreo influență asupra comportamentului antisocial în rândul acestora. Un număr de douăzeci și unu de deținuți
olandezi au primit suplimente nutriționale, care au conținut bogat în vitamine, minerale și acizi grași. După
trei luni de administrare, rezultatele au indicat o reducere semnificativă a incidentelor (Zaalberg et al., 2010).
În ceea ce privește nivelul de agresivitate al deținuților, cercetările demonstrează faptul că aceștia
manifestă un nivel mai mare de agresivitate decât restul populației. Într-un studiu realizat în anul 2008,
rezultatele arată că infractorii, atât psihopați cât și non-psihopați prezintă nivel mult mai ridicat de agresiune,
însă se pare că acestea sunt legate de experiențele traumatice din copilărie și de nivelul de cortizol. Astfel
nivelul ridicat de agresiune a fost corelat cu experiențele traumatice doar în cazul deținuților non-psihopați,
însă se pare că ambele categorii de deținuți prezintă experiențe traumatice. Cu toate că infractorii psihopați au
demonstrat un nivel scăzut de cortizol, un nivel ridicat de experiențe din copilărie traumatice și un nivel ridicat
de agresivitate, cortizolul nu a fost un factor mediator între copilărie, experiențe traumatice și agresiune (Cima,
Smeets și Jelicic, 2008).

2. Mecanismele de coping - factor facilitator în procesul de reinserție socială

Începând cu anul 2002, peste 600 000 de persoane au părăsit închisorile federale din Statele Unite ale
Americii, de patru ori mai mult decât în anul 1975. Cu toate acestea, potrivit unui studiu național, în termen
de 3 ani, 7 din 10 sunt arestați din nou, fie pentru o nouă infracțiune, fie pentru nerespectarea condițiilor de
eliberare. În mod evident, procesul de reinserție socială și trecerea individului de la închisoare spre societate
și familie se realizează cu dificultăți. Înțelegerea acestor căi, precum și motivele și dimensiunile succesului sau
eșecului ale unui fost deținut, reprezintă un fapt ce se află în centrul atenției academice.
Deținuții înaintați în vârstă reprezintă o adevărată provocare, ținând seama de nevoile complexe ale
acestora, atât din punct de vedere al sănătății, cât și al asistenței psiho-sociale. Între 16-36 % au fost
diagnosticați cu probleme de sănătate mintală și, mai mult decât atât, se pare că condițiile stresante din
închisoare sunt asociate cu un proces accelerat de îmbătrânire, astfel încât o persoană încarcerată cu vârsta de
50 de ani, prezintă profil echivalent cu o persoană din comunitate, însă cu o vârstă de 65 de ani (Aday et al.,
2003).
Dovezi recente sugerează că deținuții adulți, înaintați în vârstă, prezintă un nivel mai ridicat de
experiențe traumatice, care pot fi categorizate precum traumă, stres, durere și pierdere. Cu toate acestea, nu
există dovezi clare care să surprindă modul de utilizare a resurselor de coping, fizice, cognitive, sociale, dar și
influența acestora, în ceea ce privește starea de wellbeing. Astfel, studiul actual a folosit un design corelațional
transversal, pe un eșantion alcătuit din 667 de adulți. Aproximativ 70% din deținuți au raportat experiențe de
viață traumatice și stresante în timpul copilăriei, ori expunerea la o situație violentă, pierderea unei persoane
dragi, separarea de familie sau diagnosticarea cu o boală gravă de ordin fizic sau psihic. Rezultatele analizei
Path a scos în evidență starea protectivă determinată de dimensiunile resurselor de coping - fizice, cognitive,
emoționale, sociale asupra relației dintre experiențele cumulative din închisoare, traumatice și stresante și
starea de wellbeing (Maschi, et al., 2015).

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

 Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ

3. Obiectivele și metodologia cercetării

3.1. Participanți. Prezenta lucrare este o cercetare non-experimentală la care au participat 60 de

deţinuţi, genul masculin, din cadrul Penitenciarului București-Jilava, care execută pedepse privative de
libertate atât din regim semideschis cât şi din regim deschis. Participanții de naționalitate română au vârsta
cuprinsă între 21-55 de ani, iar condamnările sunt atât pentru fapte cu violență, cât și fără violență. Aceștia au
completat cele cinci chestionare, fiecare participant beneficind de timpul necesar, în funcţie de fiecare caz în
parte, în medie o oră.
3.2. Obiective. Obiectivul general al acestei cercetări este de a analiza rolul mecanismelor de coping
cognitiv-emoțional asupra nivelului de agresivitate și a duratei condamnării, dar și rolul conștientizării
emoțiilor în procesul iertării în mediul penitenciar. Referitor la obiectivele specifice, acestea au fost formulate
altfel:
O1: Evidențierea rolului mecanismelor de coping cognitiv-emoțional asupra nivelului de agresivitate
în cazul persoanelor private de libertate.
O2: Relevarea impactului mecanismelor de coping comportamental asupra duratei condamnării.
O3: Evidențierea rolului conștientizării emoțiilor în procesul iertării în cazul persoanelor private de
libertate.
3.3. Ipoteze. Consecutiv obiectivelor anterioare, au fost emise ipotezele următoare:
Ipoteza I: Mecanismele de coping cognitiv-emoțional prezintă un rol important asupra nivelului de
agresivitate în cazul persoanelor private de libertate.
Ipoteza II: Mecanismele de coping comportamental au un impact asupra duratei condamnării.
Ipoteza III: Conștientizarea emoțiilor prezintă un rol important în procesul iertării, în cazul persoanelor
private de libertate.
3.4. Variabile. Această cercetare se bazează pe 5 variabile după cum urmează:
Abilitatea de a ierta este una din variabilele dependente. Aceasta a fost măsurată prin intermediul unui
chestionar de tip creion-hârtie, format din 10 itemi, pe o scală Likert de la 1 la 5, avându-se în evidență
dimensiunea subiectivă a capacităţii de iertare, și anume, maniera în care indivizii şi-au iertat propiile fapte.
Comportamentul agresiv defineşte cea de-a doua variabilă dependentă, care a fost măsurat prin
intermediul unui chestionar de tip creion-hârtie, alcătuit din 10 itemi, dimensiunile urmărite fiind legate de
aspectul fizic - lezarea celorlalți, verbal - folosirea unui limbaj care poate dăuna stării interioare ale celuilalt,
dar și prezența unei anumite stări de frustrare care poate conduce la apariția comportamentului agresiv.
Durata condamnării este cea de-a treia variabilă dependentă. Mecanismele de coping reprezintă
variabila independentă, măsurată de această dată prin intermediul a două chestionare, tip creion-hârtie, pe o
scală likert de la 1-5. S-a evaluat capacitatea de revenire la starea de normalitate, respectiv echilibru psihic,
după parcurgerea unor evenimente tragice, traumatizante.
Capacitatea de conştientizare este cea de-a doua variabilă independentă măsurată tot prin intermediul
unui chestionar de 10 itemi, de tip creion-hârtie. Aceştia au avut drept scop măsurarea gradului în care persoana
este capabilă să-şi conştientizeze propiile gânduri şi emoţii.
3.5. Instrumente.
1. CERQ - strategii de coping cognitiv-emoțional cuprinde 9 tipuri diferite de strategii de coping
cognitive, literatura de specialitate, identificând asocierea lor cu psihopatologia.
2. Scala de abordare strategică a coping-ului (SACS) – comportamental este un chestionar de
autoevaluare a strategiilor de coping comportamentale active, pasive, prosociale ori antisociale. Se disting 9
strategii de coping comportamental.
3. IPIP-VIA Scales – scală iertare Forgiveness/Mercy - este o scală care măsoară capacitatea de a
ierta. Itemii vizează iertarea propriei persoane, respectiv a faptelor săvârșite.
4. Scala Attending to emotions - Conștientizarea Emoțiilor cuprinde 10 itemi, care vizează nivelul de
conștientizare a propriilor emoții, gânduri și sentimente.
5. MPQ Aggression – Scala Agresivitate este o scală care măsoară nivelul comportamentului agresiv.

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

 Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ

3.6. Interpretarea rezultatelor.

Tabelul 1 - Statistica descriptivă pentru variabilele dependente

Media Abaterea standard N

Iertare 31.32 4.79 60
Agresivitate 25.25 6.18 60
Durata condamnării 38.47 5.21 60

Erorile standard pentru primele două variabile sunt: iertare (0.61) și agresivitate (0.79), iar scorurile
maxime și minime sunt următoarele iertare (39; 20), comportament agresiv (41; 14).

Tabelul 2 - Coeficienţii de corelaţie dintre variabilele conștientizarea emoțiilor și iertare

1 2
1 Iertare -
2 C. emoții .40** -

*p < .05; **p < .01

Rezultatele indică faptul că există corelații semnificativ statistice între durata condamnării și nivelul
de suport social (r=0.73), dar și între mecanismele de coping, respectiv între acțiune instinctivă și acțiunea
prudentă (r=0.30).

Tabel 3 - Analiza de regresie conștientizarea emoțiilor și procesul iertării

Pas Variabila R R2 ∆R2
independentă
1 Conștientiz. emoții .40* .16 .14
*p < .05; **p < .01; ***p < .001

În acest model valoarea R=40 indică un nivel ridicat de corelație mediu, între variabila predictor și
variabila criteriu, pe când valoarea lui R2 faptul că 16% din variația procesului iertării se datorează nivelului
de conștientizare a emoțiilor. Această analiză de regresie a avut drept scop investigarea capacității de predicție
a conștientizării emoțiilor asupra procesului de iertare. S-a evidențiat o relație liniară între cele două variabile
menționate F (58,59) =11.28 p < .001.

Tabel 4 - Analiza de regresie mecanismele de coping comportamental și durata condamnării

Pas Variabila β R2 ∆R2
independentă
1 SACS .40* .16 .01
*p < .05; **p < .01; ***p < .001

Valoarea R indică faptul că există o corelație medie între mecanismele de coping comportamental și
durata condamnării, de asemenea valoarea lui R2 demonstrează faptul că 16% din varianța duratei de
condamnare poate explica rolul mecanismelor de coping comportamental. Nu s-a înregistrat o relație de tip
liniar între cele două variabile F(50,59) = 1.10 p>0.01.

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

 Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ

Tabel 5 – Analiza de regresie mecanismele de coping cognitiv-emoțional și nivelul de agresivitate

Pas Variabila β R2 ∆R2
independentă
1 CERQ .24 .06 -.10
*p < .05; **p < .01; ***p < .001

Valoarea R indică faptul că există o corelație de nivel mic între mecanismele de coping cognitiv
emoțional și comportamentul agresiv, iar valoarea lui R2 indică faptul că doar 0.06% din varianța
comportamentului agresiv este determinată de mecanismele de coping cognitiv-emoțional. Nu s-a înregistrat
o relație de tip liniar, între variabila predictor și variabila criteriu F(50,59) = 3.55, p >0.01.

Rezultatele nu oferă un suport predicției formulate în ceea ce privește toate cele trei obiective, respectiv
rolul mecanismelor de coping asupra comportamentului agresiv și a duratei condamnării, însă s-a putut observa
faptul că există o relație de corelație între abilitatea de iertare și conștientizarea emoțiilor. În conformitate cu
informațiile obținute, se pare că doar 16 % din varianța variabilei iertare poate fi explicată de nivelul
conștientizării emoțiilor. În acest caz nu trebuie să omitem faptul că ne referim la un mediu social deosebit din
punct de vedere al regulilor de conviețuire, de faptul că există structuri de personalitate și temperamente extrem
de diverse cu mare probabilitate în existența unei patologii. Așadar există posibilitatea să ne confruntăm cu un
nivel de conștientizare al emoțiilor destul de slab dezvoltat, dar și cu o capacitate de iertare destul de redusă.
Pentru a putea ajunge la această etapă a stării psihice umane, denumită iertare, în primul rând este
nevoie de o acceptare de sine, o acceptare atât a calităţilor cât şi a defectelor, pentru a ne putea elibera de
trăirile negative şi a ajunge la un nivel superior al conştiinţei.
Literatura de specialitate indică faptul că majoritatea persoanelor private de libertate, îndeosebi
infractorii cu un nivel ridicat de agresivitate manifestă o impulsivitate remarcabilă, dar și o dorință de răzbunare
destul de persistentă în timp. Putem considera că acest lucru poate fi în strânsă legătură cu abilitatea de iertare.
De asemenea corelația pozitivă dintre cele două dimensiuni ale mecanismelor de coping cognitiv-
emoțional, respectiv relaționare socială și suport social, pot fi explicate cu ușurință gândindu-ne la faptul că
aceste persoane își petrec tot timpul alături de ceilalți, că însăși camera de deținere este împărțită cu cel puțin
o persoană și că grupul devine un factor important și chiar implicit în viața lor. Au nevoie de suport din partea
celorlalți pentru a putea supraviețui și sunt obligați să relaționeze, având în vedere situația în care se află.
Relația dintre mecanismele de coping comportamental și durata condamnării se poate explica prin
numeroasele situații pe care un deținut le trăiește pe parcursul detenței. Instinctul teritorialității este inhibat
pentru că nu-și pot marca teritoriul care le-a fost atribuit; valorizarea spațiului de viață - atât de vizibilă la
oamenii liberi - este devansată de amploarea frustrărilor înregistrate la nivelul tuturor celorlalte nevoi;
agresivitatea are alte forme decat cele violente la care ne-am aștepta și anume, crearea dependenței,
manipularea informațiilor, distribuirea pachetelor cu alimente, împiedicarea unora să participe la activități
recreative, însușirea hainelor aflate în cea mai bună stare etc. Inhibarea agresivității este determinată în mare
măsura de angajații care subliniază permanent ierarhia formală, existentă în penitenciar și impun ferm
respectarea ei.
Un recidivist întotdeauna va avea mai multe șanse să își definească un loc în cadrul grupului, să fie
respectat și chiar apreciat de către ceilalți. Un nou venit care nu cunoaște așa-zisele reguli din cadrul unui
penitenciar, se va adapta mult mai greu, nu va beneficia de aceleași mecanisme de coping și nici de aceeași
toleranță la evenimentele negative care se pot petrece într-un astfel de mediu. Trebuie să recunoaștem că unul
dintre cele mai negative fapte îl reprezintă abuzul sexual. Cu toate că nimeni nu este imun la aceste atacuri,
există câteva caracteristici care plasează un deținut într-o adevărată victimă. Trauma de agresiune sexuală este
devastatoare și omniprezentă, cu consecințe medicale fizice, psihologice și sociale, complexe.
Datorită situației existente în mediul penitenciar, creșterea nivelului mecanismelor de coping
comportamental, poate întâlni destul de multe obstacole, determinate în primul rând de manifestarea
comportamentului.
= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171
 Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ

Concluzii

În această cercetare s-a dorit evidențierea rolului mecanismelor de coping cognitiv-emoțional asupra
nivelului de agresivitate, a mecanismelor de coping comportamental asupra duratei condamnării, dar și rolul
conștientizări emoțiilor în procesul iertării, în cazul persoanelor private de libertate.
Conform obiectivelor avute în vedere am emis ipoteze care să susțină rolul mecanismelor de coping
asupra variabilelor dependente.
Participanții au fost în număr de 60, persoane private de libertate, din cadrul Penitenciarului București
– Jilava. S-au folosit ca și instrumente chestionare, câte unul pentru fiecare variabilă în parte și anume abilitatea
de iertare, conștientizarea emoțiilor, comportamentul agresiv și chestionare pentru măsurarea mecanismelor
de coping cognitiv-emoțional și comportamental.
Ca și metodă de prelucrare a datelor s-a folosit programul statistic SPSS. Rezultatele au indicat
existența unor corelații semnificativ statistice între abilitatea de iertare și capacitatea de conștientizare a
emoțiilor, statistice între durata condamnării și nivelul de suport social, dar și între mecanismele de coping,
respectiv între acțiune instinctivă și acțiunea prudentă.
De asemenea se pare că 16% din variația procesului iertării se datorează nivelului de conștientizare a
emoțiilor și tot 16% din varianța duratei de condamnare poate explica rolul mecanismelor de coping
comportamental. Date fiind acestea, considerăm că mecanismele de coping vor avea un impact asupra nivelului
de agresivitate și durata condamnării, de asemenea conștientizarea emoțiilor în procesul iertării.
Cercetarea de față prezintă unele limite. O primă limită ce se pretează a fi amintită rezidă din maniera
de operaţionalizare a variabilelor moderatoare. În al doilea rând, o serie de alte variabile corelează cu abilitatea
de iertare, precum influența mediului familial, influența comportamentului colegilor, modul în care este
percepută pedeapsa, orientarea religioasă.
Sub același raport al limitelor considerăm un prim aspect numărul redus de participanți (N= 60) faptul
că toți fac parte din cadrul aceluiași penitenciar, dar și că își execută pedeapsa în regimuri diferite. Un număr
mai ridicat ne-ar fi ajutat să surprindem mult mai real toate dimensiunile avute în vedere și de asemenea dacă
s-ar creşte numărul de subiecţi ar creşte şansele detectării unor alte relaţii între variabilele studiului, în cazul
în care acestea există.
Procedura de selecție a participanților nu s-a putut dovedi aleatorie, participanții fiind aleși în funcție
de manifestarea acordului acestora și de caracteristicile de comportament. Din nou prezența unui singur loc de
detenție, determină o altă limită și anume conturarea unui mediu social asemănător, fără să existe mari diferențe
sub acest aspect.
Cercetările viitoare ar putea aborda problema diferențelor care pot apărea în cazul vizării acestor
dimensiuni, însă pe capitole de vârstă. Astfel un posibil subiect de studiat îl reprezintă analizarea rolului iertării
și conștientizării în momentul depunerii în locul de detenție și evoluția acestuia pe timpul detenței.
De asemenea, oportun ar fi și un studiu care să surprindă dacă în condițțile în care există o conturare a
abilității de iertare și conștientizare încă din copilărie, acestea se dezvoltă o dată cu mediul de detenție sau, din
contră, dacă acestea abilități suferă o stagnare sau chiar o evoluție negativă sub influența mediului de
închisoare.
O direcție de studiu se poate concentra pe diferențele care pot apărea pentru fiecare dimensiune a
mecanismelor de coping, vorbind aici atât de strategiile de coping comportamental cât și de cele cognitiv-
emoțional, dar și surprinderea factorului care determină această diferențiere.
Relația dintre deținuți și personalul penitenciarului reprezintă o variabilă care poate să aibă un real
impact asupra gradului de manifestare a tuturor variabilelor prezente în această cercetare, astfel se poate analiza
dacă modul în care persoana privată de libertate percepe relația cu personalul instituției, are vreun impact
asupra rolului moderator studiat de noi. Și acesta poate reprezenta un alt posibil studiu.

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

 Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ

Referințe

1. Aday, R. H. (2006). Aging prisoners' concerns toward dying in prison. OMEGA-Journal of Death and
Dying, 52(3), 199-216;
2. Butler, M., & Maruna, S. (2009). The impact of disrespect on prisoners’ aggression: Outcomes of experimentally
inducing violence-supportive cognitions. Psychology, Crime & Law, 15(2-3), 235-250;
3. Cartwright, D. (2010), Minți Criminale: Psihanaliza violenței și Crimei, Editura Trei, București;
4. Cuomo, C., Sarchiapone, M., Di Giannantonio, M., Mancini, M., & Roy, A. (2008), Aggression, impulsivity,
personality traits, and childhood trauma of prisoners with substance abuse and addiction. The American journal
of drug and alcohol abuse, 34(3), 339-345;
5. Daffern, M., Howells, K., & Ogloff, J. (2007). What's the point? Towards a methodology for assessing the
function of psychiatric inpatient aggression. Behaviour Research and Therapy, 45(1), 101-111;
6. Fagan, P. F. (2006). Why Religion Matters Even More: The impact of religious practice on social stability.
Heritage Foundation Backgrounder;
7. Gerlsma, C., & Lugtmeyer, V. (2016). Offense Type as Determinant of Revenge and Forgiveness After
Victimization: Adolescents’ Responses to Injustice and Aggression. Journal of School Violence, 1-12;
8. Ireland, J. L., & Power, C. L. (2013). Propensity to support prison gangs: Its relationship to gang membership,
victimisation, aggression and other disruptive behaviours. Psychology, Crime & Law, 19(9), 801-816;
9. Jeter, W. K., & Brannon, L. A. (2016). Perceived and Actual Effectiveness of Coping Strategies Used When
Forgiving. Counseling and Values, 61(2), 176-191;
10. Kernberg, O. F. (1995). Aggression in personality disorders and perversions. Yale University Press;
11. Kunst, M. J. J., Bogaerts, S., & Winkel, F. W. (2011). Type D personality and posttraumatic stress disorder in
victims of violence: a cross‐sectional exploration. Clinical psychology & psychotherapy, 18(1), 13-22;
12. Maltby, J., Macaskill, A., & Day, L. (2001). Failure to forgive self and others: A replication and extension of
the relationship between forgiveness, personality, social desirability and general health. Personality and
Individual Differences, 30(5), 881-885;
13. Markson, L., Lösel, F., Souza, K., & Lanskey, C. (2015). Male prisoners’ family relationships and resilience in
resettlement. Criminology & Criminal Justice, 15(4), 423-441;
14. Martens, W. H. (2013, June). Complex dynamics of forgiveness: Psychological, interpersonal, and
psychotherapeutic implications. In International Forum of Psychoanalysis (Vol. 22, No. 2, pp. 82-94). Taylor &
Francis Group;
15. Maschi, T., Viola, D., Morgen, K., & Koskinen, L. (2015). Trauma, stress, grief, loss, and separation among
older adults in prison: The protective role of coping resources on physical and mental well-being. Journal of
Crime and Justice, 38(1), 113-136;
16. Masten, A. S., Best, K. M., & Garmezy, N. (1990). Resilience and development: Contributions from the study
of children who overcome adversity. Development and psychopathology, 2(04), 425-444;
17. Pearlin, L. I., Schieman, S., Fazio, E. M., & Meersman, S. C. (2005). Stress, health, and the life course: Some
conceptual perspectives. Journal of Health and Social Behavior, 46(2), 205-219.
18. Phillips, D., McCartney, K., & Scarr, S. (1987). Child-care quality and children's social
development. Developmental psychology, 23(4), 537;
19. Popescu, D. M. (2014). agresivitatea organizaţională–autocontrolul emoţiilor şi strategiile de coping ale
angajaţilor. studii şi cercetări, 60(2), 13;
20. Riek, B. M., & Mania, E. W. (2012). The antecedents and consequences of interpersonal forgiveness: A meta‐
analytic review. Personal Relationships, 19(2), 304-325;
21. Romer, D., Jamieson, K. H., & Aday, S. (2003). Television news and the cultivation of fear of crime. Journal of
communication, 53(1), 88-104;
22. Sarchiapone, M., Carli, V., Cuomo, C., Marchetti, M., & Roy, A. (2009). Association between childhood trauma
and aggression in male prisoners. Psychiatry research, 165(1), 187-192;
23. Stuewig, J., Tangney, J. P., Heigel, C., Harty, L., & McCloskey, L. (2010). Shaming, blaming, and maiming:
Functional links among the moral emotions, externalization of blame, and aggression. Journal of Research in
Personality, 44(1), 91-102;
24. Toussaint, L., & Webb, J. R. (2005). Gender differences in the relationship between empathy and
forgiveness. The Journal of social psychology, 145(6), 673-685;

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171

 Acta Universitatis George Bacovia. Juridica - Volume 8. Issue 1/2019 - http://juridica.ugb.ro/ -
Maria Miana GREBENAR, Andreea Cătălina CANĂ
25. Visher, C. A., & Travis, J. (2003). Transitions from prison to community: Understanding individual
pathways. Annual review of sociology, 29(1), 89-113;
26. Zaalberg, A., Nijman, H., Bulten, E., Stroosma, L., & Van Der Staak, C. (2010). Effects of nutritional
supplements on aggression, rule‐breaking, and psychopathology among young adult prisoners. Aggressive
Behavior, 36(2), 117-126.

= ISSN 2285-0171 ISSN-L=2285-0171