MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA LIBERĂ INTERNAȚIONALĂ DIN MOLDOVA

FACULTATEA ȘTIINȚE SOCIALE ȘI ALE EDUCAȚIEI
CATEDRA PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIE

STUDIU EXPERIMENTAL PRIVIND EFECTELE TEMPERAMENTULUI ȘI

RELAXĂRII ASUPRA AMINTIRILOR
DUMITRU Celestina, Lect. Univ Dr Universitatea Hyperion din București

Articol

Profesor :Iurchevici Iulia,

doctor în psihologie, conferențiar universitar

Autor:Vasilachi Elena, studentă la anul I,

specialitatea Psihologie clinică
INTRODUCERE

Intensitatea emoţională are trei componente de bază şi anume: 1. Trăirea emoţională,

manifestată în general prin binomul afectiv plăcut/neplăcut 2. Comportamentul, specific trăirii
emoţionale 3. Reacţiile fiziologice, care aparţin sistemului nervos vegetativ şi drept urmare nu
pot fi controlate volitiv.

În acest studiu experimental, am urmărit validitatea corelaţiei dintre cele două componente ale
intensităţii emoţionale – trăirea şi reacţiile fiziologice, aceasta fiind măsurată cu ajutorul
poligrafului, ţinându-se cont de variabilele amplitudinale, longitudinale şi temporale, mai
precis de amplitudinea reacției electrodermale, lungimea liniei reacției electrodermale, durata
reacției electrodermale și amplitudinea tensiunii arteriale – puls brahial. Ca modalitate de
decelare a participanților introvertiţi de cei extravertiţi am utilizat Testul Eysenck,
considerând că acesta răspunde cel mai eficient cerințelor noastre metodologice. Apoi am ales
să utilizăm o metodă de relaxare care pe lângă relaxarea fizică, musculară cuprinde și un
demers cognitiv simbolic prin utilizarea metaforei terapeutice și am realizat o „măsurare” mai
profundă a conținuturilor memoriei autobiografice prin înregistrarea nivelului de reactivitate
psihofiziologică specific amintirilor, cu ajutorul poligrafului. Această metodologie aduce un
grad ridicat de noutate în cercetarea memoriei autobiografice și cel mai important, crește
semnificativ gradul de obiectivitate al cercetării, știut fiind faptul că în genere tot ceea ce ține
de emoționalitate are influențe și determinări importante asupra aprecierii cercetătorului. În
plus, măsurarea intensității emoționale cu aparatul poligraf a eliminat și o serie de interpretări
cognitive subiective ale participanților, dezvăluind noi semnificații ale istoriei de viață a
acestora.

METODOLOGIA CERCETĂRII

1. Obiective
Obiectivul general al acestui experiment este să punem în lumină existența și
manifestarea intensității emoționale a amintirilor, prin măsurarea nivelului de
reactivitate psihofiziologică specific acestora, diferențiat în funcție de temperament,
mai precis de extraversie și introversie. Din punct de vedere al obiectivului aplicativ
ne propunem să evidențiem influența pe care o are tehnica relaxării în reducerea
intensității emoționale (reprezentată de nivelul de reactivitate psihofiziologică) a
evenimentelor negative din istoria vieții, prin intermediul metaforei terapeutice
utilizate în stare de relaxare
2. Ipoteze
Ipoteza generală 1: Se presupune că nu există diferențe semnificative statistic între
valorile nivelului de reactivitate psihofiziologică specific evocării amintirilor plăcute
și neplăcute, între persoanele extraverte și introverte
Ipoteza generală 2: Se presupune că relaxarea determină modificarea semnificativă a
nivelului de reactivitate psihofiziologică înregistrat la amintirea evenimentelor
neplăcute.
 Ipoteza generală 3: Se presupune că relaxarea determină modificarea semnificativă
statistic a nivelului de reactivitate psihofiziologică înregistrat la amintirea
evenimentelor plăcute.
Ipoteza generală 4: Se presupune că relaxarea determină scăderea semnificativă
statistic a nivelului de reactivitate psihofiziologică înregistrată la retrăirea
evenimentelor neplăcute la persoanele introverte.
Ipoteza generală 5: Se presupune că relaxarea determină scăderea semnificativă
statistic a nivelului de reactivitate psihofiziologică înregistrată la retrăirea
evenimentelor neplăcute la persoanele extraverte.
3. Eşantionarea participanților
La acest experiment au participat 64 de persoane, cu vârste cuprinse între 32 şi 62 de
ani. Din totalul participanţilor la acest experiment, 75,44% sunt femei şi 24,56% sunt
bărbați. Toţi participanţii la această cercetare au studii superioare. Cei 64 de
participanţi au fost împărţiţi în mod egal în două grupuri – grupul de control şi grupul
experimental, iar această delimitare a fost realizată astfel încât să permită ca numărul
de participanţi extraverţi din grupul de control să fie egal cu numărul de participanţi
extraverţi din grupul experimental şi implicit numărul de participanţi introvenţi să fie
acelaşi în cele două grupuri. Aşadar, fiecare grup a fost alcătuit din 18 participanţi
extraverţi şi 14 participanţi introverţi.
4. Instrumente utilizate
Chestionarul de Personalitate Eysenck - Am ales utilizarea acestui chestionar,
deoarece am considerat că este instrumentul psihometric cel mai potrivit pentru
stabilirea cât mai precisă a gradului de extraversie al participanţilor.
Linia Vieții Evenimentele plăcute şi neplăcute care au făcut obiectul conţinutului
cercetării noastre au fost selectate din amintirile relatate de participanţi prin
intermediul instrumentului „Linia Vieţii”, ca metodă realizată de noi pentru a putea
surprinde cu mai multă eficienţă şi exactitate elementele principale ale memoriei
autobiografice şi încărcătura lor afectivă.

Poligraful În cadrul acestui experiment am utilizat metoda testării la poligraf, în

laboratorul de Psihologie experimentală din cadrul Facultăţii de Psihologie a
Universităţii Hyperion din Bucureşti.
Metafora terapeutică
Metafora terapeutică este un instrument care are capacitatea și implicit efectul de a
schimba perspectivă și cadrele de referință ale persoanei, aducând la suprafață noi
semnificații și oferind o imagine cu un grad ridicat de complexitate asupra
problemelor. Principala ei funcție este resemnificarea, aceasta putându-se realiza fie
prin recadrarea contextului, fie prin recadrarea conținutului și poate avea caracter
deschis (prin redefinirea naturii conflictului, relației etc) sau mascat (prin conotația
pozitivă a simptomului)
Măsurătorile efectuate
S-au realizat măsurători pe trei categorii de întrebări şi anume:
• întrebări neutre, caracterizate prin faptul că nu conțin elemente sau cuvinte care să
producă nici un factor de discomfort, așadar fără o încărcătură emoțională propriu-
zisă;
• întrebări referitoare la evenimentele plăcute, care sunt bazate pe experiențele
favorabile, pozitive identificate de participant prin intermediul Liniei Vieții;
• întrebări cu privire la evenimentele neplăcute evocate de participanții la cercetare
prin completarea Liniei Vieții.
REZULTATE
Ipotezele avansate în acest studiu au fost analizate prin comparația statistică a valorilor
fiecărui parametru în parte, respectiv amplitudinea reacției electrodermale, lungimea
reacției electrodermale, durata în timp a reacției electrodermale și amplitudinea
tensiunii arteriale puls brahial, cu valorile nivelului nominal. Prima ipoteză se referă la
faptul că nu există diferențe semnificative statistic între persoanele introverte și
persoanele extraverte în ceea ce privește intensitatea emoțională a amintirilor plăcute
și neplăcute pe care acestea le evocă, intensitate exprimată prin nivelul de reactivitate
psihofiziologică măsurat de senzorii aparatului poligraf. În urma analizei statistice,
putem afirma că diferenţele identificate nu sunt semnificative statistic pentru: Z = -
0,196; p = 0,84 în cazul LRED; Z = -1,943; p = 0,052 în cazul ARED; Z = -1,321; p =
0,187 în cazul ATAB; Z =-0,169; p = 0,866 în cazul TRED, așadar suntem în măsură
sa afirmăm că prima ipoteză a studiului nostru s-a confirmat, ceea ce înseamnă că
persoanele extraverte și cele introverte nu se diferențiază semnificativ în ceea ce
privește intensitatea emoțională a evenimentelor principale evocate din istoria de viață,
fie că acestea sunt plăcute, fie că sunt neplăcute. În cea de-a doua ipoteză am presupus
că relaxarea determină modificarea semnificativă a nivelului de reactivitate
psihofiziologică înregistrat la amintirea evenimentelor neplăcute
În urma analizei statistice, s-au identificat diferenţe semnificative statistic cu
următoarele valori: Z=-3,347; p=0,001 pentru LRED; Z=-4,086; p= 0,0001 pentru
ARED; Z=-3,18; p=0,001 pentru ATAB; Z=-4,825; p=0,0001 pentru TRED. Diferenţe
obţinute sunt în sensul reducerii nivelului mediu al parametrilor respectivi, ceea ce ne
confirmă faptul că există o modificare semnificativă statistic a nivelului de reactivitate
psihofiziologică înregistrat la amintirea evenimentelor neplăcute, iar această
modificare se dovedește a fi în sensul scăderii acestui nivel, deci al scăderii intensității
emoționale a amintirilor negative. Această ipoteză a fost de asemenea validată. În cea
de-a treia ipoteză se presupune că relaxarea determină modificarea semnificativă
statistic a nivelului de reactivitate psihofiziologică înregistrat la amintirea
evenimentelor plăcute. Prin analiza statistică a datelor obținute, s-a observat faptul că
doar pentru parametrii LRED şi TRED există diferenţe semnificative ale intensităţii
retrăirii evenimentelor plăcute. Reducerea este semnificativă statistic pentru z=-2,85;
p=0,004 în cazul parametrului LRED și pentru z=-3,104; p=0,002, în cazul
parametrului TRED. Pentru parametrii ARED și ATAB diferențele nu sunt
semnificative statistic, dar se observă reducerea nivelului mediu în urma aplicării
relaxării. Având în vedere aceste rezultate ale analizei statistice, putem afirma că
ipoteza aceasta nu se confirmă, ceea ce înseamnă că relaxarea nu reduce implicit și
intensitatea emoțională a evenimentelor plăcute reamintite. Conform celei de-a patra
ipoteze, se presupune că relaxarea determină scăderea semnificativă statistic a
nivelului de reactivitate psihofiziologică înregistrată la retrăirea evenimentelor
neplăcute la persoanele introverte. Se observă o diferenţă semnificativă a reducerii
valorilor medii între momentul inițial şi cel final pentru parametrii care evidențiază
reactivitatea electrodermală, semnificativă pentru z=- 2,04; p=0,041în cazul LRED,
pentru z=-2,59; p=0,010 în cazul ARED și pentru z=-2,98; p=0,003în cazul
parametrului TRED. Constatăm că pentru trei dintre cei patru parametrii ale căror
valori le-am analizat statistic apar diferențe semnificative și anume cei referitori la
reacția electrodermală, iar pentru cel care evidențiază tensiunea arterială puls brahial
apare o creștere discretă, nesemnificativă statistic. Drept urmare putem concluziona că
pentru subiecţii introverţi care au participat la relaxare se reduce în mod semnificativ
intensitatea emoțională a retrăirii momentelor neplăcute, ceea ce validează ipoteza
avansată de noi. Cea de-a cincea ipoteză presupune că relaxarea determină scăderea
semnificativă statistic a nivelului de reactivitate psihofiziologică înregistrată la
retrăirea evenimentelor neplăcute la persoanele extraverte. Prin intermediul analizei
statistice, am obținut diferențe semnificative pentru z=-2,576; p=0,010 în cazul
parametrului LRED; pentru z=-3,286; p=0,001 în cazul parametrului ARED; pentru
z=-2,932; p=0,003 în cazul parametrului ATAB și pentru z=-3,808; p=0,0001în cazul
parametrului TRED. Având în vedere rezultatele prezentate, putem afirma că această
ipoteză se validează, ceea ce înseamnă că relaxarea determină scăderea semnificativă a
intensității emoționale a evenimentelor neplăcute evocate de persoanele extraverte.
Lucrarea este consacrată evidenţierii relaţiei existente între tipologia temperamentală
stabilită de Eysenck (introvert/extravert) şi încărcătura afectivă a evenimentelor
amintite. Interesul în această problematică rezidă din faptul că în psihologie este încă
activă şi prezentă preocuparea pentru studiul memoriei, în care un rol deosebit îl au
cercetările privind amintirea evenimentelor. Amintirea, ca fapt psihologic, are o
importanţă majoră în viaţa noastră, deoarece deseori ea stă la baza comportamentului
nostru manifest, fiind implicată adânc şi în procesul decizional. Obiectivul principal al
cercetării efectuate a constat în confirmarea teoriei care susţine că ne reamintim mai
ales experienţele plăcute din viaţă şi tindem să le dăm uitării mai uşor pe cele
neplăcute şi reliefarea existenţei unei noi teorii care susţine viabilitatea relaţiei dintre
tipologia temperamentală şi rezonanţa afectivă a evenimentelor amintite. Obiectivul
aplicativ a constat în modificarea încărcăturii afective a evenimentelor amintite,
intrând în plan acţional printr-o consacrată formă de intervenţie terapeutică, relaxarea.
În cadrul acestei cercetări, au fost cuprinşi 48 de subiecţi şi am utilizat următoarele
instrumente: Testul Eysenck, Scală de Introversie, Depresie, Anxietate din Testul
Hamilton, iar ca metodă de relaxare antrenamentul autogen Schultz. Rezultatele
obţinute au confirmat ipotezele noastre, şi anume că ne reamintim mai ales
evenimentele plăcute din viaţa noastră şi le dăm cu mai multă uşurinţă uitării pe cele
neplăcute; introvertiţii tind să-şi amintească mai ales evenimentele neplăcute, pe când
extroverţii au mai ales amintiri plăcute; relaxarea determină cu precădere
reactualizarea experienţelor plăcute, indiferent de tipul de temperament. În ceea ce
priveşte ipoteza referitoare la influenţa trinomului iritabilitate, depresie, anxietate
asupra reamintirii evenimentelor, aceasta a fost confirmată parţial, deoarece am
obţinut corelaţii nesemnificative între evenimentele plăcute reamintite şi iritabilitatea
externă, ceea ce dovedeşte că aceasta nu are o influenţă semnificativă asupra
încărcăturii afective a amintirilor. Acest lucru poate fi un pas în plus în explicarea
personalităţii şi a comportamentului uman în general.