• John Bowlby, specialist in psihanaliza copilului, a incercat sa raspunda la diverse intrebari 

legate de oameni, de felul

in care se indragostesc si relatiile pe care le au: Care sunt motivele pentru care unii oameni se indragostesc foarte
usor si au relatii intime extrem de satisfacatoare?De ce unele persoane evita sa se indragosteasca si sa aiba o relatie
intima?De ce alte persoane se chinuie sa intalneasca femeia/barbatul potrivit/a cu care sa aiba o relatie plina de
traire si sens si nu o gasesc? Teoria atasamentului a lui Bowlby aduce in prim plan experientele din copilarie ale
indivizilor si anume atasamentul fata de mama lor. Desi atasamentul este innascut, felul in care acesta se manifesta
depinde de relatia copilului cu mama sa (sau persoana care are grija de el). Astfel, bebelusii au nevoie sa simta
siguranta si incredere vis a vis de persoana care ii ingrijeste, unii dintre ei putand suferi ingrozitor daca sunt
despartiti de aceasta, chiar si pentru perioade scurte. Premisele principale ale teoriei atasamentului (John Bowlby
apud Ayala Malach Pines, 2011):Experientele timpurii ale copilului, sau modelele de lucru internalizate vis a vis de
relatia cu mama sunt esentiale, acestea determinand atitudinea si comportamentul fata de indragostire si relatii
intime ale viitorului adult.
• Pe baza acestor experiente, indivizii ajung sa considere ca merita sau nu sa fie iubiti si ca ceilalti pot sau nu sa le
ofere ajutor sau dragoste. 
• Aceste experiente modeleaza tipurile de relatii pe care indivizii le vor avea pe parcursul vietii, si mai ales felul in care
persoanele vor interpreta aceste relatii. 
• 
• Studenta lui Bowlby, Mary Ainsworth a realizat un studiu, observand 76 de copii mici si felul
in care mamele lor raspundeau la nevoile acestora (hranire, plans, mangaiere, contactul
vizual si zambet).Aceasta a vrut sa observe si felul in reactioneaza copiii la separarea de
mama.Intr-o camera cu jucarii a adus mama si copilul; un asistent de cercetare cu o
atitudine prietenoasa ii arata copilului jucariile, lasandu-l sa se joace cu acestea.Apoi mama
iesea din incapere in 3 intervale, de fiecare data timp de 3 minute. In doua dintre intervale,
asistentul ramanea in camera, iar in al treilea iesea si el, copilul ramanand singur. Ainswoth
a constatat ca bebelusii se comportau diferit la separarea de mama si revenirea acesteia, in
functie de 3 tipare: Cei cu atasament de tip sigur (doua treimi din cazuri) vroiau sa
exploreze camera independent de mama lor, dar se uitau si dupa aceasta, pentru a vedea
daca e acolo. Cand au fost separati de aceasta au plans, dar la revenirea mamei, s-au
bucurat si si-au intins mainile spre ea
• Cei cu atasament de tip anxios sau ambivalent( 10%) pareau foarte nesiguri,
tematori. Nu vroiau sa se desprinda de mame si sa exploreze camera de unii singuri.
Cand au fost separati de mama lor, au fost foarte afectati, agitati peste masura si
plangand foarte mult. Cand mama s-a intors, au cautat sa se apropei de aceasta, dar
in acelasi timp au respins-o furiosi, nevrand sa fie calmati si luati in brate de aceasta 
• Cei cu atasament de tip evitant (20-25%) pareau independenti, au explorat camera
fara ajutorul mamei si spre deosebire de copiii incadrati in tipul de atasament sigur, nu
s-au uitat sa vada daca mama lor era aproape de ei sau nu. Cand au fost separati de
mama, au fost foarte detasati, si totusi, analizandu-se bataia inimii, s-a constatat ca
nu se simteau tocmai bine. La revenirea mamei, acestia ori au certat-o ori au evitat-o. 
• Dupa ce a observat relatia mama-copil, a ajuns la urmatoarele concluzii: 
• Mamele care aveau copii cu atasament sigur erau foarte receptive la nevoile copiilor in cele ce
priveau hranirea si afectiunea. Si aveau grija sa raspunda indicilor nonverbali ai copiilor( de
exemplu zambeau si ele atunci cand copii lor zambeau). 
• Mamele copiilor cu atasament anxios nu erau foarte receptive la nevoile copiilor; ori raspundeau
destul de tarziu.
• Mamele copiilor cu atasament evitant isi respingeau copii (fizic sau emotional).
• Bebelusul de tip anxios vrea cu orice pret sa-si faca mama atenta la nevoile sale, doreste sa i se
acorde atentie si iubire. Recurge la atitudini disperate, pentru ca a observat ca asta e o modalitate
sigura de a-si atrage mama, care reactioneaza simtindu-se vinovata. Se agata de mama disperat,
iar cand  aceasta nu-i raspunde, devine furios si da in ea. Este foarte dependent de mama sa si
face orice pentru ca ea sa reactioneze.
• Bebelusul de tip evitant face exact opusul. De regula, isi neaga sau ignora emotiile, sentimentele si
nevoile. Acesta , desi este furios pe mama sa, la fel ca bebelusul cu atasament anxios, prefera sa se
indeparteze si s-o ignore pe aceasta, considerand ca se poate descurca si singur.