ATASAMENTUL

Dezvoltarea cognitiva si socio-emoțională a

copilului și adolescentului

MIHAI MIHAELA (BEJENARU)

CSEE ANUL I
 CE ESTE ATASAMENTUL?
Una dintre cele mai mari nevoi ale omului este aceea de a
stabili relatii, de a apartine cuiva, de a avea pe cineva la care
stie ca poate apela atunci cand are nevoie. Imediat dupa
nastere, bebelusul intra in prima relatie: cea cu mama (de obicei)
Atasamentul este diferit de iubire; este legatura emotionala
de lunga durata cu o alta persoana, in care unul dintre indivizi
este vulnerabil, iar celalalt este securizant, aduce confort, iar
separarea de aceasta persoana produce disconfort, suparare.

Relatia de atasament se dezvolta din primul an de viata si va

avea influenta asupra relatiilor urmatoare ale copilului/
adolescentului, si chiar si in viata adulta. Atasamentul nu se
limiteaza la primii ani ci este intalnit pe tot parcursul vietii.
 Sentimentele de atasament se
formeaza in perioada 0-3 ani si au
un grad mare de impact asupra
intregii dezvoltari emotionale a
individului.

În prima jumătate a
secolului trecut iubirea era
considerată un subiect
trivial, care nu merită
atenție din partea
comunității științifice.
Părinții erau încurajați
să aibă o atitudine fermă,
autoritară față de copii, fără
declarații inutile de iubire.
Atunci nu se cunoștea
maniera de transmitere a
virusurilor și bacteriilor, care
erau cauza reală a
îmbolnăvirii acelor copii. Nu
se stia nici faptul că ținutul în
brațe și atingerea sunt
elemente esențiale în
dezvoltarea fizică și
emoțională a celor mici.
 TEORIA ATASAMENTULUI
Teoria a fost propusă de John Bowlby în 1969 pentru
a explica modul în care copiii formează atașamente
emoționale față de îngrijitori.
Ea explica si cum reacționează atunci când sunt
separați de aceștia.
El a emis ipoteza că rolul acestor atașamente este
evolutiv.
De asemenea, el a sugerat că atașamentele formate
în copilăria timpurie vor crea modele interne ce vor Edward John
determina toate relațiile interpersonale din viitor. Mostyn Bowlby
a fost un medic pediatru,
Concluzia lui finală a fost că atașamentul este un psihiatru și psihanalist
comportament învățat de-a lungul evoluției speciei, care britanic, renumit pentru
cercetările sale în domeniul
are ca rol apărarea de animale de pradă dezvoltării psihologice a
Pentru animalele tinere sau copii atașamentul are copilului și pentru
formularea teoriei
însă o însemnătate deosebită deoarece,în cazul atașamentului
separării de mamă acestea sunt expuse pericolelor Este considerat,,tatal
Teoriei atasamentului,,
 Modelul celor patru faze ale atașamentului după
Bowlby 1969:

1.Faza premergătoare: până la cca. 6 săptămâni

2. Faza de diferențiere a persoanei de referință:

săptămâna a 6-a până în luna a 6-7-a

3. Atașarea propriu-zisă: lunile 7-8 până la 24

4. Parteneriatul orientat: după 2-3 ani

Bowlby ,conform teoriei pe

care a lansat-o a identificat
doua tipuri de atasament:
-atasamant securizant;
-atasament insecurizant

Cercetări ulterioare au confirmat teoria lui.

APLICATIE

Ce credeti ca trebuie sa faca

parintii pentru a le dezvolta copiilor
un atasament securizant?
 Pornind de la stilul de atașament care se formează în cadrul
acestei relații cu persoana de îngrijire, copiii dezvoltă o serie de
credințe și convingeri despre ei înșiși, despre ceilalți și despre viață:

a. Atașament sigur:
1. Convingeri despre sine: „Sunt
bun, dorit, iubit, merituos,
competent”;
2. Convingeri despre persoana
de îngrijire: „Răspunde în
mod potrivit nevoilor mele,
este sensibil, atent și de
încredere”;
3. Convingeri despre viață:
„Lumea este un loc sigur,
viața merită trăită”.
b. Atașament nesigur:
1. Convingeri despre sine: „Sunt
rău, nedorit, nu merit nimic,
neajutorat, neiubit”;
2. Convingeri despre persoana de
îngrijire: „Nu răspunde nevoilor
mele, este insensibil, mă
rănește, de neîncredere”;
2. 3. Convingeri despre viață:”
Lumea este un loc nesigur,
viața nu merită trăită”
MARY AINSWORTH
Psihologul Mary Ainsworth este o
figură reprezentativă pentru acest
domeniu, întrucât a demonstrat  teoriile
 lui John Bowlby prin
procedura „Situațiile ciudate” în anii
’70.
Scopul acestei proceduri era de a
analiza tipurile de atașament și de a
asocia comportamente specifice pentru
ele, prin metoda observației.  Studiul a Mary Dinsmore Salter
fost realizat pe un eșantion de 100 de Ainsworth a fost un
pshiholog american-canadian
copii ( cu vârsta cuprinsă între 12-18 în domeniul psihologiei
luni). dezvoltării, reprezentantă
În urma studiului, Ainsworth a importantă a teoriei
concluzionat existența a trei tipuri de atașamentului.
atașament:  -este considerata si ,,mama
securizant, teoriei atasamentului,,
nesecurizant-ambivalent și
nesecurizant-evitant. 
 Mary Main și Solomon au adăugat un al patrulea
tip,numit dezorganizat, cercetat apoi de Main
și Hesse.

Au fost întotdeauna copiii care nu se încadrau în nici una

din cele trei categorii existente.
Ainsworth și colegii ei îi încadrau pe aceștia adesea în
categoria atașament sigur sau pe unii chiar în atașament
nesigur-evitant.
După introducerea celei de-a patra categorii ( de tip D) s-a
dovedit că o mare parte din comportamente pot fi clasificate ca
dezorganizate/dezorientate.

Pentru copii cu vârste cuprinse între 8 și 13 ani, s-a conceput

„Interviul Atașării Copiilor“ (Child Attachment Interview)(CAI).
Tipul de atașament al copiilor preșcolari și din primii ani de
școală se stabilește cu o metodă de completare în joacă de către
aceștia a unor povestioare dinainte pregătite..
 Tip-B
Atasamentul securizant

Caracteristicile copiilor din aceasta

categorie:
-vor explora liberi noul mediu în prezența
îngrijitorului,
-vor interacționa cu străinul,
-vor fi vizibil afectați când îngrijitorul (mama)
pleacă
-vor fi fericiți când se întoarce, lăsându-se
consolați.

Atasamentul la copii de acest tip este cel mai

des intalnit. (aproximativ 60%).

El este rezultatul urmatoarelor implicari ale

parintilor:
-disponibilitate emoționale și fizice care răspund
prompt la nevoile lor le asigură apropiere fizică,
contact vizual și îngrijire adecvată.

Acești copii pot să regleze apropierea și distanța persoanei de referință în mod

adecvat.
Consecințele unui atașament securizant
Astfel, un copil cu atașament securizant învață că poate avea încredere în
persoanele importante, dar că este sigur și să exploreze, să aibă autonomie,
deoarece mama (persoana de atașament) îl va apăra când nu reușește să o
facă singur.

Pe această bază stabilă se dezvoltă ulterior relații semnificative sănătoase

cu prietenii, cu un partener de viață, cu proprii copii.
Adultul cu atașament sigur va ști că o relație sănătoasă implică grijă,
afecțiune, dar și respect și spațiu pentru trăirile fiecărei persoane implicate.  

Oglindind propriul sentiment al copilului și răspunzând empatic la el, copilul

învață să:
-Recunoască la sine emoții negative și pozitive;
-Exprime emoțiile;
-Accepte propriile emoții negative;
-Regleze și scadă intensitatea emoțiilor negative.
Aceste abilități vor contribui semnificativ la clădirea stimei de sine (“sunt
valoros și trăirile mele contează”), dar și a capacității de auto-reglare
emoțională.
 ATASAMENTUL NESIGUR-EVITANT
TIP A
Copiii arată o pseudodependență față de
persoana de referință. Aceștia ies în
evidență prin evitarea contactului, iar
pentru a compensa stresul ivit se
concentrează pe obiectele la îndemână.

Caracteristici privind atasamentul la copii de acest tip

•vor ignora sau evita îngrijitorul,
•vor exprima puțină emoție atunci când se întoarce în cameră sau atunci când
pleacă.
•nu vor explora foarte mult, indiferent de cine se află în cameră.
 
 Consecințele atașamentului nesecurizant

Copiii cu atașament nesecurizant pot avea mai frecvent manifestări afective

disproporționale – crize de afect, iritabilitate, opoziționism.

Acest lucru este mai frecvent printre copiii cu atașament rezistent/ ambivalent. Pentru
aceștia, părinții, starea lor de bine și proximitatea este o grijă permanentă, dar nevoile nu le
sunt mereu satisfăcute și crizele de furie pot apărea ca fiind nemotivate.

Pot părea, priviți din afară, ca fiind “mici adulți”, dar suferă adesea de anxietate foarte
marcată, care poate apărea în alte domenii ale vieții mai târziu.

Stilurile de atașament nesecurizant conduc deseori la stabilirea unui model intern de

lucru, despre lume și relații, la fel de nesecurizante.

Persoanele cu un stil de atașament evitant tind să descalifice apropierea emoțională și

să își suprime reacțiile, să se distanțeze sau să fugă din relații, odată ce ele devin “prea
apropiate”.
 Atasamentul nesigur -ambivalent
TIP C
Caracteristici privind atasamentul la copii
de acest tip:
-de obicei, acești copii vor explora puțin
camera de joacă din experiment,
-se vor teme de străini, chiar și când mama e
prezentă.
atunci când rămân singuri, sunt extrem de
supărați,
când mama se întoarce, sunt ambivalenți;
-sunt probabil obișnuiți cu un comportament
imprevizibil al mamei, Acești copii se comportă
fie sunt furioși, fie sunt pasivi. ambivalent la reuniunea cu
persoana de referință.
Un studiu din 1999 a descoperit că există
șanse crescute ca un copil să aibă acest tip de
atașament dacă a fost expus abuzului în
copilărie. De asemenea, același studiu a
descoperit că e mai greu pentru aceste
persoane să mențină relații intime ca adulți.
 Cum se manifesta atasamentul
dezorganizat la copii?

- Comportamente impredictibile si confuze

fata de parinte (de exemplu, in momentul
revederii parintelui dupa o perioada de Copiii arată un comportament clar
absenta a acestuia din urma, copilul se dezorientat, părând că nu au nicio
bucura si se apropie de parinte, dar apoi fuge relație cu persoana de referință.
sau devine agresiv fata de acesta)
- Lipsa caldurii emotionale
-Lipsa disponibilitatii de a comunica
emotional Atasamentul dezorganizat
Tip D

- Comportamente ostile si agresive fata de

alti copii sau, dimpotriva, o nevoie excesiva
de a fi apreciat si de a raspunde nevoilor
celor din jur, neglijandu-le pe cele proprii
https://www.youtube.com/watch?
v=WjOowWxOXCg
 Un exemplu din care poate reiesi dezorganizarea, este
urmatorul: azi, parintele stabileste ora de culcare ca fiind
9:00, maine copilul intreaba daca mai poate sta la televizor
peste ora 9:00 si parintele accepta, poimaine uita parintele
sa mentina ora 9:00 ca fiind de culcare, raspoimaine
parintele insista ca cel mic sa se culce la ora 9:00 si il cearta
pentru ca nu face asta, apoi circuitul se reia.
Multi parinti afirma ca au un copil rasfatat, ca nu se
inteleg cu el, ca este agitat si plange.
Sunt parintii care sunt mereu pe fuga, nu au timp sa
petreaca cu copilul, iar atunci cand petrec timp impreuna,
acesta nu este unul de calitate: lipsesc jocurile impreuna si
discutiile, cititul sau activitatile educative.

Alte exemple?
 De ce este important ca atasamentul la copii sa fie securizant

Stilul de atașament joacă un rol major în dezvoltarea cognitivă și

emoțională a copilului.

Astfel, cercetările arată că un atașament la copii securizant are

urmatorul rol:
protector împotriva sărăciei, instabilității familiale este un predictor
important pentru succesul educațional și profesional.

Cu alte cuvinte, stilul de atașament la copii influențează toate

aspectele vieții. Atasamentul la copii securizant va oferi cele mai multe
șanse acestuia la un viitor sănătos și de succes.
 În realitate însă, nici unul
dintre noi nu are un singur stil de
atașament sau pur, ci mai curând un
tip predominant de atașament.
Ceea ce înseamnă că un copil cu un
atașament sigur poate manifesta, în
anumite contexte, comportamente
caracteristice stilului nesigur (de un tip
sau altul) sau chiar de dezorganizare.
După cum un copil cu un atașament
dezorganizat poate manifesta în anumite
situații sau cu anumite persoane (dacă
sunt predictibile, atente și responsive la
nevoile copilului, conferindu-i încredere și
siguranță) poate avea comportamente
din sfera atașamentului sigur
 Cum ne ajutam copilul sa aiba un atasament
securizant?
Raspunsul prompt la nevoile copilului

Contact vizual si conexiune

.

Oferirea de spatiu si independenta

.
 Monica are 1 an şi 10 luni. Locuieşte într-un centru de plasament
de când s-a născut. În centru, personalul este redus, fac cu greu faţă la
numărul mare de copii de vârste diferite şi la toată muncă necesară
îngrijirii lor. În încăperile destinate celor mici, fiecare copil are un pătuţ
cu margini înalte. Aici ei petrec o mare parte din zi, iar bebeluşii sunt
hrăniţi sprijinindu-se biberonul cu lapte pe o pernă, deoarece
îngrijitoarele nu au timp să ia copiii în braţe să îi hrănească direct şi să
se joace cu ei. Aceştia sunt ridicaţi de acolo de obicei doar când au
nevoie să le fie schimbate scutecele sau să fie spălaţi. La un moment
dat, nişte voluntari tineri au venit pentru a petrece timp cu copiii, iar
Monica a fost repartizată uneia dintre ele. Fetiţa se apropie de vârsta
de 2 ani, aşa că voluntara se aştepta să găsească un copilaş care deja
umbla binişor şi care poate să facă destul de multe lucruri.
OLUNTAREI?

CUM CREDETI CA S-A COMPORTAT MONICA LA VEDEREA

VOLUNTAREI?
 Totuşi, când a întâlnit-o pe Monica, aceasta era în
pătuţul ei şi se legăna de pe o parte pe alta fără să
spună nimic, cu o faţă inexpresivă. A luat‑o în braţe, iar
fetiţa nu s-a opus, a scos-o din pat şi a pus-o pe podea,
a ţinut-o de mânuţă, ca să facă o mică plimbare. Monica
putea umbla doar cu sprijin, nesigur, cădea repede, de
parcă abia acum ar învăţa mersul. Era tăcută, apatică,
  nu era în mod special interesată de vreo jucărie, iar dacă
i se oferea una, o studia puţin şi apoi o lăsa să cadă. Se
uita la voluntară când aceasta îi atrăgea atenţia
strigând-o pe nume sau arătându-i ceva, dar privirea ei
părea goală, nu zâmbea şi nu se bucura de nimic.

DE CE CREDETI CA ACEASTA FETITA SE

COMPORTA IN ACEST MOD?
 Când le-a întrebat pe îngrijitoare despre ce îi place
fetiţei să facă, acestea au spus că nu face mare lucru,
şade în pătuţ şi se leagănă sau se joacă cu mânuţa la
gratii. De obicei este un copil foarte liniştit, nu vorbeşte
încă nimic inteligibil, silabiseşte doar uneori. Are unele
crize de plâns în care este foarte agitată şi greu de liniştit,
deoarece atunci nu pare să dorească să fie luată în braţe,
nu întinde spre nimeni mânuţele, doar se leagănă mai
tare în pătuţul ei şi loveşte în marginile de lemn ale
patului. Nu are nicio preferinţă pentru vreo persoană
anume din centru sau din afară, au mai fost şi alţi
voluntari, dar Monica nu s-a ataşat de nimeni în mod
special. Ca impresie generală, Monica părea un copil
absent şi puţin interesat de ceea ce se întâmpla, nu exista
reciprocitate afectivă cu cei care îi dădeau atenţie, nu
căuta alinare la ei, accepta orice i se propunea, dar fără
entuziasm, era puţin activă, fără energie şi cu reacţii
pozitive foarte reduse.
Aici trei dintre posibilele terapii:
1. Psihanaliza. Scopul terapiei de psihanaliză este de a elibera
emoții și experiențe reprimate, adică a face conștientul
inconștient. Pentru a face acest lucru, terapeutul ar putea
încerca să aducă înapoi câteva amintiri din copilărie, să
lucreze la cauza principală a problemei.
2. Terapia comportamentală cognitivă (CBT). CBT este o
intervenție psiho-socială utilizată pe scară largă pentru
îmbunătățirea sănătății mintale. În loc să încercați să vă
aduceți înapoi în timp, vă propune să vă explicați ce se
întâmplă în interiorul creierului dvs. și cum să faceți față
sentimentelor sau temerilor iraționale.
3. Procesul Hoffmann. Acest proces ghidat de 7-8 zile, conceput
de psihologul american Hoffmann, le aduce participanților
înapoi în copilărie pentru a se reconecta cu părinții lor în
momentul în care se formează atașamentul. Este foarte
intens.
 Vă invităm la un scurt joc!
Ţinând cont de elementele descrise şi de experienţa dumneavoastră, verificaţi-
vă cunoştinţele despre ataşamentul la copil, completând integrama de mai sus.
 VOI STITI CE FEL DE ATASAMENT PREDOMINANT
AVETI?

Chestionarul pentru depistarea atasamentului AAS

(Adult AttachementScale)

Chestionarul este alcatuit din 18 itemi cate 6 
pentru fiecare tip de atasament
BIBLIOGRAFIE

1. D. Cheianu-Andrei, I. Russu,,Ghidul formatorului Instruirea

profesioniștilor din cadrul serviciilor sociale pentru copiii în
situație de risc și copiii separați de părinți,,, Chisinau ,2015
2. S.M.Johnson, ,,Teoria atasamentului in practica,,,Editura
Trei,2020

3. http://www.generatia.ro/files/conferinte/02_Violeta_Stan.pdf
4. https://pdfslide.tips/documents/212889764-chestionarul-pentru
-depistarea-atasamentului.html
5. https://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_ata%C8%99amentului
6. https://clinica-hope.ro/atasamentul-la-copii/
7. https://www.la-psiholog.ro/info/ce-este-atasamentul-si-cum-ne
-influenteaza-relatiile-cu-ceilalti
8. http://www.bebeplange.ro/atasamentul-parinte-copil-baza-relat
iilor-sanatoase-17-18-februarie-2018/