• Bazele fiziologice ale diferitelor manifestări umane fundamentale Manifestările

biologice fundamentale, ca foamea, setea, somnul, condiţionează - dacă sînt

satisfăcute - activitatea zilnică, eficienţa inteligenţei, caracterul adecvat
alemoţionalităţii etc. Dacă trebuinţele fundamentale nu sînt satisfăcute se ajunge la
stări de nervozitate, slăbiciune şi chiar de comă (şi apoi la moarte). Foamea se
manifestă ca senzaţie specifică (internă) şi prin acte de căutare controlate voluntar în
vederea satisfacerii ei, iar setea ca o senzaţie penibilă. Foamea şi setea provoacă
sensibilitate crescută la asocieri de învăţare. Trebuinţa de somn se satisface, în .
cadrul bioritmului somn-veghe. Somnul se manifestă ca o necesitate şi se desfăşoară
în cicluri sau faze (faza clasică lentă şi faza paradoxală). Există o semnificaţie a
somnului mai complexă decît cerinţa organismului de a se reface energetic (pauză
psihologică) în ciclul a 24 ore. După fiecare somn conştiinţa şi personalitatea revin în
structurile identităţii temporale (social-istorice) şi spaţiale concrete
• În relaţia dintre incitaţiile obiective ale realităţii şi cele subiective ale persoanei, care izvorăsc
din forţa de expansiune a energiei personalităţii, atenţia ajustează, subiectivitatea, fiind
implicată în procesele de optimizare (în cele defensive şi în cele de pândă) ale adaptării.
Sistemul nervos şi informaţia. Homeostaziile. Sistemul nervos este implicat într-o serie de
homeostazii (Cannon, 1929) sau retroaferentaţii (feedback-uri) prin care se controlează şi se
compatibilizează reacţiile la valoarea şi semnificaţia situaţiei. Alimentarea se produce pînă la un
punct al necesităţii biologice, după care se constituie saţietatea. Temperatura corpului,
cantitatea de globule roşii, toate procesele enzimatice hormonale etc. se supun unor astfel de
procese de reglare care au caracter automat. În cazuri de suprasolicitare pot să apară dereglări
cu efecte localizate, dar şi secundare, în funcţie de gradul de implicaţie a homeostaziei
respective în economia generală a organismului Sistemul neurohormonal dispune de două
feluri de homeostazie sau retroaferentaţie (feedback). Feedback-ul de stabilizare (echilibru) şi
feedback-ul de precipitare, prin care informaţia semnalează pericol, duce,la accelerarea
reacţiilor sau la încremenire ca sisteme de apărare. Feedback-ul de precipitare este activ şi în
procesele de dezvoltare, în învăţare, acţiuni creatoare etc.