• Factorii de mediu sunt structuraţi oarecum binar, prezentându-se individului atât ca realităţi fizice, concretizate

în prezenţa nemijlocită şi perceptibilă a persoanelor şi obiectelor care-1 înconjoară şi în funcţie de care trebuie
să se modeleze, dar şi ca ansamblu de relaţii şi semnificaţii care, prin interiorizare, formează însăşi substanţa,
materialul de construcţie necesar dezvoltării psihice. Atunci când este favorabil, mediul contribuie la realizarea
sau chiar accelerarea punerii în funcţie a potenţialului nervos, deci are o acţiune directă vizând dezvoltarea
psihică, corelată şi cu cea indirectă de susţinere a dezvoltării fizice (dezvoltare a sistemului nervos, osificarea,
dentiţia, greutatea, înălţimea). Omul umanizează însă mediul prin construire de locuinţe, vestimentaţie, prin
încălzit, iluminat, confort etc. Mediul social-istoric are însă rolul cel mai important asupra dezvoltării generale,
a omului şi a grupurilor umane. Mihai Ralea (1896—1964) a făcut ample referiri la rolul acestuia şi a considerat
că dezvoltarea psihică şi intelectuală umană este dependentă de particularităţile vieţii sociale. În decursul
dezvoltării social-istorice, omul a preluat, din generaţie în generaţie, odată cu procesul folosirii obiectelor şi
rezultatele muncii, şi odată cu experienţa de făurire a uneltelor şi obiectelor de uzanţă umană, toate însuşirile
psihice, inteligenţa şi aptitudinea care sînt încorporate' în uneltele şi obiectele vieţii de fiecare zi. Toate acestea
contribuie la dezvoltarea capacităţilor şi aptitudinilor umane ca procese „deschise‖, implicate în progres şi
dezvoltare. Mîina omului „a învăţat‖ şi şi-a dezvoltat nenumărate capacităţi, abilităţi, forme de expresie. Ea s-a
dezvoltat în procesul muncii odată cu străvechea transformare a pietrei în cuţit, ajungînd la acel nivel care a
fost atins în tablourile lui Rafael, în statuile lui Thornvaldsen, în muzica lui Paganini (spune Fr. Engels).
• Influenţa mediului social asupra dezvoltării psihice se exercită pe toate căile posibile, începînd cu momentul naşterii
copilului (prin mijloacele de îmbrăcăminte, alimentare, prin asistenţa medicală, prin toate elementele vieţii de familie
- primul colectiv care îşi exercită influenţa profundă asupra dezvoltării psihice a copilului). Ca atare, trebuie să
deosebim, pe de o parte, mediul apropiat familia, (persoanele cele mai apropiate de copil), şcoala (în care învaţă etc.)
şi, pe de altă parte, mediul social în ansamblu, cu particularităţile sale socialistorice. Acestea nu sînt identice, deşi se
intercorelează în permanenţă. Aşa se explică de ce în condiţiile generale de dezvoltare a copiilor (aceeaşi societate)
există atîtea diferenţe. Psihologia modernă completează viziunea simplistă om-mediu social, cu viziunea om-grup-
mediu social, între acestea fiind strânse intercorelaţii. Adaptarea şi integrarea în condiţiile mediului social este
multilaterală. Rolul familiei în dezvoltarea psihică a copilului. Familia este un colectiv tutelar care exercită influenţe
multiple. Ea creează condiţii de obţinere a unei identităţi sociale (nume, cetăţenie etc.), oferă protecţie, securitate,
confort, condiţii de creştere, educaţie, satisfacere a dorinţelor, permite constituirea conduitelor civilizate, însuşirea
regulilor elementare de conduită, igienă, alimentaţie. Numeroase studii cu privire la familie atrag atenţia asupra
faptului că prezintă importanţă compoziţia (numărul şi vîrsta celor ce o alcătuiesc), relaţiile intrafamiliale (atitudinile şi
practicile educative ale părinţilor), raporturile extrafamiliale ale celor din familie, statusul economic .(nivelul de trai) şi
social al familiei, profesiuneapărinţilor, stilul, nivelul şi aspiraţiile intelectual-culturale, comportamentul părinţilor şi
nivelul de civilizaţie a1 familiei. În familiile cu un singur copil (copil unic) apar numeroase probleme psihologice şi
pedagogice delicate: o dependenţă excesivă a copilului de părinţi, o uşoară creştere a egoismului şi o mai lentă
dezvoltare a sociabilităţii (a coeziunii în colectivul cu astfel de copii).
• Anumite carenţe morale ale unora dintre membrii adulţi ai familiei, conflictele acţionează
nefast asupra copilului (conduite dezordonate, discordante, decizii discordante). În condiţii
nefavorabile, de familii dezorganizate pot să apară la copil, încă din perioada preşcolară,
trăsături de fragilitate psihică, anxietate, manifestări de nervozitate ori orgoliu, lăcomie,
instabilitate afectivă, dezordine morală, superficialitate, parazitism» grosolănii etc. Se
manifestă probleme educative într-un procent impresionant în legătură cu dezvoltarea
caracterului şi tulburările de caracter (după 7 ani), precum şi delincventa minoră la copiii
cetrăiesc în familii dezorganizate. Rolul familiei se modifică pe măsură ce copilul începe să
fie influenţat de alte colective, cum este colectivul de copii din grădiniţă, colectivul şcolar,
organizaţiile de copii şi tineret etc. Influenţa familiei asupra dezvoltării psihice a copilului
rămîne însă mare şi profundă toată viaţa. Tatăl influenţează îndeosebi preocupările copiilor,
iar mama afectivitatea. În copilărie, influenţele lor se modifică. Oricum, părinţii constituie
primele modele sociale. Rolul lor este cu atît mai mare, din acest punct de vedere, cu cît
copilul trăieşte cea mai mare parte a zilei în familie. Influenţa mediului cul