• Un nivel şi mai înalt de organizare a activităţii nervoase superioare se află la

baza proceselor înalte de gîndire, creaţie etc. În acestea sînt implicate ariile
terţiare corticale. Ipotezele, proiectele, şirurile de raţionamente etc. sînt
conduite ce fac parte din aceste categorii. De asemenea munca, aptitudinile,
inteligenţa, aspiraţiile, idealurile, dorinţele, interesele, actele de voinţă au cai
substrat nervos de energizare aceste arii. Zonele limbajului sînt şi ele de mare
sinteză În stadiul actual al cunoaşterii şi stăpânirii mecanismelor eredităţii se
poate afirma că rolul eredităţii în dezvoltare, mai ales în dezvoltarea psihică,
este de premisă naturală a acesteia. Această premisă cu logică probabilistă,
poate oferi individului o şansă (ereditate normală) sau o neşansă (ereditate
tarată). Prima poate fi ulterior valorificată sau nu, iar cea de a doua, în funcţie
de gravitate poate fi compensată în diverse grade sau nu.
• Mediul, ca factor al dezvoltării umane, este constituit din totalitatea elementelor cu care
individul interacţionează direct sau indirect, pe parcursul dezvoltării sale. Mediul posedă
însuşiri de densitate (bogăţie sau sărăcie a condiţiilor solicitante), de intensitate (solicitări
foarte intense, medii sau slabe); Mai ales suprasolicitările de mare intensitate pot afecta
dezvoltarea psihică. A treia însuşire a mediului este aceea a ritmului de modificare şi
dezvoltare. Există pentru toate speţele limite de adaptabilitate pe acest plan. La om,
aceste - limite sînt mai complexe şi evident specifice. Din cerinţe de sistematizare se poate
vorbi de mediul fizic bioclimatic, de mediul social-istoric (economic, politic-cultural) cît şi
de mediul psihologic. Între acestea există o strânsă interdependenţă, mediul social-istoric
avînd cea mai mare pondere în dezvoltarea omului. Se consideră că mediul bioclimatic îşi
exercită influenţa asupra omului în privinţa maturizării biologice şi a creşterii
organismului. Mediul bioclimatic influenţează unele ocupaţii umane, modul de trai prin
bogăţia vegetală şi animală pe care o oferă, de asemenea prin apa, minereurile, materiile
prime, care determină caracteristici economice ale vieţii sociale
• Din punctul de vedere al conţinutului, în influenţele mediului se pot
distinge o multitudine de planuri; de la cel natural-general (clima,
relief) la cel social, indispensabil unei ontogeneze de tip uman (familie,
grup de joacă). Acţiunea mediului poate fi directă (alimentaţie, climă)
sau indirectă, prin intermediul formelor de adaptare umană pe care le
generează (activităţi dominante, tip de organizare socială, nivel de trai,
grad de cultură şi civilizaţie etc.). De asemenea, trebuie subliniat că
aceste influenţe pot veni din imediata apropiere a individului
(obiectele, persoanele, situaţiile zilnice), ceea ce constitute mediul său
proximal sau pot fi un aspect al mediului distal. Acesta nu este direct
sub incidenţa acţiunii individului, dar indirect prin mediatizare