Psihologia educației – note de curs

Unitatea de învățare nr. 2

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ DEZVOLTAREA PSIHICĂ UMANĂ

Dezvoltarea umană este bio-psiho-socio-culturală

Este cunoscută sintagma că dezvoltarea umană este bio-psiho-socio-culturală, adică reuneşte ansamblul
schimbărilor sistematice apărute de-a lungul vieţii individuale. Deducem de aici și putem diferenţia între cel
puțin trei tipuri de dezvoltare între care există interacțiune, dar nu și simultaneitate:
 biologică (schimbările fizice, morfologice şi biochimice ale organismului);
 psihică (apariţia, instalarea şi transformarea și perfecționarea continuă a mecanismelor şi stucturilor
psihice);
 socială-culturală (reglarea conduitei persoanei în conformitate cu normele sociale, integrare socială).

Dezvoltarea psihică (caracteristici):

a.) Este plurideterminata şi multifactorială, adică se sprijină pe terenul eredităţii, îşi extrage conţinuturile
din mediul socio-cultural, este ghidată de educaţie.
b.) Este polimorfă şi discontinuă și cunoaște modificări de ordin cantitativ, schimbări de proporţii,
modificări de ordin calitativ, cu înlocuirea treptată a unor forme cu altele noi care le vor restructura pe cele
anterioare. Dezvoltarea poate fi abordată (Cosmovici & Iacob, 1998, p. 33; Munteanu, 1998, p. 50):
 transversal, reunind diverse aspecte ale vieţii psihice într-o etapă anume de viaţă → stadii de vârsta,
etape, perioade, „stadii psihodinamice” (exemplu: perioada prenatală, perioada antepreșcolară, perioada
adolescenței etc);
 longitudinal, la nivelul procesualităţii psihice (cognitive, morale, afective, psihosociale, acţionale) →
stadii genetice ,,stadii psihogenetice” (exemplu: stadiile dezvoltării cognitive J. Piaget)
c.) Are un caracter individual, adică se diferențiază de la un individ la altul prin: ritm (accelerat sau lent),
viteză (mare sau mica), conţinut (bogat/sărăcăcios), sens (ascendent/ sincopat), durată (normală/întârziată),
efecte (pozitive/negative) etc.

Care sunt factorii care influențează decisiv dezvoltarea psihică umană?

Factorii interni (biologici, care țin de programarea genetică) sau factorii externi (care țin de mediu natural și
social) sunt dominanți în dezvoltare? Fiecare tip de explicaţie fundamentează o concepţie pedagogică şi
influenţează comportamentul educatorului în relaţia cu copilul/elevul.

1. Care este ponderea zestrei genetice în dezvoltarea psihică?

În acest context vom analiza teoria ereditaristă (ineistă) care acordă prioritate factorilor ereditari,
generând un pesimism pedagogic. Persoana se dezvoltă într-un mod predeterminat de particularităţile sale native,
indiferent de caracteristicile intervenţiilor educaţionale.
Criterii Caracteristici
Ce este? Ereditatea este însușirea organismelor de a conserva și transmite caracterul speciei
respective la descendenți. La om există o ereditate de specie și una individuală.
Mecanismul de transmitere este codul genetic, alcătuit din unităţi specifice, genele, care
sunt fragmente de ADN ce asigură sinteza proteinelor şi a altor constituenţi organici.
Specia umană dispune de aproximativ 35.000 gene organizate în 46 cromozomi (22 de
perechi de autozomi și o pereche de heterozomi – XX sau XY). Totalitatea genelor a
primit denumirea de genom sau genotip. Legătura dintre genotip şi influenţele externe
timpurii formează fenotipul. Psihicul aparține sferei fenotipului. Patrimoniul genetic al
Psihologia educației – note de curs

unui individ este unic. Procesele de transformare a genomului în fenotip poartă numele de
epigeneză și respectă regula unicității. Deci, fenotipul (Benga, 2002, p. 27) este una din
variantele posibile ale aceluiași genotip fixată însă în act într-un interval de reacție propriu
(minimum și maximum posibil). Eritabilitatea indică cât din variabilitatea unei trăsături
poate fi pusă pe seama factorilor genetici, iar educabilitatea arată cât din variabilitatea
unei trăsături poate fi pusă pe seama factorilor educativi.
Exemple Caracteristici morfo-fiziologice
Plasticitatea sistemului nervos
Sensibilitatea față de anumite boli somatice și psihice
Organele de simț, aparatele și sistemele anatomice, reflexele, trebuințele fundamentale
Anumite procese psihice – inteligența, temperamentul, agresivitatea, emotivitatea etc.
Argumente Existența copiilor minune (o constelație excepțională de gene);
Perpetuarea de la o generație la alta a unor aptitudini speciale (familii de muzicieni,
matematiceni etc.);
Studii care evidențiau puterea eredității în raport cu mediul de viață, în privința inteligenței
(Munteanu, 1998, p. 27):
1) ancheta familială (se compară coeficientul de inteligență al copiilor cu al
părinților, al fraților între ei);
2) metoda gemenilor (comparații între gemenii monozigoți și dizigoți);
3) studiul copiilor adoptați (se compară inteligența părinților cu a propriilor copii
și respectiv cu a copiilor adoptați);
4) studiul copiilor crescuți în grup (instituționalizați).
Ereditatea constituie o premisă a dezvoltării psihoindividuale care poate conferi individului o șansă la o
dezvoltare normală (în cazul în care mediul o valorifică) sau o neșansă, în cazul unei eredități tarate (în cazul în
care mediul nu poate compensa).
In acest caz trebuie să subliniem următoarele implicații educaționale:
 Ereditatea se manifestă prin tendințe, dispoziții și posibilități care uneori nu se pot manifesta în absența
unor stimuli externi activatori;
 Ereditatea poate crea premisele unor perioade optime de intervenție: pentru acele funcții care sunt mai
receptive la dezvoltare într-o anumită etapă (spre exemplu, există perioadele sensibile – pentru achiziția
limbajului, a atasamentului, a anumitor operații ale gândirii etc) sau spre acele funcții care sunt mai ușor
alterabile decât altele (numite perioade critice pentru corectarea deficiențelor de limbaj pâna la intrarea
copilului în școală);
 Ereditatea este mai puternică în primii ani de viață și mai slabă de la pubertate încolo;
 Ereditatea influențează mai puțin funcțiile și procesele complexe.
 Ceea ce este ereditar nu coincide cu ceea ce este congenital (înnăscut), adică dobândit pe baza
experiențelor timpurii dinaintea nașterii.

2. Ce experiențe și interacțiuni influențează dezvoltarea psihică?

La această întrebare trebuie să răspundă susținătorii teoriei ambientaliste care supraevaluează aportul
factorilor de mediu, generând un optimism pedagogic. Persoana se dezvoltă ca urmare a influențelor de mediu,
personalitatea fiind efectul influențelor de mediu.
Criterii Caracteristici
Ce este? Mediul constituie realitatea în mijlocul căreia se află și trăiește un organism,
totalitatea factorilor și condițiilor care influențează nemijlocit sau mijlocit organismul și cu
care acesta se află în interacțiune.
Factori interni (prenatali, intrauterini)
Factori externi (postnatali):
Psihologia educației – note de curs

Factori fizici (clima, alimentația); Factori sociali care pot fi factori de mediu neorganizat
(grupurile din care face parte individul - familia, grupul, comunitatea)/ sau factori de mediu
organizat (educația).
Un mediu educogen este mediul psihosocial capabil să contribuie la formarea omului
și la integrarea lui socială. Educabilitatea reprezintă posibilitatea de formare umană sub
influența factorilor de mediu social și educațional.
Exemple Numai în cazul familiei (ca factor de mediu neorganizat) pot fi desprinse o serie de categorii
de factori care țin de (Munteanu, 1998, p. 40): mediul socio-profesional, mediul socio-
igienic, mediul socio-comunicativ și socio-afectiv, mediul socio-economic, mediul socio-
cultural etc
Procesul de socializare include: socializarea primară (până la 7 ani), socializarea secundară
sub impactul instituțiilor educative.
Argumente Cazul copiilor salbatici crescuți de animale (deprivarea socială – cazul Amala și Kamala);
Studii comparative interculturale care atestă că tipul de civilizație influențează modul de
structurare a proceselor psihice (studii realizate de M. Mead);
Studii care evidențiază puterea calității mediului asupra eredității în ceea ce privește
inteligența, prin metodele enunțate anterior (studii pe gemeni, pe copiii adoptați etc);
Studii care arată cum inegalitatea condițiilor ambientale influențează inteligența;
Fenomenul Pygmalion sau profeția care se autoîmplinește/ predicția care se auto-realizează.
Educatorii care sunt influențați de această concepție cred în puterea nelimitată a mediului
(inclusiv a educației), punând un mare accent pe calitatea interacțiunilor dintre factorii de mediu și copil. Ei vor
fi preocupați de calitatea mediului în care cresc și se dezvoltă copiii, în ideea de a oferi un mediu stimulativ,
favorabil dezvoltării. Principala preocupare a cercetătorilor/educatorilor ar fi și să identifice factorii de mediu
care corelează cu apariția unor comportamente nedorite (violență, suicid, etc) sau cu apariția unor vulnerabilități
și blocaje în dezvoltare (fobia școlară, timiditate, tulburări emoționale etc.).
In acest caz trebuie să subliniem următoarele implicații educaționale:
 Deși pare o sursă de stimulare a potențialului ereditar, mediul poate reprezenta fie o frână, un blocaj al
dezvoltării, fie o șansă de dezvoltare (inclusiv pentru cei care au venit pe lume cu o ereditate tarată).
 Efectele factorilor de mediu asupra dezvoltării pot fi greu cuantificate dată fiind diversitatea factorilor
de mediu care acționează asupra unei persoane.
 Condiția dezvoltării este interacțiunea copilului cu acești factori (reacția lui la aceștia), deoarece dacă
ei se încadrează la categoria stimuli indiferenți nu au niciun efect asupra dezvoltării.
 Ceea ce oferă mediul trebuie să fie în concordanță cu potențialul de dezvoltare al copilului, altfel devine
nociv dezvoltării sale prin substimulare sau suprastimulare.
 În abordarea factorilor de mediul cu care interacționează și care afectează copilul putem să avem în
vedere nișa de dezvoltare a acestuia (Super & Harkness, 1982, apud Cosmovici & Iacob, 1998, p. 28),
adică totalitatea elementelor cu care un copil intră în relație la o vârstă dată (este sensibilă la diferențe
culturale). Nișa de dezvoltare are următoarea structură:
1. obiectele şi locurile accesibile copilului;
2. răspunsurile şi reacţiile anturajului faţă de copil;
3. cerinţele adultului privind competenţe solicitate, încurajările, nivelul de performanţă aşteptat;
4. activităţile impuse, propuse sau cele acceptate de copil.

Fenomenul Pygmalion sau profeția care se autoîmplinește

R. Rosenthal și L. Jacobson au publicat în 1968 un studiu cu titlu Pygmalion în clasă care se baza pe
următorul experiment: au prezentat profesorilor o listă cu elevii cu IQ deosebit în urma unei testări (aproximativ
20% din clasă, deși listele au fost realizate la întamplare). Peste 8 luni, când elevii au fost testați din nou s-a
putut constat o creștere reală a nivelului de inteligență la elevii prezentați pe acele liste. Cercetarea
Psihologia educației – note de curs

demonstrează rolul important al profesorilor, mai exact al așteptărilor și credințelor profesorilor în raport cu
modelarea comportamentului elevilor, mai exact obținerea performanței (succes sau eșec). Performanța
elevului printr-un mecanism complex ajunge să corespundă credinței profesorilor. Cum se explică acest lucru?
Tot autorii identifică câțiva factori determinanți care țin de comportamentul profesorilor și care pot explica
fenomenul (Cosmovici & Iacob, 1998, pp. 274-275): profesorii creează un climat socio-afectiv mai cald pentru
elevii buni/apreciați, au interacțiuni frecvente legate de sarcinile didactice, le oferă mai multe ocazii de a învăța
lucruri noi și dificile/stimulative, utilizează critica mai puțin, chiar și atunci când primesc răspunsuri inexacte.
Realizați o scurtă documentare suplimentară și adăugați exemple în care este prezent acest fenomen în
interacțiunea socială sau educativă.
3. Dezvoltarea psihică - produs firesc al interacțiunii ereditate –mediu? Rolul educației în procesul
dezvoltării.
Adoptând o atitudine mai realistă și mai echilibrată care susține cooperarea dintre factorii ereditari și cei
de mediu în dezvoltarea ființei umane, susținătorii teoriei dublei determinări au generat în sfera realizării
educației un anume realism pedagogic. Din această perspectivă, educația (ca factor de mediu organizat/ educația
formală) apare ca liantul dintre potențialitatea de dezvoltare (propusă de ereditatea individului) și oferta de
posibilități a mediului (Cosmovici & Iacob, 1998, p. 30).
 Oricât de stimulativ ar fi un mediu, fiecare are un interval de reacție (normă de reacție) care în cazul
inteligenței se încadrează între 20-25 de puncte IQ, în funcție de condițiile de mediu (Scarr-Salapatek,
1971, apud Birch, 2000). Altfel spus, oricât de stimulativ ar fi mediul, nimeni nu poate deveni geniu
dacă premisele nu sunt favorabile.

In acest caz trebuie să subliniem următoarele implicații educaționale:

 Mediul școlar este și trebuie proiectat în cele mai mici detalii pentru a susține dezvoltarea fiecărui copil,
în acord cu potențialul acestuia prin intervenții educative adaptate.
 Curriculum-ul școlar (procesele educative şi experienţele de învăţare pe care şcoala le oferă elevului /
sau prin care trece acesta pe durata parcursului său şcolar - CNC-MEN, 1998, p. 9) trebuie să faciliteze
dezvoltarea fiecărui copil în acord cu potențialul său. Pentru aceasta există în instituțiile de învățământ
specialiști în educație și cadre didactice cu pregătire de specialitate și psihopedagogică pentru a deservi
acest scop. Diferențierea curriculară se exprimă prin trecerea de la o școală pentru toți la o școală pentru
fiecare! (Cucoș, 1998, p. 128)
Spre exemplu, în cazul copiilor cu cerințe educative speciale (CES) particularitățile lor de dezvoltare și de
evoluție se vor reflecta și în educația de care aceștia vor beneficia: educația specială, educația incluzivă sau
educația integrată. Copiii cu diferite disfuncții și deficiențe (deficiențe mintale, fizice, senzoriale, de limbaj,
socio-afective și de comportament ori asociate, indiferent de severitatea acestora), precum și cei care se află într-
o dificultate în raport cu ceilalți din jur, ca urmare a unor condiții de mediu nefavorabile necesită în plan
educativ o altă abordare.
Spre exemplu, în cazul copiilor încadrați în învățământul normal tradițional organizat pe clase și lecții se
impune această diferențiere și personalizare curriculară prin:
a) în cazul diferențierii curriculumului (Crețu, 1998): existența și crearea de şcoli şi profile specializate,
introducerea mai multor discipline opţionale şi facultative, intensificarea activităţilor de coordonare
directă profesor-elev (consultaţii, discuţii, mese rotunde, cercuri de profil etc.).
b) în cazul personalizării activităţile instructiv-educative sunt adaptate la particularităţile fiecărui elev
sau ale unor grupuri de elevi: sub aspectul ritmului specific de desfăşurare a activităţilor de învăţare
propuse, al momentului optim de iniţiere a învăţării unui anumit lucru, al nivelului de dificultate al
solicitărilor, al materialelor de învăţare cele mai convenabile stilului de învăţare al fiecăruia şi al
conţinutului selecţionat spre învăţare în vederea realizării unor anumite obiective formative
(Mitzel,1970, Radu, 1978, apud Diaconu et al).
Psihologia educației – note de curs

Există factori din mediul educativ școlar care influențează negativ dezvoltarea copilului?
Didactogenia - reprezintă o stare patologică de anxietate și depresie, întâlnită la unii elevi ca urmare a
greșelilor didactice ale educatorilor. Aceste comportamente greșite (misbehavior - exerciții obositoare, solicitări
peste nivelul de dezvoltare), dar și prin nerespectarea drepturilor elevilor prin discriminare și abuz,
neîndeplinirea obligațiilor etc.) ale profesorilor generează, pe termen scurt sau lung, efecte majore și de durată în
dezvoltarea elevilor în plan medical, psihologic și pedagogic (tulburări somatice, fobie școlară, tulburări
emoționale și relaționale, abandon școlar, anxietate, depresie, eșec școlar, dificultăți în învățare etc.). Înțelegem
că pot să apară efecte negative asupra elevilor ca urmare a unui anumit comportament al profesorului, altul decât
cel impus de normele pedagogice și psihologice (R. Poenaru și F. Sava 1998, Didactogenia în școală – Aspecte
deontologice, psihologice și pedagogice).
Oferiți alte exemple în acest sens și adăugați noi informații obținute din alte surse științifice cu privire la
didactogenie și efectele acesteia.
În concluzie, acțiunea educațională vizează întotdeauna copilul concret, în unicitatea sa deoarece așa cum
sublinia Vasile Pavelcu (1970, p. 13): fiecare om, în același timp, seamănă cu toți, seamănă cu unii și nu
seamănă cu nimeni.

CONCEPTE CHEIE: .................................................................................................................................

.....................................................................................................................................................................................
Identificați 3 aspecte prezentate în acest curs care impun o documentare suplimentară:
.....................................................................................................................................................................................
......................................................................................................................................................................
TEHNICI DE ÎNVĂȚARE RECOMANDATE: autoexplicația, spațierea, intercalarea.

Bibliografie selectivă:
1. Cosmovici, A., Iacob, L. (1998). Psihologie școlară. Iași: Polirom.
2. Birch, A. (2000). Psihologia dezvoltării. București: Editura Tehnică.
3. Birch, A., Hayward, S. (1999). Diferențe interindividuale. București: Editura Tehnică.
4. Crețu, R.Z. (2010). Amprenta comportamentală și evaluarea personalității (capitolul
Environmentul, biologicul și amprenta personalității). Iași: Polirom.
5. Hayes, N., Orrell, S. (1997). Introducere în psihologie. București: ALL Educational.
6. Iacob, L. (2008). Educabilitatea. Factori și paradigme ale dezvoltării psihoindividuale. In Cucoș C-
tin (coord). Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice. Polirom: Iași, (pp.
112-137).
7. Lieury, A. (2008). Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală. Iași: Polirom.
8. Munteanu, A. (1998). Psihologia copilului și a adolescentului. Timișoara: Augusta.