SCOALA POSTLICEALA ``VASILE ALECSANDRI`` BUZAU

TEMA REFERAT:``EREDITATEA``

COORDONATOR:prof. TRANDAFIR V. ELEV:DRENEA VALENTIN AN SCOLAR:IIIB AMG

AN SCOLAR:2012-2013

Ereditatea este un fenomen de natura biologica ce consta n transmiterea de la parinti la urmasi a unor nsusiri morfofunctionale, cu ajutorul codului genetic. Codul genetic este un sistem de nregistrare n compozitia nucleului si citoplasmei din celulele organismului a unor informatii privind caracteristicile ce urmeaza sa fie transmise urmasilor. Sistemul este identic pentru toate organismele; informatia genetica transmisa este diferita n functie de specia, familia, parintii carora le apartine individul. Pe cale ereditara se transmit : * caracteristici ale speciei ( Ex. constituirea anatomofiziologica specifica , tipul de metabolism etc.) * caracteristici ale familiei caruia i apartine subiectul (pigmentatie, compozitie chimica a sngelui s.a.); * caracteristici ale parintilor (caracteristici functionale ale analizatoril or, particularitati ale motricitatii, memoria bruta, temperament, inteligenta s. a.). Exista : 1. ereditate generala, a speciei, ce se transmite genetic (de exemplu: bipedismul, conformatia corporala, elemente generale legate de structura si functionarea analizatorilor etc.) 2. ereditate speciala, ce presupune transmiterea anumitor caractere individua le urmasilor. Trebuie observat faptul ca mostenirea ereditara se refera mai degraba la un complex de predispozitii, dect la o transmitere a nsusirilor antecesorilor. De exemplu , anumite caracteristici functionale ale analizatorului auditiv, nu reprezinta conditia suficienta pentru ca un copil sa se afirme ca un talent muzical, fiind nevoie de identificarea acestor predispozitii si de o stimulare educativa adecvat a. Altfel, nedescoperita si needucata, mostenirea ereditara ramne un potential nevalorificat. In plus, aceleasi predispozitii ereditare pot fi valorificate n mod diferit: de exemplu o buna motricitate poate sta la baza obtinerii unor performa nte deosebite n domeniul sportului, dar la fel de bine conditioneaza reusita n arta coregrafica, sau n profesii care presupun fine coordonari ale miscarilor. Nu exista particularitati psihice ale unei persoane despre care sa se poata afir ma ca ar fi n intregime determinate ereditar. De exemplu, cercetarile pe gemenii monozigotici, cu potential ereditar prezumat identic, dar pe care viata i-a sepa rat de la vrste foarte mici si i-au facut sa traiasca n medii sociale diferite, au scos n evidenta ca la vrsta maturitatii, atunci cnd au fost supusi unor teste de inteligenta, au obtinut scoruri care se situau la nivele apropiate, dar nu identice. In consecinta nu se pune problema care dintre nsusirile psihice ale unui om sunt n ntregime datorate ereditatii si care sunt datorate influentelor mediului si educatiei. Ar fi ca si cum s-ar discuta daca aria unui romb depinde de naltimea l ui sau de latimea pe care o are. In mod similar, dezvoltarea psihica este determinata de mai multi factori si se pune doar problema masurii n care intervin unii sau altii din acesti factori.

Trebuie precizat ca fiinta umana poate depasi limitele unei eventuale mosteniri ereditare mai putin favorabile pentru realizarea performanta a unei anumite activitati. Prin motivatie, vointa, determinare o persoana poate sa compenseze, ntr-o anumita masura, absenta unor calitati cu alte calitati, la fel cum este posibil ca o alta persoana, cu o mostenire genetica favorabila, sa obtina performante mai scazute ntr-un domeniu pentru care are nclinatii native, dar de care nu se simt e atras, nu persevereaza, nu exerseaza etc. Mostenirea ereditara nu poate fi asa dar considerata o predeterminare biologica fatala a dezvoltarii viitoare a unei persoane n planul psihologic. Ea face doar ca nvatarea sa se produca mai usor n anumite domenii, reusitele sa fie obtinute cu mai putin efort, iar nivelul performantelor posibil de atins n urma unei educatii adecvate sa fie foarte nalt. Sa ne imaginam doi notatori care au de parcurs aceeasi distanta. Unul nsa trebuie sa noate mpotriva curentului apei, celalalt, purtat de cursul apei. Si unul si celalat vor parcurge distanta: primul depunnd mai mult efort, cu vointa, mai ncet; celalalt, cu mai putin efort, mai repede si cu resurse de a ajunge nca si mai depar te. Lucrurile se petrec n mod similar cu cei mai putin dotati pentru un domeniu, dar hotarti, sau cu cei pe care o mostenire ereditara favorabila i poate purta spre realizari deosebite, caci le va nlesni eforturile de nvatare. Ereditatea este esentiala n orice proces formativ (de instruire ului). Exemplificam sumar doar: * capacitatea senzorio-perceptiva depinde de particularitatile anatomo-fizio logice ereditare si nnascute ale analizatorilor; * memoria, depinde de nsusirile biofizice si biochimice ale celulei nervoase, de nsusirile acizilor nucleici (mai ales ARN) precum si alte elemente determinate de particularitatile SNC; * inteligenta ca predispozitie (n dimensiunea ei aptitudinala) e determinata genetic. * formula temperamentala individuala se bazeaza pe biotipul determinat de si stemul cerebro-spinal, cel neurovegetativ, cel endocrin si metabolism. * kinestezia ca si capacitate potentiala, este dependenta de particularitati le biofizice ale materiei osoase, ale fibrelor musculare si nervoase. Daca n ceea ce priveste particularitatile analizatorilor si ale SNC, evidenta con ditionarii genetice este indiscutabila iar implicatiile asupra educatiei sunt relevate, n raport cu sistemul instinctual problemele sunt mai complicate. Cu toate acestea, s-a dovedit ca instinctele desi relativ rezistente la schimbare nu au caracter fatal si invariabil la om; ele pot suferi transformari calitative sub influenta structurilor psihice superioare, a conditiilor e mediu (n sensul general al termenului) si a educatiei. Astfel instinctul de explorare, curiozitatea, trebuintele de varietate si nou, nevoia interioara de satisfactie/placere/bucurie sunt fundamentale n formarea dezvoltarea capacitatii de creatie. Cteva aspecte privind conditionarea genetica a evolutiei personalitatii: * fondul genetic limiteaza actiunea factorilor educationali dar nu o anuleaza; * ereditatea induce predispozitii ale proceselor psihice structurate nu procesele si trasaturile psihice; * aceste predispozitii sunt polivalente iar polivalenta acestor date ereditare constituite premisa biologica a educatiei si educabilitatii (de aceea n acest s ens, dar numai n acest sens se poate spune ca educabilitatea este nnascuta)

Aceste observatii sunt premise teoretice de la care trebuie sa porneasca orice act educational. Deci, prin ereditate se transmite ndeosebi capacitatea individului de a reactiona plastic la influentele mediului . 2.Mediul n sens general mediul include toti factorii naturali, artificiali si socio-umani (socioculturali) care pot influenta individul; mediul si individul constituie dou a entitati corelative cu functii complementare, prima oferind posibilitati nelim itate pentru actiunea celeilalte, iar aceasta mbogatind si diversificnd componente le celei dinti . Din punct de vedere al teoriei educatiei intereseaza ca acest mediu poate fi con siderat mediu educational (n sens larg); el poate fi potrivit ca mediu pedagogic ca re include ansamblul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali angajati n activitatea de formare dezvoltare a personalitatii umane conform unor obiective stabilite n mod explicit si/sau implicit la nivelul comunitatii educative nationale, teritoriale, locale . A delimita strict influentele acestui mediu asupra personalitatii, pe dimensiuni le fizica (naturala), sociala, culturala etc. este destul de dificil. n mod real, interferentele, interinfluentele, interactiunile sunt att de puternice, inerente , nct decelarile nu-si au adesea sensul. Nuantnd nsa putem sublinia cteva aspecte ref eritoare la ceea ce n literatura de specialitate se desemneaza prin sintagma medii educationale . Mediul , ca factor al educabilitatii, poate fi analizat din doua perspective: * determinarile provenite din partea mediului natural; * determinarile din partea mediului social. Omul se afla sub influenta acestor tipuri de mediu. Mediul natural si ecologic influenteaza dezvoltarea si sanatatea omului prin clima, relief, radiatii si polu are. Mediul socio-cultural permite umanizarea si socializarea individului prin a sigurarea conditiilor materiale, de civilizatie si cultura, prin relatiile inter -umane, institutii, ideologii, traditii, conceptii, stiluri de viata etc. Mediul natural (fizic ,mediul natural si ecologic)- totalitatea conditiilor bioclimatice (relief, clima, fauna, flora etc.) n care se naste si traieste un subiect uman- influenteaza indirect dezvoltarea psihica a oamenilor, prin problemele a daptative pe care le creeaza, prin ocupatiile pe care le favorizeaza si care i ob liga sa-si dezvolte anumite capacitati si abilitati. Influentele acestui mediu devin din ce n ce mai putin observabile direct, dar ele exista Actiunea factorilor de mediu poate fi simultana sau succesiva, astfel ca interac tiunea lor poate genera doua categorii de consecinte: o dezvoltare fara probleme , daca actiunea acestor medii este convergenta si pozitiva; blocaje majore n dezvoltare daca actiunea mediilor este divergenta (situatia conflictului valoric ntre mediul familial si cel scolar). Mediul trebuie considerat ca un bun inestimabil de patrimoniu al omului. El trebuie conservat, protejat, mbunatatit n legatura cu tot ceea ce este favorabil vietii omului, prevenindu-se sau nlaturndu-se tot ceea ce reprezinta poluare a lui. Asigurarea puritatii mediului implica educatia, cea care instruieste si formeaza oameni, care sa previna si la nevoie sa nlature orice situatie poluanta, fie ca este vorba de mediu natural, fie de cel social. Deoarece contributiile ereditatii si mediului sunt necesare dar nu suficiente, n procesul dezvoltarii depline

a fiintei umane este determinanta contributia singurului mediu cu valente exclusiv pozitive mediul educational. Mediul social actioneaza prin intermediul diferitilor factori educationali (fami lia, scoala, institutii si organizatii culturale (si/sau educative), mass media etc.), neomogen (influentele pot fi spontane sau organizate) dar actioneaza fund amental. Prin urmare, principalele medii educationale sunt: familia, scoala, institutiile de ocrotire sociala, institutiile extrascolare culturale, mediul si comunitatea profesionala, comunitatea religioasa, extracomunitatea, comunitatea nationala s i cea internationala. n masura n care aceste medii circumscriu paliere institutionalizate, ele reprezinta si factori educationali. 3.Educatia In raport cu natura originara (dependenta de ereditate), educatia nseamna influentare selectiva, care vizeaza dezvoltarea anumitor caracteristici umane, ce vor permite individului sa participe la efortul colectiv de satisfacere a acelor treb uinte si realizarea acelor idealuri, considerate dezirabile. De exemplu, pornirile naturii umane care sunt n contradictie cu valorile spre care se orienteaza la un moment dat umanitatea nu vor fi stimulate prin educatie. Posibilitatea unor asemenea porniri negative de a se transforma, din caracteristi ci potentiale, n nsusiri de personalitate sunt astfel diminuate. Teza de larga circulatie potrivit careia educatia ndeplineste rolul de factor conducator n dezvoltarea personalitatii unui om, trebuie sa fie interpretata n sensul ca, n cazul omului, aceasta dezvoltare este influentata de propriile sale optiuni valorice. Fiinta umana are capacitatea de a actiona transformator nu numai asupra mediului natural nconjurator, ci-daca este nevoie chiar asupra propriei sale fiinte. Intreg potentialul biologic (ereditar) disponibil va fi activat pentru a-si dezvolta acele capacitati adaptative considerate necesare (valoroase) de catre individul nsusi. Educatia consta tocmai n influentarea deliberata a optiunilor valorice personale n acord cu ceea ce se considera, ntr-o anumita societate, ca este de dorit sa fie adoptat ca ideal personal de atins. Educatia depinde de ceilalti doi factori (ereditatea si mediul) si nu poate avea puteri nelimitate (nu poate compensa n totalitate o ereditate afectata si nici u n mediu total defavorabil). ntr-o anumita masura educatia poate accelera dezvoltarea psihica prin varietatea experientelor de nvatare care-si propun reducerea decalajului ntre capacitatile pr ezente ale individului si un nivel superior al acestora. Copilul devine om social numai prin educatie. Prin intermediul educatiei omul si n suseste limbajul social, cultura generala si comportamentul moral-cetatenesc, si formeaza conceptia despre lume, si dezvolta potentialul creator si se pregateste pentru integrarea socio profesionala. Individul care traieste ntr-o comunitate umana beneficiaza att de o educatie spontana, care actioneaza habitudinal asupra lui, ct si de educatia organizata, realizata prin institutii specializate, dintre care cea mai importanta este scoala. Iata de ce este foarte important pentru toti factorii educationali sa cunoasca temeinic personalitatea copilului, gradul sau de educabilitate si, pe aceasta baza, sa structureze ntregul proces educational. Ereditatea ofera sau nu potentialul de

dezvoltare psiho-fiziologica, mediul ofera sau nu anumite conditii, iar educatia dirijeaza, prin procesul nvatarii, formarea armonioasa si integrala a personalitatii, fiind factorul determinant al acesteia. Prin intermediul educatiei, individul uman si extinde existenta dincolo de limite le biologice, devenind personalitate. Personalitatea este individualitatea confirmata de comunitatea sociala n interiorul careia traieste pentru a-i sluji sau mbogati valorile. n concluzie, dezvoltarea psihica este un proces plurideterminat, avnd urmatoarele particularitati: * se sprijina pe ereditate, * foloseste datele oferite de mediu * este dirijata de educatie; * se desfasoara n contextul activitatii proprii de nvatare, fiind impulsionata de motivatie; * este deplina n conditiile interactiunii optime ntre cei trei factori, respectiv atunci cnd exista o corespondenta n timp ntre desfasurarea programului ereditar si cantitatea si calitatea influentelor externe; * are o traiectorie ascendenta din punct de vedere calitativ, non-lineara si imprevizibila; * este individuala n sensul ca prezinta numeroase aspecte de diferentiere, di ncolo de legile general-umane de dezvoltare; * este sistemica, n sensul ca orice schimbare produsa ntr-o anumita zona va avea efecte asupra ntregii dezvoltari; * este stadiala, n sensul ca anumite perioade ale vietii se coreleaza cu schimbari cantitative si calitative specifice. Se vorbeste adeseori despre limitele educatiei: biologice, sociale, pedagogice. Aceasta nseamna, pe de o parte, ca posibilitatile de actiune transformatoare ale unei persoane asupra propriei persoane si asupra lumii exterioare- esenta umana pot fi limitate, n dezvoltarea lor, de potentialul biologic disponibil, de instrumentatia sociala pe care o gaseste n cultura si civilizatia mediului social caruia i apartine, dar si de ndrumarea propriului efort de modificare operativa a capa citatilor personale de actiune adaptativa. Aceasta ndrumare exprima rolul esentia l el educatiei : orientarea valorica a efortului personal, recomandarea modalitatilor de actiune cele mai eficiente n raport cu scopurile urmarite si crearea uno r conditii favorabile dezvoltarii personalitatii . Limitele educabilitatii La nivel individual, educabilitatea poate fi limitata biologic, social si pedagogic.

La ntrebarea daca, n asemenea cazuri, educatia poate atinge nucleul existential al omului, autorul considera ca acest lucru este posibil n anumite momente favorabile , mai ales momentele de criza , care suscita bunavointa celui care se educa si dorinta lui de a transcede. Nu nseamna ca trebuie sa practicam intentionat o pedagogie a crizei , cum sugereaza unii pedagogi existentialisti. Trebuie asteptate momente le favorabile, momentul fertil sau explozia copilului (MONTESSORI) Limitarea sociala a educabilitatii se produce atunci cnd mediul social n care se dezvolta copilul nu-i ofera, de la vrsta cea mai frageda, cele mai favorabile conditii pentru dezvoltarea propriilor sale resurse originale. De exemplu, nivelul scazut de aspiratie spre studii superioare din mediul familial se poate transmite copilului diminund disponibilitatea lui de a depune eforturi scolare ndelungate si valorificarea superioara a potentialului sau nativ superior ntr-un

anumit domeniu. Este acea limita superioara a educatiei care tine de libertatea omului. Limitarea pedagogica se produce atunci cnd copilul are nesansa de ntlni educatori care prin modul lor de actiune reusesc contraperformanta de a distruge interesul copilului pentru un domeniu al cunoasterii sau al creatiei. Este cazul, acelor elevi care declara, de exemplu, ca dupa attea suferinte ndurate pentru a promova un anumit obiect de studiu, atunci cnd vor termina scoala, nu vor mai pune niciodat a mna pe o carte din domeniul acela. Poate fi un alt motiv al aparitiei limitei su perioare a educabilitatii.

Bibliografie: -http://psihopedagogie2010.blogspot.com/2010/08/tema-iv_12.html http://facultate.regielive.ro/proiecte/psihologie/raportul-ereditate-mediu-inconditionarea-dezvoltarii-psihice-230734.html - http://ro.scribd.com/doc/44286559/28/Constantin-Cuco%C5%9F -Todoran, D. Probleme fundamentale ale pedagogiei , Bucuresti, EDP, 1982 -Nicola I.Pedagogie,EDP,Bucuresti,1994