NEMATODUL GALICOL AL RĂDĂCINILOR - Meloidogyne incognita

ORD. TYLENCHIDA
Fam. HETERODERIDAE

Răspândire. În ţara noastră este considerat ca fiind unul dintre cei mai periculoşi dăunători
ai culturilor plantelor legumicole. Este frecvent în sere deoarece este o specie termofilă (Ghizdavu şi
col., 1997). Nematodul galicol al rădăcinilor este un dăunător de carantină
Descriere. Adultul prezintă dimorfism sexual. Femela are corpul piriform iniţial, apoi devine
sferoid, de un alb translucid în zona gâtului, de 0,48 - 0,32 mm lungime (fig. 92 a). Prezintă 6 buze mici
şi un stilete bucal bine dezvoltat. În regiunea perineală se găsesc striaţiuni transversale care formează
un desen circular evident, uniform şi neîntrerupt.
Masculul este cilindric, filiform (fig. 92 c), acoperit cu o cuticulă cu inele transversale, de
culoare albă, cu o lungime de 0,75 - 0,97 mm. Stiletele, butonii bazali şi bulbul faringean sunt bine
dezvoltaţi. Coada este scurtă, rotundă.

a b

Fig. 92. Meloidogyne incognita; a, femelă; b, modul de fixare al femelei pe rădăcina plantei (Thorne; Lăcătuşu şi
Pisică, 1980); c, mascul

Biologie şi ecologie. În condiţii de seră nematodul are 4 - 8 generaţii pe an sau chiar 10 - 12

generaţii. Iernează în stadiul de ou. Înainte de ecloziune larvele suferă prima năpârlire şi se numesc
larve de invazie, care migrează în căutarea rădăcinilor. Larvele tinere se deplasează pe orizontală şi pe
verticală. Acestea pot parcurge distanţe apreciabile. După pătrunderea în rădăcini se îndreaptă spre
vârful de creştere. Se hrănesc intens timp de două săptămâni. În ultima vârstă încep să ia forma
femelelor şi respectiv a masculilor. Femela se dezvoltă în galele formate pe rădăcină (fig. 92 b), iar
ouăle sunt depuse într-o ootecă. Numărul ouălor depuse de o femelă este de 300 - 1000.
Durata unei generaţii este de 45 - 50 de zile. Durata ciclului biologic şi a numărului de
generaţii sunt influenţate de temperatură, umiditate, disponibilitatea hranei.
Plante gazdă şi mod de dăunare. Dăunătorul este polifag. Atacă peste 1500 de specii de
plante cultivate şi spontane ce aparţin mai multor familii botanice. În condiţiile ţării noastre produce
pagube numai în sere. Plantele afectate serios sunt tomatele, salata, castraveţii, pepenii galbeni şi
cyclamenul.
Plantele atacate se recunosc după ofilirea frunzelor, urmată de uscarea lor, de la vârf spre
bază. Prezintă gale pe rădăcini (fig. 93). Plantele stagnează în creştere. Vasele libero-lemnoase sunt
obturate, circulaţia sevei se întrerupe, determinând putrezirea rădăcinii şi uscarea plantei. La un atac
puternic întreaga masă radiculară se transformă într-o masă de gale. Atacul poate fi asociat cu
acţiunea agenţilor patogeni din genul Pythium.

Fig. 93. Gale cu nematode pe rădăcina de tomate (Andrew, 2004)

Combatere. Deoarece este un dăunător de carantină se impune un control riguros al

materialului care se introduce în sere. De asemenea sterilizarea solului cu aburi fierbinţi (la 100°C,
timp de 3 ore), utilizarea unor soiuri (în special de tomate) şi hibrizi care prezintă rezistenţă la atacul
nematodului sunt măsuri esenţiale în prevenirea atacului acestui nematod.
Dezinfectarea solului şi a materialului săditor se realizează prin utilizarea unor produse
chimice: Dazomet 90 G, în doză de 500 kg/ha, Nemagon 80, 100 l/ha; Mocap 10 G (ectoprefos), 60 – 70
kg/ha; Basumid 600 kg/ha; Temik, 60 - 80 kg/ha; Vydate (oxamil), 60 Kg/ha. Deoarece prin utilizarea
produselor la sol se distruge şi o parte din microfauna utilă este necesar un timp pentru refacerea
acesteia. De asemenea este bine de reţinut că durata unui tratament chimic la sol se face într-un
interval de timp de 1 – 2 ore, în funcţie de specia combătută (Lazăr, 1980).
 NEMATODUL BULBILOR – Ditylenchus dipsaci Kuhn.
(Tylenchus dipsaci Kuhn., Anguillulina dipsaci Kuhn.)

ÎNCR. NEMATHELMINTES
CL. NEMATODA
ORD. TYLENCHIDA
Fam. TYLENCHIDAE

Răspândire. Specie cosmopolită, specifică zonelor temperate. Este răspândit în toată Europa.
În ţara noastră este frecvent în Banat, Oltenia şi Transilvania.
Descriere. Nematodul bulbilor are corpul viermiform, alungit şi îngustat la capete, de 1,0 –
1,3 mm lungime (fig. 94) (Alford, 1992). Femela este mai mare decât masculul. Este de culoare albă cu
o cuticulă striată, transversal. Cavitatea bucală este înconjurată de şase lobi puţin distincţi, iar stiletele
este conic şi are la bază trei protuberanţe evidente. Deschizătura genitală prezintă doi spiculi
(Pălăgeşiu şi col., 2000).
Larva este asemănătoare cu adultul, de dimensiuni mai mici.

Fig. 94. Mascul de Ditylenchus dipsaci a, adult în întregime; b, partea anterioară a corpului cu orificiul bucal; c,
partea terminală cu spiculul evident (original)

Biologie şi ecologie. Este o specie polivoltină. Are 5 - 6 generaţii pe an şi iernează în toate

stadiile, în tulpinile diferitelor plante legumicole, în bulbi şi în sol.