• zică. Sensibilitatea vizuală.

La naştere, ochii sunt relativ mari în raport

cu celelalte elemente ale fizionomiei, irisul are o culoare albastră-
cenuşie, care se menţine pentru toţi copiii până pe la 2½ luni. Pupilele
sunt ceva mai mici şi deseori cu deschidere inegală. Cristalinul este
mare, dar are o putere de refracţie mică. Sistemul oculomotor nu
funcţionează bine, motiv pentru care sunt posibile desincronizări ale
axelor ochilor. Acest sistem poate să nu funcţioneze corespunzător
până la circa 2 ani, vârstă la care se poate lua în discuţie dacă un copil
suferă sau nu de strabism. La naştere, copilul vede ca un prezbit şi se
pare
• Debutul percepţiei este pregătit prin maturizarea neurofuncţională de
ansamblu, prin dezvoltarea mecanismelor fiecărei modalităţi senzoriale şi prin
coordonarea activităţii analizatorilor, prilejuită de satisfacerea trebuinţelor şi
de exploatarea activă a mediului. Treptat, fiecare câmp senzorial integrează
câmpurile senzoriale ale altor analizatori, prima integrare de acest fel
realizându-se între câmpul senzorial al mâinii şi cel al gurii. Această integrare
este antrenată în satisfacerea trebuinţelor de hrană. Mâna sugarului ajunge în
spaţiul gurii, el suge un deget sau toată mâna, iar plăcerea pe care o simte
întăreşte şi dezvoltă unificarea celor 2 câmpuri senzoriale. Mai târziu, dacă
mâna şi un obiect se află în spaţiul vederii, copilul apucă obiectul şi îl duce la
gură, în virtutea integrării deja formate. După vârsta de 6 luni, copilul vrea să
apuce tot ceea ce vede, dar în acelaşi timp vrea să vadă tot ce apucă.