0-2 ani: Inteligenta senzorio-motorie Copilul reactioneaza reflex, in activitati precum suptul, lovitul, apucatul.

Incepe sa coordoneze informatia vizuala si tactila pe care o primeste din mediu cu deprinderile motorii pe care tocmai le dezvolta. In aceasta etapa constata ca daca isi misca ochii, are acces la mai multe imagini si poate chiar sa observe cum propriile manute si picioruse interactioneaza cu obiectele. Copilul reactioneaza reflex, in activitati precum suptul, lovitul, apucatul. Incepe sa coordoneze informatia vizuala si tactila pe care o primeste din mediu cu deprinderile motorii pe care tocmai le dezvolta. In aceasta etapa constata ca daca isi misca ochii, are acces la mai multe imagini si poate chiar sa observe cum propriile manute si picioruse interactioneaza cu diverse obiecte. In acest mod, devine tot mai constient de existenta unui mediu exterior, inconjurator si de capacitatea lui de a actiona asupra acestui mediu. Pana la 1 luna Bebele manifesta reflexele innascute. Cel mai conturat este reflexul suptului. Bebelusul suge automat cand ii sunt atinse buzele. Daca vrea sa aiba acces cat mai bun la lapte si la sanul mamei, este nevoit sa isi ajusteze pozitia capului. Asa incepe un bebelus sa invete sa isi organizeze miscarile. 1-4 luni Acum, copilul intalneste intamplator o experienta noua si din acel moment incearca sa o reproduca. De exemplu, isi atinge gurita cu degetele. Inregistreaza experienta si incepe singur sa isi ghideze degetele, pana cand reuseste sa le bage in gura. Aceasta este perioada in care copilul combina miscarile diferitelor segmente ale corpului, pana cand, dupa esecuri repetate, reuseste sa le coordoneze. 4-10 luni Mai deveme, copilul descoperea ca poate sa isi coordoneze segmentele corpului. Acum, descopera experiente pe care vrea sa le repete, si de aceea isi coordoneaza miscarile. Ca atunci cand atinge intamplator cu piciorusele jucariile de deasupra patutului. Acestea se misca si fac zgomot, asa ca ii atrag atentia si ii produc placere. Bebelusul mai vrea o data, asa ca reproduce miscarea anterioara. De aceea, Piaget spunea ca acum bebelusul invata reactiile "care fac lucrurile interesante sa dureze". 8-12 luni Acum copilul invata sa coordoneze 2-3 miscari separate, pentru a depasi un

obstacol atunci cand urmareste ceva. Piaget povesteste cum bebelusul sau a vrut inr-o zi sa apuce o cutie de chibrituri, dar el si-a pus mana in fata cutiei. Mai intai, bebele a incercat sa ocoleasca mana sau sa treaca peste ea. Peste cateva zile, a incercat altceva: sa o loveasca si sa o dea la o parte. A invatat ca isi poate coordona doua miscari: lovitul si apucatul.

12-18 luni Bebelusul e captivat sa obtina rezultate diferite, incercand actiuni diferite. Ca sa intelegi, lasa-l cu mana sub jetul de apa de la robinet. O sa isi miste mana prin si pe langa jet, ca sa vada cum, in cate directii si cat de departe poate sa tasneasca apa. 18 luni- 2 ani Bebele incepe sa gandeasca in plan intern rezultatele actiunilor lui, inainte de a trece la fapte. Cu alte cuvinte, invata sa anticipeze. Piaget povesteste iarasi despre unul din copiii lui: pentru a scoate un lantisor dintr-o cutie de chibrituri, bebele a incercat mai intai sa loveasca si sa rastoarne cutia. Apoi a incercat sa bage degetelul in cutie si sa apuce obiectul. In cele din urma (pentru ca nu a reusit), copilul s-a oprit si s-a uitat la cutie cu atentie. Dupa aceea, a deschis de tot cutia de chibrituri si a scos lantisorul, acum complet accesibil. 2-7 ani: Gandirea pre-operationala Copilul invata sa isi reprezinte lumea inconjuratoare prin simboluri si imagini, dar gandirea lui este ilogica, nesistematizata si egocentrica. El nu poate sa distinga propriul punct de vedere de cel al altora. Are tendinta sa vada lucrurile numai din propria perspectiva, lipsindu-i structura cognitiva necesara pentru a tine cont de opiniile altora. Egocentrismul este vizibil mai ales in joc: copiii mici se joaca de unii singuri in colectivitate. Ei se joaca "unul langa altul", nu "unul cu celalalt" si vorbesc tare, dar pentru ei insisi: nu ii asculta pe ceilalti, poarta monologuri colective. Analizand jocurile copiilor intre 4 si 7 ani, Piaget a mai constatat incapacitatea de respectare a regulilor i lipsa competitivitatii. Cei mici par sa isi joace o versiune personala a jocului, chiar i atunci cand se joaca impreuna cu altii. Egocentrismul este depasit pe masura ce copiii interactioneaz tot mai mult cu alti copii, nu cu adultii. In colectivitate sunt constransi sa ia in considerare si perspectiva celorlalti, daca vor sa se faca intelesi.

Dezvoltarea cognitiva din aceasta perioada dicteaza si modul in care copilul percepe lucrurile ca fiind corecte sau gresite. Micutul se dovedeste intransigent si rigid in judecata. Evalueaza o fapta ca fiind mai mult sau mai putin grava, in functie de consecintele acestiea, si nu in functie de intentie. De exemplu, intre un copil care a rasturnat din greseala un set intreg de farfurii si unul care a spart doar o farfurie, in mod intentionat, primul copil este considerat mai obraznic decat celalalt. Abia in jurul varstei de opt ani va intelege ca baietelul care a spart mai multe farfurii, a facut asta fara sa vrea, in timp ce copilul care a spart doar una, a vrut sa faca un lucru rau si atunci el este mai vinovat. Tot in aceasta perioada, gandirea copilului este caracterizata prin animism. El crede ca toate obiectele au viata, sentimente si constiinta. Asta se datoreaza tot egocentrismului: ei au impresia ca toate lucrurile functioneaza ca si ei. Pana pe la 8 ani, el va atribui viata tuturor obiectelor care reactioneaza in orice fel (de exemplu, soarele este viu, pentru ca straluceste), apoi incet-incet celor care misca (bicicleta), celor care misca singure, si in final doar plantelor si animalelor. Intre doi si patru ani, copilul isi dezvolta cu repeziciune si limbajul. Initial incoerent si mai putin logic, copilul nu foloseste cuvintele pentru a descrie clase de obiecte, ci lucruri foarte concrete (in tramvai, va arata cu degetul la batrana din fata lui si va ganguri "mamaia", pentru ca isi da seama ca ea e batrana precum mamaia, dar inca nu o poate incadra in clasa generala a batranilor). Copilul poate gandi doar concret si particular. "Acum este maine, pentru ca am dormit", va spune, chiar daca a dormit somnul de pranz, si nu de noapte. 7-11 ani: Operatiile concrete ale gandirii Copilul dezvolta abilitatea de a gandi sistematizat, dar numai atunci cand se refera la obiecte si activitati concrete. Acum se dezvolta rationamentul stiintific, mai exact copilul poate sa inteleaga conservarea cantitatilor si a numarului. La o varsta mai mica nu putea, pentru ca influenta imediata a perceptiei era prea puternica, in detrimentul logicii. Pentru un copil pana in 7 ani, un pahar inalt si ingust are clar mai multa apa decat un pahar larg si mai putin inalt! Ca sa intelegi cum gandeste el, urmareste experimentul intr-un filmulet de 3 minute (filmuletul este in limba engleza). Tot in aceasta perioada, copilul incepe sa inteleaga ca regulile nu sunt fixe si ca nu trebuie sa se supuna lor orbeste, pe motiv ca vin la o autoritate suprema.

Gandirea lui devine mai flexibila si el poate privi regulile ca pe niste modalitati pentru buna desfasurare a unei actiuni, care pot fi negociate. In plus, scade egocentrismul si in cadrul interactiunilor sciale, copilul devine mai atent la nevoile interlocutorului. De la 11 ani: Operatiile formale ale gandirii Odata cu debutul pubertatii, copilul dobandeste abilitatea de a gandi un nivel abstract, ipotetic. El va putea de acum sa intelega si sa opereze cu idei abstracte, precum Dumnezeu, dragostea sau dreptatea. Dar de aici incolo, intram pe taramul fermecat al adolescentei...