Sunteți pe pagina 1din 6

1. Particularităţi ale învăţării prin raportare la dezvoltarea cognitivă (J.

Piaget)

 Conform teoriei elaborate de J. Piaget, cunoştinţele se construiesc prin interacţiunea


individului cu mediul în care trăieşte.
 Inteligenţa este considerată o formă superioară de adaptare la mediu, presupunând
fie aplicarea schemelor cognitive deja existente (asimilarea), fie modificarea
acestora în funcţie de experienţă (acomodarea). O bună adaptare la mediu
presupune construirea unui echilibru între cele două stări.
 Trecerea de la un stadiu de dezvoltare la altul presupune apariţia unui dezechilibru
între asimilare şi acomodare, ceea ce generează un salt calitativ spre altă stare de
echilibru (alt stadiu). Constituirea inteligenţei presupune astfel o succesiune de
salturi al căror rezultat îl constituie o structură bazată pe un echilibru superior.
 . Dezvoltarea intelectului poate fi explicată prin interacţiunea dintre ereditate şi
mediu. Conform lui J. Piaget, copilul vine pe lume cu o anumită organizare
psihologică manifestată ca predispoziţie de a utiliza în mod specific anumite
informaţii pe care le primeşte. De exemplu, un bebeluş va interacţiona cu o jucărie
conform reflexelor înnăscute (suptul), în timp ce un copil de 2 ani va încerca să se
joace in mai multe feluri cu ea întrucât, interacţionând mai mult timp cu obiecte a
descoperit prin experienţă că jucăria oferă şi alte posibilităţi.
. Cercetările efectuate de J. Piaget au demonstrat succesiunea a patru stadii.

1. Inteligenţa senzoriomotorie (0-2 ani)

 Copilul de 0-2 ani gândeşte prinintermediul percepţiilor senzoriale şi al acţiunilor motorii:


efectuând anumite operaţii practice cu obiectele pe care le explorează.
 J. Piaget a numit această activitate „inteligenţă senzoriomotorie”.
 Astfel, înainte de gândirea – reflexie (exprimată prin limbaj) la copil apare în primii 2 ani
o inteligenta practică. Inteligenţa senzoriomotorie este alcătuită doar din algoritmi simpli
care poată numele de scheme şi au proprietatea de a se transfera la realităţi diferite. De
exemplu căutarea, găsirea şi apucarea unui obiect se desfăşoară conform unor algoritmi –
schemele senzoriomotorii încorporate.
J. Piaget consideră că inteligenţa senzoriomotorie se dezvoltă prin intermediul a două procese
complementare:
1. asimilarea, care constă în interpretarea noilor experienţe în termenii schemelor deja
existente; Exemplu:
 copilul numeşte calul pe care îl vede pentru prima dată câine deoarece este singura
denumire pe care o deţine pentru animalele cu patru picioare;
2. acomodarea, care constă în modificarea schemelor existente pentru a se potrivi noilor experienţe.
Exemplu:
 copilul atribuie corect numele animalului, învăţându-l;
 Din combinatia celor două procese apar noi scheme care dirijează copilul către
reprezentarea simbolică a obiectelor şi activităţilor spre sfârşitul primului an de viaţă o
jucărie aşezată foarte departe îl face să aibă un moment de gândire după care utilizează
băţul aflat în apropiere pentru a trage jucăria.
 Permanenţa obiectului este capacitatea copilului de a-şi reprezenta obiectele atunci când
ele dispar din raza vizuală şi apare tot la sfârşitul acestui prim stadiu. Copilul este capabil
să găsească obiectele ascunse fără ca el să vadă unde au fost puse sau să surprindă
acţiunea de a fi ascunse.

2. Stadiul preoperaţional (2-6/7 ani)

Specificul acestui stadiu constă în faptul că operaţiile gândirii nu sunt încă suficient de
funcţionale. Astfel se explică specificul contradictoriu al gândirii sale (ex. Am fost la
cumpărături… mâine, Mama, cine s-a născut primul, tu sau eu?)

2.1. Substadiul gândirii simbolice (2-4 ani) este primul substadiu al dezvoltării gândirii
 Simbolurile sunt cuvinte, obiecte sau comportamente care înlocuiesc altceva. Exemplu:
nu există nici o asemănare fizică între un băţ şi un cal şi cu toate acestea nimic nu-l
împiedică pe copil să folosească băţul ca înlocuitor (simbol) al calului şi aceasta datorită
dorinţei (intenţiei) de a se juca.
 . Simbolul cel mai important utilizat acum este cuvântul, cu ajutorul căruia copilul
are posibilitatea de a reprezenta atât obiecte, cât şi acţiuni. Utilizarea simbolurilor se
regăseşte în mai multe conduite ale copilului aflat în acest stadiu: imitaţia amânată,
jocul simbolic, imaginea mentală, desenul, limbajul.
 Gândirea preconceptuală a copilului până la 4 ani se referă la faptul că el
utilizează cuvinte cu valoare de concept, dar fără a conştientiza generalitatea lor
(utilizează conceptul de „mamă” fără a conştientiza că acesta vizează o categorie de
persoane şi nu o singură persoană – mama lui).

2.2. Substadiul gândirii intuitive (4-6/7 ani)


 Gândirea este intuitivă deoarece înţelegerea de catre copil a fenomenelor este
centrată pe modul în care apar lucrurile (aparenţa). La această vârstă copilul este
tentat să gândească ceea ce vede De exemplu, pus în faţa unui kilogram de lână şi
a unui kilogram de cuie va spune că este mai grea lâna datorită aspectului vizual
pe care îl are aceasta.

 Principalele limitări ale gândirii preoperatorii


- finalismul: Totul este perceput ca având o finalitate, un scop.
Exemplu.: Ziua este ca să nu jucăm, noaptea ca să dormim.
- realismul: tendinţa de a traduce imaterialitatea în termeni concreţi, palpabili
Exemplu: Gândirea = „ceva care vorbeşte prin gura mea”,
- animismul: tendinţa de a însufleţi întreaga realitate, inclusiv obiectele fizice;
Animismul prezintă mai multe niveluri de profunzime:
- la 3-4 ani apare animismul propriu-zis (antropomorfism profund);
- la 4-5 ani sunt vii şi tratate ca vii jucăriile;
- la 5 ani rămân vii jucăriile dar numai în joc;
- la 6 ani animismul intervine doar în situaţia în care există mişcare (ceasul, vântul,
norii).
- artificialismul: credinţa că orice este produs de mâna omului;
Exemplu: Mamă, de ce au pus un sâmbure în fiecare cireaşă, fiindcă noi oricum îl
aruncăm?.
- egocentrismul: La această vârstă adevărurile se reduc la adevărul propriei experienţe.
- sincretismul: gândirea amestecată care exprimă o raportare globală şi puţin nuanţată la
realitate.
1. amestecă generalul cu particularul:
Exemplu: „Câinele are picioare şi coadă, are blană şi îţi sare în braţe dacă îi
spui Grivei.”
2. amestecă posibilul cu imposibilul:
Exemplu: Aseară am fost în parc cu Spiderman.
3. amestecă logica cognitivă cu cea afectivă:
Exemplu:„Dacă din 5 bomboane mama ia 3 au rămas tot 5 fiindcă
mama nu vrea bomboane
4. amestecă momentele temporale
Exemplu: „Am mers la cumpărături mâine.”

 Nu pot fi omise totuşi achiziţiile importante ale acestei vârste:


1. Clasificarea = plasarea obiectelor în grupuri sau categorii în funcţie de anumite criterii
(mărime, culoare), În unele situaţii, însă, apar erori de incluziune (inabilitatea copilului de
a compara un subset de obiecte cu setul mai larg al obiectelor care includ primul subset
(relaţiile întreg- parte sau particular-general).
Exemplu: Care sunt mai multe, florile roşii sau cele albe? – copilul oferă răspunsul corect
Sunt mai multe flori roşii sau flori? – răspuns incorect (pentru a oferi răspunsul
corect ar trebui săaibă capacitatea de generalizare, ori aceasta este o operaţie a
gândirii care apare mai târziu)
Copilul nu poate opera cu mai multe dimensiuni (criterii) în acelaşi timp
2. Reversibilitatea gândirii = capacitatea de a executa o acţiune în două sensuri, cu
conştiinţa faptului că este vorba de una şi aceeaşi faptă. Exemplu: spargerea unei vaze
/refacerea ei (operaţia inversă)
3. Conservarea = capacitatea de a percepe că anumite proprietăţi ale unui obiect rămân
aceleaşi (constante) în ciuda unor modificări în aparenţa obiectului (apare după 5-6 ani).
Exemple:
¤ conservarea lichidului (la 6-7 ani spune că în două vase diferite este aceeaşi cantitate de lichid):
¤ conservarea substanţei/masei(la 6-7 ani spune că este la fel de multă plastilină în biluţă
si un bastonaş):
¤ conservarea numărului (la 6-7 ani spune că sunt la fel de mulţi nasturi în ambele şiruri):
¤ conservarea lungimii (la 6-7 ani spune că două beţe sunt la fel de lungi):
Apar insa erori de conservare datorita faptului că gândirea copilului este
încă preoperaţională (nu se bazează pe operaţii mintale).

3. Stadiul operaţiilor concrete (7/8 – 11/12 ani)

 Inceputul structurării logice a gândirii. datorita organizării inteligenţei pe baza


operaţiilor gândirii (comparaţia, analiza, sinteza, generalizarea, abstractizarea).
 Operaţiile gândirii sunt acţiuni interiorizate, caracterizate prin reversibilitate şi
coordonare în structuri.
 Operaţiile mentale rămân dependente de conţinutul pe care îl pot prelucra:
materialul concret. Acest lucru îl determină pe copil să realizeze cu succes acele
operaţii care pot fi însoţite de acţiuni concrete cu obiectele şi să eşueze în ceea ce
priveşte operaţiile care nu se desfăşoară în plan concret. Astfel copilul va putea să
opereze cu succes în planul logic al comparaţiei, analizei şi sintezei, dar va face erori în
planul generalizării şi al abstractizării.
Spre sfârşitul stadiului se realizează achiziţia a încă două conservări:
¤ conservarea suprafeţei (spre 9-10 ani spune că aceeaşi suprafaţă a rămas neacoperită):
¤ conservarea volumului (spre 9-12 ani spune că apa va avea acelaşi nivel în
ambele pahare după ceva fi introdusă bucata de plastilină căreia aparent i s-a
modificat volumul):

4. Stadiul operaţiilor formale (11/12 –18 ani sau niciodată)

 Acum apare posibilitatea de a gândi abstract şi general,


 Acest tip de raţionament, odată format, permite, în afara oricărei învăţări şcolare
explicite, reconstrucţia unor categorii (timp, spaţiu, viteză, volum) care în
perioada anterioară au avut alte cadre de referinţă şi construcţia unora noi
(hazard, materie, energie, informaţie)..
 In concluzie se poate afirma ca structurile operatorii ale inteligenţei nu sunt
native ci se elaborează în etape, achiziţiile fiecărei etape reprezentând premise
pentru construcţia cunoaşterii din stadiul următor.
 Implicaţiile asupra sistemului de învăţământ european se regăsesc în
structurarea stadială a programelor de învăţământ, a nivelelor de studiu,
formarea operaţiilor prin interiorizarea acţiunilor concrete etc.