Inteligenta preverbala la nou-nascut

Limbajul simbolic este modalitatatea de exprimare a starilor de fapt si a situatiilor, prin intermediul
inteligentei umane. Este vorba de o evolutie de la semne si simboluri directe, referitoare la componente
obiectuale ale starilor de fapt cu care se si aseamana.
Acelasi lucru se petrece in viata copilului, de la modalitatile simbolice obiectuale, la semne tot mai simple,
naturale sau artificiale, conventionale, cum sunt hieroglifele si literele. Copilul cand se naste nu intelege nimic,
deoarece nu are inca perceptii. Odata cu dezvoltarea perceptivitatii, incepe sa-si faca reprezentari ale starilor de
fapt.
Din punct de vedere psihologic, intervin anumite operatiuni psihice. Nu este necesara si suficienta simpla
perceptivitate, caci ea nu conduce la intelegerea starilor de fapt, ci doar la perceperea componentelor izolate ale
acestora. Operatiile psihice, care contribuie la dezvoltarea inteligentei sunt: comparatia, clasificarea, analiza,
sinteza si abstractizarea
La inceput, copilul percepe obiectele disparate, pe baza unor calitati ale acestora, care sunt mai pronuntate.
Este vorba de o perceptie partiala, (percepe de exemplu culorile mai intense) fara sa-si dea seama de ansamblul
obiectului si cu atat mai putin de relatiile acestuia cu alte obiecte. Numai prin comparatie isi da seama, cu timpul,
daca anumite proprietati, ale unor obiecte sunt mai intense sau nu, decat altele. Adica, incep sa inteleaga realtiile
dintre ele (de intensitate, de succesiune, de alternanta, prin comparatie involuntara). Analiza inseamna
despartirea unui obiect sau unui complex obiectual, in partile sale componente. Sinteza inseamna recompunerea
intregului (mult mai dificila pentru un copil).
In felul acesta se formeaza prin analiza, sinteza, comparatii, generalizari si, in cele din urma, prin
abstractizari se inteleg relatiile din cadrul starilor de fapt. Din punct de vedere psiholingvistic, ceea ce ramane de
facut este exprimarea, in vedereea comunicarii, a starilor de fapt si a situatiilor. La inceput, copilul comunica prin
limbajul simbolic, prin semne el transmitand ca se petrece ceva; sunt semne de mimica si de pantomima.
Mijloacele de comunicare ale copilului sunt, ulterior, dezvoltate prin educatie.
Problema care se pune este daca noii nascuti au capacitati intelectuale innascute sau numai dobandite.
Cu ajutorul operatiilor psihice se formeaza un fel de strctura sau schema mentala pe baza careia pot fi
intelese diferite stari de fapt asemanatoare (de exemplu: schema/ structura mai inalt/ mai mare decat, se
formeaza legatura cu diferite obiecte. Fiinte, figuri geometrice).

Problema este daca aceste scheme care favorizeaza intelegerea sunt innascute sau numai dobandite si, apoi,
perfectionate sau neinnascute, neereditare.
S-a constatat, la copii crescuti de animale ca, daca au fost gasiti dupa varsta de 3 ani, nu mai pot fi educati,
adica nu mai devin vietuitoare inteligente, ceea ce a condus la concluzia ca exista anumite capacitati structurale,
genetice care-i desprat pe oameni de animale, din perspectiva inteligentei, dar care neexercitate/ nefolosite pana
la o anumita varsta nu mai faciliteaza producerea / nasterea inteligentei.
Studiile facute pe animale, referitoare la asa numitul comportament animal, dovedeste ca, in ciuda unor
asemanari comportamentale, nu se poate vorbi despre inteligenta animala, decat figurat. Animalele au anumite
comportamente, asemanatoare cu cele umane, dar instinctuale, adica ele se comporta la fel, indiferent de conditii
(isi fac cuiburi, par niste constructori inteligenti, construiesc la fel in orice conditii).
In afara de aceasta, animalele executa anumite actiuni care par inteligente si care se obtin de fapt prin
dresura, prin reflexe conditionate (o data invatat sa faca ceva, animalul executa, indiferent de conditie). Sunt
iubitori de animale care considera ca animalele lor inteleg ceva.
Oricat de complicate ar fi anumite actiuni animaliere, ele nu sunt inteligente, caci inteligenta nu inseamna
simpla executie, ci gandire intelectiv, abstractizare si generalizare.
S-au incercat, din perspectiva antropologica, sa se faca studii pe populatiile considerate primitive, dar s-a
dovedit ca aceste populatii nu sunt propriu-zis primitive, ci sunt decazute din civilizatii avansate, pe care le-au
mostenit. Din aceasta cauza, psihologii epistemologi, mai ales cei din scoala elventiana a lui Jean Piaget, au facut
studii speciale, psihogenetice, despre nasterea inteligentei la copii.
Piaget vorbeste despre anumite structuri mentale sau anumite scheme, care faciliteaza intelegerea
schemelor. Cum se nasc aceste scheme? este problema ridicata de J. Piaget. O problema atat pentru psihologi,
cat si pentru psiholingvistica, dar si pentru pedagogie.
In toate experimentele s-a dovedit posibilitatea dezvoltarii capacitatilor intelectuale la noii nascuti,
posibilitatea constituirii schemelor / structurilor mentale ale inteligentei in 6 stadii. Nu se pot da limite precise de
varsta, datorita conditiilor diferite in care se gasesc copiii.
Inteligenta in care se gasesc copiii a fost numita inteligenta preverbala, adica inteligenta pana in
momentul in care copilul incepe sa vorbeasca. Pentru copiii normali este o oarecare limita intre 4-5 ani; copiii
care nu au cu cine sa vorbeasca, pot invata mai tarziu.

Din experimentele efectuate de reprezentantii Scolii de Pedagogie elvetiene a lui J. Piaget, s-a dovedit ca
noii nascuti au capacitati intelectuale pe care si le dezvolta prin educatie, in 6 stadii/ etape :
1.

Etapa de receptionare a stimulilor exteriori sub forma de senzatie.

- Unele dintre simturi, vazul si auzul fiind intr-o faza neevoluata, motiv pentru care nici nu ne dam seama
daca noul nascut le are sau nu.
- Din punct de vedere psiholingvistic, ne intereseaza faptul ca noul nascut poseda deja un limbaj, adica un
mijloc de comunicare simbolic natural.
- Simturile cele mai active fiind pipaitul, gustul si mirosul.
- Nu ne putem intelege cu copilasul, dar il putem intelege.
- Comunicarea se realizeaza prin satisfacerea necesitatilor organice ale noului nascut, de catre cei care il
ingrijesc si il inteleg.
- Experimentatorii au constatat diferentieri serioase intre copiii educati, ingrijiti in conditii deosebite, fata de
cei neglijati.

2.

Etapa perfectionarii senzorial-perceptive.

- Este stadiul in care se dezvolta si simturile auditiv si vizual.
- Deja putem sa depistam copii cu deficiente vizuale sau auditive.

Reactii la : - lumina si intuneric ;

- sunete intense si la intreruperea lor.
Ceea ce nu inseamna insa discernamant vizual si auditiv

La sfarsitul fazei, copilul recunoaste dupa intonatie persoanele apropiate (mai precis glasul mamei este

recunoscut, dar nu o distinge vizual, decat daca sta aproape si o pipaie sau o miroase).
-

Inca nu se obtine perceptivitate, adica copilul nu distinge obiectele, ci numai nuante de lumine.

Exista totusi, experimente, mai noi, dupa anumite precizari muzico-terapeutice de calmare a copiilor.
Medicii pediatrici nu recomanda asemenea solutii, desi ele au fost utilizate si traditional prin asa numitele
cantece de leagan , insotite si de leganatul ca atare, care, dupa cum se stie provoaca si strabismul.
3

3.

Stadiul distingerii obiectelor.

- Abia in stadiul al 3-lea se produce vizual distingerea obiectelor si perceperea aspectelor sonore.
- Cu cat are mai multe obiecte care produc sunete diferite, copilul isi perfectioneaza perceptivitatea auditiva
si cea vizuala.
- Sunt utilizate obiecte intens colorate si sunt atarnate deasupra patutului.
- Este faza in care copilul incepe sa intinda membrele dupa obiecte, cu intentia de a le pipai. Daca le apuca,
le duce la gura ca sa le guste, avand ca si simt fundamental, gustul.
- Distingerea obiectelor este un fel de fragmentare a mediului inconjurator, pana atunci uniform.

4.

Stadiul de comparatie a obiectelor.

- In acest stadiu este bine ca noul nascut sa aiba obiecte diferite, dar nu multe. Optime sunt cate 2 obiecte
colorate diferit intens sau care scot sunete diferite.
- Aici se constata, dimpotriva, ca cei care exagereaza cu numarul de obiecte, o fac in dauna copilului.
- Daca ii prezinti numai 2 obiecte diferite, copilul le distinge, daca ii prezinti mai multe, el nu le mai
distinge.
- Acestea sunt aspecte psihopedagocice de mare import.
- Prezentarea de cupluri de obiecte inlesneste si realizeaza stadiul urmator, al 5-lea.

5.

Stadiul de intelegere al relatiilor dintre obiecte.

- Este stadiul cel mai important din dezvoltarea inteligentei, caruia ii corespunde pe plan mental, noetic (de
gandire), formarea schemelor sau structurilor mentale intelective, adica structurile prin care copilul
intelege diferitele tipuri de relatii (mai mare decat, mai mic decat, mai rosu decat, mai albastru
decat).
- Odata cu intelegerea relatiilor dintre obiecte si ale relatiilor dintre obiecte si proprietati, copiii inteleg, de
fapt, starile de lucru/ starile de fapt, care sunt relatii intre obiecte, intre obiecte si proprietati, intre obiecte
si clase de obiecte si intre clase de clase de obiecte.
- S-au facut experimente si pe animale, care pot manui obiecte, de exemplu pe cimpanzei, cu obiecte care
pot fi suprapuse sau introduse unul in altul.
4

- Copilul care are structura mentala introduce cu usurinta obiectul mai mic in cel mai incapator, fara sa mai
incerce invers. Pe cand, cimpanzeul incearca intruna, nimerind numai intamplator. Copilul intelege
relatia, are structura mentala corespunzatoare.
6.

Stadiul intelegerii relatiilor dintre starile de fapt (adica ale intelegerii situatiilor).
- Situatiile sunt relatiile intre cel putin 2 stari de fapt. In legatura cu obiectele, o situatie este compusa din
minim 3 obiecte, care sa fie introduse unul in celalalt.
- Se considera ca pana la 6 ani, copilul este capabil sa inteleaga situatiile. Dar pana la 6 ani, copii deja
vorbesc. Din aceasta cauza, s-a si oscilat intre 6-7 ani pentru inceperea educatiei prin scoala. Dar copilul
poate ajunge in stadiul 6 inainte de a invata sa vorbeasca.
Experimentele facute, au dovedit ca el intelege operatii logico-matematice, implicatii, conjunctii si

disjunctii, adica stie sa selecteze relatiile obiectuale, sa executesituatii de succesiuni implicative intre starile de
fapt si, bineinteles, situatiile cumulative, conjunctive ale obiectelor de fapt.
Singura problema psiholingvistica este aceea de comunicare. El nu poate comunica in scris, nu poate
desena stari de fapt si situatii, nici nu poate sa le exprime vocal, decat prin sunete de satisfactie sau de indignare,
in cazul nereusitelor. Este vorba de asa-numita inteligenta operativa, lucrativa ; in cazul copiilor cu handicap,
inainte de educatie, prin exprimarea starilor de fapt si a situatiilor este necesara instituirea inteligentei operative,
recuperarea cu alte cuvinte a stadiilor 5 si 6 din dezvoltarea inteligentei noului-nascut.
Daca exista mijloace speciale de intelegere ale experimentatorilor, ei pot incepe educatia copiilor cu mult
inainte de a deveni vorbitori. Aceasta este si teza unor adepti ai invatamantului de supradotati, care se practica in
Rusia si S.U.A..
Exista 2 conceptii :
-

Prima, dupa care copilul poate fi educat inainte de a vorbi, dupa rezultatele experimentelor ale celor 6

stadii, de nastere a inteligentei astfel incat pana la varsta de 7 ani sa fie deja supradotat, dupa care sa inceapa
educatia speciala intr-un anumit domeniu, cu excluderea celorlalte, in care copilul a dovedit aptitudini.
A doua conceptie, mai simpla, utilizeazata mai ales de americani, este de selectare a superdotatilor, dupa ce
acestia, indiferent de metode, au ajuns la performante intr-un anumit domeniu.
Indiferent de metodele prin care se stimuleaza sau nu inteligenta, se urmareste, in cele din urma, obtinerea
unor metode de exprimare in limbaj logico-simbolic, in formele de tip matematic.

Dezvoltarea inteligentei neverbale nu se face numai cu cele 6 stadii. Limbajul neverbal se dezvolta in
cursul intregii veiti, prin mijloace speciale de comunicare in fiecare stiinta, in matematica, in fizica, in chimie, in
mod special in tehnica, sunt persoane care au viziuni schematice ale unor aparate, ale unor mecanisme, asa se fac
marile inventii, descoperiri, care, abia ulterior, se dovedesc adevarate.

Oana Gabriela Mituca (Badea)

Master : Terapia logopedica in procesele de comunicare
Anul II