Dezvoltarea si educarea copilului in intervalul 3-6 ani

9.12-13.12.2019

In primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pana la varsta de doi ani,
cunostintele bebelusului despre lume sunt limitate la perceptiile sale senzoriale si activitatile
motorii.
"La aceasta varsta comportamentele copilului sunt raspunsuri motorii produse de stimulii din
mediu, dar tot la aceasta varsta se formeaza "proto-cognitiile", adica rationamente primare,
neconstientizate, despre felul in care este lumea. Nu este indiferent daca copilul este lasat in
leagan sa planga timp de doua ore sau daca este neglijat, asa cum nu este indiferent daca mama
sare sa vada ce are copilul in primele trei secunde in care acesta plange. Ambele atitudini duc la
formarea unor puncte de vedere deformate despre lume: in prima situatie copilul ajunge la
concluzia ca lumea este un loc periculos, in timp ce in a doua situatie va dezvolta o toleranta
scazuta la frustrare", considera dr. Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare,
Consiliere si Psihoterapie Integrativa (ACCPI).

Dezvoltarea mentala este un proces continuu si gradat, care dureaza toata viata. Stadiile se
succeda pentru ca sunt tot mai adaptate la exigentele realitatii. Piaget a dezvoltat o teorie despre
cum copiii construiesc cunostinte, plecand de la greselile pe care le fac, la anumite varste, in
rezolvarea unor probleme.
De la 3 la 6 ani, gandirea prescolarului este strans legata de reprezentari si de limbaj. Cu ajutorul
cuvantului, copilul reuseste sa-si reprezinte realitatea. Folosindu-se de cuvinte ca simboluri ale
persoanelor sau obiectelor, isi dezvolta abilitatea de a intelege si de a comunica. El se joaca la
aceasta varsta "de-a scoala" sau "de-a mama", "de-a medicul/politistul", in care cuvintele
inlocuiesc situatiile concrete. Astfel de jocuri imaginare dezvolta gandirea preoperationala,
permitand copilului sa faca distinctie intre real si imaginar.
"In perioada doi-sase ani copilul invata sa foloseasca limbajul. Inca nu intelege cum sa
manipuleze mental informatia si nu poate sa isi insuseasca punctul de vedere al altor oameni.
Este de asemenea perioada in care copilul invata mai multe despre mediul inconjurator si ia
decizii inconstiente privitor la viata proprie. Este o perioada caracterizata de "gandirea
magica", in care copilul invata preponderent prin joc, iar in cursul jocului este angajata
imaginatia si copilul este scufundat in lumea fantastica a jocului", completeaza psihoterapeutul
Oana Maria Popescu, presedinte ACCPI.
O alta caracteristica a gandirii prescolare este egocentrismul. La aceasta varsta, copilul isi
centreaza gandirea asupra propriului ego, el crezandu-se centrul universului. Pentru copilul de 3-
6 ani, totul prinde viata. Soarele si luna, ceasul, telefonul, mobilierul sunt fiinte vii, inteligente
si ... vorbarete. Din egocentrismul gandirii se desprinde si artificialismul: posibilul si imposibilul
se suprapun, copilul crede ca toate lucrurile sunt facute de om. Mai mult decat atat, el fabuleaza
si inventeaza, crezand ca toate pe pamant sunt facute pentru el.

Piaget si dezvoltarea cognitiva

In viziunea psihologului francez, copiii incearca sa inteleaga lumea singuri, pe baza propriilor
experiente. Jean Piaget considera ca pentru dezvoltarea capacitatilor cognitive este mai important
cum gandeste copilul decat ceea ce stie la un moment dat.
Psihologul descopera patru stadii de dezvoltare intelectuala, carora le corespunde cate un tip de
gandire:
• stadiul senzorimotor (0 - 2 ani) - simturile si abilitatile motorii sunt principalele instrumente ale
copilului pentru a intelege lumea. Copilul poate intelege ca un obiect exista chiar daca nu se mai
afla permanent in campul sau vizual. Incepe sa-si aminteasca si sa-si reprezinte experientele.
Stadiul se incheie cu achizitia limbajului si a gandirii simbolice.
• stadiul preoperational (3 - 6 ani) este caracteristic copilului de varsta prescolara, care incearca
sa achizitioneze gandirea logica. Intre timp, se foloseste de gandirea simbolica si de limbaj
pentru a cunoaste lumea inconjuratoare. Gandirea este egocentrica, cunoasterea fiind facuta din
perspectiva proprie.
• stadiul concret operational (7 - 11 ani) - copilul intelege si foloseste operatiile logice in
rezolvarea de probleme. In aceasta perioada copilul isi defineste notiunea de "numar",
"clasificare" si "conservare". Gandirea devine reversibila.
• stadiul operatiilor formale (de la 12 ani) - copilul incepe sa abstractizeze, adolescentul opereaza
mental asupra unor probleme ipotetice. Apare gandirea stiintifica.
Dupa ani de studiu si observare a copiilor, Jean Piaget sustine ca dezvoltarea intelectuala a
copiilor porneste de la scheme si modele universale si se bazeaza pe asimilare si acomodare, care
se concretizeaza intr-o stare de echilibru.

Dezvoltarea proceselor cognitive la copiii de 3-6 ani

Piaget a denumit perioada 3-6 ani stadiul preoperational al dezvoltarii cognitive, deoarece la
aceasta varsta copiii nu sunt inca pregatiti sa efectueze operatii mentale logice, asa cum vor fi in
stadiul operatiilor concrete.
Gandirea - principala caracteristica a gandirii prescolarului este intuitivitatea, influentata de
perceptie; in gandirea intuitiva, actiunile reale sunt imitate. Copilul are tendinta de a corela
mental anumite fenomene, indiferent daca intre ele exista sau nu o relatie cauzala.
Simbolurile, carora copiii le-au atasat o semnificatie, ii ajuta sa-si aminteasca si sa se gandeasca
la lucruri care nu sunt prezente fizic. De asemenea, limbajul foloseste un sistem de simboluri
pentru comunicare.
Intre 3 si 5 ani, copiii realizeaza ca gandirea se petrece in minte, dar nu inteleg ca oamenii
gandesc in cuvinte sau pot "vorbi cu ei insisi". Incepand cu 4 ani, copiii inteleg diferenta intre
aparenta si realitate.
Memoria - gandirea este corelata de modul in care ne amintim. In aceasta perioada volumul
memoriei creste, iar continutul ei este format din rezultatele observatiilor directe, din dialogul cu
adultul sau din povesti. Dupa 5 ani, se constituie amintirile, se retin evenimente cu mare
incarcatura emotionala. Copilul memoreaza si retine ce l-a impresionat mai puternic, ceea ce este
legat de universul lui.
Odata cu imbunatatirea limbajului si conturarea imaginii de sine, apare si memoria
autobiografica. De la 3 ani, copiii incep sa-si aminteasca evenimente si experiente, devin
fascinati de trecut. Atentie, insa! La aceasta varsta, copiii pot fi usor influentati in legatura cu
amintirile si isi pot insusi experientele altora, povestind despre evenimente la care nu a participat
de fapt.
Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei
activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia voluntara
este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea inceputa. La 3 ani,
copilul poate fi distras usor de evenimente noi, dar capacitatea de concentrare creste treptat, iar la
4-5 ani ramane implicat mai mult timp intr-o activitate. La 6 ani, copiii pot desfasura activitati cu
durata de 30 de minute.
Limbajul se dezvolta in acelasi timp cu gandirea. La 3 ani, un copil cunoaste si foloseste 900-
1000 de cuvinte, in propozitii scurte si afirmative. Intre 4-5 ani, copilul este capabil sa rosteasca
propozitii (de 4-5 cuvinte) negative, imperative si interogative. Intre 5 si 7 ani, propozitiile devin
mai lungi si mai complicate, copiii folosesc mai multe conjunctii, prepozitii si articole.
Caracterisc acestei varste este solilocviul - vorbirea cu sine, cu voce tare, fara vreun sens anume.
Piaget considera ca, fiind egocentrici, copiii mici sunt incapabili sa comunice cu sens, ci doar
exprima tot ce le trece prin minte.

Intarzieri in dezvoltarea cognitiva

Medicul Oana Maria Popescu ne ajuta sa recunoastem semnele afectarii cognitive la copil:
• aversiunea fata de interactiunile fizice,
• intarzierea dezvoltarii limbajului,
• depresia sau anxietatea,
• dificultatea de concentrare si usurinta cu care copilul este distras de la ceea ce face,
• dificultati de invatare,
• incapacitatea de a exprima rapid gandurile si de a procesa informatia,
• incapacitatea de recunoastere a sunetelor,
• exploziile de furie,
• memorie scurta,
• dificultati de interpretare a cerintelor senzoriale din mediu,
• dificultati in raspunsul dat altora,
• dificultati de vorbire.
De multe ori deficitele cognitive sunt diagnosticate de medicul de familie sau pediatru la vizitele
medicale de rutina.

Modalitati de stimulare cognitiva

Deoarece capacitatea de concentrare se dezvolta gradual, gandirea se bazeaza pe simboluri, iar
memoria este legata de lucrurile care l-au impresionat cel mai mult, dezvoltarea cognitiva a
copilului trebuie atent supravegheata de parinti. Acestia isi pot stimula cognitiv copiii prin
exercitii sau jocuri. Spre exemplu, atunci cand copilul are de rezolvat o problema complexa,
parintele il poate ajuta prin trasarea unor etape, pe care sa le parcurga pe rand.
"Principalul ingredient al dezvoltarii armonioase a copilului este relatia pe care o are cu
parintii. Cu cat relatia cu parintii este mai buna, cu atat copilul poate sa se descurce mai bine in
situatii stresante si poate rezolva mai bine diverse probleme. O relatie buna cu parintii implica
insa ceea ce se numeste "atasament de tip sigur": copilul nu este nici dependent de parinti, nici
ignorat de acestia. Ca urmare, incurajarea activitatilor de unul singur promoveaza capacitatile
cognitive ale copilului, in conditiile in care copilul stie ca se poate baza pe parintii sai. O
greseala frecventa este cea in care parintii fac totul in locul copilului si nu il lasa sa se descurce
singur in variate situatii", atentioneaza dr. Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de
Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa (ACCPI).

Tulburarile cognitive
Retardul mental (dizabilitatile intelectuale) sau dificultatile de invatare reprezinta tulburari
cognitive, pe care parintii nu trebuie sa le treaca cu vederea. "Deficitele cognitive apar din cauza
tulburarilor de dezvoltare fetala sau accidentelor la nastere, dar exista si tulburari cognitive de
cauza necunoscuta. In mare parte tulburarile cognitive la copil sunt produse de hemoragiile
cerebrale, anormalitatile cromozomiale (defecte genetice), hipotiroidismul congenital, lipsa de
oxigen in timpul nasterii, infectiile prenatale si complicatiile intrauterine", considera
psihoterapeutul Oana Maria Popescu.