Colegiul ,,Vasile Lupu ” din Orhei

Catedra Științe ale Educației

Proiect didactic

Tema

Dezvoltarea anatomo-fiziologică
și dezvoltarea psihică a preșcolarului
 Obiectivele lecției
La sfârșitul lecției elevii vor fi capabili:
O1-Să enumere particularitățile anatomo-fiziologice ale preșcolarului
O2-Să analizeze procese psihice ale preșcolarului
a)procesele senzoriale
b)gândirea
c)atenția
d)memoria
e)imaginația
f)limbajul
g)percepția
h)voința
i)afectivitatea
O1 Caracteristica anatomo-fiziologică a preșcolarului
-între 3-6/7 ani copilul crește în înălțime de la aproximativ 92 cm la 116 cm,în greutate
de la 14 -22 kg (depinde de ereditate,alimentație, starea de sănătate).
-creșterea și dezvoltarea sunt inegale pentru diferite părți ale corpului
-continuă procesul de osificare, îndeosebi la nivelul vertebrelor.
-crește rezistența generală a coloanei vertebrale, deși se poate deforma relativ ușor.
-sistemului muscular are dezvoltarea inegală.
-tonusul muscular este mai ridicat și unele mișcări pot fi coordonate cu plăcere.
-glanda tiroidă și hipofiza își intensifică funcțiile, iar cea a timusului devine mai lentă.
- crește posibilitatea de formare a reflexelor condiționate și a celor de control al
activității.
O2 Caracteristica psihică a preșcolarului
a)Particularitățile senzoriale:
-Sensibilitatea auditivă devine de două ori mai fină decât în stadiul anterior.
Auzul muzical trebuie stimulat, preșcolarii sunt capabili nu numai să asculte, ci și
să interpreteze.
-sensibilitatea tactilă susține și completează văzul și auzul. (e moale, e pufos, zgârie
etc.).
-copilul percepe forma, mărimea, culoarea, (dreapta, stânga etc.). Percepția mărimii
obiectelor rămâne deocamdată imprecisă.
-învață zilele săptămânii, anotimpurile, se orienteze după ceas.
-se dezvoltă spiritul de observație.
 b)Gândirea
-Gândirea este simbolică,deoarece copilul folosește mai multe cuvinte pentru denumirea obiectelor.

-se joaca „de-a școala”, „de-a mama”, dezvoltând astfel jocul imaginar în care cuvintele înlocuiesc situațiile
concrete.
-gândirea are caracter egocentric,adfică își centrează gândirea asupra propriului ego.
-este specific animismul gândirii - tot ce îl înconjoară pe copil este însuflețit.( animalele și obiectele pot vorbi, pot
râde).
-caracterul magic al gândirii se manifestă prin aceea că adultul este văzut ca un magician care poate rezolva orice.
-gândirea operează cu noțiuni care nu sunt absolut individualizate, dar nici noțiuni generale (ex.: când pronunță
cuvântul „mașină” nu se limitează numai la mașina familiei sale, dar nici la noțiunea absolută prin care
desemnează o anumită categorie de obiecte).
-gândirea este preoperațională pe baza căreia preșcolarul reușește să realizeze scrieri, clasificări (în sarcini
simple) .
-frecvența întrebărilor „de ce”? „la ce folosesc?” sau „ce fac oamenii cu...? ilustrează existența unei gândiri
precauzale.
 c)Atenția

-atenția este provocată de interesele copilului față de obiectele din jur.

- copilul rareori îndeplinește o activitate un timp mai îndelungat.
-la 4-5 ani se mărește considerabil volumul atenției – chiar și în situațiile dificile copilul poate acționa
concomitent cu 2-3 obiecte.
-stabilitatea atenției se caracterizează prin faptul că copilul îndeplinește acțiunile în cadrul activității de
joc chiar dacă se necesită o concentrare mai îndelungată față de însărcinări.
-comutarea (transferul) atenției, adică la începutul vârstei preșcolare, copilul cu mare greu trece de la
îndeplinirea unei activități la o altă activitate. Comutarea atenției se dezvoltă în procesul jocului pe
roluri.
-caracterul voluntar al atenției se dezvoltă datorită activității omului matur, care îl include pe copil în
noi tipuri de activitate, organizându-i și orientându-i atenția.
 
 d)Memoria
 

-are un caracter involuntar.

-copiii reproduc materialul care se păstrează în memorie, fără anumite eforturi speciale din
partea lor.
-are caracter plastic, adică se memorează mai ușor materialul care trezește reprezentări
plastice vii. Memorarea materialului are loc fără înaintarea scopului conștient de a memora.
-pe parcursul vârstei școlare se dezvoltă un tip nou al memoriei – cel voluntar.
 e)Imaginația

În cadrul jocului pe roluri copiilor le sunt create posibilitățile necesare pentru dezvoltarea
fanteziei și creației.
- Imaginația este foarte bogată și emoțională. În jumătatea a doua a perioadei preșcolare,
imaginația copilului se izolează de activitatea practică și devine independentă .
-imaginația este reproductivă,adică copilul reproduce tot mai bine realitatea înconjurătoare.
-imaginația devine productivă, prin joc și prin activitatea productivă a preșcolarului.
-copilul elaborează planurile primelor sale „creații”. Încercările de acest gen trebuie să fie
susținute de adult pentru dezvoltarea lor de mai departe.
 f)Limbajul

Se caracterizează prin creșterea volumului vocabularului.

-la 3 ani vocabularul conține maxim aproximativ 1000 de cuvinte, minim 400.
-la 6 ani vocabularul conține maxim aproximativ 2500 de cuvinte, minim 1500.
Limbajul se îmbogățește foarte mult, devenind un instrument activ în relaționare.
-modul în care se dezvoltă limbajul este puternic influențat de mediul în care trăiește copilul, de
cât de mult i se vorbește.
-în jurul vârstei de 3 ani, vorbirea copilului se caracterizează printr-o expresivitate accentuată
(intonație, mimică).
-vorbirea este încărcată de exclamații, repetiții.
-spre vârsta de 6 ani copilul se exprimă prin propoziții și fraze tot mai corecte gramatical,
folosind epitete, comparații, verbe, adverbe.
g)Percepția
-Percepția începe să se formeze ca un proces cu un scop bine determinat.
-Se dezvoltă percepția de timp și spațiu. Este etapa în care copilul învață să
citească ceasul, zilele săptămânii, momentele zilei – apare percepția timpului;
copilul nu percepe perioadele mari de timp. Percepția de timp se dezvoltă în
legătură cu înțelegerea cuvintelor: acum, atunci, imediat după, înainte de, în
acelaşi timp, repede, încet, după-amiaza, seara.
-Percepţia de spaţiu (6/7 ani) se leagă de înțelegerea cuvintelor: alături, jos, sus,
înalt, scund, mic, mare, dreapta, stânga, aproape, departe, peste, aici, etc. Se
dezvoltă și experienţa așteptării.
h)Voința
Apar o serie de trăsături pozitive: stăpânirea de sine, ierarhizarea motivelor
acțiunii.
-Preșcolarul va fi capabil să îndeplinească și activități care nu-i plac, sau îi plac mai
puţin ( dacă produce bucurie celor dragi activitatea devine mai plăcută).
-Părinții pot contribui la exersarea voinţei sale atribuindu-i o serie de sarcini
permanente: ştersul prafului, aşezatul tacâmurilor pe masă, udatul florilor etc.
-Carenţele volitive denotă debutul unei maladii sau deficienţe educative precum ar
fi răsfăţ, neglijare...
 i)Afectivitatea
La baza dezvoltării afective a copilului stă adultul și relația sa cu el.

-Viaţa afectivă a preşcolarului suportă modificări de natură cantitativă (creşte numărul stărilor şi dispoziţiilor afective), cât
şi calitativă (se îmbogăţesc şi diversifică formele existente, apar altele noi).

-Copilul este bine dispus, dar trăirile sale afective sunt superficiale. El este influenţabil, iritabil, neastâmpărat.

-Apar stări emotive complexe: vinovăţie (la 3 ani), mândrie (la 4 ani), sindromul bomboanei amare - tristeţe la primirea
unei recompense nemeritate, bucuria fiind însoţită de nelinişte, agitaţie, sindromul de spitalizare, mirare, curiozitate, ruşine,
ataşament, prietenie,

-La 6 ani apar crizele de prestigiu ca urmare a faptului că a fost nedreptățit și mai ales dacă este mustrat în public. Dacă
copilul face „crize de nervi” sau dacă se încăpăţânează şi vrea să facă ceva nepermis, conflictele pot fi diminuate sau
înlăturate şi la această vârstă prin distragerea atenţiei sau prin ignorarea comportamentelor nedorite.

-Sunt prezente şi unele încercări de reglare a conduitelor emoţionale (îşi stăpânesc durerile, nu plânge dacă se lovește, îşi
intensifică drăgălăşeniile dacă vor să obţină ceva „iubita mea..., draga mea...”), plânge pentru a i se satisface o dorinţă.

-Poate avea preferinţe constante sau variabile faţă de anumite persoane (ex. Într-o zi, un copil, în urma unei împrejurări
neplăcute s-a refugiat în braţele mamei, manifestând ostilitate faţă de ceilalţi membri ai familiei; în ziua următoare preferă
alt protector). Odată cu dragostea apare și gelozia (se agită dacă mama îşi manifestă simpatia faţă de alt copil sau de adulţi).
Sfârșit