Disciplina: Psihologia vârstelor

Schema capitolului V
„PREŞCOLARUL SAU CEA DE A
DOUA COPILĂRIE”
autor Tinca Creţu
Pag. 136-202

0
 Disciplina: Psihologia vârstelor

cap V

PREŞCOLARUL SAU CEA DE A DOUA COPILĂRIE

1. Semnificaţii generale a acestui stadiu pentru dezvoltarea psihică umană

Preşcolaritatea sau „vârsta de aur” ale copilărie .„Principiul realităţii” (Freud) se
dezvoltă şi dă copilului o siguranţă şi reuşită în adaptare.
Caracterizare: copil relativ înalt şi plinut, cu tenul roz, privire vioaie, inteligenţă
şi inteligenţă şi exuberanţă motrică şi senzorială.
Contribuţiile acestui stadiu la dezvoltare psihică generală a fiinţei umane:
-exuberanţă motorie şi senzorială îi facilitează adaptarea.
-autonomie personală, fixarea deprinderilor de autoajutor şi independenţă în plan practic
-dezvoltarea proceselor psihice complexe, duc la schimbarea comportamentului, măreşte
posibilitatea de anticipare, organizare a acestuia
-imbogăţirea experienţei personale prin curiozitate, sete de cunoaştere,activităţi
exploratorii
-constituirea unei conştiinţe morale, măreşte capacitatea de adaptare la mediul social
-constituirea bazelor personalităţii şi individualizării preşcolarului.

2. Regimul de viaţă şi dezvoltare fizică a preşcolarului

-creşterea capacităţilor psihice şi fizice
-familia este mediul formativ dominant cresc calitativ şi cantitativ relaţiile fam-copil-
gradiniţă-copii, interacţionează cu mediul social atât din familie
-şi-a sporit capacităţile de recepţionare şi răspuns
-şi-a schimbat nevoile şi trebuinţele, are alte aşteptări faţă de familie
-interactiunea socială (grădiniţa) capătă dimensiuni deosebite relaţia cu educatoarea, cu
covârsnicii (persistă egocentrismul pentru că este alimentat de toate relaţiile de până
acum).
-jocul atinge apogeul şi activităţile sunt diversificate stimulând învăţarea şi pregătirea
pentru noul stagiu-şcoala
-schimbările somatice (este foarte activ)sunt condiţionate de ereditate, regim alimentar,
activitatea copilului şi odihnă (rutine)
-monotonia provoacă disconfort, nervozitate, oboseală
-lipsa unui program riguros poate produce întârzieri în formarea conduitelor şi
atitudinilor
-creşterea fizică:
a) înălţime 4-6 cm anual ajungând 116 cm, greutate 22kg (diferenţa dintre baieţi-
fete 1cm înălţime şi 1-0,5 kg greutate)
b) procesele de osificare continua la nivelul oaselor lungi
c) ţesuturile musculare devin mai dense, contracţie mai puternică la nivelul
muşchilor lungi (mers, fugă, căţărare) şi mai puţin dezvoltaţi sunt muşchii mici ai mâinii
(musculatura fina)

1
 d) schimbarea dentiţiei
e) ţesuturi cresc dar maturizarea lor este înceată: glanda „timus” glanda copilăriei
tinde să-şi diminueze activitatea, fragilă rămâne zona rino-faringiană (răceli, bolile
copilăriei)
f) transformări importante sunt la nivelul sistemului nervos 1200g la 6-7 ani:
creste corpul neuronal, prelungirile nervoase, diferenţierea neuronilor, procesul de
mielinizare, ariile corticale se specializează şi se exprimă mai evident asimetria în
funcţionarea emisferelor cerebrale
g) zona limbajului se dezvoltă concomitent cu toate ariile senzoriale şi motrice
h) creşte posibilitatea de stăpânire, coordonare motrică datorită formelor inhibiţiei
condiţionate.

3. Dezvoltarea proceselor senzoriale între 3-6-7ani

Dezvotarea tuturor capacităţilor senzoriale,
- se realizează numai prin interacţiunea cu mediu
- condiţionează anumite performanţe de mai târziu:
-sensibilitatea tactilă „copilul vrea să pipăie tot ce vede”
-diferenţierea lateralităţii permite acumulări masive din mediu (şi datorită limbajului)
-percepţiile tactile, însuşirile lor sunt expuse prin expresii şi cuvinte (anticipează
explorarea)
-sensibilitatea şi percepţiile vizuale sunt la fel de amplu antrenate ca şi cele tactile
permit discriminări vizuale mai fine pe care le anticipează sau identifică prin cuvinte şi
expresii, le fixează în memorie (poziţii spaţiale, forme geometrice, 12 culori, schimbări
din natură- fenomene, momentele zilei-orientare nu şi verbalizare, orientarea în spaţii şi
locuri cunoscute este mai amplă dacă „se întocmeşte o hartă din aproape în aproape”, etc)
-văzul întămpină dificultăţi în ceea ce s-a perceput mai înainte tactil
-auzul întămpină încă dificultăţi în sesizarea sunetelor din structura cuvântului, dar
permite însuşirea verbală globală a limbii materne şi a limbilor străine
-auzul fizic este bine dezvoltat şi poate indifica orice sunet sau zgomot identificând sursa
-auzul muzical este exersat din plin atat prin linie melodică, ritm, durata şi înălţime
sunetelor muzicale interpretând cântece în grup cât şi individual
-verbalizarea întâmpină dificultăţi la timpul trecut, viitor şi se pot orienta după ceas cu
aproximaţie
Caracteristicile percepţiilor la preşcolari:
-sunt stimulate şi susţinute de curiozitatea lor foarte mare
-sunt saturate emoţional-„vii”
-explorarea perceptivă se realizează în ordinea: tactil, auditiv, vizual, verbal
-percepţia este globală în cazul structurilor verbale
- poate beneficia de experienţa anterioară, sunt deformate transferurile datorită
reprezentărilor
- percepţia preşcolarului poate fi dirijată verbal de către adult într-un cadru educaţional
(educatoare)
Caracteristicile reprezentărilor:
a)sunt componente de bază ale planului intern, subiectiv având rol în:
- construirea semnificaţiilor cuvintelor
- desfăşurarea gândirii intuitive

2
 - imaginaţie
b)sunt asemănătoare percepţiilor, au o dublă natură configurativ intuitivă şi operaţional-
intelectivă „ evocă spectacole deja cunoscute şi pecepute anterior” (J. Piajet, B. Inheldar
1976, p. 60)
c)”imaginile reprezentative” sunt influenţate de activitatea cu obiectele
d)cuvântul poate acţiona şi asupra restructurării reprezetărilor
e)reprezentările statice ale preşcolarilor conservă anumite centrări perceptive, ocazionate
de îsuşiri frapante de formă, culoare numit ” realism intelectual”- G. Laquet, şi „efectul
roengen” în desenul preşcolarilor (transparenţa pereţilor unei case):
-desenul nu se poate organiza pe o tema pot apare „şi alte elemente”
-elementele din desen sunt liniare poziţionale pe o linie orizontală
-nu sunt respectate proporţiile , fiind aşezate în acelaşi plan
-între 3-6 ani se folosesc „clişee grafice” dând operativitate generală desenului
f)dezvoltarea reprezntărilor condiţionează desfăşurarea activităţii copilului preşcolar şi
mai ales a jocului

4. Dezvoltarea gândirii preşcolarului

-gândirea se află la nivel preoperaţional
-acţiunea cu mediul este mai promptă, detaşată, articulată, uşor transferabilă, mai
receptivă la real
-copilul devine mai capabil să se orienteze şi să cunoască lumea nu numai în măsura de a-
şi satisface trebuinţele ci pentru că este o realitate din afara sa care i se opune „principiul
realităţii îşi face loc tot mai mult”
- principala caracteristică a gândirii la acest nivel este intuitivitatea: „ copilul poate gândi
ceea ce percepe, dar gândirea lui nu merge mai departe de reprezentarea elementului
perceput” (P. Osterrieth, 1976, p. 106 )
-preconceptele căştigă în generalizare şi precizie pentru că se sprijină pe o experienţă
perceptivă mai bogată
-fond de reprezentări lărgit datorită comunicării verbale
-gândirea se sprijină pe imagini şi constă din actiuni imaginate”gândire imagistică” care
se reduce la „intuiţii articulate” (operaţii şi scheme operatorii care nu implică o rigoare
logică)
-gândirea intuitivă , imitativă este influenţată de percepţie, este rigidă şi dirijată de adult,
folosind foarte des un raţionament transductiv
-judecăţile pe care le elaborează pe baza a ceea ce vede nu sunt integrate într-o viziune de
ansamblu, ci apar mai degrabă contiguităţi
-copilul preşcolar nu face ipoteze şi nu sesizează contradicţii între constatările sale sau
eventuale eşecuri nu-l fac să abandoneze sau să utilizeze sugestiile adultului.
-„exces de realism”, artificialismul, egocentrismul, animismul, magismul sunt încă
specifice acestui stadiu la fel ca şi în anteprescolaritate datorită nediferenţierii dinte fizic
şi psihic
- este stadiul lui „ de ce?” exprimă atitudinea cognitivă nouă a copilului de a înţelege cum
sunt legate între ele fenomenele, asistând sau participând la producerea acestora
-este stadiu al precauzalităţii de natură preoperatorie (J Piaget 1927), rezultă din
asimilarea sistematică a proceselor fizice, obiective la acţiunile proprii finalizăndu-se cu

3
orice preţ (relaţia posibil-imposibil pentru personajele din poveşti dar le acceptă ca pe o
convenţie)
- mediului (educaţional, cultural, social, mass-media, calculatorul, comunicarea cu
adultii, etc) poate influenţa şi depăşi anumite limite în gândirea preoperatorie a copilului
preşcolar

5. Limbajul între 3-7 ani

-limbajul are o ascensiune spectaculoasă, remarcabil stabilizată fonetic, gramatical,
expresiv în jurul vârstei de 5 ani, cu o adaptabilitate deosebită faţă de împrejurări
-vocabularul pasiv minimal 400 (3 ani) -1500 cuvinte (7 ani), maximal 1000(3 ani) -
3000 cuvinte (7 ani)
-vocabularul activ rămâne restrâns (volumul şi nivelul vorbirii) în funcţie de dezvoltarea
individuală: procesul de maturizare funcţională a aparatului fonator, mediul familial,
mediul social (grădiniţa)
-limbajul concret situativ se dezvoltă până la cel contextual care presupune utilizarea
adecvată şi suficientă a mijloacelor verbale pentru a comunica şi a fi înţeles, independent
de situaţia de comunicare
- la 5ani creşte capacitatea de verbalizare, flexibilitatea şi expresivitatea verbală (limbaj
egocentric având două forme: monologul propriu, monologul colectiv)
- la 6 ani se dezvoltă limbajul inerior (ascunde gânduri, fapte), se dezvoltă auzul
fonematic în discriminarea şi pronunţarea tuturor sunetelor cuvintelor, limbajul scris-citit
alfabetizarea

6. Memoria şi imaginaţia-aspecte caracteristice pentru preşcolar

-memoria involuntară mecanică, concretă
-este amplă datorită ritmicităţii şi sonorităţii limbii
- creşte volumul memoriei
-percepţiile şi reprezentările au un caracter global în recunoaştere, actualizare
- la 3-4 ani apare reminescenţa (inducţia negativă: reproducerea în detaliu a
evenimentului la care a asistat şi la impresionat)
-apare un nou reglaj „instalarea mecanismelor memoriei voluntare” se realizează în
contextul jocului, este latura importantă a pregătirii pentru şcoală.
-la 5 ani se constituie amintirile, încărcătură afectivă, detalii situative, vagi raportări
spaţio-temporale, caracter fragmentar, contribuţie la realizarea identităţii de sine.
-jocul facilitează înţelegerea de către preşcolari a relaţiilor mijloc-scop: prin scopuri,
conţinut, condiţii de desfăşurare
-se dezvoltă gândirea intuitivă care permite să exploreze lumea exterioară: reconstituirea
mintală a celor ascultate/ explorate
-imaginaţia este stimulată de trăiri afective şi interrelaţionează cu gândirea:plăcere,
bucurie, frica, teama (imagini fanteziste)
-imaginea mintală, reproductivă este hiperbolizată/transpusă în desen uneori
-desenul la preşcolari este expresia nivelului mintal, mijloc psihodiagnostic
-imaginaţia creatoare se manifestă prin: desen, modelaj, construcţii, jocuri de creaţie
-la 4 ani desenul are temă, realizându-se pe baza unei intenţii, la 5 ani se abat de la temă
şi adaugă foarte multe elemente în spaţiul liber, la 6 ani sunt fideli temei de compoziţie,
apar începuturile reflectării perspectivei, a unor raporturi metrice

4
 7. Particularităţile ale atenţiei la preşcolar
-atenţia voluntară, activă este amplu manifestată, susţinută permanent de curiozitate
-creşte volumul atenţiei, mobilitatea atenţiei (în cadrul activităţilor din grădiniţă)
-apare atenţia voluntară în joc, activităţi, creşte gradul de concentrare şi stabilitate
(autoreglare după 4 ani)

8. Transformările semnificative ale afectivităţii copilului între 3-6 ani

-cresc calitativ, cantitativ relaţiile cu mediu (familial, educaţional şi socio-cultural) şi o
nouă sursă de trăiri afective variate: sunt stabile, consistente, de durată
-creşte capacitatea adaptativă „o pozitivare progresivă, amplă a vieţii afective” -
-interacţiunea cu gupul, cu educatoarea dezvoltă emoţii complexe, bogate:la 3 ani
legătura cu propria fiinţă(sexul-eu sunt băieţel), la 4 ani apare „mândria”, la 6 ani „criza
de prestigiu provocată de mustrare”, „sindromul bomboanei amare”,
-vibraţia afectivă, rezonanţa emoţională este imediată şi intensă: la 3 ani este impresionat
de plâns, la 5 ani manifestă compasiune, la 6 ani amplifică acţiunile consolatoare.
-viaţa afectivă este concret situativă”aici şi acum”
-preşcolarul este mai tolerant, stăpân pe reacţiile sale
-învăţarea afectivă (prin observaţie, imitaţie, asimilare) îmbogăţeşte şi nuanţează conduita
emoţional-expresivă, se intensifică când urmăreşte satisfacerea unei dorinţe, îşi poate
controla limitele (plâns, alintări, amuzament)
-cristalizarea sentimentelor generate de relaţii de lungă durată, generalizarea emoţiilor
trăite la întălnirea cu obiectul lor
-apare fenomene de anxietate, tensiuni, ciocniri, culpabilităţi, datorat diferenţelor sexuale
„complexul castrării” (băieţi), sentiment acut de inferioritate(fete), „complexul lui
Oedip”, fraternale-„complex Cain”

9. Dezvoltarea motricităţii şi la preşcolari

-vârsta graţiei, a plăcerii, bucuriei de a se mişca: bună coordonare, armonie în executarea
mişcărilor (dans şi activităţi sportive, desen, construcţii, scris etc)
-la 3 ani merge cu tricicleta, aleargă bine nu pe toată talpa, face viraje, aruncă şi prinde
mingea, priza la obiect este destul de bună
-la 4 ani sare într-un picior, se caţără, bună coordonare oculomotorie şi a muşchilor mici
ai mâinii în mânuirea obiectelor (de scris, veselei), se îmbracă şi dezbracă singur, se
descheie şi încheie la nasturi, şireturi la pantofi, este foarte bun în mici activităţi casnice,
copiază pe contur corect, desenează cu plăcere, foloseşte foarfeca
-la 5 ani merge pe patine sau role, bicicletă, încearcă să sară coarda, se caţără cu uşurinţă,
se iniţiază în sporturi de masă: înot, dans, karate, tenis, ski, etc
-la 6 ani execută orice mişcare care să nu implice un efort fizic foarte mare, mişcările
sunt orientate spre atingerea scopului, se autoreglează bine (aproape de nivelul şcolar)
-moticitatea este terenul pe care se manifestă primele „reglaje voluntare” iar jocul este
cadrul în care se constituie „mecanismele voluntare”, face accesibilă înţelegerea legăturii
dintre motiv-scop-mijloace (dă sens fiecărei mişcări, mobilizări, încordări)- după 4 ani

10. Construirea bazelor personalităţii la copiii preşcolari

a) dominante motivaţionale:

5
-conturarea şi cristalizarea componentelor personalităţii (structuri de bază)
-apar trebuinţele sociale, spirituale privind învăţarea
-interesul pentru:
- joc atinge apogeul,
- mediu se exprima în atituinea deschisă, eploratoare,
- socializare, de apartenenţă la grup social,
- artă manifestat ca sensibilitate şi receptivitate pentru frumos,
- învăţare (de la 4 ani) indicator de bază ai pregătirii copilului pentru şcoală
b) conştiinţa morală primară a preşcolarului:
-interiorizarea cerinţelor şi normelor de comportare (parentale şi implicit a celor sociale)
-morala „ realism moral”este :
- întemeiată pe sentimente şi respect faţă de adult (autoritate)
-concretă, aplicată situaţiilor efectiv trăite
-uzează de repere concrete în judecarea lucrurilor
-eteronomă, a ascultării şi respectului unilateral al celui inferior de cel superior
-puternic impregnată de egocentrism, opusă moralei autentice
-negativismul apare:
1.ca relaţie conflictuală: încăpăţânare, opunere activă/ agresivă şi/sau pasivă
2.ca inadaptare la activităţi, refuz, îndepărtare de tot ce l-ar angaja
-minciuna apare:
1. neintenţionată până la 4 ani ca produs al fanteziei lui, puţin controlată
2. intenţionată, cu scop de a evita pedeapsa, consecinţele
3. spontană, mărturisită pentru a ieşi din situaţie, a grăbi obţinerea recompensei
c) conştiinţa de sine şi identitatea de sine la preşcolar:
-se fundamentează pe noi baze: cognitive şi experienţe personale de viaţă
-imaginea „Eu-lui fizic:
1.are un suport perceptiv permanent îmbogăţit de experienţe directe cu lumea,
2.moment sintetizator şi integrator este „recunoaşterea în oglindă”,
3. are caracter analitic, sintetic mai dezvoltat:
-2ani „indiferenţă”,
-3 ani „mirare dar pasivitate”-nivel elementar de conştiinţă,
-5 ani „imaginea în oglindă” centrată pe figură
4. identificarea în fotografie (după 4 ani)
5. apartenenţa lui la sex (băiat, fată)
- Eu-l spiritual:
1.se realizează o extensie a „eu-lui”:
-conştientizare,
-recunoaştere a apartenenţei la sine
2.are slabe suporturi într-o experienţă proprie:
- preia ceea ce i se spune
- se raportează egocentric
-Eu-l social:
1. conştientizează poziţia lui in familie,
2. realizează spontan, natural rolurile asociate,
3. se simte membru al colectivităţii, apartenenţă la grup social (grădiniţă)
d) manifestarea aptitudinilor şi capacităţilor la preşcolari:

6
-se dezvoltă aptitudinile senzoriale (muzică, desen, coregrafie, limbi străine):
-discriminare fină,
-stocare de informaţii rapid,
-se dezvoltă capacităţi elementare de a desena, modela, interpreta un rol, recita o poezie,
--poate fi debutul unor înzestrări native speciale („auz absolut”-muzică)
- se dezvoltă atitudini de respingere a oricărui fel de solicitări (suprasolicitări, oboseli)
e) formarea bazelor caracterului la preşcolari:
1.premisele trăsăturilor caracteriale:
-apar primele trăsături caracteriale,
-formarea componentelor de orientare şi reglare
-constituirea mecanismelor reglajului voluntar
-formarea deprinderilor de a răspunde la cerinţe şi norme
-receptivitate la modele de comportare propuse de adulţi
2.trăsăturile caracteriale la preşcolari sunt:
a) pozitive(încredere în sine optimism, independenţă, încredere în ceilalţi)
b)negative (teamă, supunere, anxietate, agrsivitate)
-se formează prin interacţiunea factorilor fundamentali:
relaţii cu ambianţa (stimulative/limitate),
calitatea climatului familial (calm/tensionat),
valoarea formativă a mediului educaţional (grădiniţă/familie)
3.etape în formarea trăsăturilor caracteriale:
- la 3 ani etapa „componentei instrumentale” (deprinderi, moduri de acţiune)
- la 4 ani etapa „componentei de orientare” (debutul conştiinţei morale), prezintă
instabilitate, unilateralitate în manifestarea lor
4. influenţele relaţiilor fraternale:
- la primul născut se dezvoltă trăsături: responsabilitate, stăpânire de sine, calm sau
gelozie, nelinişte, îngrijorare
- la cel mijlociu se dezvoltă trăsături: optimism, calm, bună dispoziţie, comoditate
- la ultimul născut riscă nematurizare, nonconformism, irascibil
- la copilul unic se dezvoltă trăsături: egoist, individualist, capricios, orgolios
5. dezvoltarea sociabilităţii:
a)socializare pasivă(adaptarea propriei conduite la modele, cerinţele ambianţei)
b)socializare activă( iniţiativă în a face mici comisioane, a mulţumi, a dărui)
-se conturează în colectivitate: comunicabilitate, spirit de cooperare şi colaborare
-la 3 ani apare atitudinea de apărare, conflict, agresiune, apel la adult faţă de alt copil
-la 4 ani se modifica atitudinea faţă de alt copil: asemănare, identificare, urmărire şi
copiere (ca model)
-la 5 ani apare dorinţa de competiţie, iar alt copil este partener egal cu care colaborează

11. Caracteristicile jocului şi a altor forme de activitate la preşcolar

a) jocul este activitatea fundamentală:
-jocul are un nivel crescut de complexitate ( joc cu reguli şi joc cu subiecte)
-în joc copilul investeşte toate disponibilităţile lui psihice
-se lasă absorbit de joc până la uitare de sine
-durata creşte în funcţie de conţinut, plăcere

7
-jucăria ocupă un loc secund, rămâne element de atracţie
-practică un joc cu parteneri reali şi/sau imaginari
-atenţia, memoria, voinţa, înţelegerea asigură buna desfăşurare a jocului
b) învăţarea este activitatea semnificativă:
- între 3-6 ani se împleteşte cu jocul
-după 6 ani activitate de sine stătătoare atât în forma spontană cât şi organizată
-prezentă sub două forme:
1. socială -permite însuşirea modelelor potrivit diverselor situaţii
- să-şi acorde acţiunile proprii cu ale celorlalţi
-să înveţe rolurile specific vârstei
2. didactică- permite transmiterea de cunoştinţe accesibile vârstei
- formare de deprinderi
- dezvoltă interese cognitive
-stadialitatea activităţii de învăţare:
1. 3-4 ani-vor să înveţe dar transformă tot în joc,
-nu au scop de învăţare distinct,
-nu sunt preocupaţi de rezultate,
-nu-şi organizează acţiunile în vreun fel.
2. 4-5 ani-reuşeşc să se detaşeze parţial de joc
-sunt preocupaţi de ce vor învăţa
-lucrează bine
-sunt interesaţi de rezultate
3. 5-6 ani-„dorinţa” este:
a) conţinutul principal al tensiunii psihice fundamentale care stimulează întreaga
sa devenire
b) dominanta sistemului său motivaţional
-manifestă interes distinct pentru învăţare,
-se subordonează la cerinţele activităţii
-aşteaptă evaluarea rezultatelor
-prezintă disponibilităţi creatoare