UNITATEA TEMATICĂ 1:

PROCESUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT- VIZIUNE STRUCTURAL-SISTEMICĂ ŞI FUNCŢIONALĂ

1. Didactica- specificitate, dimensiuni de interogaţie

• Etimologic, cuvantul didactica provine din limba greacă- DIDASKEIN( a învata pe alții) și a fost
folosit pentru prima dată de COMENIUS în DIDACTICA MAGNA

● Odată cu evolutia didacticii ca stiință, cu desfasurarea procesului de invatamant in scoala ca activitate

de formare a personalitatii individului, a evoluat si sensul notiunii de la „arta de a-i învăţa pe toţi
totul” la „teoria procesului de învăţământ”

• Obiectul de studiu al didacticii este procesul de învăţământ, respectiv:

1. componentele activităţii instructiv- educative;

2. teoria funcţionării procesului de învăţământ;
3. modalităţi eficiente de valorificare a resurselor umane şi materiale
4. functionarea ca un continuum a activitatilor de proiectare- organizare- desfăşurare-
monitorizare- evaluare-
5. invatarea pe tot parcursul vietii

• Didactica este ştiinţă pentru că:

1. Are ca obiect procesul de învăţământ
2. Are metode si tehnici specifice;
3. Elaboreaza norme si legi in vederea organizării şi funcţionării procesului de învăţământ;
4. Propune ansambluri explicative (teorii)

descriptiv- explicativ- descrie si explică cum functioneaza procesul de

invatamant
• Didactica are caracter: normativ- prescriptiv- elaboreaza norme si directii pentru a face
educatia eficienta

• Exista 3 etape in evolutia didacticii: cunoasterea se

realizeaza prin perceptie
1. didactica tradiţională (sec. XVII- XVIII) centrata pe predare
stil autoritar
2. didactica modernă (sec. XIX- prima jumătate a secolului XX)
pune accent mai mare pe
predare-invatare
se bazeaza pe cercetarile
din psihologie si sociologie
3 . didactica de tip curricular (din a doua jumătate a secolului XX)
accentueaza interdependenţa celor trei funcţii principale ale procesului
de învăţământ (predare- învăţare- evaluare);
orientată spre finalitate ( spre un scop)

preocupata de invatare dintr/ perspectivă psihosocială

• Distingem 2 tipuri de didactică:

1. generală- analizează procesului de învăţământ in general
2. speciale- pe diverse discipline de învăţământ.

1
• Didactica se ocupă cu :
1. stabilirea obiectivelor educaţionale;
2. adaptarea conţinuturilor de predat la situaţiile concrete ale învăţării;
3. stabilire normelor şi principiilor care reglează procesul de predare şi de învăţare;
4. elaborarea metodelor şi procedeelor didactice;
5. descrierea formelor organizatorice de realizare a instrucţiei;
6. asigurarea unui control şi a unei verificări a rezultatelor instrucţiei.

2
 2. Procesul de învăţământ

• Procesul de invatamant poate fi definit ca :

• Activitatea instructiv- educativă complexă, desfăşurată în mod
▪ conştient,
▪ organizat şi în cadrul diferitelor unităţi de învăţământ
▪ sistematic

în vederea atingerii finalităţilor

educaţiei şcolare şi universitare

• Procesul de învăţământ prezintă următoarele caracteristici:

1. caracter sistemic- are mai multe subsisteme interdependente

2. caracter complex- între componentele şi subcomponentele sale se stabilesc o
multitudine de relaţii;
3. caracter dinamic- se schimba mereu;
4. caracter bilateral- la realizarea sa participă cele două categorii de actori ai
spaţiului educaţional (cadrele didactice şi studenţii);
5. caracter biunivoc- contribuie atat profesorii cat si elevii la proces
6. caracterul interacţionist- se bazeaza pe interactiunea profesor - elev
7. caracterul axiologic- în cadrul său se vehiculează valori articulate
finalităţilor generale ale educaţiei;
8. caracter planificat, organizat şi sistematic-
9. caracter normativ- se desfăşoară în baza unor reguli si recomandări;
10. caracter informativ- presupune transmiterea de informatii noi celor educati;
11. caracter formativ- formeaza peronalitatea celor educati
12. caracter unitar: latura informativă şi cea formativă se întrepătrund reciproc;
13. caracter cognitiv- actele pedagogice presupun şi descoperiri ştiinţifice;
14. caracter logic, raţional-

• Procesul de învăţământ este:

1. un sistem cu autoreglare- în baza informaţiilor obţinute se realizează
imbunatatirea sistemului ;
1. un proces managerial- educatorii sunt si transmiţători de cunoştinţe şi manageri
ai situaţiilor de învăţare.

1. 3. O abordare sistemică a procesului de învăţământ

• Procesul de învăţământ poate fi abordat ca subsistem al societăţii pentru că:

1. presupune un complex de elemente aflate în interacţiune;
2. are caracter integral, care îi permite să-şi păstreze unitatea;
3. dispune de mecanisme de autoreglare (feed- forward, feed- back);
4. are un sistem supraordonat.

Feed- forward- este mecanismul prin care profesorul anticipează posibilităţile care apar în
3
 procesul de învăţământ şi care ar putea avea efect asupra scopurilor urmărite;
are un efect preventiv
Feed- back- mecanismul prin care cadrul didactic obţine retroactiv informaţii despre efectele
demersului pedagogic efectuat, iar educaţii despre activitatea desfăşurată

Abordarea sistemică a procesului de învăţământ asigură coerenţă şi eficienţă funcţională.

1.4 Predarea- învăţarea- evaluarea : componente fundamentale ale procesului de

învăţământ

1.4.1 Predarea

• Predarea - presupune atat transmiterea de informatii proprii unei anumite discipline cat si
organizarea, desfasurarea si indrumarea activitatii de invatare a elevilor

• De asemenea presupune si organizarea procesului de invatare astfel incat sa pruca schimbarile

dorite in comportamentul elevilor.

• Pe baza analizei comportamentelor didactice putem identifica mai multe semnificatii ale
actului predarii, printre care:

1. predarea ca transmitere sau prezentare de cunoştinţe şi experienţe

2. predarea ca act de comunicare;
3. predarea ca dirijare a învăţarii;
4. predarea ca management al învăţării;
5. predarea ca organizare a situaţiilor de învăţare;
6. predarea ca instanţă decizională.

• Predarea ca management al învăţării- se referă la posibilitatea, ca prin actul de predare sa se

determine schimbări în comportamentul elevilor şi de a avea capacitatea de a gestiona
mecanismele învăţării.
o A preda înseamnă a iniţia o serie de acţiuni pentru a stimula şi susţine învăţarea cum ar fi:
1. a selecta si a organiza conţinutul instruirii;
2. a comunica conţinutul;
3. a propune experienţe noi
4. a adapta conţinuturile şi prezentarea lor la particularităţile individuale şi de vârstă ale
elevilor;
5. a stimula participarea activă din partea întregii clase în actul învăţării, făcând apel la
diferite suporturi afectiv- motivaţionale;
6. a respecta regulile, normele, principiile care stau la baza organizării predării şi învăţării;
7. a evalua eficienţa predării etc
.

• Predarea ca ofertă de experienţe educative – presupune a aduce elevii în faţa unor experienţe
de cunoaştere, de trăire afectivă şi de acţiune şi a-i implica activ în valorificarea acestora.
Predarea pune accentul pe învăţarea activă şi pe dezvoltarea fiinţei umane.

• Predarea ca dirijare a învăţării- reprezintă un ansamblu de procedee de prezentare a

informatiilor dar si un ansamblu de reguli, instructiuni si aprecieri destinate stimularii si
indrumarii invatarii.
Predarea însă nu poate fi redusă strict la un act de dirijare, existand riscul ca elevul sa fie
transformat intr-un executant lipsit de initiativa, descurajand atat efortul elevului cat si creativitatea.
4
 • Predarea ca instanţă decizională- este vorba de acele decizii care precedă, însoţesc şi
urmează activitatea de predare- învăţare , respectiv alegerea, organizarea şi folosirea
mijloacelor necesare precum şi revizuirea, schimbarea acestora când situaţia o cere

Factorii care influenţează predarea eficientă sunt:

A. personalitatea profesorului (variabilă de predicţie);
B. calitatea procesului de instruire (variabilă de proces);
C. cultura proprie asupra procesului predării;
D. factorii sociali (variabilă de context).

• Personalitatea profesorului- este vorba despre:

1. aptitudinile cognitive ale profesorului;

2. serie de caracteristici intelectuale, afectiv- motivaţionale şi comportamentale (inteligenţa,
capacitatea comunicativă, motivaţia, atitudinile, empatia, capacitatea de imaginaţie creatoare,
respectul şi interesul pentru elevi etc.).

• Calitatea procesului de instrucţie- determinată de

1. Competenţa ştiinţifică – informatiile de specialitate
2. Competenţa psihopedagogică ( cunoaşterea disponibilităţilor elevilor, abilităţile didactice,
stiluri de predare, claritatea şi expresivitatea comunicării etc

• Cultura proprie asupra procesului predării- conceptiile, convingerile personale asupra predarii pe
care le are profesorul si care duc la imbunatatirea procesului predarii

• Influenţa variabilelor de context- conditiile care tin de mediul scolar, respectiv clasa de elevi,
resursele scolii, colegii, conducerea influenteaza modul de predare

Stiluri de predare

• Stilul de predare este definit ca modul unic de a fi al profesorului, felul acestuia de a concepe,
de a organiza şi de a propune un anumit parcurs al actului de instruire;

• Nu există un stil pur, putem identifica doar dominante şi asociaţii de dominante.

Exemple de stiluri:

1. Inovator- deschis spre nou,creativ versus Rutinier- rigid, înclinat spre repetiţie
2. Profund versus Superficial.
3. Independent- cu iniţiativă, nu simte nevoia de ajutor versus Dependent- analizează greoi
situaţia
4. Axat pe profesor versus Axat pe elev.
5. Motivant- compensatoriu, răsplăteşte eforturile, performanţele versus Nemotivant- nu
stimulează curiozitatea, interesul, pasiunea.

Învăţarea

• Învăţarea este răspândită în întreaga lume vie, dar sfera, conţinutul, complexiatea şi,
mai ales, semnificaţia ei pentru organism depind de treapta de evoluţie pe care se află organismele supuse
învăţării.
5
 • Vorbim despre învăţare (în sens larg) cand apare o schimbare durabila de comportament
ca rezultat al experientei

• Învăţarea (în sens restrâns) reprezintă acele schimbări rezultate în urma unei activităţi
sistematice, dirijate, desfăşurată într-un cadru organizat, ce urmareste asimilarea de cunoştinţe şi
formarea personalitatii.
• Învăţarea şcolară reprezintă acel tip de învăţare subordonat unei activităţi sistematice,
dirijate, desfăşurată în cadrul instituţiilor specializate în instruire şi educaţie.

Învăţarea este in acelasi timp:

2. proces- succesiune de operaţii, acţiuni, stări şi care duc la transformarea elevului
3. produs-ansamblu de rezultate exprimate în termeni noi de cunoştinţe, noţiuni, idei, norme,
priceperi, deprinderi, modalităţi de gândire, de expresie şi de acţiune, atitudini, comportamente (I.
Cerghit);

4. Invatarea se desfasoara în funcţie de diverşi factori interni (ţin de particularităţile şi disponibilităţile

celui care învaţă) dar si externi (mediul scolar si social)

Exista numeroase teorii ale învăţării :

1. Condiţionarea clasică (I. P. Pavlov)- presupune asocierea stimul- răspuns;

2. Conexionismul (învăţarea prin încercare şi eroare)- E. Thorndike

3. Condiţionarea instrumentală (operantă)- B. F. Skinner-se acordă un rol important întăririi în învăţare

(întărirea pozitivă- prin recompensa; întărirea negativă- prin furnizarea unui stimul neplăcut/nedorit
după producerea unui anumit comportament);

4. Constructivismul cognitiv- J. Piaget- teoria dezvoltării stadiale a inteligenţei;

5. Constructivismul social- L. S. Vâgotski- se insistă asupra rolului interacţiunii sociale în procesul de

dezvoltare;

6. Constructivismul socio- cultural- J. Bruner- orice conţinut poate fi prezentat copilului, la orice vârstă
cu condiţia să fie structurat într-o manieră accesibilă.

7. Învăţarea ca procesare a informaţiilor- perspectivă susţinută de psihologia cognitivă;

Stiluri de învăţare

1. După preferinţele elevilor pentru un anumit mediu pedagogic:

• Stilul participativ- se caracterizează prin dorinţa pozitivă de a învăţa /Stilul
nonparticipativ- lipsa dorinţei de a învăţa;
• Stilul cooperant- prin plăcerea de a interacţiona cu ceilalţi;/Stilul competitiv- dorinţa
de a fi cel mai bun, de a câştiga;
• Stilul autonom- gândire independentă /Stilul dependent- nevoia de profesor ca sursă
de informaţii.

2. După modalităţile de codare senzorială

6
 • Stilul vizual- elevul preferă să înveţe pe bază de imagini,
• Stilul auditiv- elevul învaţă mai bine prin audierea unui discurs sau a explicaţiilor celorlalţi;
• Stilul chinestezic- preferă desfăşurarea activităţilor practice, implicarea fizică în activitatea
de învăţare.

3. În funcţie de ciclul învăţării experienţiale

• Stilul divergent- învaţă pornind de la experinţe noi si are nevoie de interacţiunea cu ceilalţi;
• Stilul convergent- invată în cadrul unor activităţi care fac legătura între cunoştinţe şi viaţa
reală si preferă să lucreze singuri;
• Stilul asimilator- preferă să înveţe pornind de la căutarea unei game largi de informaţii şi
interpretarea lor logică;
• Stilul acomodativ- preferinţa pentru situaţii care necesită luarea rapidă a unor decizii

Evaluarea

Evaluarea reprezinta un sistem de concepţii, principii şi tehnici referitoare la măsurarea şi

aprecierea rezultatelor şcolare şi a procesului de învăţământ în ansamblul său

1. 5 Relaţia predare- învăţare- evaluare

• Cele trei funcţii acţionează ca un tot unitar, progresele şi regresele de la nivelul uneia au
consecinţe asupra celorlalte.:
- O bună predare trebuie corelată cu efortul elevului de a prelucra şi interioriza
mesajul transmis de educator pentru a fi eficientă
- În acelaşi timp calitatea predării determină productivitatea învăţării.
- Prin evaluare se evidenţiază atât rezultatele predării- învăţării, şi se stabilesc,
măsuri concrete pentru ca procesul de invatamant sa fie eficient.
• Predarea- învăţarea- evaluarea se află în relaţie de interdependenţă, intercondiţionându-
se reciproc.

1.6. Comunicarea didactică

• Comunicarea educaţională mijloceşte realizarea procesului educational .

• Sunt implicate urmatoarele tipuri de comunicare:

Comunicarea verbală
• informaţia e codificată şi transmisă prin cuvânt
• are formă orală şi /sau scrisă;
• permite formularea, înmagazinarea şi transmiterea unor conţinuturi extrem de
complexe.

Comunicarea nonverbală
4. informaţia e codificată şi transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de
postura, mişcarea, gesturile, mimica, înfăţişarea partenerilor.

Comunicarea paraverbală

7
 5. informaţia e codificată şi transmisă prin acele elemente care însoţesc cuvântul şi vorbirea,
respectiv vocea, intesitatea vorbirii, ritmul , intonatia etc.

6. Procesul de comunicare are urmatoarele particularitati:

- poate fi intenţionată dar şi accidentală
- este imposibil să nu comunici
- comunicarea ca întreg este ireversibilă si unică

• Comunicarea didactica are si ea particularitatile ei:

1. este intenţionala – se stabilesc obiective, se doreşte obţinerea unui efect şi poate suferi
modificări şi în funcţie de feed- backul primit).
2. descriptiva (explicaţiile sunt însoţite de descrieri ajutătoare ale obiectelor, fenomenelor,
realităţilor).
3. are un destinatar precis definit
4. este o comunicare interpersonală
5. este o comunicare direcţionată (se respectă anumite etape)
6. caracter evaluativ dar şi autoevaluativ (atât pentru profesor, cât şi pentru elev);
7. este o interacţiune.