INTRODUCERE IN

DIDACTICA SPECIALITĂŢII

Conf. dr. Ioan Maxim

 Specificul şi obiectivele
studiului didacticii
Didactica este o ramură a pedagogiei care se ocupă cu studiul
procesului de învăţământ (gr. didasko = învăţământ).
Termenul de didactică, a fost introdus de J. A. Comenius în
lucrarea sa Didactica Magna, apărută în 1657.
În concepţia lui Comenius, sfera conţinuturilor abordate de
disciplină era mult mai amplu, referindu-se la educaţie în
general, nerealizând o distincţie clară între aceasta şi
pedagogie.
A căpătat înţelesul de ştiinţă şi teorie a procesului de
învăţământ, delimitare conceptuală realizată de către J. F.
Herbart (1776-1841).
 Teorie a instruirii adaptată la
cerințele paradigmei curriculare
Obiect de studiu – activitatea de instruire, proiectată și
realizată în cadrul procesului de învățământ, organizată la nivel
formal și nonformal, cu deschideri spre informal.
Valorifică conceptele pedagogice fundamentale: educația,
funcțile și structura, finalitățile, conținuturile și formele
generale ale educației și sistemul de educație.
 Conceptele pedagogice de
instruire și proces de învățământ
Instruirea este activitatea pedagogică, subsistem al activității de educație, care
asigură formarea și dezvoltarea personalității elevului în vederea integrării
într-un nou nivel sau o nouă treaptă de învățământ și în plan social.
Procesul de învățământ reprezintă cadrul pedagogic în care este planificată,
proiectată și realizată instruirea.
Fixează obiectivele de cercetare la nivelul treptelor si disciplinelor de
învățământ.
Asigură promovarea normativității la nivel :
-Macrostructural prin axiome și legi;
-Microstructural prin principiile de proiectare, planificare și realizare;
Dezvoltă metodologii de cercetare la nivel intra și interdisciplinar.
 Obiectivele studiului
didacticii
Didactica abordează relaţia profesor-cunoştinţe, elev-
cunoştinţe, profesor-elev.
Didactica este deopotrivă
- o teorie reflexivă, emiţând aprecieri asupra rezultatelor
procesului de învăţământ raportate la cerinţele societăţii,
- teorie normativă, stabilind reguli şi recomandări referitoare
la desfăşurarea procesului de învăţământ, în concordanţă cu
obiectivele operaţionale specifice abordării diferitelor
conţinuturi şi
- disciplină demonstrativ-explicativă prin prezentarea
modalităţilor de abordare a componentelor procesului
didactic şi a interdependenţelor dintre ele.
 Structura cursului

Finalităţile disciplinei
Curriculum
Metode şi procedee didactice
Proiectarea conţinuturilor
Proiectarea evaluarii
Practica didactică
 Curriculum

Principalele probleme de conţinut ale didacticii referitoare

la procesul instructiv-educativ din învăţământul
preuniversitar sunt:
- ciclurile curriculare,
- planurile de învăţământ,
- programele şcolare,
- manuale şcolare,
- Competenţe – taxonomie,
- obiectivele studiului disciplinei,
- predarea noţiunilor fundamentale.
Cicluri curriculare
 Cicluri curriculare
- de acomodare, adaptarea copiilor cu activităţile organizate
de învăţare,
- de achiziţii fundamentale, dobândirea cunoştinţelor primare
şi formarea deprinderilor de învăţare,
- de dezvoltare, dezvoltarea acumulărilor de cunoştinţe,
formarea deprinderilor de muncă individuală,
- de observare şi orientare, orientarea în vederea formării unei
opţiuni profesionale.
Urmăreşte - descoperirea propriilor afinităţi, conturarea
propriilor aspiraţii, a propriei personalităţi, formarea
capacităţii de analiză a nivelului de competenţă de care trebuie
să dispună pentru a aborda o anumită carieră, dezvoltarea
capacităţii de comunicare şi de gândire independentă.
 Cicluri curriculare
- de aprofundare, adâncirea studiului în profilul şi specializarea
aleasă, asigurând şi o pregătire generală, prin studiul disciplinelor
din celelalte arii curriculare.
Vizează:
- dezvoltarea competenţelor cognitive necesare corelării şi
relaţionării informaţiilor din domenii înrudite ale cunoaşterii,
- dezvoltarea competenţelor socio-culturale necesare
integrării în diferite grupuri socio-profesionale,
- formarea unei atitudini pozitive şi responsabile în raport
cu propriile acţiuni şi efectele acestora asupra mediului social,
-exersarea imaginaţiei şi creativităţii, ca sursă a unei vieţi
sociale şi profesionale de calitate.
 Cicluri curriculare

-de specializare, obiectiv major pregătirea în vederea

integrării eficiente în învăţământul universitar de profil sau pe
piaţa muncii.
Presupune:
-dobândirea încrederii în sine, în reuşita personală,
- luarea de decizii adecvate în contextul mobilităţii sociale şi
profesionale,
- înţelegerea şi utilizarea modelelor de funcţionare a societăţii.
 Plan de învăţământ

Finalităţile învăţământului preuniversitar românesc derivă din

idealul educaţional formulat în Legea învăţământului.
În această perspectivă se urmăreşte formarea unui absolvent
în măsură să decidă asupra propriei sale cariere, să contribuie
la articularea propriilor trasee de dezvoltare intelectuală şi
profesională, să se integreze activ în viaţa socială.
Contextul acestor finalităţi a impus stabilirea unui curriculum
naţional (lat. curriculum = drum către), care cuprinde şi
planurile de învăţământ.
 Plan de învăţământ

Precizează disciplinele de învăţământ, în succesiunea lor pe

ani de studiu şi tipuri de şcoli, nivele de învăţământ;
stabileşte pentru fiecare disciplină în parte, numărul de ore
pe săptămână şi ani de studiu, precum şi numărul de ore de
aplicaţii practice de laborator, acolo unde este cazul.
Curriculum-ul naţional este elaborat de către Consiliul
Naţional pentru Curriculum, are caracter unic şi obligatoriu
pentru fiecare stadiu de pregătire şi tip de şcoală, cuprinzând
obiectele de studiu din fiecare an de studiu.
 Principiile de elaborare a
planurilor cadru

a) principiul selecţiei culturale (decuparea domeniilor

cunoaşterii şi gruparea lor în arii curriculare), vizează:
- particularităţile personalităţii elevului, aptitudinile şi
interesele sale personale, exprimate prin opţiunea pentru o
anumită filieră şi specializare,
- diversitatea domeniilor cunoaşterii,
-perenitatea componentelor de bază ale personalităţii şi a
valorilor asociate acestora, proprii unei societăţi democratice.
-Acest principiu a generat cele şapte arii curriculare:
limbă şi comunicare, matematică şi ştiinţe, om şi societate,
arte, educaţie fizică şi sport, tehnologii, consiliere şi orientare.
 Principiile de elaborare a
planurilor cadru
b) principiul coerenţei, vizând caracterul omogen şi echilibrat
al parcursului şcolar are în vedere integrarea verticală şi
orizontală a ariilor curriculare în cadrul fiecărei filiere, profil şi
specializare, exprimată în raporturile procentuale între ariile
curriculare şi disciplinele de studiu, pe orizontală şi verticală.
c) principiul funcţionalităţii, presupune organizarea parcursului
şcolar pe cicluri curriculare, care să respecte caracteristicile de
vârstă, interesele şi motivaţiile elevilor. Ciclurile curriculare
asigură continuitatea în momentul trecerii de la o treaptă de
şcolarizare la alta prin:
- conexiuni explicite la nivelul curriculum-ului,
- corelarea structurii curriculare cu vârsta psihologică,
- transferul de metode şi procedee didactice.
 Principiile de elaborare a
planurilor cadru
d) principiul egalizării şanselor, care vizează oferta de
oportunităţi echivalente de continuare a şcolarizării în
condiţiile unor parcursuri şcolare diferenţiate. Acest principiu
solicită un raport adecvat între trunchiul comun şi disciplinele
la decizia şcolii.
e) principiul flexibilităţii parcursurilor individuale, concretizat
prin oferta de pachete opţionale, la nivel central sau local
pentru fiecare arie curriculară.
 Programele şcolare
Programele şcolare descriu oferta educaţională a disciplinelor
cuprinse în planul de învăţământ.
Stabilesc conţinuturile pentru fiecare an de studiu şi disciplină,
pe nivele, filiere, profiluri şi specializări, precum şi pe forme de
învăţământ şi precizează ce cunoştinţe, priceperi, deprinderi
trebuie să-şi însuşească şi să-şi formeze elevii în anul de studiu
respectiv şi care este succesiunea în care trebui dobândite
acestea.
O proiectarea curriculară predictibilă şi coerentă trebuie să ţină
cont, la stabilirea tipurilor de programe, de obiectivele
ciclurilor curriculare, obiectivele specializării şi de structura
organizaţională a liceului.
 Programele şcolare
Structura programei şcolare cuprinde:
- o notă de prezentare, care argumentează maniera de
prezentare a programei;
- competenţe generale, definite la nivel de disciplină de
studiu, care se formează pe durata ciclului liceal, au un grad
ridicat de generalitate şi complexitate şi vizează orientarea
demersului didactic către achiziţii finale, cu caracter aplicativ;
- competenţe specifice, derivate din competenţele
generale, definite pe fiecare obiect de studiu şi care se
formează pe perioada unui an de studiu. Acestea li se asociază
prin programa şcolară unităţi de conţinut sunt etape în
realizarea competenţelor generale.
 Programele şcolare

- unităţi de conţinut, asociate competenţelor specifice

şi materializate în teme;
- valori şi atitudini, care orientează activitatea didactică
în sensul dimensiunii axiologice şi afectiv-atitudinale, aferente
formării personalităţii din perspectiva fiecărei discipline.
Valorile şi atitudinile apar în mod explicit sub forma
unei liste separate în programa şcolară şi au importanţă egală în
reglarea procesului educativ ca şi competenţele, care acoperă
dimensiunea cognitivă a personalităţii, dar se supun altor
criterii de organizare didactico-metodică şi de evaluare.
 Curs de Didactica Specialităţii
Răspunde la întrebările:
Ce? – referitor la conţinuturi;
Cât? – referitor la structură;
Cum? – referitor la principii şi strategii;
atât din punct de vedere
macrostructural (planuri de învăţământ, disciplina în general,
programe şcolare, manuale) cât şi
microstructural (cursuri opţionale, unităţi de învăţare, lecţii).
 Finalităţile cursului
Cursanţii trebuie:
Să cunoască structura unui curs de Didactică;
Să ia contact cu noile aspecte ale curriculum-ului şcolar;
Să identifice strategiile didactice care să asigure progresul în învăţare;
Să conceapă şi să aplice strategii moderne de evaluare;
 Să conceapă şi să propună spre rezolvare situaţii de învăţare;
Să elaboreze materiale curriculare;
Să proiecteze şi să implementeze secvenţe didactice;
 Să proiecteze şi să implementeze activităţi practice;
Să reflecteze asupra rezultatelor proprii şi ale elevilor în scopul eficientizării
activităţilor didactice;
Vă mulţumesc!