UNIVERSTITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Sociologie și Asistență Socială

Departamentul Psihologie

Sarcini individuale
La disciplina: Psihologia copilului

TEMA: Dezvoltarea psihică și formarea personalității a

copilului în perioada precoce

Autor:
Aron Mihaela
Studenta grupei 1.1 Psihologie

Evaluator:
Șaitan Viorica

Chișinău 2020
Sarcina 1: Comparați activitatea obiectuală (activitatea dominantă) și a proceselor cognitive  la
copiii de vârsta fragedă cu a copilului din perioada primului an de viață.

Criterii Perioada primului an de viață Vârsta fragedă

Activitatea Copilul face cunoștință cu obiectele, iar Copilul examinează obiectele

obiectuală aceasta îl ajuă să-și cunoască mânuțele. cu mai multă precizie. La 12

La 3-4 luni copilul vede obiectul, îl
privește și întinde mâna să apuce, însă
la început nu poate coordona, u
percepe distanța de la mână la obiect.
La 5 luni începe să îndeplinească exact
mișcarea de apucare (pe parcursul
însușirii acțiunii de apucare începe să
se formeze coordonarea visual-
motorie). La 6 luni se mărește numărul
procedeelor cu obiectele (fie că apar în
procesul de interacțiune cu omul matur, dezasamblarea și
fie că sunt rezultatul descoperirii
independente: eliberarea și aruncarea
obiectelor).
Procesele Se dezvoltă percepția vizuală a
luni încă îi vine greu să ridice
de jos obiecte mici cu 2
degete, însă la 18 luni această
sarcină devine mai ușoară. Mai
aproape de 2 ani coordonarea
mișcărilor se îmbunătățește,
încercând să efectueze
activități mai complexe
(împăturirea hârtiei, punerea
obiectelor unul peste altul,
reasamblarea). Copilul începe
a acționa cu obiectele conform
funcțiilor fixate de societate
(desoperă menirea obiectelor).
Acționând cu obiectele, copilul
poate evidenția caracteristicile
exterioare ale acestora
(mărimea, forma). Însușește
acțiunile de mânuire și de
corelare.
Copilul începe să evidențieze

cognitive dimensiunii și formei obiectelor. correct și mai deplin

Progresul percepțiilor vizuale este
continuu și este strâns legat de
funcționarea analizatorului respectiv.
Copilul atrage atenția la ochi, buze,
păr, coafor. La 6 luni manifestă interes
caracteristicile obiectelor. La
această etapă avansează atât
percepția vizuală, cât și cea
auditivă (deosebește 5-6
forme, 8 culori, îi place muzica
 la ceea ce vede în oglindă, vrea să vadă
cine e în spatele oglinzii și este gelos
față de copilul pe care îl vede în
oglindă. La 12 luni este atent la
mișcările sale în oglindă și începe să se
recunoască pe sine.
Primele manifestări ale memoriei apar
odată cu complexul de înviorare. La 6
luni copilul diferențiază ușor fața
mamei de alte fețe, ălus, recunoaște
vocile. Simte bătăile inimii mamei.
Ținutul în brațe a mamei este
recunoscut și deosebit de atingerile
tactile ale celorlalți. Inteligența este
concretă și practică. Ea implică
acțiunea, manipularea, care ajută să
acționeze în situații concrete. Atenția
este de scurtă durată , nu se poate
concentra, orice zgomot îl sustrage.
ritmică și încearcă să cânte).
Percepțiile tactile se amplifică.
Se mărește volumul atenției,
începe să se dezvolte
distribuția. Atenția este
involuntară, superficială,
instabilă, însă pe parcurs se
maturizează activitatea
neurofuncțională. Se dezvoltă
memoria motrică și
emoțională. La această vârstă
memoria este complet
involuntară. Gândirea este
concret-acțională. Toate
problemele pot fi soluționate
în cadrul activității obiectuale.
În dezvoltarea gândirii un rol
important îi revine limbajului.
Imaginația începe să se
manifeste la sfârșitul anului 2
de viață, mai ales în activitatea
de joc.

Sarcina 2: Pregătirea copilului către grădiniță.

Importanța grădiniței în viața copilului este una majoră. Pe lângă factorii ereditari care
influențează formarea personalității copilului, mai sunt și factorii sociali, culturali și educația. Toți
acești factori se regăsesc la preșcolari în activitatea zilnică de la grădiniță.
Cum am menționat, grădinița favorizează socializaea copilului: pe lângă relațiile pe care le
avea cu părinții și cei apropiați, apar relațiile cu semenii săi, dar și alte persoane din afara familiei.
Acest aspect catalizează dezvoltarea emoțională a copilului și îl ajută să devină independent. Aici
copilul învață ce înseamnă prietenie, generozitate, sprijin, își formează primele principii de viață, ba
chiar trăiește și emoții negative, care însă pot avea efect benefic.
 Pe lângă socializare, grădinița facilitează și modelarea personalității copilului prin activități
culturale: poezii, cântece, povești, jocuri, etc. Activitatea culturală formează copilul în cel mai
productiv mod posibil: îmbunătățește dezvoltarea psihologică, fizică (dans), stimulează memoria,
înțelegerea, perfecționează abilitățile practice (lipește, decupează, pictează, etc.).
De asemenea, la grădiniță copilul învață să fie disciplinat, respect un anumit program, unor
reguli și legi sociale menite să-i asigure calitatea vieții și integrarea în societate.
Forme de adaptare a copilului la grădiniță:
adaptarea foarte bună - copilul stabileşte rapid relaţii cu educatoarea şi cu mai mulţi copii, este
curios şi interesat de tot ce se petrece sub ochii lui.
adaptarea bună - despărţirea de persoana însoţitoare se desfăşoară firesc, copilul stabileşte relativ
repede relaţii verbale cu educatoarea şi spontan cu câţiva copii, manifestă o curiozitate permanntă şi
o stare de expectativă faţă de ceea ce urmează să se întâmple în grădiniţă.
adaptarea tensională - se manifestă prin atitudinea rugătoare faţă de persoana care îl însoţeşte dar,
manifestarea unei curiozităţi discrete faţă de jucării, copii, mediul clasei.
adaptarea dificilă - situaţia este tensionată, copilului refuză să rămână la în clasă, manifestă o
atitudine refractară, mutism persistent, blocaj al curiozităţii şi investigaţiei faţă de ceea ce se
întâmplă la grădiniţă.
neadaptarea - se manifestă prin refuzul dramatic al copilului de a se despărţi de persoana care l-a
adus la grădiniţă şi atitudinea ostilă, violentă, faţă de ceilalţi copii şi educatoare.
În condiţii normale, perioada de adaptare durează de obicei între două săptămâni şi o lună, timp
suficient pentru obişnuirea cu regimul de viaţă din grădiniţă, cu cadrul didactic, pentru cunoaşterea
colegilor de clasă şi nu numai, şi pentru alegerea unui grup din care să facă parte, a unor prieteni. Iar
pentru ca adaptarea să aibă loc mai rapid, e nevoie ca micuțul să fie pregătit corespunzător pentru
grădiniță. Pentru aceasta, specialiștii recomandă respectarea următorilor pași (nu mai târziu decât cu
1 lună înainte de a da copilul la grădiniță):
- Plimbaţi-vă în apropierea grădiniţei, arătaţi-i copilului cât de vesel se joacă acolo copilaşii,
ce terenuri colorate au. Povestiţi-i că în grupă sunt jucării interesante, măsuţe confortabile, la
care copiii desenează şi modelează. Explicaţi-i pe puncte, de câteva ori, toate activităţile ce
se desfăşoară la grădiniţă — dejunul, jocurile, activităţile, prânzul, somnul...
- Împreună realizaţi "benzi desenate" cu tematica grădiniţei: "iată copiii îşi iau rămas bun de la
mămici", "uite se aşează la masă şi mănâncă terci", "iată fac schimb de jucării". Între timp,
neapărat accentuaţi cât de onorabilă este frecventarea grădiniţei.
- De asemenea, este important să accentuaţi că mamele întotdeauna vin după copilaşi.
Plimbaţi-vă în apropiere de grădiniţă, atunci când părinţii merg cu copiii spre casă —
"priveşte, după acest băieţel a venit mămica, şi după acesta, şi după această fetiţă, mamele
niciodată nu-i lasă pe copii la grădiniţă, seara toţi merg acasă.”
- Povestiţi-i micuţului cum dumneavoastră şi soţul, când eraţi mici mergeaţi la grădiniţă,
arătaţi-i fotografiile voastre din acea perioadă. Copiilor le place să asculte diverse istorioare
din copilăria părinţilor săi.
- Cu câteva luni înainte de a merge la grădiniţă, începeţi să lăsaţi copilul fără mama. O opţiune
ideală ar fi un centru de dezvoltare pentru copii, unde copilul mai întâi se va juca împreună
cu dumneavoastră, apoi veţi pleca pentru 10 minute, după care pentru 30 de minute, iar
ulterior şi pentru câteva ore.
- Învăţaţi copilul să fie comunicabil. La terenul de joacă, în curte — oferiţi copilului sfaturi,
cum să aplaneze o situaţie de conflict; cum să se împartă cu jucăriile; cum să reacţioneze,
când este obijduit. Obişnuiţi copilul să obţină ceea de ce are nevoie prin metode paşnice.
Arătaţi-i cum poate primul să lege o prietenie cu cineva.
- schimbaţi micuţului regimul zilei, asemănându-l la maxim cu regimul zilei de la grădiniţă.
La majoritatea dintre acestea, copiii sunt primiţi până la ora 8:30 (la unele până la 9:00), iau
micul dejun până la ora 9:00, prânzul este luat la 11:30, se culcă la 12:00 şi până la 15:00.
După somn au gustarea de după amiază, iar pe la 17:00 — cina. Acasă ar trebui să fie
aproximativ la fel.
- învăţaţi copilul să mănânce desinestătător — să ţină corect lingura, să se aplece uşor asupra
farfuriei, pentru a nu face murdărie în jur.
- Îmbunătăţiţi abilitatea de a merge la oliţă. Dacă copilul încă nu poate singur să se dezbrace şi
să se aşeze pe oală, învăţaţi-l să spună tare şi clar despre necesităţile sale.
- Încurajaţi copilul să se îmbrace singur. Explicaţi-i cum să folosească fermuarele, nasturii şi
diverse alte catarame. Învăţaţi-l să distingă partea din faţă şi ce din spate a unei haine.