FAMILIA

Funcția educativă a familiei

 Familia este nucleul societății, care are funcții biologice, psihologice, sociale, economice, culturale,
educative etc. De aici și diversitatea relațiilor ce se stabilesc în interiorul său, ca grup social.
Ea se deosebește de alte grupuri sociale prin:
Forma de organizare
Relațiile dintre membrii săi
Scopurile și atribuțiile pe care le are
Ca grup social sau unitate socială, familia a apărut pe o anumită treaptă a dezvoltării sociale și a evoluat
de-a lungul istoriei, funcțiile pe care le implică fiind terminate de condițiile sociale concrete.
Din punct de vedere pedagogic ne interesează, cu precădere, funcția educativă a familiei, particularitățile
acțiunii educative exercitate de ea.
Pentru a înțelege mai bine această funcție voi face distincție între influențele educative ale mediului
familial și acțiunea educativă a familiei. Multitudinea relațiilor ce se stabilesc între membrii familiei și valorile
culturale ce se transmit prin intermediul lor constituie, la un loc mediul familial.
Se deosebesc două categorii de relații:
Pe verticală-între generații(părinți copii, bunici-copii, bunici-părinții)
Pe orizontală-între membrii aceleiași generații(între frați, între soți).
 Structura familiei determină expansiunea relațiilor și
implicit influențele lor educative. Agenții acestor relații
(părinți, bunici, frați) oferă, prin însăși existența lor,
anumite modele comportamentale ce vor fi asimilate de către
copii în mod spontan prin imitație. Mediul familial este
universul natural al copilului, diferit în funcție de contextul
social pe fondul căruia se constituie și ale cărui fenomene le
reflectă, și de particularitățile fiecărei familii.
 Influențele educative ale familiei sunt, deci, o expresie
directă a relațiilor ce se stabilesc în interiorul familiei și a
modelelor culturale pe care le oferă, din această cauză ele
au un caracter potențial.
 Acțiunea educativă a familiei este cu totul altceva. Ea se
exercită de către un subiect(membru al familiei), în mod
intenționat, conform unui scop și folosind metode adecvate
în acest sens. Mediul familiei reprezintă cadrul în care se
desfășoară acțiunea educativă a familiei. Mediul
influențează, educația acționează, nu independent ci
concomitent.
 Mediul familiei este cel care imprimă acțiuni educaționale anumite
particularități. Astfel, subiectul educației(agentul) este reprezentat aici de către
toți membrii familiei, fiecare, însă, exercitându-și atribuțiile în funcție de
experiența și posibilitățile sale, de concepția despre educație, de locul pe care îl
ocupă în familie(părinți, frați, bunici), de autoritatea pe care o are. Autoritatea
poate îmbrăca diverse nuanțe, de la autoritatea despotică până la indulgență
excesivă, o atitudine neutră sau indiferentă față de educația copiilor. Relația
educațională nu poate fi concepută în afara autorității, indiferent de locul unde
se desfășoară educația.
 Autoritatea părinților se întemeiază pe un sistem de reprezentări și idei,
acumulate involuntar care își vor pune amprenta asupra climatului educativ din
familie. Ea conferă părinților acel ascendent-generator de stimă, respect,
admirație. Adevărata autoritate se câștigă și nu se impune, este o consecință a
întregului comportament adoptat de părinți în viața și activitatea lor din familie
și în afara ei.
 Acțiunea educativă a familiei se particularizează și prin finalitățile sale.
Dacă scopul este același, adică dezvoltarea personalității, ponderea unor laturi
ale sale, precum și modalitățile de realizare acestora, au un specific în familie
față de școală sau alte medii educative, ea răsfrângându-se asupra tuturor
componentelor personalității copiilor.
 Sunt cunoscute numeroase modificări de ordin fizic și
fiziologic ce se produc de-a lungul dezvoltării ontogenetice a
copilului. Fixarea unui regim de viață și de muncă,
preocuparea pentru respectarea lui sunt indispensabile
pentru o dezvoltare armonioasă a organismului. De la cea
mai fragedă vârstă familia intervine pentru formarea
deprinderilor igienice legate de autoservire, de adoptarea
unui regim de muncă și odihnă, și de întărirea sănătății
sale.
 Pe linia dezvoltării intelectuale, familia își aduce
contribuția la organizarea vieții psihice a copilului, prin
stimularea procesului de maturizare și dezvoltare a
diverselor sale componente-procese senzoriale, limbajul,
memoria, gândirea, atenția, însușiri psihice. Sunt anumite
momente care marchează adevăratele progrese în
dezvoltarea psihică, la care aportul familiei este
considerabil susținut.
 Exemplu fiind perioada primului an din viață, când se
pun bazele vieții psihice. Perioada pubertății ridică și ea o
serie de probleme care solicită într-o măsură mai mare
intervenția educativă a familiei.
 Un mare volum de informații sub formă de percepții, reprezentări, idei
privitoare la realitatea înconjurătoare se asimilează sub îndrumarea
familiei. Asigurarea unui echilibru între educația științifică și cea
umanistă, prin orientarea lecturii și dezvoltarea gustului pentru citit,
se înscrie tot ca o preocupare pe linia educației intelectuale la care
familia are o contribuție semnificativă. Am mai putea menționa faptul
că familia acordă o mai mare importanță activităților de învățare a
copilului prin urmărirea îndeplinirii sarcinilor instructiv-educative și a
formării unui stil individual de muncă. Aceeași importanță o are
preocuparea familiei pentru cristalizarea și consolidarea unei viziuni
asupra lumii prin explicațiile părinților privitoare la diverse fenomene
din natură și societate.
 Este cunoscut apoi rolul imens al familiei în educația morală a
copiilor .Aici se formează primele deprinderi și obișnuințe de
comportare morală, începând cu respectarea celor mai elementare
reguli de comportare până la formarea unor reprezentări, noțiuni,
convingeri prin care se exprimă atitudinea copilului față de societate,
față de ceilalți oameni și față de sine însuși.
 În familie se pun bazele conștiinței și conduitei
patriotice. Nu există nici un aspect al educației
morale, fie că este vorba de conținut, fie că este
vorba de structura psihologică a acestuia
(cognitivă, afectivă, și volițională), care ar putea
fi exclus din sfera educativă a familiei.
 Tot în familie se formează primele priceperi și
deprinderi de muncă, se conturează un orizont
profesional și o atitudine față de muncă, se
acționează pe linia de orientări școlare și
profesionale. Cercetările întreprinse până în
prezent demonstrează ca familia are un rol,
adeseori, hotărâtor în alegerea de către copil a
școlii și profesiunii pe care le va urma.
 În privința educației estetice, acțiunea educativă a familiei se îndreaptă în direcția formării culturii și sensibilității
estetice. Dirijarea influențelor exercitate de către mass media, preocuparea pentru dezvoltarea aptitudinilor artistice ale
copiilor și cultivarea dragostei pentru frumos sunt aspecte concrete ale educației estetice.
 Realizarea tuturor acestor sarcini ale educației are loc pe fondul unor particularități specifice ale familiei ca factor
educativ. Avem în vedere climatul afectiv din familie, cu puternice rezonanțe asupra relațiilor dintre membri săi,
caracterul predominant individual al educației, caracterul uneori contradictoriu al influențelor educative în raport de
acțiunile educative ale familiei.

 La toate acestea trebuie să adăugăm unele particularități privitoare la metodele și procesele folosite pentru realizarea
educației în familie. Gama acestor ,,instrumente,, este destul de extinsă, mai des utilizate fiind metodele și mijloacele
intuitive, persuasive, coercitive etc. Dintre acestea am putea enumera: explicația, dialogul, demonstrația, exercițiul,
recomandările, sfaturile, sugestiile, forme ale aprobării și dezaprobării, forme ale activității (jocul, munca, învățătura)
etc.
 Toate cele de mai sus circumscriu, din perspectivă psihopedagogică, specificul funcției educative a familiei.
1. Oricine are nevoie de o casă în care să trăiască, dar o familie care te sprijină clădeşte cu adevărat un cămin. – Anthony
Liccione
2. Femeia este inima familiei. – Maica Tereză
3. Se zice că membrii unei familii care pot să mănânce ceapă laolaltă sunt fericiţi. Pentru moment, ei sunt separaţi de lume,
iar aspiraţiile lor sunt în armonie. – Charles Dudley Warner
4. Căsnicia este un permanent test al caracterului.
5. Pleci de acasă pentru a-ţi căuta norocul şi, când îl găseşti, te întorci acasă pentru a-l împărtăşi cu familia ta. – Anita
Baker
6. În primul rând îmi iubesc ţara, în al doilea rând familia şi în al treilea rând soţia. – Sergiu Nicolaescu
7. Trebuie să avem grijă de familiile noastre oriunde le aflăm. – Elizabeth Gilbert
8. În orice mod imaginabil, familia este legătura noastră cu trecutul şi podul către viitorul nostru. – Alex Haley