Tipurile de atașament

În cursul mai multor teste au fost descoperite si definite tipuri clare de atașament.
Comportamentul asociat acestora este divers și adesea individualizat. Cel mai adesea se numesc
patru tipuri de atașament:
1) Atașament sigur / Tip-B

Copiii cu un tip de atașament sigur sunt vizibil iritați atunci când pleacă părinții
lor și sunt fericiți când aceștia se întorc. Când sunt speriați, vor căuta atenție la părinți,
însă pot fi alinați și de alte persoane adulte. Părinții copiilor cu un stil de atașament sigur
se vor juca mai mult timp cu aceștia, reacționează mai rapid la nevoile lor și sunt mai
receptivi la acestea.

În cazul copiilor cu un tip de atașament sigur, se poate observa mai multă

empatie, mai puțină agresivitate, sunt mai puțin gălăgioși și sunt mai maturi decât ceilalți
copii cu stiluri de atașament ambivalent sau evitant. Copiii cu acest tip de atașament își
văd părintele ca pe un cadru sigur de unde au curaj să exploreze lumea în mod
independent.

2) Atașamentul nesigur-evitant / Tip-A

Copiii cu acest tip atașament reacționează aparent indiferenți, când persoana
apropiată părăsește încăperea. Aceștia se joacă, explorează în continuare ce se află în
jurul lor fără a părea înfricoșați sau supărați de plecarea persoanei de referință.
O privire mai atentă asupra reacțiilor fiziologice a copilului în timpul acestei
situații a dus la concluzia că secreția de cortizon din salivă în momentul când mama
părăsește încăperea crește mai mult decât la copii atașați sigur care își manifestă clar
supărarea. Acest fapt denotă stresul prin care copii atașați nesigur-evitant trec. S-a
constatat și creșterea pulsului. La revenirea mamei, copilul o ignoră.
Copiilor atașați nesigur-evitant le lipsește siguranța în ce privește disponibilitatea
persoanei de care sunt atașați. Copiii cu acest fel de atașament se așteaptă ca dorințele lor
să fie refuzate. Ei simt de asemenea că lor nu li se cuvine dragostea și sprijinul persoanei
de referință. Acest tip de atașament se observă și la copiii care au fost respinși în mod
repetat. Soluția pe care aceștia o găsesc pentru a scăpa de această situație stresantă și
amenințătoare pentru ei, este de a evita relația în sine.

3) Atașamentul nesigur-ambivalent / Tip-C

Copiii cu acest stil de atașament sunt suspicioși în fața străinilor, se întristează
când sunt separați de părinte, dar nici nu se liniștesc atunci când acesta se întoarce.
În unele cazuri, copilul poate respinge în mod pasiv părintele, refuzând confortul
sau afișând în mod deschis agresiune față de părinte. În timpul anumitor teste, s-a
descoperit faptul că acest stil de atașament este asociat cu disponibilitatea scăzută a
mamei față de nevoile copilului.
Copiii cu un stil de atașament ambivalent dezvoltă anxietate, caută atenție, dar
niciodată nu simt că o primesc și au nevoi emoționale mari.
4) Atașamentul dezorganizat / Tip-D
Acest tip de atașamentul este o categorie suplimentară de atașament identificată
de cercetători, în urma studiilor efectuate cu copiii care au experimentat traume sau
abuzuri în timpul primilor ani de viață. Acesta se caracterizează prin comportamente de
încurcătură și confuzie manifestate de copil față de persoana de referință în momente de
stres sau anxietate. Copiii cu atașament dezorganizat au o atitudine contradictorie față de
figura de atașament, manifestând adesea comportamente de evitare și încercând în același
timp să se apropie de aceasta. Pot fi observate comportamente disociative, de exemplu, își
pot mușca degetele sau pot prezenta stări de înghețare, incapacitatea de a se mișca sau de
a se exprima.
Copiii care dezvoltă un atașament dezorganizat tind să aibă dificultăți de reglare
emoțională și dificultăți în relațiile interpersonale pe parcursul vieții lor.

5) Grupe cu grad de risc ridicat

În rândul grupelor cu un grad de risc ridicat, cum sunt copii bolnavi psihic,
puternic traumatizați sau neglijați, s-au descoperit și alte tipuri de atașament, mixaje de
tipuri de atașament nesigur-evitant cu ambivalent. De asemenea copii cu o nevoie
exagerată de atenție și îngrijire sau cu manifestări de supra-adaptare (acceptarea oricăror
condiții) la tipul nesigur-evitant, precum și comportament agresiv amenințător sau total
neajutorat la tipul nesigur-ambivalent.