Palatul Mogoșoaia

Bălășcău Boris Matei

Clasa a IX-a E

Palatul Mogoșoaia este o clădire istorică din localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov, România, aflată

la circa 15 km de centrul orașului București. Complexul conține clădirea propriu-zisă, curtea acestuia cu
turnul de veghe, cuhnia (bucătăria), casa de oaspeți, ghețăria și cavoul familiei Bibescu, precum și
biserica „Sfântul Gheorghe” aflată lângă zidurile curții.

Palatul a fost construit până în 1702 de către Constantin Brâncoveanu în stil brâncovenesc, stil

utilizat anterior și la un alt palat al voievodului, construit de acesta la Potlogi. Lucrarea a fost terminată în
ziua de 20 septembrie 1702, conform pisaniei de pe latura de răsărit a palatului. Data începerii
construcției nu este cunoscută, dar se știe că Brâncoveanu a început să cumpere pământ în zonă din 1681.

După 1714, când Constantin Brâncoveanu a fost executat la Constantinopol împreună cu fiii săi,
toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. Răscumpărat de
domnitorul Ștefan Cantacuzino, el a revenit apoi marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul
domnitorului, și a rămas în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea. Palatul a fost devastat
de otomani în timpul războiului ruso-turc din 1768-1774, deoarece marele ban Nicolae Brâncoveanu
ținuse partea rușilor în conflict. O nouă distrugere a palatului a avut loc cu ocazia revoluției din 1821 când
ultimul urmaș al Brâncovenilor, Grigore Brâncoveanu, a fugit la Brașov și clădirea a fost ocupată
de panduri.

După moartea lui Grigore în 1832, proprietatea de la Mogoșoaia a rămas moștenire fiicei sale
adoptive, Zoe Mavrocordat și, prin căsătoria acesteia cu domnitorul Gheorghe Bibescu, încheiată în 1826,
a trecut în familia acestuia. Palatul a fost renovat între 1860–1880 de Nicolae Bibescu, care a construit și
cavoul familiei în parcul palatului, și vila Elchingen din apropiere. Palatul a fost administrat în continuare
de familia Bibescu care, însă, s-a mutat în vila cea nouă iar clădirea veche a rămas nelocuită. Aceasta
până în 1911, când Maria-Nicole Darvari a vândut palatul vărului ei George-Valentin Bibescu, care l-a
oferit drept cadou de nuntă soției acestuia, Martha.

Martha Bibescu s-a ocupat cu renovarea palatului începând cu anul 1912. În timpul Primului
Război Mondial, lucrările de renovare au fost frânate de alte distrugeri suferite în urma
bombardamentelor germane. În perioada ocupației germane a Bucureștiului și a sudului României,
prințesa Martha Bibescu a rămas în capitală, ocupându-se de spitalul reginei Maria și locuind o vreme
chiar în palat.

Revenită în țară după ce plecase la Londra, acuzată fiind de colaborarea cu trupele germane,
Martha Bibescu a reluat lucrările de renovare după 1920, cheltuind mare parte din averea adunată din
cărțile pe care le-a scris. Palatul a fost reinaugurat, astfel, în 1927, unele lucrări interioare continuând,
însă, până în 1935. Cât timp a fost în proprietatea Marthei Bibescu palatul a fost vizitat de pesonalități
precum August von Mackensen, Charles de Gaulle, Marcel Proust, Nicolae Iorga, Regele Carol I al
României, Regina Maria a României, Regele Ferdinand I al României sau Winston Churchill.

După 6 martie 1945, moșia a fost naționalizată forțat de guvernul comunist, Martha Bibescu
obținând de la autorități declararea ca monument istoric a palatului, pe care încă îl mai deținea. Prințesa a
plecat însă definitiv din țară în septembrie 1945, lăsând palatul fiicei sale Valentina și soțului ei, Dimitrie
Ghica-Comănești, fiul lui Eugen Ghica-Comănești.
 În 1949, palatul a fost și el naționalizat, Valentina și Dimitrie Ghica-Comănești fiind arestați.
Până în 1957, clădirea a fost devastată și devalizată, colecțiile de artă fiind furate și dezmembrate. Abia în
1957 palatul a devenit sediul secției feudale a Muzeului Național de Artă, fiind restaurat începând cu
1977.
În prezent, Palatul Mogoșoaia adăpostește Muzeul de Artă Brâncovenească și este un important
punct de atracție turistică.

Deși Palatul Mogoșoaia nu este la fel de popular ca alte faimoase case ale domnitorilor, precum
Castelul Bran sau Castelul Corvinilor, în viziunea mea, reprezintă un reper cultural si istoric, având o
poveste vastă în spate, la fel de important pentru țara noastră ca și oricare alt palat sau castel. Construit în
stil brâncovenesc, întreg complexul e un loc care te transpune în secolul XIII, dând un aer domnesc, plin
de mândrie și sacrificiu, întemeietorul palatului, Constantin Brâncoveanu, fiind chiar cel care și-a pierdut
viața sacrificându-se. Astfel, Palatul Brâncovenesc, înseamnă, în special pentru mine, un loc cu o
arhitectură deosebită, rar întâlnită, o atmosferă unică și niște priveliști de neuitat.