CONACE

Conacul Brătianu de la Florica

Figura 1. Fațada- Conacul Brătianu de la Florica

https://www.cjarges.ro/documents/10865/51666/Conacul+Bratianu/da3ca204-6f17-4c5e-8959-57006ee0687d?
t=1411468312000

Situat in comuna Stefanesti, judetul Arges, conacul familiei Bratianu, numit, ca si satul
in care se afla, Florica, in amintirea primei fiice a lui Ion C. Bratianu – este unul dintre cele
mai frumoase domenii boieresti din Romania, pastrat foarte bine pana in zilele noastre,
exceptand mobilierul, cartile si obiectele din interior, care au fost risipite in timpul regimului
comunist.

Acesta este conacul in care s-a nascut si a trait cea mai importanta familie de oameni
politici romani, o adevarata dinastie civila care a dat tarii nu mai putin de trei prim-
ministrii,dintre care primii doi – Ion si Ionel Bratianu – au avut un rol covarsitor in formarea
Romaniei moderne. Ion Bratianu a dus la razboiul de independenta al Romaniei, iar cel de-al
doilea a realizat, tot in urma unui razboi,Unirea din 1918 si reformele ce au stat la baza
democratiei interbelic. Conacul Bratianu de la Florica

Domeniul Florica este format din conac, ferma, capela, crama, gara si foarte interesant
de stiut un observator astronomic, toate fiind inconjurate de minunatele podgorii ale
Stefanestiului. Acest conac este opera primilor doi Bratieni, Ion si Ionel, tata si fiu, care au
transformat o cocheta casa intr-o resedinta boiereasca, in care s-au luat importante decizii
privind istoria noastra. Prima casa de la Florica a fost construita de Ion C. Bratianu in anul
1858. El a mostenit acest pamant de la tatal sau si a vandut o parte din celelalte mosii, dar a
cumparat langa Florica,o vita de vie, numita Floreasca, vie care il va preocupa pana la moarte.

Ion C. Bratianu, ,,Vizirul” , cum era cunoscut in epoca a mentinut casa cu un stil
sobru, impus de gusturile sale simple. Spre sfarsitul vietii, a fost convins cu greu sa de fiul sau
Ionel, inginer impatimit de constructii,sa schimbe stilul vechi al casei.

Ionel Bratianu a schimbat radical cladirea si toate imprejurarile acesteia, din casuta
care era o data langa vie, acum se gasea o instalatie confortabila cu parc, ferma, si chiar cu un
observator astronomic.

Conacul Dumitrescu

Figura 2. Conacul Dumitrescu- Dâmbovița

https://www.sothebysrealty.ro/wp/wp-content/uploads/2023/06/DJI_0121-1024x576.jpg
 Un conac de secol XIX (1933) ridicat într-un sat atestat documentar încă din 1497
garantează istorii bogate care includ și căsătoria unui Socol Cornățeanu cu Marula, fiica
nelegitimă a lui Mihai Viteazul.

Situat pe 3,67 hectare, învecinate la est cu un lac, conacul are potențial

comercial, rezidențial și turistic, având o arhitectură frumoasă, camere mari și terase
ample. Construit semeț, pe verticală, el are trecerile arcuite dintre încăperi, sobe din terracota
și arcade trilobate.

Conacul Romano

Figura 3. Conacul Romano

https://www.sothebysrealty.ro/wp/wp-content/uploads/2023/06/DJI_0986-2-1024x682.jpg

Conacul Romano a fost construit între anii 1920 și 1925, după planurile celebrului
arhitect Grigore Cerchez. Însă, istoria conacului începe pe vremea lui Tudor Vladimirescu cu
frații Romanov, de unde își trage și numele. Aceștia au fost recrutați ca mercenari în oastea lui
Tudor, și ulterior unul dintre ei a întemeiat o familie prosperă în Pleșoiu care a contribuit la
construirea acestui conac.
 După naționalizarea sa în 1949, conacul a trecut prin diverse transformări, servind ca
tabără pentru pionieri, IAS (Întreprinderea Agricolă de Stat), școală pentru copii cu handicap
iar, în perioada comunistă, ca locuință a lui Emil Bărbulescu, nepotul lui Nicolae Ceaușescu și
șef al structurilor Ministerului de Interne pentru județul Olt.

Renovat de moștenitorii de drept el este azi una din nestematele neoromânești ale
Olteniei. Stă pe 8.57 ha pe care se află un iaz de un hectar, o piscină, o fostă
ghețărie și multe alte clădiri anexă ce pot fi exploatate cu succes comercial.

CONACUL ALEXANDRU POENARU

Figura 4. Conacul Poenaru-vVedere din lateral

https://ahe-ro.s3.amazonaws.com/9139/conacul-poenaru.jpg

Pe meleagurile natale ale lui Tudor Vladimirescu, într-un sat încărcat de istorie și
binecuvântat cu împrejurimi naturale de o frumusețe aparte specifica Gorjului subcarpatic,
veți face o descoperire pe cât de neașteptată pe atât de spectaculoasa. Întrebând prin sat de
“conacul cel vechi”, orice sătean binevoitor te va îndruma mai sus de centrul satului, dincolo
de biserică, și îl vei găsi negreșit, impunător și statornic, fascinând deopotrivă sătenii și
trecătorii de mai bine de un secol. Ridicat la începutul secolului trecut, conacul este construit
în stil neo-clasic, mai putin obișnuit pentru zona Olteniei.

Fațada este marcată de scările monumentale și de coloanele care delimitează porticul

cochet de la intrarea principală. Încărcat de vreme și nefolosit de prea mult timp, conacul se
prezintă în stare relativ buna, fără indicii ale unor probleme de structură care sa ii pună în
pericol integritatea. Renovat cu grijă și cu multă dragoste, el poate redeveni bijuteria
arhitectonică care a fost odată.

Domeniul pe care se află conacul este un alt atu important: sunt nu mai putin de 2
hectare de teren, cu o deschidere generoasă atât la drumul principal, dar mai ales la raul care
mărginește latura din spate a proprietății și care completează cât se poate de fericit cadrul
natural de care se bucură. În plus, pe domeniu se mai află o serie de clădiri anexă care pot fi
transformate de viitorul proprietar și refolosite în funcție de destinația care i se va da acestei
proprietăți, care poate fi orice de la o casă de vacanță cu povesti și istorii de demult, și până la
o eventuala destinație turistică care i se poate da cu mici investiții în reamenajări.

Conacul lui Maldar

Figura 5. Conacul lui Maldar

https://conaculmaldar.ro/exteriorul/

Este un veritabil conac care a pastrat toate detaliile unei astfel de asezari: zidurile
groase, exteriorul varuit in alb maiestuos, turnul inalt si scarile interioare, iesirile „de taina” si
mai ales cerdacul cu arcade, aflat pe toata fatada catului superior. Conacul lui Maldar aduce
un omagiu tuturor traditiilor oltenesti, de la evenimente, pana la merindele servite în
restaurant. Domeniul, asezat linga Horezu, la poalele Magurei Slatioara din Maldaresti,
deschide oaspetilor sai portile unei cule autentice, in care fiecare detaliu te imbie sa retraiesti
povestea vechilor boieri ai Olteniei.

Camerele conacului sunt incaperi “de poveste” ce poarta numele unor personaje din
vechime. Fiecare camera este un ansamblu rafinat, in care mobilierul istoric autentic, grinzile
vechi si covoarele traditionale sunt armonios imbinate cu cele mai moderne detalii de confort.

Casa Carabatescu

Figura 6. Casa Carabatescu

https://cult-ura.ro/wp-content/uploads/2017/03/2-2.jpg

Casa boierească Carabatescu, una dintre cele mai impozante clădiri ale municipiului
Târgu Jiu, aparține de mai bine de un secol Băncii Naționale a României. Deși imobilul este
sediu al instituției de atâția ani, acesta a fost ridicat odinioară pentru a satisface nevoile de
locuit ale unei familii. Casa este de o frumusețe aparte, iar scriitorul Ion Duguleanu ne
prezintă istoria acesteia în unul dintre volumele „Târgu Jiu * Case * Oameni * Destine”.

Casa a fost construită de Ion Carabatescu în 1896 și a locuit aici cu familia sa până în
1901, când a vândut-o BNR, Sucursala Târgu Jiu. Până atunci, sediul BNR era într-un spațiu
închiriat. Suma propusă de Carabatescu, pentru vânzare, a fost 80 de mii de lei-aur, însă se
pare că suma plătită de cumpărător a fost 65 de mii de lei-aur.
 Casa se află pe o stradă care în 1877 se numea Ulița Cuza-Vodă, iar în după Războiul
de Independență a devenit Grivița. Potrivit informațiilor din cartea Gorjul bancar scrisă de
directorul BNR Târgu Jiu, Gheorghe Birău, strada a primit numele de Geneva în 1996, după o
vizită la Târgu Jiu a primarului Genevei.

Casa este extrem de interesantă pentru că pe de o parte păstrează istoria vremii și a

proprietarului- Ion Carabatescu-, prin menținerea detaliilor și dispunerii camerelor casei, și pe
de altă parte schimbările suferite pentru a satisface nevoile de siguranță cerute de BNR.
Amestecul elementelor este extrem de interesant, însă pregnantă este influența proprietarului.

Proiectul Casei Ion Carabatescu a fost făcut de arhitectul Târgu Jiului Iulius
Doppelreiter și are 9 camere. Doppelreiter a fost și salariat al BNR Târgu Jiu.

Doppelreiter a proiectat multe case extrem de valoroase din punct de vedere

arhitectural. Este vorba despre Biblioteca Județeană, Colegiul Național Spiru Haret și altele.
Casa în care a locuit arhitectul este una pe care probabil o știți cu toții. Este situată pe Strada
Republicii, cunoscută sub numele de Casa cu iederă.

Casa memorială „George Enescu” din Sinaia

Figura 7. Casa memorială „George Enescu” din Sinaia

https://www.georgeenescu.ro/images/casa-memoriala-ge-sinaia.jpg

Casa memorială „George Enescu” din Sinaia este un muzeu memorial amenajat în
Vila Luminiș, în Cartierul Cumpătu din Sinaia. Vila este realizată în stil neo-românesc în
perioada 1923-1926, după planurile arhitectului Radu Dudescu. Aici a locuit și a compus
celebrul compozitor român George Enescu începând din anul 1926 și până înainte de a emigra
la Paris (1946). Printr-un act de donație, acesta cedează vila statului român, pentru a servi
drept casă de odihnă oamenilor de cultură și artă.

Casa Memorială adăpostită în această vilă este deschisă în septembrie 1995, în urma
demersurilor unui alt mare maestru al viorii, Yehudi Menuhin, strălucit elev al lui George
Enescu. Ea fusese renovată și consolidată în perioada de după 1990, în baza unui proiect
susținut financiar de Ministerul Culturii și de Centrul European de Cultură din Sinaia.
Începând din anul 2007 ea devine secție a Muzeului Național „George Enescu” din București.

Casa memorială „George Enescu” din Sinaia este un muzeu memorial amenajat în
Vila Luminiș, în Cartierul Cumpătu din Sinaia. Vila este realizată în stil neo-românesc în
perioada 1923-1926, după planurile arhitectului Radu Dudescu. Aici a locuit și a compus
celebrul compozitor român George Enescu începând din anul 1926 și până înainte de a emigra
la Paris. Printr-un act de donație, acesta cedează vila statului român, pentru a servi drept casă
de odihnă oamenilor de cultură și artă.

Casa Memorială adăpostită în această vilă este deschisă în septembrie 1995, în urma
demersurilor unui alt mare maestru al viorii, Yehudi Menuhin, strălucit elev al lui George
Enescu. Ea fusese renovată și consolidată în perioada de după 1990, în baza unui proiect
susținut financiar de Ministerul Culturii și de Centrul European de Cultură din Sinaia.
Începând din anul 2007 ea devine secție a Muzeului Național „George Enescu” din București.
Un bust de marmură al amfitrionului, realizat de sculptorul Ion Irimescu, domină intrarea în
vilă.
 Casa Ion Lahovary

Figura 8. Casa Ion Lahovary

https://video-images.vice.com/_uncategorized/1669729965776-foto-palat-martha-bibescu-casa-
lahovary.jpeg?resize=800:*

Construită într-un stil asemănător cu o altă casă proiectată de Ion Mincu, Casa
Lahovari îmbină elementele arhitecturii vernaculare cu cele ale arhtecturii medievale
româneşti.

Faţada casei este realizată asimetric, fiind bine deviată şi dozată subtil. Faţa este
decorată cu elemente ale arhitecturii populare: ceramică colorată şi smălţuită, coloane din
lemn asemănătoare coloanelor clasice, arce în acoladă frântă. Elementul central al casei e
susţinut de aripile laterale ale faţadei care prezintă câte două ferestre reunite sub o friză
comună (partea componentă a antablamentului unei case).

Ceea ce oferă o atmosferă rustică, specifică caselor populare româneşti din secolul
XV, este pridvorul amplasat deasupra falsei intrării în pivniţa casei, dar şi o serie de alte
elemente cum ar fi: butoni proeminenţi şi smălţuiţi, friza realizată din teracotă roşie-verzuie,
streaşina lată şi ridicată. Decoraţia folosită de arhitect pentru a modela faţada poate fi pusă în
legătură şi cu arhitectura caselor din Italia, Franţa, Spania, Istanbul locaţii vizitate de Mincu,
în perioada cât a fost student şi ulterior acestei perioade. În interior plafonul este realizat din
stuc care imită lemnul.
 Pentru construirea casei s-au folosit cărămida, tencuială cu mortar de var, ceramică
smalţuită colorată, lemn, tablă, iar ca tehnici s-a folosit zidăria portantă, planşeele, şarpantă
din lemn şi stâlpi din lemn.