Mar

Constructia si modelul caselor, este oglinda fidel a dezvoltrii societtii. Ma gandesc la modelul
de casa, cel mai construit. Nu la cele iesite din comun (bordeie sau vile)!
Daca intr-un articol anterior, vorbeam de casa taranilor din vremea domniilor Musatine, acum
voi prezenta casele construite in secolele XVII prima jumatate a secolului XX.
Dupa ce situatia Moldovei s-a mai stabilizat, moldovenii au inceput sa scoata casele din
pamant si sa le construiasca la suprafata pamantului. In bordeie (zemnic) se mai pastrau fructe,
legume, vinul, mai tarziu cartofii!
In general exista un tipic comun de construire a casei.
Dupa ce isi asigura bucata de pamant, moldoveanul, isi aducea materialele de contructii. Piatra
(mai multa in zona de deal si munte si mai putina la campie), lemnul de constructii, stuful si
paiele, la campie si dranita (indrila) mai la deal si munte, lutul (argila), pentru tencuit si feuit,
caramida pentru cosurile de fum, chirpicii pentru ziduri.
Odata materialele aduse, cu ajutorul rudelor, insa sub conducera unui mester local, cunoscut ca
bun meserias in constructia caselor, incepea treaba. Construirea casei!
Casele se construiau mai ales vara, cand era o perioada fara ploi.
Mai intai se pregatea terenul. Se nivela, se facea un zid de sprijin, daca se construia intr-o panta
mai abrupta. Se facea drumul de acces. Cateodata construcia casei era precedata de constuirea
unei fntni.
Apoi cu jaloane (arusi) si sfoara, se trasau suprafetele care se sapau pentru temelie. Adica se
faceau niste santuri. Adancimea si latimea santurilor de temelie, era in functie de inaltimea casei.
Cam o treime din inaltimea casei, era temeila in pamant.
Daca sub o camera (mai ales bucatarie) se facea pivnita, se sapa o groapa cat tine camera, la
adincimea de 2 metrii.
Piatra se aseza in santuri, avand grija ca sa se imbine la colturile cladirii si pietrele intre ele. Daca
in randul de jos erau doua lespezi de piatra, randul de sus trebuia sa se aseze in asa fel incat,
lespedea de piatra, sa se sprijine pe cele doua de sub ele.
La beci se facea pereti de piatra, pe toate cele patru laturi. Se lase spre exterior un garlici, pentru
accesul in pivnita. Tavanul se facea in bolta.

Bolta unei pivnite Foto: Ioan Musei in localiatea

Zbereni, Cotnari
Piatra se imbina folosind straturi de lut moale (liantul pietrelor).
Cand temelia iesea deasupra nivelului santurilor, se facea un cofraj din scanduri, in asa fel incat
nivela (polobocul sau blobocul) care masura orizontalitatea, sa arate bula la centru. Adica
perfect orizontala.
Se facea un zid de piatra, bine imbinat. Cu grija mai ales la colturi, unde de obicei se punea
piatra mare, care se prinda cotul celor doua laturi.
Inaltimea temeliei era in functie de amplasmantul casei. Mai inalt in zona inundabila, lunca, si
mai joasa in zone cu teren plat si cu panta lina. Dar si in funcie de cata piatra avea gospodarul.
Piatra era scumpa si se aducea cu carele cu boi, de la mare departare.
Dupa ridicarea temeliei, se aducea pamant si se umplau spatiile pana se ajungea la orizontala
temeliei. Se tasa foarte bine pamantul cu maiul (un butuc de lemn cu doua ipci ca nite cozi de
lopata) cu care se btea foarte bine pmantul.
O problema era, faptul ca nu se putea face o izolatie hidrofuga intre temelie si zid. Doar cei cu
bani isi permiteau sa aduca smoala sa o topeasca si sa o toarne peste temelie.
Incepea constructia peretilor. Se incepea cu un colt de casa, apoi celalalt colt, si rand pe rand, se
puneau chirpicii folosind ca liant lutul. Se avea grija ca chirpicii sa fie bine imbinati intre ei. Se
lasa loc pentru usi, ferestre, deasupra lor se puneau buiandrugi ( dulapi de lemn), care permiteau
sa se faca zidarie desupra acestora. Pentru ca zidurile sa fie perfect verticale, mesterul folosea un
fir de lna (cnep, in) care avea la capt un plumb sub forma de fus, dar si nivela (polobocul sau
bolobocul)!

Facutul chirpicilor, o munca grea, murdara si

obositoare
la care erau implicati si copii. Chirpicii erau baza constructiei peretilor caselor.
Odata cu zidaria, se construia din caramizi si cosul de fum, care era incastrat in zid. De obicei de
facea cu mai multe spatii, in functie de cate sobe deservea cosul de fum. Cosul se zidea pana
iesea la un metru deasupra acoperisului. Se tencuia foarte bine cu lut facut din argila, pentru a se
preveni incendiile.
Odata zidurile construite, se trecea la invelitoare, acoperis. Intai de-a lungul zidurilor exterioare
(portante cum se spune acum), care sustineau acoperisul, se puneau grinzi de lemn. Acestea se
ancorau de zidrie cu scoabe de fier si cuie mari sau piroane.
Se puneau grinzile de lemn, in mod egal si la aceiasi distanta. Grinzile de obicei se puneau din
cap, in capul construciei, pe mijlocul casei era un zid ce lega zidurile exterioare. Capetele
grinzilor erau ieite n afara zidurilor. Unde era pripa, cat prispa si inca un metru spre exteriorul
zidului. Si grinzile se ancorau cu scoabe si cuie sau piroane. In capul grinzilor se puneau
costoroabe sau cotoroabe, care erau taiate cu un anumit model. Pe prispa, grinzile se sprijineau
pe popi ce erau ancorati (ziditi) in prispa.
Pe grinzi se ridicau popii pentru partea de sus a acoperisului unde se punea culmea. ( o grinda
transversala pe care se puneau capriorii)!
Cum in Moldova, casa traditionala era in patru ape, se aduceau capriorii de pe capatul grinzilor
pe culmea casei, (masurate si taiate toate de aceiasi marime) folosind o sfoara. Se masura exact
de la perete lungimea unor grinzi, de la colturile cladirii, se intindea un fir si se marca prin
zgariere cu un cui locul unde se va taia grinda.
Intre capetele exterioare ale grinzii si grinda culme, se puneau capriorii. Acestia erau mai ales de
brad insa si de alte lemn (tei, plop, salcam), Conditia era sa fie trainici, sa suporte greutatea
acoperisului, insa si a zapezilor iarna. In zona de munte si deal, acoperisul era mai tuguiat, panta
mai mare, iar in zona de campie acoperisul era mai jos.
Odata pusi capriorii si fixati cu cuie, piroane si scoabe pe popi, gospodarul lega la coltul culmii,
un prosop si ramuri de salcie, tei inflorit si busuioc. Este un semn de multumire pentru

Dumnezeu ca l-a ajutat sa ridice casa. Totodata se stopeste cu aghiazma casa in constructie, se
spune rugaciunea Tatal Nostru, pentru ca Domnul sa aiba grija de casa, sa o fereasca de foc, de
cutremure, inundatii, alunecari de teren si alte napaste, pentru sanatatea gospodarilor. Cu aceasta
ocazie, gospodina aduce constructorilor mancare si un pahar de vin.
Transversal peste capriori, se puneau stinghii de lemn (rigle cum le spune acum), leauri de
lemn. Acestea se pun de la streasina spre coama casei, la distante egale. Daca se pune tigla,
distanta dintre leaturi este cat un olan de tigla.
Dupa ce se termina de pus leaturile, se pune invelitoarea propriu zisa. Stuful, dranita (indrila),
igla. Pentru a se pune tabla, peste capriori se pune o podea din scandura.
Tigla, drania (indrila), stuful, paiele, tabla, se pune de la coama catre streaina.
Acum casa este la rou.
Intre grinzi, se prind in cuie leauri de lemn, intre ele se pun valatuci din lut cu paie pe niste
bucati de leaturi, de cat distanta dintre grinzi. Acestea sunt puse la suprafata de jos a grinzilor,
folosind panouri din scanduri sprijinite in popi de lemn. Asa se face tavanul casei. Era trainic,
insa grinzile suportau o greutate mai mare. In plus dupa uscare, podul putea fi folosit era cum se
spune circulabil.
Se pun ferestrele si usile, sub buiandrugii. Acestea era tocaria, facuta de timplari. Ea se
ancoreaza bine in pereti cu pene de lemn si cuie. Cu lut de fac muchiile (glafurile cum se pune
acum).
Sau se pot pune prin pod, scanduri de lemn, astfel se construieste plafonul casei. Sau pe sub
grinzi. Scadurile se prelucreaza la templar, sunt geluite si au diferite incrustari. Ele se vopsesc,
sau lacuiesc.
Peretii se tencuiesc, folosind malaua ( unealta a zidarului, compusa dintr-o bucata de scandura
subtire si un maner), se fac peretii drepti si netezi. Lutul este din argila amestecata cu pleava de
paie de grau, dupa uscare se finiseaza cu un lut mai subtire facut cu balega de cal. Cand se usuca
bine si capata culoarea pamantului uscat, se varuieste in doua sau trei straturi de var. Primul este
mai gros si cu nisip.
Pe jos, podeaua, in functie de buget. Se poate face o dusamea din lemn, in acest caz se
pun grinzi de lemn, geluite, in santuri, intre santuri pamant batatorit, peste care se pun scanduri
de lemn, geluite. Scandurile se fac din stejar, dar si din brad sau alte esente de lemn. Se mai pot
pune lespezi slefuite din piatra, sau caramida. Daca gospodarul era sarac, se lasa o pardoseala
facuta din lut cu paie si peste aceasta, un lut cu balega de cal.
La intrarea principala in casa, se faceau trepte din piatra.
De jur imprejurul casei, din piatra, se facea pentru protectia temelei, un trotuar (bordura), de
pana la un metru latime, inclinat spre exterior.

La exterior, de obicei in anul urmator constructiei casei (sau in acelasi an daca gospodarul mai
are bani si timp) tencuieste cu lut peste chirpici. Si dupa finisare, si uscarea lutului, se dau mai
multe straturi de var.
Casa traditionala nu era prea dificil de construit. Ma uitam la televizor, cand erau inundatii si se
hotara stramutarea caselor. Se recupera tigla, lemnul si tocaria ( usi, ferestre), eventual piatra si
case se putea face, daca se procurau chirpicii!
Casa traditionala pana in anii 1940 era cu o singura camera, cu iesirea direct in exterior printr-o
usa de lemn. Iesirea era spre sud sau rasarit (est). Ferestrele erau mici, fixe.
In coltul opus de unde era usa, era hornul si soba cu plita si eventual cuptor.

Casa acoperita cu paie. Are o singura incapere.

Langa casa, un coer pentru porumb. Casa din spate este acoperita cu drania (indril). Casa se
afla la Muzeul satului Bucuresti. Foto: hotnews.ro
Dupa razboi, pana prin anii 1960, casele erau cu doua camere, pe centru era un hol, din care
dadea in cele doua camere si in spate, spre o dependinta. Casele aveau in fata o prispa, din care
plecau popii ce se ancorau de grinzi. In partea de jos, pentru a opri pasarile sau animalele din
gospodarie sa intre in casa, se facea un mic gard, cu o portita in dreptul usii. Pe prispa se puneu
la uscat vara ceapa, usturoiul, fasolea. De asemenea in verile foarte calduroase se dormea pe
timpul noptii. Tot pe prispa se mai intindeau si rufele la uscat.
Dupa anii 1960, statul obliga taranii sa-si faca case tip! Erau cu patru camere, un hol mic la
intrare. Apare separat bucataria, de obicei spre sptele casei cu usa spre curte, o camera de oaspeti
(de curat) , dormitoare.
W.C. era ultima grija a gospodarilor. Era undeva mai departe de casa si mai ales de fantana.
Haznaua, era o groapa peste care se puneau grinzi de lemn si pe ele o cabina acoperita, care se
inchidea cu o usa.
Baie se facea la cei mici in covata, sau lighean de tabla. Cei mai mari, la o cada de lemn in care
se punea apa incalzita pe plita.
Conditiile de igiena de acum sute de ani, mai sunt aplicate si acum, la milioane de gospodarii.
Mai vezi in ziua de azi inclusiv vile, dupa proiecte imprumutate din occident, care au haznaua in
fundul curtii si baia se face tot la lighean! Insa au si bai si WC-uri in casa, iar canalizarea duce la
o fosa ceva mai departe de casa.

Stanga, o casa traditioanala din Prcovaci, o casa din Sticlaria Scobini. Jos, stanga, interiorul
unei case traditionale.

Tavan din scandura, pereti de lut varuiti. Un pod de casa. Foto 3: Buiandrugi, care sunt prinsi de
grinzi. Pe ei se sprijina capriorii. Peste buiandrugi, scanduri care constituie bazia (pazia), partea
de sus si coltul faadei sunt ornate cu modele din stucaturi. In jos o casa traditionala din Scobini.

Case traditionale din zona Parcovaci, Sticlaria, Scobinti, Zbereni, Buhalnita.

Tags: casa, constructie casa
Casa de nuiele sau de valatuci!
18Mar

Aceast tip de casa nu este specific zonei Hrlului sau din vecinatatea Hrlaului! Piatra si lemnul
erau destul de accesibile taranilor din vremurile de demult! Insa daca treci la rasarit de dealul
Ciresului, in Jiori, spre valea Jijiei, in camp, situatia se schimba. Casele sunt facute cu mai
putina piatra si cu putin lemn. Materialele cele mai folosite erau lutul, paiele, stuful, nuielile.
Pe strada Logofat Tautu, mai sus de Politia orasului Harlau, este o casa parasita de peste 15 ani si
in prag de prabusire. Pe vremuri arata foarte bine, aducea cu o casa veche evreiasca. Posibil ca
proprietarul sa fi fost evreu! Ei, acum ca este deteriorata, se poate vedea, ca fosta casa, ce
arata ca fiind de oameni bogati, fiind mare si frumos ornamentata, era o casa din valatuci si

nuiele. Cu timpul, probabil dupa razboi, au fost aplicate in exterior si interior tencuieli cu
mortar din ciment si nisip.
Cum se face o casa din valatuci?
Se facea o temelie mica din piatra in care se fixeaza stlpi din lemn. (sau chiar fara temelie,
direct intr-o groapa in pamant). La capete se fizeaza doi stalpi inalti, pe care se va construi
acoperisul, si stalpi mai mici in cele patru colturi ale incaperii, stalpi intermediari, si stalpi care
permit montarea usii si ferestrelor.
Pe stalpi se montau leaturi orizontale, din jumatate in jumatate de metru, pornind de la sol catre
acoperis. Intre leaurile se impleteau nuiele ca un gard. Odata terminate aceste preparative, se
facea un lut destul de tare cu paie si pleava. Se taia cu sapa si se faceau valatuci. Acestia se
puneu (de fapt se aruncau cu putere) in nuiele, pana se acopereau foarte bine prin interiorul si
exteriorul incaperii. Stalpii (parii) la capete se uneau cu grinzi, peste care se facea iarasi o
impletitura de nuiele si se puneu valatuci. Acesta constituia podul respectiv tavanul.
Pe grinzi se puneu popii, capriorii, grinda culme, leaturile transversale si apoi se puneu stuful sau
paiele, care constituia invelitoarea casei. Casa era gata construita!
Pe langa casa se facea un trotuar din piatra, care sa tina apa de ploaie departe de pereti.
Se montau usile (usa, daca era o singura camera) fereastrele. Se facea vatra si cosul de fum, care
iesea prin pod in afara acoperisului. Pentru a afuma carnea se lasa o mica dischizatura, la nevoie,
astfel fumul intra in pod.
Se tencuia cu un lut cu pleava de gru, secara, ovz pe afara si prin interiorul camerei, adica
pereti, tavan si podea. Se feuia cu un lut mai subire facut din argila in amestec cu balega de cal.
Dupa uscare se varuia cu mai multe straturi de humus sau var.
Casa necesita un volum mare de munca. De aceea casele erau mici, cu o singura camera de 3 pe
4 metrii si mai mari.

Casa din vltuci cu acoperi din stuf, n

construcie.
Fatada dadea catre rasarit sau sud. Casele erau calduroase iarna, se incalzeau cu putine lemne,
insa si cu coji de nuci, coceni de porumb, stuf, vreascuri, corzi de la curatirea viei (rpc). In
general, ce se aduna vara si sa pastra pentru iarna, tot ce ardea. Am vazut, cand eram in
Dobrogea la o aplicatie, la o casa modesta, se punea pe foc balegar uscat de la vite adunat vara si
pus la uscat.
Vara in schimb, casele tineau cat de cat racoare, insa taranii in verile cu caldura tropicala, puneu
in cosul caruei sau carului, fan si dormeau sub cerul liber.

O casa traditionala din nuilele si valatuci,

acoperita cu tabla, parasita. Casa se afla intr-o stare avansata de degradare. Se afla in Harlau, pe
strada Logofat Tautu.

Detaliu de la casa parasita si in parte prabusita, de care am amintit mai sus! Casa este un
depozit improvizat de gunoaie. Click pe imagine, in partea de jos, se vad parii si nuielile, peste
care s-au batut valatucii din lut cu paie. Ulterior au fost aduse imbunatatiri. Tencuieli cu mortar
(ciment, nisip si var). De asemenea s-a facut o mica prispa, pe care se ridica popii de lemn, si un
trotuar din beton de jur imprejurul cladirii. Se vede tavanul din scanduri de lemn. Casa acum 10
ani, era scoasa la vanzare. Urmasii proprietarilor, domiciliati in Tg. Neamt, solicitau un pret
destul de ridicat. Din acest motiv nu s-a vandut, iar acum se dram.
O completare facuta astazi 27 mai 2013, un articol care m-a uns la
suflet: http://irinamonica.wordpress.com/2013/05/20/valoarea-spirituala-si-sociala-a-caseitaranesti/
Un mic colaj (PPS) pe youtube.com, despre modul cum se acopera o casa cu stuf intr-o localitate
din Delta Dunarii. Ilustratia muzicala face trimitere la etnia constructorilor, rusi lipoveni!
http://youtu.be/rfTFSU6D6_g
Tags: casa, casa traditionala, constructie casa, nuiele

Comentarii6 comentarii

CategoriiUncategorized

Zbereni, satul dintre dealuri.

17