Laurențiu Rădvan, Mihai Anatolii Ciobanu

Planurile orașului Iași

în arhive străine
(1739-1833)

The city plans of Iași

in foreign archives
(1739-1833)

Editura Dar Publishing & Herlo Verlag UG

2020

Notă asupra ediţției
Ideea unui album care să reunească planurile
orașului Iași aflate în arhive străine ne-a venit recent,
pe măsură ce ieșeau la iveală tot mai multe documente
cartografice inedite privind acest important centru urban
al țării. Puse cap la cap, aceste valoroase surse permit –
împreună cu cele locale, ridicate din 1819 – înțelegerea
modului în care capitala Moldovei a evoluat pe parcursul
secolului al XVIII-lea și prima jumătate a secolului
următor. Ne referim nu numai la creșterea orașului din
punct de vedere spațial, ci și la faptul că planurile surprind
modernizarea în plan urbanistic, sporul demografic
sau aspecte ale dezvoltării economice. Ridicate de către
diferitele autorități de ocupație din motive militare și
administrative, aceste planuri ne dezvăluie și informații
prețioase privind patrimoniul local: apariția unor biserici
sau case boierești, locul unde s-au aflat dispărute palate
domnești, inclusiv curtea veche, poziția apeductelor și
cișmelelor care aprovizionau cu apă orașul etc. Unele
planuri nu se limitează la a figura doar orașul, ci cuprind
și împrejurimile și astfel aflăm date privind modul de
folosire a terenurilor, poziția podurilor, zăgazurilor,
morilor și heleșteielor, cursul apelor, traseul drumurilor
și altele.
Am valorificat cât am putut în plan științific
descoperirile din ultimii ani din arhivele străine, în
special rusești, astfel că avem acum ocazia de a le prezenta
publicului larg într-un album. Considerăm necesar
un astfel de demers, deoarece aceste documente pot fi
utile nu numai istoricilor, ci și unei game foarte largi de
specialiști, geografi, arhitecți sau urbaniști. Se adaugă cei
pasionați de cartografie, care au acum ocazia de a vedea
șirul planurilor orașului Iași de la 1739 și până la 1833.
***
Am precizat mai sus că o parte a planurilor a
fost deja valorificată științific, fiind publicate în studii
apărute în reviste de specialitate din domeniul Istoriei.
Aceste studii stau la baza textelor din albumul de față,
fiind reduse, adaptate și în câteva cazuri chiar amendate,
păstrând specificul unei analize de specialitate. De
asemenea, câteva planuri (1739, versiuni din 1771-1772)
5
Note on the edition
The idea of an album which would reunite the city
plans of Iași, subject to an extensive research of foreign ar-
chives, came to us after discovering a significant number
of novel cartographic documents regarding this impor-
tant urban centre of our country. Upon gathering these
valuable foreign sources, as well as mapping local plans
dating back to 1819, we now have a better, more in-dep-
th understanding of the evolution of Iași throughout the
18th century and the first half of the 19th century. In this
respect, we are referring not solely to the actual spatial
extension of the city, but also to its urban development,
population growth and economic progress. Drafted by
various occupation authorities, primarily for military and
administrative reasons, the city plans included in this al-
bum reveal noteworthy information concerning the lo-
cal heritage, such as the construction of new churches or
boyar mansions, the sites of the former princely palaces,
with the old court, the layout of aqueducts and water
fountains or the early piping system which provided the
water supply. Some plans go beyond the mere outline of
the city and present its outskirts and neighbouring villa-
ges, enabling us to gather data about land usage, layout
of bridges, dams, mills and ponds, as well as river flows,
routes and the like.
We have tried to make the best of the latest dis-
coveries, especially from the Russian archives, in order
to present a comprehensive album to the public, based
on our strong belief that such an endeavour is necessary
and useful not only for historians, but for a wide range
of experts in the field of geography, architecture or ur-
ban planning. The documents and plans herein are also
interesting for cartography aficionados, as they provide a
unique chance of exploring the city plans of Iași between
1739 and 1833.
***
Some of the plans published in research studies
and specialized history journals have already been used
for scientific purposes. These studies represented the fun-
damental material for the texts of the album, as they were
summarized, adapted and even amended to fit the sco-
6
au fost anunțate public în cadrul unor comunicări, dar
încă nu au fost publicate, astfel că rândurile cuprinse în
album reprezintă o apariție în premieră. Considerăm
necesară menționarea studiilor deja apărute și locul în
care au văzut lumina tiparului, cu Laurențiu Rădvan și
Mihai Anatolii Ciobanu ca autori:
2 Din urmările ocupației ruse în Moldova (1739): cel mai
vechi plan al Iașilor, în „Studii și materiale de istorie
medie”, XXXV (2017), p. 195-218.
2 Descoperiri în arhivele de la Moscova: planuri
necunoscute ale orașului Iași, în „Historia Urbana”,
XXVII (2019), p. 195-223.
2 1807, un an și trei planuri pentru Iași: al orașului, al
curții și palatului domnesc, în „Anuarul Institutului de
Istorie «A. D. Xenopol»”, LVI (2019), p. 247-273.
2 Cum arăta curtea domnească din Iași? Informații inedite
din surse cartografice, în „Studii și materiale de istorie
medie”, XXXVII (2019), p. 195-234.
2 Noi contribuții privind cele mai vechi planuri ale Iașilor
(1739), în „Studii și materiale de istorie medie”,
XXXVIII (2020), sub tipar.
***
Suntem recunoscători în mod special Arhivei
Militar-Istorice din Moscova, pentru sprijinul acordat,
cât și multor persoane din țară și din Iași, dar mai ales
doamnei Aurica Ichim și domnului Cristian Brutaru, care
au susținut fără ezitare acest proiect.
pe, whilst preserving the specificity of typical academic
studies and assessments. Several plans (1739, versions
of 1771-1772) were publicly announced during various
conferences, but have not yet been published; therefo-
re, the texts embedded in this current album constitute
a premiere. We consider it is necessary to mention the
studies already edited and the place of their publication,
with Laurențiu Rădvan and Mihai Anatolii Ciobanu as
authors:
2 Din urmările ocupației ruse în Moldova (1739): cel
mai vechi plan al Iașilor [On the consequences of the
Russian occupation in Moldavia (1739): the oldest
plan of Iași], in “Studii și materiale de istorie medie”,
XXXV (2017), pp. 195-218.
2 Descoperiri în arhivele de la Moscova: planuri necunos-
cute ale orașului Iași [Discoveries in the archives of
Moscow: Unknown plans of the city of Iași], in “His-
toria Urbana”, XXVII (2019), pp. 195-223.
2 1807, un an și trei planuri pentru Iași: al orașului, al
curții și palatului domnesc [1807, One year and three
plans for Iași: of the city, the residence and the palace
of the prince], in “Anuarul Institutului de Istorie «A.
D. Xenopol»”, LVI (2019), pp. 247-273.
2 Cum arăta curtea domnească din Iași? Informații inedi-
te din surse cartografice [How did the princely residen-
ce in Iași look like? New information from cartogra-
phic sources], in “Studii și materiale de istorie medie”,
XXXVII (2019), pp. 195-234.
2 Noi contribuții privind cele mai vechi planuri ale Iași-
lor (1739) [New contributions to the oldest plans of
Iași (1739)], in “Studii și materiale de istorie medie”,
XXXVIII (2020), in print.
***
We are especially grateful to the Russian Sta-
te Military-Historical Archive from Moscow for the
support given, as well as to many people in Romania and
in Iași, to Ms. Aurica Ichim and Mr. Cristian Brutaru,
who supported this project without hesitation.

1. Planul capitalei moldoveneşti
Iaşi
[21 septembrie 1739]
RGVIA, F. 846, op. 16, d. 1613
Cele mai vechi planuri privind orașul Iași datează
din timpul numeroaselor războaie desfășurate între
marile puteri pe parcursul secolului al XVIII-lea și prima
jumătate a secolului următor. Încă din 1711 se crease un
precedent pentru Moldova: în urma trecerii domnului
Dimitrie Cantemir de partea țarului Petru I, trupele ruse
au ajuns pentru prima dată la Iași1. Acest eveniment a
inaugurat un șir lung de veniri ale rușilor în Moldova,
pe fondul conflictelor care vor opune marile puteri din
zonă, Rusia și Austria, de o parte, Imperiul Otoman, de
alta. Cu regularitate, trupele ruse, alături de – mai rar
– cele austriece, vor ocupa Moldova sau părți din ea,
alături de capitala de la Iași. În 1739, 1769-1774, 1788-
1792, 1806-1812, 1828-1834, 1848-1851, 1853-1854,
orașul de frunte al Moldovei se va afla în bună parte sub
administrație rusească, situație care a avut consecințe
negative, dar și pozitive. Pe lângă distrugerile provocate
de prezența oștilor, taxele împovărătoare, cerințele de
găzduire și hrană, noua administrație a căutat, mai ales
în ultima parte a secolului al XVIII-lea și în special în
secolul următor, să modernizeze orașul și să îi asigure
o organizare cât mai funcțională. În plan edilitar, s-a
urmărit îmbunătățirea stării străzilor și podurilor, o mai
bună apărare împotriva focului sau a epidemiilor, chiar
schimbarea atitudinilor localnicilor în privința modului
de construire a locuințelor. Multe măsuri au fost fără efect
și au fost reluate de-a lungul mai multor administrații.
Printre consecințele ocupațiilor se află și faptul că se fac
cu aceste ocazii primele planuri moderne ale orașelor
din principate. Motivele ridicării acestor planuri erau
militare, administrația rusă fiind interesată să cunoască
întinderea orașului, pentru a-l putea apăra (sau ataca în
viitor) mai bine, dar și pentru a putea asigura desfășurarea
și găzduirea trupelor, asigurarea pazei etc.
1
Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, ed. de Gabriel Ștrempel,
București, Editura Minerva, 1982, p. 509-564.
7
1. The plan of the Moldavian
capital – Iași
[September 21st 1739]
RGVIA, F. 846, op. 16, d. 1613
The oldest city plans of Iași date back to the times
of the numerous wars fought amongst the great powers
of the 18th century and the first half of the 19th century.
Starting with 1711, following Prince Dimitrie Cantemir’s
decision to join the forces of Tsar Peter I, the Russian tro-
ops arrived in Iași for the first time1. This event triggered
a long series of subsequent Russian expeditions to Mol-
davia, given the conflicts of the great powers in the area
– namely, the Russian and the Austrian Empires, on one
side, and the Ottoman Empire, on the other. From that
moment on, the Russian army, accompanied occasionally
by the Austrian army (though not very frequently), will
occupy Moldavia or parts of it, including its capital, Iași.
Throughout 1739, 1769-1774, 1788-1792, 1806-1812,
1828-1834, 1848-1851, 1853-1854, this key urban de-
velopment found itself under Russian governance and
administration, fact which determined both negative and
positive consequences. Apart from the damages caused by
the military troops, the burdensome taxes and the increa-
sed demand for accommodation and food, the new admi-
nistration did focus on modernizing the city and organi-
zing it in a functional manner, especially during the 18th
and the 19th centuries. As regards the infrastructure, the
foreign occupation was mostly interested in improving
the system of roads and bridges, enhancing the protec-
tion against fire or epidemics and changing mentality of
the local inhabitants towards the manner of constructing
their lodgings. Several measures were implemented to no
effect and, therefore, re-instituted by subsequent admi-
nistrations. The first modern plans of the cities belonging
to the Romanian Principalities were drafted on this oc-
casion. The reasons for the survey endeavours were mi-
litary, as the Russian administration was primarily keen
1
Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei [The Chronicle of Mol-
davia], edited by Gabriel Ștrempel, Bucharest, Editura Minerva,
1982, p. 509-564.
8
Un moment important pentru cele mai vechi
planuri privind orașul Iași îl reprezintă războiul ruso-turc
din 1735-1739. Acțiunile tătarilor din Crimeea, apropiați
de politica sultanului, oferiseră încă din 1735 pretextul
izbucnirii războiului, trupele ruse atacând atât Azovul,
cât și Perekopul. O mediere a conflictului a fost încercată
la Nemirov în 1737, fără succes, datorită pretențiilor
considerate prea mari ale părții ruse. Până în 1738,
principala direcție de atac a armatei ruse a fost Crimeea,
însă în acel an s-a decis îndreptarea spre Moldova, acțiune
oprită de faptul că în principat bântuia ciuma2. Abia în
1739, conform planului general-feldmareșalului Burkhard
Christoph von Münnich, care primise puteri depline de
la împărăteasa Ana a Rusiei, oștile ruse au mărșăluit prin
Polonia, spre Hotin3, urmărindu-se ocuparea Moldovei și
a Țării Românești.
Von Münnich a intrat în Iași, cetatea de scaun a
domnilor Moldovei, la 3 septembrie 1739. La sosirea
sa, mitropolitul și boierii țării au alcătuit o deputațiune,
ieșind în întâmpinarea generalului, pentru ca două zile
mai târziu să fie redactată o „convenție”, boierii luându-
și angajamentul întreținerii soldaților ruși cu proviant,
furaje și alte lucruri necesare campaniei militare. În
același timp, ei au fost de acord să cheltuie banii necesari
hranei, echipării și plății a circa 2.000-3.000 de lucrători,
care urmau să fie angajați la ridicarea unor fortificații
în jurul Iașilor, după un plan întocmit de inginerii ruși
sub îndrumarea lui Burkhard Christoph von Münnich4.
Reușitele Armatei Imperiale, deși evidente, au fost grav
periclitate de ieșirea Austriei din războiul împotriva
otomanilor. Urmare a acțiunilor austriecilor, Rusia a
semnat cu partea otomană pacea de la Belgrad, la 18
septembrie 1739, urmată de convenția de la Niš, privind
2
Gh. Bezviconi, Contribuții la relațiile româno-ruse din cele mai vechi
timpuri până la mijlocul secolului al XIX-lea, București, Editura Aca-
demiei Române, 1962, p. 141-143.
3
D.F. Maslovskij, Записки по истории военного иску­
сства в России [Însemnări despre istoria artei milita-
re în Rusia], ed. I, 1683-1762, Sankt-Petersburg, 1891,
p. 207.
4
Ion Neculce, op. cit., p. 825; Călători străini despre Țările Române,
vol. IX, îngrijit de Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bul-
garu, Paul Cernovodeanu, București, Editura Academiei Române,
1997, p. 246.
on comprehending the extension of the city borders, in
order to properly defend (or attack it, in future), but also
on ensuring the adequate sheltering of the soldiers and
the security of the town.
An important moment for the oldest plans re-
garding the city of Iași is the Ottoman-Russian war of
1735-1739. The operations undertaken by the Tartars in
Crimea, aimed at supporting the Sultan’s policies, had
offered, as early as 1735, the pretext for starting the war,
when the Russians attacked Azov and Perekop. Nemirov
attempted, unsuccessfully, to negotiate a peace treaty in
1737, which failed due to the high expectations of the
Russian forces. Up to 1738, the main target of the Rus-
sian army was Crimea, but then it changed for Moldavia
and it was only the plague epidemics in this territory that
managed to stop this aggressive military action2. It was
not until 1739, that, according to the plan of General
Field-Marshal Burkhard Christoph von Münnich – who
had been empowered to act in this way by Empress Ann
– the Russian soldiers marched through Poland, towards
Hotin3, with the ultimate aim of conquering Moldavia
and Wallachia.
Von Münnich entered Iași, the princely capital of
Moldavia, on September 3rd 1739. Upon his arrival, the
metropolitan and the local boyars organised a delegation
to welcome the general; two days later, a covenant was
signed between the parties, though which the boyars
committed to bear the costs of fodder supplies and other
such items, necessary during a military campaign. At the
same time, the boyars agreed to spend the amounts requ-
ired to feed, equip and hire approximately 2,000 – 3,000
workers, who were supposed to build a fortress around
Iași, based on a city plan drafted by the Russian engi-
neers under the coordination of Burkhard Christoph von
Münnich4. The successes of the Imperial Army, although
2
Gh. Bezviconi, Contribuții la relațiile româno-ruse din cele mai vechi
timpuri până la mijlocul secolului al XIX-lea [Contributions to Ro-
manian-Russian relations from ancient times to the middle of the
19th century], Bucharest, Editura Academiei Române, 1962, p.
141-143.
3
D.F. Maslovskij, Записки по истории военного искусства в
России [Proceedings on the history of soldiership in Russia], ed. I,
1683-1762, Sankt-Petersburg, 1891, p. 207.
4
Ion Neculce, op. cit., p. 825; Călători străini despre Țările Române
[The accounts of foreign travelers in the Romanian Principalities],
vol. IX, coordinated by Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca

2. Planul orașului Iași,
capitala țŢării Moldovei.
Anul 1739
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 36
În paralel cu planul fortificațiilor, topografii
din subordinea lui von Münnich au lucrat la ridicarea
planului orașului. Ceea ce am descoperit în fondul nr.
349, de la aceeași Arhivă Militar-Istorică din Moscova
(RGVIA), credem că reprezintă una dintre formele
finale, copiată după încheierea războiului. Ne bazăm
această afirmație pe faptul că în același fond se află
și o versiune preliminară, în mare parte în creion,
dar și cu câteva elemente de culoare, date de clădirile
mai însemnate din oraș, cu legendă scrisă neîngrijit,
întocmită de conductorul Ivan Bogdanov. Acesteia i
se adăugă încă o versiune, color, dar fără legendă17, de
o calitate deosebită a culorilor, foarte vii. Probabil că
acesteia i-a urmat forma finală, în care au fost folosite
aceleași culori, dar cu legendă și toate elementele
necesare, pe care însă încă nu am identificat-o, nefiind
la dosar. În schimb, în același inventar 51 al fondului
349, la nr. 36 se află – alături de schița în creion a
planului fortificațiilor (nr. 37) – o copie a planului final
al orașului, care integrează toate elementele cercetate de
către topografi în luna petrecută la Iași. Confirmarea că
este o copie după original este certă, pe mijloc, în partea
de jos a planului, aflându-se următoarea notație: „Pe
original semnat așa: podpolcovnic Jakov Mordvinov”. În
colțul din dreapta, jos, stă scris: „A copiat conductorul
Ivan Rezanov”. Compararea planului cu variantele
amintite ne arată că vorbim de o copie identică, trama
stradală, plasarea clădirilor, traseele râurilor, drumurile,
toate sunt reprezentate la fel. În plus, documentele
cartografice păstrate reprezintă o excelentă dovadă a
complexității procesului de lucru de la planul Iașilor
din 1739, pe drumul de la schiță la forma finală.
Ne mulțumim deci cu această importantă
descoperire, un plan al capitalei Moldovei, care devine
cel mai vechi cunoscut pentru Iași, cu trei decenii mai
17
Locul lăsat pentru legendă figurează distinct pe plan, dar este gol!
13
2. The city plan of Iași,
the Moldavian capital, Iași.
Year 1739
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 36
In parallel with the plan of redoubts, the engineers
under von Münnich’s coordination worked for the city
topographic survey. We believe the discovery made in the
documentation of Fund no. 349 preserved by the same
Russian State Military-Historical Archive from Moscow
(RGVIA), represents one of the final versions, copied af-
ter the end of the war. This is based on the fact that there
is a preliminary version, mostly in pencil, which contains
several colours, marking the most significant buildings
of the city; in this case, the legend was written sloppily
by lead engineer Ivan Bogdanov. There is an additional
version, without a legend17, but which has vivid, good
quality colouring. This must have been used for the final
version, which included the same colours, the legend and
all other elements required, but which we have not been
able to identify, unfortunately, as it was missing from the
file. Nevertheless, inventory no. 51 of Fund 349 includ-
es, at no. 36 – along with the pencil sketch of the plan
of redoubts (no. 37) – a copy of the final city plan that
integrates all the elements surveyed by the topographers
during their one-month stay in Iași. The confirmation
that this is a copy of the authentic plan can be found at
the bottom thereof, where we find the annotation: “The
authentic copy is signed: podpolcovnic Jakov Mordvinov”.
The bottom right corner of the plan reads: “Copied by
lead engineer Ivan Rezanov”. Upon comparing the plan
with the aforementioned versions, we can see this is an
identical copy, given that the infrastructure, the buildings
layout, the rivers and roads are represented in the same
manner. In addition, the mapping documents kept are
an excellent proof of the complex surveys and hard work
carried out for the 1739 city plan, with the aim of tur-
ning the sketch into a finalised form.
17
There is a gap on the plan where the legend should have been
inserted!
14
vechi decât cel care îi va urma, din 1769. Planul ridicat
în 1739 păstrează în întregime traseul și punctele de
interes ale fortificațiilor planificate de von Münnich. Se
adaugă o tramă stradală neregulată, topografii preferând
să figureze zonele de locuire ca niște insule, despărțite
de spații mai largi, singura stradă care este desenată
clar fiind Ulița Mare. S-a acordat atenție în schimb
construcțiilor principale din oraș și împrejurimi, și
anume bisericile și mănăstirile. Din fericire, planul
are o legendă foarte bogată, cu nu mai puțin de 35
de puncte, care permite reconstituirea patrimoniului
Iașilor din acea vreme.
Litera A marchează „tabăra celor șapte regimente
ale Înălțimii Sale Imperiale”, amplasată în Copou,
la nord de linia de bastioane amenajată în partea de
nord a orașului. Fortificația, sau „cetatea nou făcută”,
a primit litera B pe plan, cu C fiind desemnate cele
„opt redute cu baterii” din oraș și împrejurimi (inclusiv
cele de la zăgazul Bahluiului și Nicoriță), iar cu D cele
zece baterii stabilite în diferite puncte ale zidurilor.
Curtea sau „castelul domnului” a primit litera E, de
data aceasta fiind reprezentate nu numai zidurile curții
– surprinse după un plan identic cu cel știut din anii
1771-1772, ci și construcțiile din interior. Este vorba
de două mari clădiri, unite, de fapt palatul domnului
și cel al doamnei, împreună cu cinci clădiri adosate
zidului dinspre oraș.
Începând cu clădirile din oraș pătrundem și pe
terenul unor erori, de înțeles dat fiind timpul scurt avut
la dispoziție de topografi și imposibilitatea realizării
unor verificări sau corecturi după ce armata rusă a părăsit
în grabă Iașii. Chiar și așa, date fiind condițiile în care
s-a ridicat planul, o parte dintre construcțiile religioase
din oraș au fost corect plasate pe plan. Majoritatea sunt
trecute ca fiind din piatră, dar câteva apar din lemn,
urmând ca pe acestea din urmă să le subliniem în
text. Cu litera F avem trecută în legendă mănăstirea
Sfântului Nicolae, cu toate că poziția sa sugerează mai
degrabă o identificare cu mănăstirea Sfânta Vineri. În
mod curios, în jurul acesteia este reprezentată o incintă
formată din pari de lemn bătuți în pământ, probabil
palisadă, al cărei scop nu este dezvăluit de nici o sursă.
Nu este exclus ca acest loc să fi fost gândit ca punct
întărit, pentru a fi folosit în scopuri militare, pentru
depozitarea de provizii, muniții, armament, material
We are satisfied with this important discovery,
a plan of the Moldavian capital, which became the ol-
dest known plan of Iași, three decades older than the
following one, issued in 1769. This survey carried out
in 1739 maintained the route and the points of interest
of the redoubts planned by von Münnich. An irregular
street layout was added, due to the fact the topographers
preferred to represent the lodging places as islands sepa-
rated by wider spaces and the only road which was clearly
outlined was the Ulița Mare (Main Street)18. The specia-
lists paid, though, much more attention to the main buil-
dings from the city and its outskirts, namely, the churches
and monasteries. Fortunately, the plan includes a very de-
tailed legend, containing 35 items, which enables us to
recompose the image of the old Iași.
Letter A marks “the camp of the seven regiments of
Her Majesty”, set in Copou, in the northern part of the
city, beyond the line of ramparts placed there. The fortifi-
cation, or the “newly built fortress” was marked B on the
plan, whilst the letter C designated the “eight redoubts
with batteries” from the city and its outskirts (including
the ones from the dam of River Bahlui and Nicoriță). D
represented the ten batteries established in various parts
of the fortress walls. The court or “the Prince’s castle” re-
ceived letter E; this time, both the castle walls (rendered
after a plan identical to the one drawn up in 1771-1772)
and the constructions inside were clearly represented. In
this case, there were two united, large buildings, the Prin-
ce’s palace and his wife’s palace, along with five buildings
placed behind the wall facing the city.
When referring to the buildings inside the city, we
need to be mindful of the errors occurred due to the short
timeframe available to the topographers and of their fai-
lure to make corrections after the Russian army left Iași in
a hurry. Even so, given the circumstances of the mapping,
some of the religious sanctuaries from the city were accu-
rately represented. Most were made of stone, but some
were described as timber constructions – the latter being
emphasized (underlined) in the following text. St. Nico-
lae Monastery mentioned in the legend under letter F has
a layout which rather points to the site of St. Vineri (Holy
Friday) Monastery. Strangely enough, there is a precinct
represented around the monastery, made of wooden po-
18
Ulița = street in Romanian. The wooden paved streets were called
Pod (literally bridge).

3. Planul capitalei moldovenești,
orașului Iași, cu arătarea
mănăstirilor, bisericilor precum
și a construcţțiilor importante și
a celor locuibile [1769]
Biblioteca Națională a Ucrainei, D18(4RUM)2g.,
nr. 17369
Printre documentele cuprinse într-un inventar
al colecției Hărților și planurilor Muzeului Societății
Imperiale de Istorie și Antichități din Odessa, alcătuit
în 1881 de Nikolaj Nikiforovici Murzakevici, se afla și
un plan al Iașilor23. Inventarul menționa și alte planuri,
precum cel al bătăliei de la Stăuceni din 17 august 1739,
ale cetăților Hotin, Ismail, Chilia, Bender și Ackerman24.
În anul 1888, a apărut un nou inventar al aceleiași
colecții, redactat de această dată de către Aleksandr
Lvovici Berthier-Delagard, care reia, în parte, inventarul
lui Murzakevich, continuând să menționeze planul
orașului Iași, datat cu incertitudine în anul 179025.
Revoluția, războiul civil, cele două războaie mondiale,
căderea Imperiului și formarea URSS-ului au influențat
soarta colecției muzeului din Odessa. O mare parte a
acesteia a rămas în clădirea originală, Muzeul arheologic
din Odessa al Academiei de Științe a Ucrainei continuând
tradiția instituției imperiale fondate sub egida Societății
de Istorie. Colecția de manuscrise, fiind incluse aici
izvoarele topografice și cartografice, dar și cartea veche,
a ajuns la Kiev, la Biblioteca Națională a Ucrainei „V.
I. Vernadskij”. Aici se află și planul Iașilor, datat însă
23
N.N. Murzakevich, Каталог картам, планам, чертежам,
видам хранящимся в музее императорского Одесского
общества истории и древностей [Catalogul hărților, planuri-
lor, desenelor, vederilor păstrate la Muzeul Societății Imperiale de
Istorie și Antichități din Odessa], Odessa, 1881, p. 8, nr. 96.
24
Ibidem, p. 2-3, nr. 17, 24, 26-27, 34-37, 39-40.
25
Каталог карт, планов, чертежей, рисунков, хранящихся
в Музее Императорского Одесского общества истории и
древностей [Catalogul hărților, planurilor, schițelor, desenelor
păstrate la Muzeul Societății Imperiale de Istorie și Antichități din
Odessa], alcătuit de A.L.B.D., Odessa, 1888, p. 21, nr. 57.
19
3. The city plan of the Moldavian
capital, Iași, including the
marking of monasteries, churches
and important constructions and
lodgings [1769]
National Library of Ukraine, D18(4RUM)2g.,
no. 17369
Amongst the documents included in the Maps and
Plans Collection belonging to the Museum of the Odessa
Society for History and Antiquities, drawn up in 1881 by
Nikolaj Nikiforovich Murzakevich, there is also a plan of
Iași24. The inventory indicated other plans, as well, such
as the plan of the Stăuceni Battle, of August 17th 1739, or
of the fortresses Hotin, Ismail, Chilia, Bender and Acker-
man25. In 1888, a new inventory of the same collection
was drafted by Aleksandr Lvovich Berthier-Delagard; this
partially rendered Murzakevich’s inventory and continued
to refer to the city plan of Iași, dated uncertainly 179026.
The revolution, the civil war, the two world wars, the
fall of the Russian Empire and the rise of the Soviet Union
influenced the fate of the collection belonging to Odes-
sa Museum. Part of this collection was left in the original
building, the Archaeological Museum of Odessa, under
the patronage of the Science Academy of Ukraine, conti-
nuing the tradition of the imperial institution founded by
the History Society. The manuscripts collection, including
the topographic and cartographic sources, as well as the
old books, reached Kiev and was stored by V. I. Vernadskij
National Library of Ukraine. The collection contains the
24
N.N. Murzakevich, Каталог картам, планам, чертежам,
видам хранящимся в музее императорского Одесского
общества истории и древностей [Catalogue of maps, plans,
drawings, postcards preserved at the Museum of the Imperial
Odessa Society of History and Antiquities], Odessa, 1881, p. 8,
no. 96.
25
Ibidem, p. 2-3, no. 17, 24, 26-27, 34-37, 39-40.
26
Каталог карт, планов, чертежей, рисунков, хранящихся
в Музее Императорского Одесского общества истории и
древностей [Catalogue of maps, plans, sketches, drawings preser-
ved at the Museum of the Imperial Odessa Society of History and
Antiquities], drafted by A.L.B.D., Odessa, 1888, p. 21, no. 57.
20
greșit în anul 180026. Alături de acesta, catalogul online
înregistrează alte documente topografice și cartografice,
majoritatea necunoscute specialiștilor români27.
Planul Iașilor de la Biblioteca Națională a Ucrainei
reprezintă una dintre versiunile setului de planuri care
au la bază ridicarea topografică făcută de ruși în 1769,
când au intrat în oraș. Deși această versiune nu are
dată, compararea sa cu o formă datată adusă în copie
de Gheorghe Ungureanu și aflată în colecția de planuri
a Arhivelor Naționale, filiala Iași, ne arată că este vorba
de același plan28. Dacă în copia de la Iași avem o redare
a felului în care au fost instalate trupele în oraș cu ocazia
acestei ocupații, în versiunea de la Kiev este prezentat
orașul cu principalele sale monumente, curtea, bisericile
și mănăstirile. După cum vom vedea mai jos, la alt set
de planuri, din anii 1771-1772, care are cel puțin două
versiuni, una descriptivă și alta militară, constatăm că,
practic, rușii căutau să întocmească la acea vreme pentru
centrele mai importante pe care le ocupau planuri cu mai
multe scopuri, pentru mai buna cunoaștere din punct de
vedere militar și administrativ a teritoriului ocupat.
Față de versiunea pe care o deținem la Iași, care
este în copie alb-negru, planul de la Kiev este color, de
bună calitate, cu numeroase și utile detalii. Cu nuanța
roz – deci construcții de piatră – sunt trecute majoritatea
bisericilor și mănăstirilor din oraș, în timp ce, cu crem,
apar zonele dominate de lemn ca material de construcție.
Legenda este bogată și trimite spre diversele repere
marcate pe plan. În interiorul orașului, pe Ulița Mare este
reprezentată mănăstirea Trei Ierarhi (L în legendă), urmată
de Mitropolie (M), plasată însă în incinta ei originală,
mai în interior față de uliță, confirmând evoluția curții
acesteia; în legendă se precizează: „[mănăstirea] Sfântului
26
Biblioteca Națională a Ucrainei, Departamentul cartografic,
Д18(4РУМ)2г, nr. 17369, 47x71 cm, online: http://irbis-nbuv.
gov.ua/cgi-bin/irbis_sk/cgiirbis_64.exe?Z21ID=&I21DBN = K
A RT M & P 2 1 D B N = K A RT M & S 2 1 S T N = 1 &
S -21REF=10&S21FMT=fullwebr&C21COM=S&S21CN R =
2 0 & S 2 1 P 0 1 = 0 & S 2 1 P 0 2 = 0 & S 2 1 P 0 3 = -G
RR=&S21COLORTERMS=0&S21STR=4
-%D0%A0%D0%A3%D0%9C%24 [24.05.2019].
27
L. Rădvan, M.A. Ciobanu, Noi planuri ale orașului și cetății Brăilei,
în vol. Miscellanea Historica et Archaeologica in honorem Professoris
Ionel Cândea septuagenarii, ed. de Costin Croitoru, București-Brăila,
Editura Academiei Române-Editura Istros, 2019, p. 363-383.
28
ANI, Planuri și hărți, nr. 1131; original la RGVIA, F. 846, op. 16,
d. 2067.
plan of Iași, wrongly dated 180027. In addition, the online
catalogue records other topographic and cartographic do-
cuments, most of them unknown by Romanian experts28.
The city plan of Iași from the National Library of
Ukraine represents one of the versions of the set of plans
based on which the Russians carried out their topographi-
cal mapping in 1769, when they entered the city. Although
this version is not dated, its comparison with a previous
form, provided in copy by Gheorghe Ungureanu, preser-
ved in the plans collection of Iași National Archives, indi-
cates the fact that the plan is identical29. If the copy from
Iași is a rendering of the manner in which the troops settled
in the city during the Russian occupation, the Kiev versi-
on presents the city with its main monuments, churches,
monasteries and the princely palace. As further noted, in
the case of another set of plans made between 1771-1772,
which has at least two versions, a descriptive and a military
one, we see that, in the case of the most important centres
conquered, the Russians were practically interested in draf-
ting plans for an overall proper military and administrative
comprehension of the occupied land.
In comparison with the version from Iași archive,
which is a black and white copy, the plan from Kiev is in
good quality colour, with many useful details. Most of the
churches and monasteries in the city are marked pink – to
describe stone constructions – whilst the buildings made
prevailingly of wood are cream-coloured. The legend is
substantial and makes references to various landmarks of
the plan. Inside the city there is the Monastery of Trei Ie-
rarhi (L in the legend), located on Ulița Mare, followed by
the Metropolitan church (M), placed in its original enclo-
sure, a little away from the main road, confirming the de-
27
National Library of Ukraine, Cartographic Division,
Д18(4РУМ)2г, no. 17369, 47x71 cm, online: http://irbis-nbuv.
gov.ua/cgi-bin/irbis_sk/cgiirbis_64.exe?Z21ID=&I21DBN = K
A RT M & P 2 1 D B N = K A RT M & S 2 1 S T N = 1 &
S -21REF=10&S21FMT=fullwebr&C21COM=S&S21CN R =
2 0 & S 2 1 P 0 1 = 0 & S 2 1 P 0 2 = 0 & S 2 1 P 0 3 = -G
RR=&S21COLORTERMS=0&S21STR=4
-%D0%A0%D0%A3%D0%9C%24 [24.05.2019].
28
L. Rădvan, M.A. Ciobanu, Noi planuri ale orașului și cetății Brăilei
[New plans of the town and fortress of Brăila], in vol. Miscellanea
Historica et Archaeologica in honorem Professoris Ionel Cândea sep-
tuagenarii, edited by Costin Croitoru, Bucharest-Brăila, Editura
Academiei Române-Editura Istros, 2019, p. 363-383.
29
ANI, Plans and maps, no. 1131; the original kept at RGVIA, F.
846, op. 16, d. 2067.

4. Planul orașului Iași
din Moldova, ocupat de Armatele
Rusești la 26 septembrie 1769,
în care acum, în anul [1]770,
a fost amplasat
Cartierul General.
Alcătuit la 2 mai 1771
RGVIA, F. 464, op. 1, d. 28
Investigațiile în fonduri mai puțin cercetate, de data
aceasta de la RGVIA, fondul 464, au permis descoperirea
unei alte versiuni a planului discutat mai sus, ridicat la
bază în 1769, de o calitate grafică superioară. S-a păstrat
și data încheierii acestui document cartografic: 2 mai
177140. Putem considera acest plan ca fiind versiunea
finală a ridicării topografice din toamna anului 1769, iar
în acest sens avem ca argumente reprezentarea identică a
străzilor și diferitelor zone din oraș, dar și forma grafică
excepțională.
Dacă planul de la Kiev pare să fi reprezentat
o versiune de lucru, în care au fost notate toate datele
înregistrate până la acel moment despre oraș, în această
formă ulterioară inginerii din sala cartografică au dorit
să redea într-o hartă finală și curată orașul și principalele
sale monumente. Față de planul discutat mai sus, acesta
surprinde mai bine bisericile și mănăstirile din oraș și
împrejurimi. De asemenea, curtea este schițată mai bine,
la fel cum lăcașurile de la Golia și Sf. Spiridon au incintele
mai fidel trasate, fiind redate și turnurile de colț. Dacă în
planul de la Kiev mănăstirea Sf. Vineri nu avea figurată
nici un fel de incintă, aici acest lucru este îndreptat.
Diferite sunt și redările pantelor dealurilor din vecinătatea
orașului, la fel cum în plus față de mănăstirile Galata,
Frumoasa și Cetățuia pe acest plan este cuprins încă un
40
Ulterior, am descoperit o copie a acestui plan în alt fond: RGVIA,
F. 349, op. 51, d. 256 (notat chiar de autorii documentului ca
drept копия – copie). În același fond, d. 326, f. 2, am mai identi-
ficat un plan al orașului Iași, datat 2 mai 1772. Este însă o schiță
în creion extrem de mediocră – rezultatul unei încercări nereușite.
25
4. The city plan of the Moldavian
capital, Iași, occupied by the
Russian Army on September
26th 1769, currently, in [1]770,
the location of the General
Headquarters.
Compiled on May 2nd 1771
RGVIA, F. 464, op. 1, d. 28
The research carried out in less frequently exami-
ned funds – this time belonging to RGVIA, Fund 464
– enabled the discovery of another version of the afore-
mentioned survey, performed in 1769, the result of whi-
ch is a high-quality graphic plan. The completion date of
this cartographic document was May 2nd 177141. We can
consider this plan as the final version of the topographic
survey finalized in the fall season of 1769; to that extent,
our substantiation is the identical representation of the
streets and various city areas, along with the exceptional
graphics of the document.
If the Kiev plan seems to have represented a work-
in-progress, comprising the data regarding the city recor-
ded up to that moment, in this version, the engineers
sought to render a final, accurate map of the city and its
key monuments. In comparison with the aforesaid plan,
this one is a more faithful rendering of the churches and
monasteries from the city and its surroundings. The prin-
cely palace is better and more accurately sketched, and so
are the monasteries Golia and Saint Spiridon, with their
corner towers. If the Kiev plan had left out the precinct
of St. Vineri Monastery, in this document the mistake
was corrected. The images of the hill slopes surrounding
the town are also different and there is another monas-
41
We subsequently came across another copy of the plan, in a dis-
tinct fund, namely: RGVIA, F. 349, op. 51, d. 256 (mentioned by
the very authors of the documents as a копия – copy). The same
fund, d. 326, f. 2, includes a plan of Iași dated May 2nd 1772, but
this is a terribly mediocre pencil sketch, obviously, the result of a
miss trial.
26
lăcaș mănăstiresc, numit „mănăstirea Maicii Domnului”.
La prima vedere, gândul ne-a dus la mănăstirea Socola,
însă aceasta are un alt hram, Schimbarea la față, prin
urmare singura variantă de identificare rămasă valabilă
este schitul zis azi „al lui Tărâță”, fosta Sihăstrie de la
Pietrărie sau schitul Cetate. Deși hramul inițial al acestui
schit a fost Buna Vestire, mitropolitul Iacob Putneanul
(1750-1760) i-ar fi adăugat și hramul Adormirii Maicii
Domnului41, ceea ce explică numele de pe plan. Interesul
rușilor credem că are legătură cu funcționarea aici a
unui lazaret pentru ciumați, înființat printr-o hotărâre
din 1760-1761 a lui Ioan Theodor Calimah, care a pus
lăcașul sub ascultarea mănăstirii „Sf. Spiridon”42.
Legenda acestui plan, ruptă într-un colț, este dintre
cele mai sumare, având doar șase puncte: curtea (numită
замок, „castel”) – A; palatul domnesc de la curte, la care
se notează că găzduia la acel moment „magaziile” – B;
mănăstirile îndepărtate (Cetățuia) în care se precizează că
s-au amenajat подмостки (platforme din lemn pentru
tunuri43) în locul unui валганкоп44 – C; mănăstirea Sf.
Spiridon, în care se făcuse tot un подмостки și baterii
de artilerie, aici fiind notat și „spitalul principal” – D;
mănăstirea Trei Ierarhi, „în care se află moaștele marii
mucenițe [Parascheva]”45 – E; Mitropolia46 și „casa
mitropolitului” – F. O altă deosebire față de planul aflat
azi la Kiev ține de reprezentarea drumurilor ce ieșeau din
oraș: cele două figurate spre sud apar ca ducând, ambele,
spre Galați, iar cel dinspre nord nu mai este trecut ca
mergând la Botoșani, ci la Hotin. Li se adaugă două căi
noi, una de-a lungul Bahluiului, spre răsărit, la „grădini
cu vie” (Grădinari), o alta prin Tătărași. Podul Roș apare
41
Documente Iași, IV, p. 125, nr. 177; VII, p. 509, nr. 384.
42
Ibidem, VI, p. 269, nr. 314.
43
Pentru acest termen, cf. Словарь русского языка XVIII века
[Dicționarul limbii ruse din sec. XVIII], ed. XX, Планета –
Подняться [Planetă – A urca], redactori responsabili Z.M. Petro-
va și A.A. Alekseev, Sankt-Petersburg, Nauka, 2013, p. 12, vocea
платформа.
44
Probabil wallgang, partea interioară a unui val, locul unde sunt am-
plasate tunurile, cf. ibidem, ed. II, Безпристрастный – Вейэр
[Imparțial – Weyer], redactor responsabil Ju.S. Sorokin, Lenin-
grad, Nauka, 1985, p. 206, vocea валганг.
45
Planul analizat aici de noi este parțial rupt în dreptul legendei;
completarea se face după copia sa: RGVIA, F. 349, op. 51, d. 256.
46
Pe copia planului aflată la RGVIA apare trecut: „mănăstirea și casa
mitropolitului” (ibidem).
tic compound, called the Monastery of the Virgin Mary,
added to the other monasteries – Galata, Frumoasa and
Cetățuia. At first sight, we thought this compound re-
ferred to Socola, but this monastery is dedicated to the
Transfiguration, hence the sole identification option left
valid is Tărâță’s skete, the former Pietrărie Hermitage or
the Cetate Skete. Although the initial patronage of this
skete was the Annunciation, metropolitan bishop Iacob
Putneanul (1750-1760) added the Assumption of Vir-
gin Mary42, which explains the name on the plan. The
Russians were interested in this worship place because it
contained a plague infirmary, set up as a result of a reso-
lution passed in 1760-1761 by Ioan Theodor Calimah,
who placed the skete under the subordination of Saint
Spiridon Monastery”43.
The plan legend, of which one corner is torn, is
extremely brief – just a six-item enumeration: the court
(called zamok, “castle”) – A; the princely palace, noted
as temporarily sheltering the “storage rooms” – B; the
remote monasteries (Cetățuia) with podmoski (timber
platforms for holding cannons44) erected instead of val-
gankop45 – C; the Monastery of Saint Spiridon, including
a podmoski and several artillery batteries, along with “the
main hospital” – D; The Monastery of Trei Ierarhi, “hol-
ding the relics of the Holy Martyr Parascheva”46 – E; the
Metropolitan church47 and the “Metropolitan bishop’s
house” – F.
Another distinctive feature from the plan preser-
ved in Kiev is that the roads exiting the city are represen-
ted in a different manner: the two roads at the southern
edge of the town both head to Galați, while the northern
42
Documente Iași, IV, p. 125, no. 177; VII, p. 509, no. 384.
43
Ibidem, VI, p. 269, no. 314.
44
For this term, please refer to Словарь русского языка XVIII века
[The Dictionary of Russian Language from the 18th century], ed.
XX, Планета – Подняться [Planet – to climb], coordinating
editors Z.M. Petrova and A.A. Alekseev, Sankt-Petersburg, Nauka,
2013, p. 12, platforma.
45
Probably wallgang, the interior side of an entrenchment – the layout
of artillery cannons, as per ibidem, ed. II, Безпристрастный –
Вейэр [Impartial – Weyer], coordinating editor Ju.S. Sorokin, Le-
ningrad, Nauka, 1985, p. 206, valgang.
46
The plan analysed herein has a partially torn legend; the additions
were made based on the copy: RGVIA, F. 349, op. 51, d. 256.
47
The copy of the plan within the RGVIA fund reads: “the Monas-
tery and the Metropolitan’s house” (ibidem).

mai clar, fiind desenat mai mare față de celelalte poduri
de pe plan.
27
road represents the way to Hotin, instead of Botoșani. In
addition, there are two new roads, one along the River
Bahlui, heading east, towards “vineyard gardens” (Gră-
dinari), the other, crossing through Tătărași. Podul Roș
is quite clearly drawn, wider and bigger than the other
bridges depicted.
28
5. Planul orașului Iași
[1771-1772]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 522
Acest plan reprezintă o primă versiune dintr-un set
de trei planuri ridicate de topografii ruși în 1771-1772,
se află tot la RGVIA și cuprinde câteva elemente care au
ajutat semnificativ la datarea acestor documente. Având
nr. 522 în inventarul fondului 438 de la Arhivele din
Moscova, nu conține vreo dată anume, în inventarul rus
fiind trecută mențiunea „sfârșitul secolului al XVIII-lea”.
Față de celelalte două planuri, ce vor fi discutate imediat
mai jos, diferențele sunt minore, acesta fiind așezat pe
direcția nord-sud. Planul figurează dispunerea în oraș
a trupelor ruse. Cartierul general luase în subordine o
zonă (litera a pe plan), care coincidea în mare cu partea
centrală a terasei orașului, delimitată de mănăstirea
Golia, Podul Hagioaiei, Ulița Măjilor, biserica Sfântul
Ioan, coborând spre Râpa Pevețoaiei, pe o latură a căreia
se afla comisia proviziilor, apoi pe Ulița Mare, parțial pe
Podul Vechi și Ulița Sfânta Vineri, până în Ulița și Târgul
Făinei. Regimentul Конвой, de cazaci (b), a fost lăsat în
vale de curte, între Podul Lung și Ulița de pe Iaz, de la
vamă până la Podul Roș. Regimentul Гранодерский,
de grenadieri (c), ocupa colțul dinspre Cizmărie al
Târgului de Jos, cu mănăstirile Barnovschi și Zlataust,
până dincolo de Cacaina, incluzând Tătărașii, în timp ce
regimentul Куринский, de infanterie (d), primise o parte
din zona de la nord de Podul Hagioaiei, inclusiv Târgul
Făinii și mahalaua de dincolo de Podul Meserciilor.
Artileria avea aproape toată Muntenimea, în zona sa
intrând și Ulița Sârbească, iar Новгородский полк, de
cavalerie (f ), i-a fost lăsat spațiul periferic al orașului, cu
mahalalele Calicilor, Feredeiele, Broștenii (inclusiv partea
de dincolo de Podul Roș), dar și spațiul din fața curții
domnești, până în Cizmărie. Legenda hărții continuă cu
indicarea sediilor a 16 ofițeri de rang înalt (literele g-w),
însă, din păcate, planul nu conține și plasarea acestora
în oraș. Nu putem decât presupune că cele 14 clădiri
figurate cu roșu pe plan reprezintă aceste sedii, cărora li
se adaugă două zone din oraș, numite комисариатская
коммисия [comisariatul] și инженерная команда
5. The city plan of Iași
[1771-1772]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 522
This plan, which represents a rough version of a set
of three surveys carried out by the Russian topographers
between 1771 and 1772, is included in the RGVIA funds
and comprises several elements that have significantly he-
lped us determine the correct date of these documents.
Numbered 522 in the inventory of Fund 438 belonging
to the Moscow Archives, the plan is not dated, but the
Russian inventory places it towards “the end of the 18th
century”. Upon comparing this plan with the two that
we will discuss below, we have distinguished only minor
differences; this particular plan is laid out on the nor-
th-south axis and features the settlement of the Russian
troops. The General Headquarters had taken under its
subordination an area (letter a on the plan) which coin-
cided to a great extent with the central part of the city
landscape, bordered by Golia Monastery, Podul Hagioa-
iei, Ulița Măjilor, the church of St. Ioan, Pevețoaiei Ra-
vine – with the Supplies Committee on one side, Ulița
Mare, part of Podul Vechi and Ulița St. Vineri, up to Uli-
ța and Târgul Făinei (the Flour Street and Market). The
Konvoy Regiment, of Cossacks (b), settled close to the co-
urt, between the Podul Lung (the Long Street) and Ulița
de pe Iaz (the Street on the Pond), from the Customs up
to Podul Roș. Granoderskij – the Grenadiers Regiment
(c) – occupied the corner from Ulița Cizmăriei a Târgului
de Jos, including Barnovschi and Zlataust Monasteries,
up to Cacaina and beyond, including Tătărași, whilst the
Kurinskij – the Infantry regiment (d) – had been assigned
to the northern region of Podul Hagioaiei, including the
Târgul Făinii (the Flour Market) and the suburbs across
Meserciilor Bridge. The Artillery covered almost the entire
Muntenime area, including Ulița Sârbească (the Serbian
Street) and polk Novgorodskij – the Cavalry (f ) – was as-
signed to the outskirts of the city, including Calicilor, Fe-
redeie and Broșteni slums (and the regions beyond Podul
Roș), but also the space in front of the princely palace, up
to Cizmărie.

[comanda inginerilor]. Interesant este că după numele
„domnului” general-locotenent Stupișin, este trecut un
„general austriac”, nenumit, cărora li se adaugă următorii
ofițeri superiori: general-maiorii Unghern, Korsakov,
cnejii Dolgorukij, Righelman (cu precizarea inginer),
Gudovici, Milisino (de artilerie), Turghenev; generalii de
brigadă Muromțov (Muromțev), Volkov, Svinin; coloneii
sau locotenent-coloneii Voronțov, Razumov, Kulbars și
Aduevskij.
O privire atentă a planului din 1769 aflat din anii
‘60 în Arhivele Naționale din Iași47 relevă faptul că pe
acel document nu numai că sunt reprezentate aceleași
unități, dar acestea ocupă aceleași zone din oraș: cartierul
general preluase centrul, cu proviantul tot lângă Râpa
Pevețoaiei, Конвой se afla sub palat, Гранодерский
în sud-vestul orașului, Куринский dincolo de Golia,
Artileria în Copou, iar Новгородский ocupa pantele
dinspre Bahlui. Concluzia firească este și datarea planului
pe care îl discutăm acum trebuie redusă la perioada
ocupației rusești din anii 1769-1774. Stabilirea precisă a
datei ridicării planurilor presupune o scurtă incursiune în
istoria acestui război ruso-turc.
Conflictul a pornit de la neînțelegerile dintre
Imperiul Otoman și Rusia, care au condus spre inevitabila
declarare a războiului, inițiativa aparținând turcilor (25
septembrie 1768)48, pentru ca declarația de răspuns a
rușilor să vină la 18 noiembrie. Pentru început, armata
I-a rusă, condusă de Aleksandr Mihailovici Golițin, s-a
îndreptat, prin Polonia, spre Hotin, la 18 aprilie 1769 rușii
ajungând sub zidurile cetății49. După preluarea conducerii
armatei de către contele Petru A. Rumianțev și cucerirea
Hotinului50, generalul Johann-Martin von Elmpt s-a
47
ANI, Planuri și hărți, nr. 1131.
48
E.I. Druzhinina, Кючук­Кайнарджийский мир 1774 года
[Pacea de la Kuciuk-Kainargi din anul 1774], Moscova, 1955, p.
90.
49
V.K. Sudravskij, История Лейб­гвардии гренадерского полка
1756-1906 гг. [Istoria Leib-gărzii regimentului de grenadieri anii
1756-1906], tom I, 1756-1801 гг. [Anii 1756-1801], Sankt-Pe-
tersburg, 1906, p. 140.
50
Журнал военных действий армий ее императорского
величества 1769 года [Jurnalul acțiunilor militare ale Arma-
tei Înălțimii Sale Imperiale din anul 1769], Sankt-Petersburg,
1772, f. p.; D.P. Buturlin, Картина войн России с Турцией в
царствования императрицы Екатерины II и императора
Александра I [Tabloul războaielor Rusiei cu Turcia în domniile
împărătesei Ecaterina a II-a și împăratului Alexandru I], partea I,
29
The map legend continues with the indication of
the lodgings of 16 high-rank officers (letters g-w), but,
unfortunately, the plans does not contain their locations.
We can only assume the 14 buildings marked red pertain
to the lodgings; in addition, there are two areas, called ko-
misariatskaja kommisija [The Commissary commission]
and inzhenernaja komanda [The Engineering Command
Centre]. It is interesting to observe that the wording “an
Austrian general” (nameless) is written down after the
name of Lieutenant – General Stupishin, followed by
the names of several other high-ranking officers: Ma-
jor-Generals Ungern and Korsakov, Princes Dolgorukij,
Rigelman (engineers), Gudovich, Milisino (Artillery) and
Turgenev; Brigadier Generals Muromcov (Muromcev),
Volkov and Svinin; Colonels or Liutenant-Colonels Vo-
roncov, Razumov, Kulbars and Aduevskij.
A more thorough assessment of the 1769 plan, whi-
ch has been preserved in copy at the Iași National Archi-
ves ever since 196048, reveals the fact the document does
not only present the same units, but that they have the
same layout throughout the city: the General Headqu-
arters had taken over the city centre, with the Supplies
Building placed near the Pevețoaiei Ravine, the Konvoy
was close to the palace, the Granoderskij in the south-west
part of the town, Kurinskij beyond Golia, the Artillery in
Copou and Novgorodskij occupied the hills close to Ba-
hlui. The obvious conclusion is that the date of this par-
ticular plan must be limited to the period of the Russian
occupation, namely, 1769-1774. The exact setting of the
moment when the mapping took place involves a brief
exploration of the history of the Ottoman-Russian war.
The conflict started from the misunderstandings
between the two empires, which led to the inevitable de-
claration of war, initiated by the Ottomans, on September
25th 176849, and continued by the Russian response, on
November 18th. In the beginning, the First Russian Army,
led by Aleksandr Mihailovich Golicin headed to Hotin,
through Poland; on April 18th 1769, the Russians reached
the fortress of Hotin50. After Count Pjotr A. Rumjancev
48
ANI, Plans and maps, no. 1131.
49
E.I. Druzhinina, Кючук­Кайнарджийский мир 1774 года [The
Peace Treaty of Kuciuk-Kainargi, 1774], Moscow, 1955, p. 90.
50
V.K. Sudravskij, История Лейб­гвардии гренадерского полка
1756-1906 гг. [The History of the Lifeguard Grenadiers Regi-
ment, between 1756 and 1906], tome I, 1756-1801 гг. [Years

6. Planul orașului Iași
cu arătarea situaţției
înconjurătoare pe 300 stânjeni
[1771-1772]
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 326, f. 3
S-a păstrat și o a doua versiune din setul ridicat în
1771-1772. După cum l-au gândit cei care l-au desenat,
documentul trebuie așezat în picioare pe direcția vest-est
(eronat trecută ca nord-sud pe plan), în timp ce planurile
din setul anterior au perspectivă sud-nord. Planul este
color, pe lângă bisericile și mănăstirile din oraș, ridicate
din piatră, figurând și câteva case, pe care le bănuim a fi ale
unor boieri de seamă. Din păcate, clădirile din incintele
de la curte, Trei Ierarhi, Mitropolie sau Golia sunt schițate
sumar (cu excepția ansamblului de la Sf. Spiridon), la un
nivel de detaliu inferior altor planuri pe care le discutam
aici. Din legendă – artistic desenată – și plasarea pe plan
reiese că sunt reținute aceleași erori cuprinse în planul
din 1769 de la Kiev: apar cele două biserici Sf. Athanasie
(una fiind Sf. Theodori), litera M pentru Barnovschi este
trecută de două ori (și pentru Bărboi), la fel cum întâlnim
o biserică a Înălțării, greu de identificat. Totuși, sunt și
corecturi, precum la biserica Sf. Ioan Zlataust, notată
corect pe plan și în legendă, la fel la biserica Dancu, cu
hramul Sf. Mihail. Este deci evident că topografii ruși au
folosit datele înregistrate imediat după ocupație, cu unele
îndreptări.
Ca detalii interesante, planul surprinde spații
deschise comerciale în centrul Târgului Vechi, în
preajma bisericilor Sf. Vineri, Barnovschi și Zlataust. De
asemenea, sunt figurate altfel față de planul din 1769
incintele mănăstirilor din afara Iașilor, de la Galata,
Frumoasa și Cetățuia, cu clădirile din interior desenate
în mod diferit. Și drumurile din partea de sud a orașului
apar în alt mod, fiind notate căile spre Țuțora și Fălciu,
cele (două) spre satul Cucuteni, alături de drumurile
dinspre nord și apus spre Ștefănești și Hotin, Botoșani,
respectiv Botoșani și Hotin, Hârlău și Botoșani, Târgu
Frumos și Roman, dar și un drum separat spre Roman.
Cursul Bahluiului este surprins împreună cu pâraiele care
35
6. The city plan of Iași,
including its surroundings,
covering 300 sazhen
[1771-1772]
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 326, f. 3
There is a second version of the surveys carried
out in 1771-1772. According to the engineers’ design,
the document must be placed standing on the west-east
direction (erroneously marked north-south on the plan),
unlike the plans included in the previous set, the perspec-
tive of which was south-north. The plan is in colour and
contains stone-built churches and monasteries, as well as
a few houses belonging to some important boyars. Un-
fortunately, the buildings from the court precincts, Trei
Ierarhi, the Metropolitan church or Golia are only briefly
sketched (except for the monastic compound from Saint
Spiridon), with fewer details than the ones rendered in
the plans discussed herein. Based on the legend – which
is artistically drawn – and the layout, we can infer the
recurrence of the same errors contained by the 1769 Kiev
plan: there are two Churches of St. Athanasie marked
down (one being St. Theodori), the letter M for Barno-
vschi is written twice (for Bărboi, as well), and there is
a Church of the Ascension which cannot be identified.
Still, some amendments had been made, for example, in
the case of St. Ioan Zlataust, marked correctly on the plan
and the legend, and of Dancu, dedicated to the Patron
Saint Mihail. It is obvious the Russian topographers used
the data recorded promptly after the occupation, with
some corrections.
The plan includes noteworthy details, such as the
trade shops from Târgul Vechi, around the monasteries of
Barnovschi, St. Vineri and Zlataust. Moreover, the con-
structions of the monasteries outside Iași (Galata, Fru-
moasa and Cetățuia) differ from the 1769 plan, to the
extent that the interior buildings are drawn in a distinc-
tive manner.
The roads from the southern part of the city are
also marked otherwise, in that there are references regar-
ding the roads to Țuțora and Fălciu, the (two) roads to
36
izvorau de sub oraș, în special în mahalaua Feredeielor.
Se observă și reproducerea fragmentară a zăgazurilor
artificiale ridicate pe valea Nicolinei pentru a bara calea
apelor ce veneau spre Bahlui, în spatele cărora s-au aflat
mari iazuri amenajate de Gheorghe Duca sau Grigore II
Ghica și care nu se văd pe planul de la Kiev. Două clădiri,
fragmente ale palatului lui Ghica de la Frumoasa, apar
la mică distanță de mănăstirea Frumoasa. De asemenea,
sunt figurate movila de la Belvedere și o clădire în zona
Crucii lui Ferenț. Planul este semnat de ofițerul inginer
Aleksandr Musin-Pușkin.
Cucuteni village, the northern and western routes to Ște-
fănești and Hotin, Botoșani, respectively, Botoșani and
Hotin, Hârlău and Botoșani, Târgu Frumos and Roman,
but also a separate path to Roman. The River Bahlui is
featured together with the smaller rivers springing from
underneath the city, especially from the Feredeie slum.
We notice the fragmentary rendering of the artificial
dams raised in Nicolina valley, in order to retain the wa-
ters flowing towards Bahlui, behind which wide ponds
existed from the reigns of Gheorghe Duca or Grigore
Ghica the Second, and which are missing from the Kiev
plan. Two buildings, fragments of Ghica’s palace in Fru-
moasa, are portrayed close to the Monastery bearing the
same name. The plan also shows Belvedere Hill and one
building situated near Crucea lui Ferenț and bears the
signature of engineer Officer Aleksandr Musin- Pushkin.

7. Planul orașului Iași
cu arătarea situaţției
înconjurătoare [1771-1772]
RGVIA, F. 846, op. 16, d. 2436
Acest plan reprezintă, potrivit notației de sub
legendă, o copie a celui de mai sus, făcută de conductorul
Petru Fjodorov. Avem știință de mai multă vreme de acest
document, pentru că reprezintă originalul planului adus
în copie alb-negru în 1961 de Gheorghe Ungureanu la
Arhivele Naționale, filiala Iași, care, la vremea respectivă,
a fost datat ca fiind din 179072.
Ca diferență, planul de față are legendă dispusă
invers, astfel că, pentru a fi privit, documentul trebuie
așezat pe direcția est-vest (eronat trecută ca sud-nord pe
plan). La o comparare cu planul anterior, se vede că este
puțin mai stângaci făcut, unele diferențe minore fiind
sesizabile la desenarea clădirilor din diferitele incinte
mănăstirești din oraș sau din apropiere. Intrările la curte,
Mitropolie și Sf. Spiridon nici nu au mai fost desenate.
Legenda, deși desenată diferit și grupată în trei segmente,
este absolut identică. Drumurile sunt aceleași, fără unul
dintre drumurile „spre satul Cucuteni”. Zona Crucii lui
Ferenț nu mai este figurată.
72
ANI, Planuri și hărți, nr. 1132.
37
7. The city plan of Iași
and its surroundings
[1771-1772]
RGVIA, F. 846, op. 16, d. 2436
This plan represents, according to the annotati-
on beneath the legend, a copy of the mapping above,
compiled by lead engineer Pjotr Fjodorov. We have had
knowledge of this document for some time, because it
represents the original of the black-and-white copy brou-
ght by Gheorghe Ungureanu to Iași National Archives in
1961; at that moment, the plan was dated 179073.
As a distinctive feature, the current plan has a bac-
kwards-laid legend, so, in order to view it properly, the
sheet must be situated in the east-west direction (wrongly
inserted as south-north on the plan). Upon comparing it
to the previous plan, one notices it is less skilfully desig-
ned, with minor differences in the drawing of the buil-
dings located inside various monastic compounds from
Iași or its surroundings. The entrance gates of the palace,
the Metropolitan church and Saint Spiridon are missing
altogether. The legend, although differently sketched and
divided into three segments, is absolutely identical. The
roads are similar, except for one of the routes leading to
“Cucuteni village”. Crucea lui Ferenț area is not marked
down.
73
ANI, Plans and maps, no. 1132.
38
8. Planul castelului din Iași
[1769-1772]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 924
De o deosebită importanță este descoperirea unui
plan la scară mare al curții domnești, care ne permite să
înțelegem structura acestui vechi ansamblu la nivel de
detaliu. În anul 1954, la doar doi ani de la inventarierea
fondului nr. 438 de la Arhiva Militar-Istorică din
Moscova, a fost inclus și un astfel de plan, datat în
secolul al XVIII-lea, și măsurând 43x61 cm. La noua
sa inventariere a primit numărul 92473. Nu știm fondul
primar din care provine acest document topografic, dar
cu siguranță a aparținut acestui depozit arhivistic încă
de la crearea sa, fapt confirmat de legenda ștampilei
Arhivei Hărților, aplicată în vremea Imperiului Rus
înainte de revoluția bolșevică, și de cota 17830 pe care
a avut-o inițial, când s-a aflat într-un fond necunoscut
nouă. La fel ca planul fortificării Iașilor din 1739, acest
plan prezintă o particularitate: este redactat în limba
germană. Poartă titlul de Plan vom Schloss in Jassij, are
scara în fadeni74 și cuprinde ansamblul curții și biserica
Sf. Nicolae Domnesc.
Planul permite pentru prima dată specialiștilor să
identifice traseul precis al zidului curții, vizibil doar la
scară mică în planurile cunoscute până acum. Având un
traseu neregulat și ținând cont de topografia terenului,
zidul străjuia o suprafață interioară de aproape 38.000
mp75, cu un turn mare la poarta principală. Topografii
73
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 924. Într-un fond necercetat anterior, am
descoperit o copie a acestui plan realizată în anii ‘30 ai secolului al
XIX-lea (RGVIA, F. 349, op. 51, d. 483).
74
Veche unitate de măsură a lungimii din spațiul german, 1 faden
fiind egal cu șase picioare, 1.89 metri (vezi Энциклопедический
словарь Брокгауза и Ефрона [Dicționarul enciclopedic al lui
Brockhaus și Efron], tom XXXV (69), Усинский пограничный
округ – Фенол [Districtul de frontieră Usinskij – Fenol], San-
kt-Petersburg, 1902, p. 230, vocea  фаден, online: https://runi-
vers.ru/lib/book3182/10200 [21.05.2019].
75
Luând drept bază doar faden-ul, curtea ar măsura cca. 24.900 mp,
însă proiecția planului, în urma comparării cu situația topogra-
fică actuală, prezintă unele erori, datorate cunoștințelor limitate
din epocă. Prin georeferențiere și suprapunere pe planul de azi
obținem o suprafață reală semnificativ mai mare a curții, de cca.
8. The plan of the castle in Iași
[1769-1772]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 924
The discovery of a large-scale plan of the prince-
ly palace is of tremendous importance, as it allows us
to understand the structure of this old construction in
great detail. In 1954, only two years after the inventory
of Fund 438 from the Russian State Military-Historical
Archive was made, a plan dating back to the 18th century
and measuring 43x61cm was added. Upon its re-evalua-
tion, the item was given number 92474. We do not know
which primary fund included this document, but it is
certain it belonged to this archive ever since its creation,
fact confirmed by the legend of the Maps Archive seal,
applied during the period of the Russian Empire, prior to
the Revolution, and by the initial number 17,830, when
it belonged to an unknown fund. Like the plan for the
fortification of Iași from 1739, the particularity of this
document resides in the fact it is written in German and
bears the title Plan vom Schloss in Jassij; the scale is in fa-
deni75 and it covers the palace compound and St. Nicolae
Domnesc Church.
This plan enables the experts to identify the precise
layout of the court wall, visible only at small scale in the
maps known until now. Having an irregular outline and
considering the land topography, the wall surrounded an
interior surface of almost 38,000 sqm76 and had an am-
74
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 924. We discovered a copy of this plan,
made in the 1830s, in a fund which had not previously been inves-
tigated (RGVIA, F. 349, op. 51, d. 483).
75
Former length unit measure used on German territories, 1 fa-
den equalling 6 feet or 1,89 m (please see Энциклопедический
словарь Брокгауза и Ефрона [The encyclopaedic dictio-
nary of Brockhaus and Efron], tome XXXV (69), Усинский
пограничный округ – Фенол [Border district Usinskij – Phenol],
Sankt-Petersburg, 1902, p. 230, faden, online: https://runivers.ru/
lib/book3182/10200 [21.05.2019].
76
Considering the faden as a reference measurement unit, the cour-
tyard covered almost 24,900 sqm, but the projection of the plan
contains several errors, disclosed based on the comparison with the
current topographic survey; these mistakes were made as a result
of the limited knowledge engineers had during those times. We
obtain a significantly wider surface of the courtyard by georefe-

care au ridicat planul curții au văzut turnul ridicat de
Grigore II Ghica, cel care a instalat aici un orologiu
„ca să bată orele și să se audă în tot Iașul”76. Nu știm
dacă Ghica a fost cel care a dotat poarta și cu un rând
de chei, însă știm sigur că acestea existau: în toamna
anului 1739 când feldmareșalul Münnich a intrat în
oraș, mitropolitul și marii boieri rămași în Iași i-au
înmânat aceste chei, după cum a notat Neculce și după
cum a rămas înregistrat într-un izvod al veșmintelor
și odoarelor bisericii domnești de la curte din 174177.
Un alt turn, circular, cu acces prin scară exterioară
adosată zidului, este vizibil într-un colț dinspre Ulița
Gunoiului, viitoarea stradă Palat. Acesta trebuie să fie
turnul demolat în 1834, pe care îl evocă cu tristețe
Mihail Kogălniceanu78. Alte două ieșiri din curte
erau accesibile, una pe latura de sud-vest, spre ceea ce
bănuim a fi țarcuri pentru cai („poarta seimenilor”, zisă
și „poarta grajdului”79), respectiv alta pe latura dinspre
biserica Sf. Nicolae („poarta drăganilor”)80, pe aici
accesul spre Târgul de Jos făcându-se pe un pod sau o
punte de lemn, vizibile și pe un plan din 1771-1772 (nu
și pe cel din 1789). O ieșire exista și în spatele curții,
spre grădina domnească, unde este figurată o scară de
lemn81.
În interior, curtea era divizată în o curte mare
și patru curți mai mici, delimitate de clădiri cu
rosturi diferite. Călătorul pătrundea mai întâi în
curtea principală, largă, numită în secolul al XVIII-
lea și „medean”, despre care avem informații în multe
37.900 mp. Mulțumiri domnului arh. dr. Toader Popescu, căruia îi
datorăm toate calculele folosite în prezentările de față.
76
Ion Neculce, op. cit., p. 706; Cronica Ghiculeștilor, p. 259.
77
Ion Neculce, op. cit., p. 825; Documente Iași, V, p. 69, nr. 125;
Cronica Ghiculeștilor, p. 451.
78
M. Kogălniceanu, Trei zile din istorie a Moldovei, în „Propășirea”, I
(1844), apud Dan Bădărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri până
la 1821, ed. a II-a (ed. I: 1974), Iași, Casa Editorială Demiurg,
2007, p. 115.
79
Pseudo-Enache Kogălniceanu, op. cit., p. 87; Cronica Ghiculeștilor,
p. 101.
80
Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei, în Opere, ed. de P.P.
Panaitescu, București, Editura de Stat pentru Literatură și Artă,
1958, p. 149.
81
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 115.
39
ple tower placed at the main gate. The topographers who
handled the mapping observed the tower constructed by
Prince Grigore Ghica the Second, who had added a clock
there, “so as to announce the time and be heard throug-
hout the entire city”77. We do not know whether Ghica
was also the one who requested a set of keys for the main
gate, but we do know, for sure, they existed: in autumn
1739, when Field-Marshal Münnich entered the city, the
metropolitan and the boyars who lived in Iași handed
these keys to the general, according to the chronicle of
Neculce and to a set of records concerning the princely
church clerical attire and jewels, dated 174178.
There is another tower, circular in shape, with access
through the exterior staircase, added to the wall, visible
from a corner of Ulița Gunoiului (Garbage Street), the
future Palace Street. This must have been the tower which
was torn down in 1834, sadly evoked by Mihail Kogăl-
niceanu79. There were also two courtyard exits accessible,
one through the south-western side, which led to what
we believe were horse folds (“poarta seimenilor” – Seime-
nilor Gate, also called the Stable Gate80), and another to
the flank of St. Nicolae (“poarta drăganilor” – Draganilor
Gate)81, the access to Târgul de Jos (The Lower Borough)
being made through a wooden bridge or deck, visible on
the 1771-1772 city plan, but not on the 1789 one. There
was an exit to the garden through the back yard, marked
on paper by a wooden staircase82.
The interior was divided into one large yard and
four smaller ones, bounded by buildings with various
purposes. The traveller first entered the main yard, called
rencing and overlapping with the current blueprint – of approx.
37,900 sqm. We thank architect Toader Popescu, PhD, to whom
we owe the calculations made for the presentations herein.
77
Ion Neculce, op. cit., p. 706; Cronica Ghiculeștilor, p. 259.
78
Ion Neculce, op. cit., p. 825; Documente Iași, V, p. 69, no. 125;
Cronica Ghiculeștilor, p. 451.
79
M. Kogălniceanu, Trei zile din istorie a Moldovei [Three days in
the history of Moldavia], in “Propășirea”, I (1844), apud Dan Bă-
dărău, Ioan Caproșu, Iașii vechilor zidiri până la 1821 [The Iași
of ancient edifice until 1821], 2nd edition (1st edition: 1974), Iași,
Editura Demiurg, 2007, p. 115.
80
Pseudo-Enache Kogălniceanu, op. cit., p. 87; Cronica Ghiculeștilor,
p. 101.
81
Miron Costin, Letopisețul Țării Moldovei [The Chronicle of Molda-
via], in Opere, edited by P.P. Panaitescu, Bucharest, Editura de Stat
pentru Literatură și Artă, 1958, p. 149.
82
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 115.
40
mărturii provenite din diverse surse82. În partea stângă
se afla palatul domnului, care pe planurile anterioare
apare ca o singură clădire, inclusiv pe planul din 1789,
ce încă figura la un nivel bun de detaliu „curtea arsă”.
În realitate, planul ne arată că palatul domnului era
format din două clădiri, separate printr-un mic culoar.
Prima era ușor delimitată de biserica domnească,
intrarea atât în palat, cât și în biserică făcându-se pe
o scară de piatră cu șapte trepte, care ducea la o terasă
comună de acces. Planul ne confirmă încă o dată ceea ce
știam din alte surse, și anume faptul că cei care veneau
la palat foloseau această scară, desenată aici chiar cu
șapte trepte83. O ultimă refacere a ei (numită „scara
cea mare a palatului domnesc”), dar și a foișorului de
deasupra, probabil terasa de care vorbeam, a întreprins
Matei Ghica84.
Clădirea principală a palatului domnesc cuprindea
un număr de săli importante, dintre care se remarcă, în
mod evident, sala mare de ceremonii, unde se reuneau
boierii divanului (de aici și numele de „divanul cel
mare”, mai rar „spătăria mare”85), se primeau solii sau
se dădeau ospețe86. Din sala mare o mică scară permitea
ieșirea în spate, amintită de Cantemir atunci când
descrie procedura judecății la curte, scară vizibilă și
pe plan87. În clădire se afla și o sală mai mică, pentru
alte reuniuni publice sau mai restrânse ale boierilor cu
82
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, p. 231; Literatura româ-
nească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi, 1762, ed. de Dan
Simonescu, București, 1939, p. 293, 296 (în continuare: Condica
lui Gheorgachi).
83
Vezi celebra descriere a venirii la curte a solului Lesczinski și a în-
tâmpinării sale la jumătatea scării de către Antioh Cantemir (Ion
Neculce, op. cit., p. 406; „scara mare” la Gheorgachi: Condica lui
Gheorgachi, p. 266; Călători străini, VIII, p. 177; discuție la Dan
Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 119-120).
84
Cronica Ghiculeștilor, p. 679. Terasa apare numită „cerdac” la Ne-
culce, probabil pentru că la un moment dat fusese acoperită (Ion
Neculce, op. cit., p. 406). Gheorgachi confirmă faptul că și la bise-
rica domnească se putea urca pe această scară (Condica lui Gheor-
gachi, p. 292; vezi și p. 266).
85
Cronica anonimă a Moldovei, 1661-1729 (Pseudo-Amiras), ed. de
Dan Simonescu, București, Editura Academiei, 1975, p. 123; Di-
mitrie Cantemir, op. cit., p. 171, 251; Condica lui Gheorgachi, p.
275; Pseudo-Enache Kogălniceanu, op. cit., p. 101-102.
86
Precum ospățul dat în „casa cea mare” de Dimitrie Cantemir în
cinstea țarului Petru I și a generalilor săi (Ion Neculce, op. cit., p.
554; Cronica Ghiculeștilor, p. 101).
87
Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 251.
“medean” (in the 18th century); there is information pro-
vided by distinct sources, concerning this type of cour-
tyard83. The prince’s palace was on the left; in previous
versions, including the 1789 one, this was represented as
a single construction. In reality, the plan shows the ru-
ler’s palace was composed of two houses, separated by a
small passage. The first was slightly bounded from the
princely church and both entrances had seven-step stone
staircases, leading to a common access way. The plan once
again confirms what we already knew from other sources,
namely, that the guests used this staircase, which indeed
had seven steps84. Prince Matei Ghica probably ordered
the last rehabilitation of the staircase, called “the grand
staircase of the princely palace”, and of the turret above
(perhaps the terrace we mentioned earlier)85.
The main building of the palace had numerous ro-
oms, the most remarkable one being the ceremony cham-
ber, inside which the boyars of the Divan used to hold
their assemblies (hence the name of “divanul cel mare” or
“spătăria mare”86); guests were received and parties were
organised in this banquet hall, as well87. A set of stairs
connected this chamber to the back yard, as recorded by
historiographer Cantemir in his descriptions of the co-
83
Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei [Description of Moldavia],
p. 231; Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheorgachi,
1762 [Romanian ceremonial literature. Gheorgachi’s register,
1762], edited by Dan Simonescu, Bucharest, 1939, p. 293, 296
(further on: Condica lui Gheorgachi).
84
Please see the well-known description of the arrival of the envoy
sent by Lesczinski and his welcoming by Antioh Cantemir, on the
staircase (Ion Neculce, op. cit., p. 406; “scara mare” in Gheorgachi:
Condica lui Gheorgachi, p. 266; Călători străini, VIII, p. 177; dis-
cussed by Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 119-120).
85
Cronica Ghiculeștilor, p. 679. The terrace or veranda is called “cer-
dac” by chronicler Neculce, maybe because, at some point, it used
to be covered (Ion Neculce, op. cit., p. 406). Gheorgachi confirms
that the princely church was accessible through this staircase (Con-
dica lui Gheorgachi, p. 292; please see p. 266).
86
Cronica anonimă a Moldovei, 1661-1729 (Pseudo-Amiras)
[Anonymous Chronicle of Moldavia, 1661-1729 (Pseudo-Ami-
ras)], edited by Dan Simonescu, Bucharest, Editura Academiei
Române, 1975, p. 123; Dimitrie Cantemir, op. cit., p. 171, 251;
Condica lui Gheorgachi, p. 275; Pseudo-Enache Kogălniceanu, op.
cit., p. 101-102.
87
For instance, the banquet held in “the grand house” by Dimitrie
Cantemir in the honour of Tsar Peter the Great and his generals
(Ion Neculce, op. cit., p. 554; Cronica Ghiculeștilor, p. 101).

9. Planul orașului Iași
cu arătarea suburbiilor sale
și a situaţției înconjurătoare.
Ridicat în anul 1789, 18 martie
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 520
Un alt plan pe care îl prezentăm aici datează din
1789, fiind trecut în inventarul fondului 438 la nr. 520
(57x76 cm). Reprezintă o variantă a planului publicat
în 2008 de către Mariana Șlapac, ambele fiind datate
18 martie 1789128, în plin nou război ruso-otoman, de
data aceasta cu o mai mare implicare austriacă.
Prevederile tratatului de la Kuciuk-Kainargi,
acțiunile agresive ale Imperiului Rus, care atenta la
teritoriul aflat sub controlul otoman, anexarea Crimeii
la 8 aprilie 1783, cât și alți factori, au contribuit din plin
la exacerbarea sentimentelor negative din partea Înaltei
Porți129. Asigurându-se de alianța unor puteri europene,
la 5 august 1787, otomanii l-au arestat pe trimisul
rus la Constantinopol, astfel fiind practic declarat
războiul130; Ecaterina a II-a a răspuns Înaltei Porți
printr-un manifest dat la 7 septembrie131. La începutul
ostilităților, armata rusă a fost divizată în două corpuri,
cel Ucrainean, condus de contele Rumianțev132, și
Ekaterinoslavskij, sub comanda contelui Potemkin133.
128
La nr. 526, același inventar cuprinde încă o versiune a acestui plan
din 1789, dar nedatată. Vezi Mariana Șlapac, Arta urbanismului
în Republica Moldova. Privire de ansamblu, Chișinău, Academia de
Știinţe a Moldovei, 2008, p. 79, fig. 2.18.
129
P.A. Rumianțev, op. cit., tom III, 1775-1796, sub redacția lui L.G.
Beskrovnyj, Moscova, 1959, p. V-VI.
130
M.I. Bogdanovich, Походы Румянцева, Потемкина и
Суворова в Турции [Campaniile militare ale lui Rumianțev,
Potemkin și Suvorov în Turcia], Sankt-Petersburg, 1852, p.
112; A.N. Petrov, Вторая турецкая война в царствование
императрицы Екатерины II. 1787-1791 гг. [Al doilea război
turcesc din timpul domniei împărătesei Ecaterina a II-a. Anii
1787-1791], tom I, 1787-1789 гг. [Anii 1787-1789], Sankt-Pe-
tersburg, 1880, p. 54.
131
A.N. Petrov, op. cit., I, p. 56.
132
Acest corp avea un rol secundar, vezi P.A. Rumianțev, op. cit., III,
p. VII.
133
M.I. Bogdanovich, op. cit., p. 112-113; Хронологический
49
9. The city plan of Iași,
marking its outskirts
and surroundings.
Surveyed in 1789, March 18th
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 520
This plan is dated 1789 and included in the inven-
tory of Fund 438, under no. 520 (57x76 cm). It consti-
tutes a variant of the plan published in 2008 by Mariana
Șlapac, both bearing the date of March 18th 1789129, in
the middle of the new Ottoman-Russian war, though this
time, with enhanced Austrian involvement.
The provisions of the Kuciuk-Kainargi Peace Treaty,
the aggressive operations carried out by the Russian Empi-
re, encroaching upon the territories controlled by the Otto-
mans, the annexation of Crimea on April 8th 1783, as well
as other factors, directly contributed to the mounting dissa-
tisfaction of the Ottoman Empire and the Sublime Porte130.
After securing the alliance of several European powers, on
August 5th 1787, the Ottomans arrested the Russian envoy
to Constantinople and, practically, declared war131. Catheri-
ne the Second responded through a manifest on September
7th132. When hostilities started, the Russian Army was divi-
ded into two corps – the Ukrainian one, commanded by
Count Rumjancev133, and Ekaterinoslavskij, under the com-
129
Under no. 526, the same inventory includes another version of
this plan of 1789, however, not dated. See Mariana Șlapac, Arta
urbanismului în Republica Moldova. Privire de ansamblu [The art
of urbanism in the Republic of Moldova. Overview], Chișinău,
Academia de Știinţe a Moldovei, 2008, p. 79, fig. 2.18.
130
P.A. Rumjancev, op. cit., tome III, 1775-1796, edited by L.G.
Beskrovnyj, Moscow, 1959, p. V-VI.
131
M.I. Bogdanovich, Походы Румянцева, Потемкина и
Суворова в Турции [The military campaigns of Rumjancev,
Potjomkin and Suvorov in the Ottoman Empire], Sankt-Pe-
tersburg, 1852, p. 112; A.N. Petrov, Вторая турецкая война
в царствование императрицы Екатерины II. 1787-1791 гг.
[The second Ottoman war during the reign of Empress Catherin
the Great. Years 1787-1791], tome I, 1787-1789 гг. [Years 1787-
1789], Sankt-Petersburg, 1880, p. 54.
132
A.N. Petrov, op. cit., I, p. 56.
133
This army corps played a secondary role, as per P.A. Rumjancev,
op. cit., III, p. VII.
50
În timpul acestui conflict, rușii au avut și ajutorul armat
al austriecilor, astfel că Iașii au fost ocupați temporar
de un detașament austriac la 7 aprilie 1788134. Spre
nedumerirea lui Rumianțev135, austriecii s-au retras la
scurt timp din capitala Moldovei, orașul fiind recucerit
de turci și tătari la 22 iunie136. Totuși, prin stăruințele
comandamentului rus, situația avea să se schimbe în
favoarea aliaților. La 17 august, Johann-Martin von
Elmpt, împreună cu trupe austriece, a început marșul
spre Iași, care e reocupat la 23 august137. La 4 septembrie,
după îndelungate încercări de a cuceri cetatea Hotinului,
apărătorii turci și-au cedat pozițiile138, pentru ca de la
20 noiembrie 1788 să înceapă încartiruirea armatei ruse
pentru petrecerea iernii în Moldova. Între Iași, Târgul
Frumos și Botoșani s-a aflat zona de iernare a diviziei
I a general-feldmareșalului Rumianțev139, infanteria și
artileria rămânând la Iași; în capitala Moldovei a fost
organizat și Cartierul General. La începutul anului
1789, comanda întregii armate ruse a fost încredințată
lui Potemkin140, care a lăsat, în luna martie, în orașul de
pe Bahlui, doar două batalioane de grenadieri, „pentru
păzirea magaziilor și a spitalelor”141.
Data de 18 martie 1789, notată pe planul
Iașilor din acel an, indică cel mai probabil momentul
finalizării muncii echipei de topografi, care bănuim că a
părăsit după acest moment orașul, însoțind armata rusă
în campania sa. Faptul că planul pe care îl discutăm aici
este o versiune a celui publicat de Mariana Șlapac reiese
din analiza legendei, care prezintă unele diferențe, în
sensul alocării diferite a literelor. Marele avantaj al
acestei variante a planului vine din faptul că este color,
iar scanarea sa la mare rezoluție permite vizualizarea
celor mai mici detalii, pe care prima editoare nu le-a
semnalat. Planul este excelent realizat, fiind primul
указатель военных действий, I, p. 164; P.A. Rumianțev, op.
cit., III, p. VII.
134
M.I. Bogdanovich, op. cit., 132; A.N. Petrov, op. cit., I, p. 150.
135
P.A. Rumianțev, op. cit., III, p. 221-223.
136
M.I. Bogdanovich, op. cit., p. 141.
137
Хронологический указатель, I, p. 166.
138
A.N. Petrov, op. cit., I, p. 162-163.
139
Хронологический указатель, I, p. 167.
140
M.I. Bogdanovich, op. cit., p. 165.
141
A.N. Petrov, op. cit., tom II, 1789-1791 гг. [Anii 1789-1791],
Sankt-Petersburg, 1880, p. 15.
mand of Count Potjomkin134. Throughout the conflict, the
Russians were supported by the Austrian Army; therefore,
Iași was occupied temporarily by an Austrian squad, on
April 7th 1788135. To Rumjancev’s surprise136, the Austrians
withdrew from the Moldavian capital shortly afterwards
and the city was re-conquered by the Ottomans and Tatars
on June 22nd137. Still, due to the insistence of the Russian
commanders, the situation soon changed in favour of the
allied troops. On August 17th, Johann-Martin von Elmpt,
seconded by Austrian parties, started marching towards Iași
and assumed control of the city on August 23rd138. On Sep-
tember 4th, after significant attempts to conquer Hotin, the
Turkish Army retreated139, so, on November 20th 1788, the
Russian Army was quartered in Moldavia for the winter.
The area used for the winter quartering of the 1st Division
commanded by Field-Marshal Rumjancev140 was bordered
by Iași, Târgul Frumos and Botoșani, but the Infantry and
Artillery remained in Iași, where the General Headquarters
was also set up. At the beginning of 1789, the command
of the entire Russian Army was entrusted to Potjomkin141,
who upon leaving, in March, left only two grenadier batta-
lions in Iași “for the purpose of safeguarding the store ro-
oms and the hospitals”142.
The date of March 18th 1789, noted on the city plan
of that same year, most probably indicates the completion
of the works carried out by the surveyors who, we suspect,
left the city immediately afterwards, accompanying the
army in their campaign. The fact that the plan we are dis-
cussing here is a version of the one published by Mariana
Șlapac, can be derived from the analysis of the legend, whi-
ch presents certain differences, to the extent of a distinctive
allocation of the letters. The great advantage of this plan
variant is that it is in colour, and the scanning at large-scale
134
M.I. Bogdanovich, op. cit., p. 112-113; Хронологический
указатель военных действий, I, p. 164; P.A. Rumjancev, op.
cit., III, p. VII.
135
M.I. Bogdanovich, op. cit., 132; A.N. Petrov, op. cit., I, p. 150.
136
P.A. Rumjancev, op. cit., III, p. 221-223.
137
M.I. Bogdanovich, op. cit., p. 141.
138
Хронологический указатель, I, p. 166.
139
A.N. Petrov, op. cit., I, p. 162-163.
140
Хронологический указатель, I, p. 167.
141
M.I. Bogdanovich, op. cit., p. 165.
142
A.N. Petrov, op. cit., tome II, 1789-1791 гг. [Years 1789-1791],
Sankt-Petersburg, 1880, p. 15.

pentru Iași realizat după principii ce respectă proporțiile
geometrice și geografice.
Pe plan sunt semnalate clădirile cele mai
importante din oraș, curtea domnească, bisericile și
alte construcții, la final fiind făcut un inventar: 15
biserici „grecești”, ortodoxe, din piatră, 14 din lemn,
10 mănăstiri ortodoxe (incluzând Mitropolia), o
biserică catolică și două armenești, 48 de case din piatră
(presupunem că ale boierilor), 2.325 de case de lemn
(ale orășenilor simpli), nu mai puțin de 938 de dughene
de lemn și piatră și 132 de cârciumi. Semnificativ este
faptul că s-au folosit culori diferite pentru a marca
clădirile, cele de piatră fiind marcate distinct, cu o
nuanță roz, față de cele de lemn, care au o nuanță crem.
La litera A figurează curtea, care însă în legendă
apare sub numele de „castelul ars”, cu trimitere la
incendiul prin care trecuse reședința domnească în
decembrie 1784 și de pe urma căruia încă nu își
revenise. După focul din acel an domnii și-au tot
schimbat sediul prin oraș, unul dintre ei – Alexandru al
II-lea Mavrocordat, zis Firaris – ajungând să fie poreclit
„Pârlea Vodă”, deoarece fiecare loc în care a stat a fost
cuprins de foc142. În această versiune putem distinge
mult mai bine forma curții și clădirile componente,
remarcându-se cele două palate, al domnului și al
doamnei, lipită de primul fiind biserica de la curte (B
pe plan). În mijlocul incintei curții se afla o cișmea,
o alta aflându-se lipită de zid, dar în afară, lateral de
turnul porții, care este figurat prin două clădiri. Pe
latura de sud-vest a curții exista un complex separat de
clădiri, probabil cu scopuri administrative.
Urmând legenda, la litera C aflăm mănăstirea
Trei Ierarhi, cu biserica și clădirile adiacente, în curte
aflându-se o cișmea. Continuând pe Ulița Mare avem
litera D – Mitropolia, unde încep să apară elemente
interesante. În primul rând, biserica Mitropoliei este
indicată a fi Stratenia, ctitoria Doamnei Anastasia, încă
delimitată distinct printr-o incintă de piatră, retrasă
față de stradă, de forma unui poligon cu patru laturi
inegale, cu patru turnuri la fiecare colț, care o separa de
biserica Sfântul Gheorghe (litera N), lăsată în afară, spre
Ulița Mare. De altfel, zidul de nord al incintei, respectiv
fundațiile unei clădiri de lemn figurate pe plan in fața
intrării în această din urmă biserică, au fost descoperite
142
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 127-128.
51
resolution enabled the visualisation of the smallest details,
not signalled by the first editor. The plan is exquisite also
because it is the first Iași city plan which observes the geo-
metrical and geographical proportions.
The plan features the most important buildings
of Iași, along with the princely palace, the churches and
other such constructions, all summed up in an inventory
inserted in the drawing: 15 Orthodox churches of Greek
confession, made of stone, 14 made of timber, 10 Ortho-
dox monasteries (including the Metropolitan church), a
Catholic church, 2 Armenian churches, 48 stone houses
(presumably the boyars’), 2,325 timber houses (belonging
to simple townspeople), no less than 938 timber and stone
made shops and stalls, and 132 taverns. It is also signifi-
cant that different colours were used to mark the buildings
– pink for stonework constructions and cream for timber
ones.
The palace is marked A, but the legend only refers
to it as the “burnt castle”, hinting at the fire which had se-
verely damaged the prince’s residence, in December 1784.
After that fire, the rulers kept changing their residence and
one of them – Alexandru Mavrocordat the Second, called
Firaris – was nicknamed “Prince Scorch”, because all the
places he dwelt in ultimately caught fire143. The mapping
facilitates a better understanding of the shape of the palace
and its ancillary buildings, especially pointing to the two
separate houses – the prince’s and his wife’s – out of which
the former was adjacent to the princely church (B). The-
re was a water fountain in the centre of the interior yard
and another fountain embedded in the sidewall, on one
side of the gate tower – a two-structure representation. The
south-western side of the courtyard held several adminis-
trative buildings.
Letter C from the legend marks the Monastery of
Trei Ierarhi, with the abbey, the ancillary buildings and a
water fountain; letter D, represented by the Metropolitan
compound, brings forth some interesting elements. First
of all, the Metropolitan church is Stratenia, the founda-
tion of Princess Anastasia, still marked distinctly through
a stone precinct, shaped as an unequal-side quadrilateral,
with four towers at each corner, separated from the Church
of Saint George (letter N), towards Ulița Mare. In truth,
the northern wall of the precinct, displaying the founda-
tion of a wooden building, marked in front of the gate
143
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 127-128.
56
10. Planul orașului Iași cu
situaţția înconjurătoare pe două
verste jumătate. Ridicat în anul
1807 de către inginerii care
se aflau pe lângă Armată sub
comanda general-feldmareșalului
cneazul Prozorovskij
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 323
Un alt set de planuri a fost ridicat în timpul
războiului ruso-turc din 1806-1812. După declararea
războiului, Armata Dunăreană rusă (sau Молдавская)
a trecut Nistrul la 11 noiembrie 1806156. Comanda
tuturor regimentelor a fost încredințată lui Johann
von Michelsohnen157, iar șef al inginerilor pentru
această campanie a fost numit general-maiorul I. F.
Harting158. Iașii au fost ocupați la 16  noiembrie de
avangarda cneazului Dolgorukij, pentru ca trupele
aflate sub comanda lui Miloradovici să ajungă în oraș
la 18 noiembrie. În capitala Țării Moldovei, rușii au
organizat magaziile cu proviziile necesare armatei în
timpul operațiunilor militare, provizii care aveau să
156
A.N. Petrov, Война России с Турцией. 1806-1812 гг. [Războiul
Rusiei cu Turcia, anii 1806-1812], tom I, 1806-1807 гг.
Михельсон и Мейндорф [Anii 1806-1807, Michelsohnen și
Meyendorf ], Sankt-Petersburg, 1885, p. 90; idem, Влияние
турецких войн с половины прошлого столетия на развитие
русского военного искусства [Influența războaielor turcești
din jumătatea veacului trecut asupra dezvoltării artei militare],
tom II, Войны с 1787-1812 гг. [Războaiele anilor 1787-1812],
Sankt-Petersburg, 1894, p. 172.
157
Pentru acesta, vezi I.I. Oreus, Иван Иванович Михельсон,
победитель Пугачева. 1740-1807 [Ivan Ivanovici Michelsohnen,
învingătorul lui Pugacjov. 1740-1807], în „Русская старина”
[Antichitatea rusească], 15 (1876), nr. 1, p. 192-209.
158
Столетие Военного министерства. 1802-1902: Главное
инженерное управление [Centenarul Ministerului de Război.
1802-1902: Departamentul general al inginerilor], partea I, studiul
II, Результаты деятельности инженерного управления.
Строительство и инженерные войска [Rezultatele activității
departamentului inginerilor. Construcțiile și trupele de inginerie],
întocmit de I.G. Fabricius, Sankt-Petersburg, 1902, p. 733.
10. The city plan of Iași
and its surroundings,
covering two and a half versts.
Surveyed in 1807 by the Corps
of Engineers commanded
by General Field-Marshal
Prozorovskij
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 323
Another set of plans was drawn up during the Ot-
toman-Russian war of 1806-1812. After the war decla-
ration, the Russian Danubian Army (or Moldavskaja)
crossed the Dniester on November 11th 1806157. The
command of all the regiments was entrusted to Johann
von Michelsohnen158, and Major-General I. F. Harting
was appointed head of the engineering staff hired for this
campaign159. Iași was occupied on November 16th by the
advance forces of Prince Dolgorukij and the troops com-
manded by Miloradovich entered the city two days later.
The Russians organised their supply storage rooms throu-
157
A.N. Petrov, Война России с Турцией. 1806-1812 гг. [The
Russian-Ottoman war of 1806-1812], tome I, 1806-1807 гг.
Михельсон и Мейндорф [Years 1806-1806, Michelsohnen and
Meyendorf ], Sankt-Petersburg, 1885, p. 90; idem, Влияние
турецких войн с половины прошлого столетия на развитие
русского военного искусства [The influence of the Ottoman
wars from the first half of the previous century on the development
of soldiership], tome II, Войны с 1787-1812 гг. [The wars of
1787-1812], Sankt-Petersburg, 1894, p. 172.
158
For this, please refer to I.I. Oreus, Иван Иванович Михельсон,
победитель Пугачева. 1740-1807 [Ivan Ivanovich
Michelsohnen, the vanquisher of Pugachjov. 1740-1807], in
“Русская старина” [The Russian Antiquity], 15 (1876), no. 1,
p. 192-209.
159
Столетие Военного министерства. 1802-1902: Главное
инженерное управление [The Centennial of the War Ministry.
1802-1902: The General Corps of Engineers], part I, study II,
Результаты деятельности инженерного управления.
Строительство и инженерные войска [The results of
the activity carried out by the General Corps of Engineers.
Constructions and The engineering military corps], drawn up by
I.G. Fabricius, Sankt-Petersburg, 1902, p. 733.

fie redistribuite ulterior către magaziile din Fălciu,
Focșani și Galați159. Planul inițial era cucerirea cât mai
grabnică a celor două principate românești, corpurile
armate înaintând spre București160. La sfârșitul lunii
septembrie 1807, în capitala Moldovei a ajuns noul
comandant al Armatei Imperiale, cneazul Aleksandr
Aleksandrovici Prozorovskij161. Von Michelsohnen
decedase la 5 august 1807 și fusese înlocuit temporar cu
generalul de cavalerie K. I. Meyendorf162. Prozorovskij
nu era un om chiar tânăr. Se născuse tocmai în
1732163 și nu doar bătrânețile îl apăsau, fiind și bolnav
de podagră164. De altfel, el este cel care a ales Iașii
pentru amplasarea cartierului său general165. În 1808,
Sebastiani, reprezentantul Franței la Constantinopol, în
drumul său spre Paris, a trecut prin Iași, fiind primit de
Prozorovskij166. Se spune că general-feldmareșalul era
nemilostiv cu punga sa, cheltuind destule finanțe pentru
întreținerea unei vieți potrivite statutului său, inclusiv
în perioada aflării sale în Moldova167. Altminteri, vârsta
a fost cel mai mare dușman al noului comandant al
Armatei Dunărene, generalul decedând în august 1809,
în apropiere de Măcin. A fost înmormântat la Lavra
Pecerska din Kiev168.
Activitatea topografilor ruși în perioada
războiului ruso-turc din anii 1806-1812 a fost intensă.
Doar în fondul nr. 349, op. 51, se păstrează circa 36 de
159
A.N. Petrov, Война России с Турцией, I, p. 92, 134; idem,
Влияние турецких войн, II, p. 172, 187.
160
Pentru desfășurarea campaniei, vezi L. Rădvan, M.A. Ciobanu,
Noutăți din arhivele moscovite: Planul Harting și planul general al
Bucureștilor și împrejurimilor (1807-1812), în AȘUI, s.n., Istorie,
LXV (2019), p. 455-459.
161
A.N. Petrov, Война России с Турцией, tom II, 1808 и 1809
гг. Кн. Прозоровский и Кн. Багратион [Anii 1808 și 1809.
Cneazul Prozorovskij și cneazul Bagration], Sankt-Petersburg,
1887, p. 32; A.P. Shherbatov, Генерал­фельдмаршал князь
Паскевич. Его жизнь и деятельность [General-feldmareșalul
Paskevici. Viața și activitatea sa], tom  I, 1782-1826 гг. [Anii
1782-1826], Sankt-Petersburg, 1888, p. 30.
162
I.I. Oreus, op. cit., p. 208; data de 5 august și la Gh. Bezviconi,
Călători ruși în Moldova și Muntenia, București, 1947, p. 158.
163
D.N. Bantysh-Kamenskij, op. cit., partea a III-a, p. 1.
164
Ibidem, p. 6.
165
A.N. Petrov, op. cit., II, p. 32; A.P. Shherbatov, op. cit., p. 30.
166
A.P. Shherbatov, op. cit., p. 39.
167
D.N. Bantysh-Kamenskij, op. cit., p. 7.
168
Ibidem, p. 8.
57
ghout the Moldavian capital in such a way as to allow the
resources used for military operations to be subsequently
redistributed to warehouses located in Fălciu, Focșani
and Galați160. The initial plan was to conquer the two
Romanian Principalities as soon as possible, therefore the
army corps headed for Bucharest161. At the end of Sep-
tember 1807, the new commander of the Imperial Army,
Prince Aleksandr Aleksandrovich Prozorovskij162 reached
the Moldavian capital. Von Michelsohnen had died on
August 5th 1807, and had been temporarily replaced by
Cavalry General K. I. Meyendorf163.
Prozorovskij was not a very young officer at the
time. He had been born in 1732164 and, in addition to
being old, he was suffering from gout165. Actually, he was
the one who chose Iași as setup of the General Headqu-
arters166. In 1808, Sebastiani, the French envoy to Con-
stantinople, passed through the city, on his way to Paris,
and was received by Prozorovskij167. It is said the General
Field-Marshal was ruthless as regarded his money and
spent a lot on a lifestyle suitable for his status, including
during his stay in Moldavia168. Otherwise, the age was the
greatest enemy of the new commander of the Danubian
160
A.N. Petrov, Война России с Турцией, I, p. 92, 134; idem,
Влияние турецких войн, II, p. 172, 187.
161
For the campaign development, please refer to L. Rădvan, M.A.
Ciobanu, Noutăți din arhivele moscovite: Planul Harting și planul
general al Bucureștilor și împrejurimilor (1807-1812) [New
discoveries from the Moscow archives: The Harting plan and the
general plan of Bucharest and its surroundings (1807-1812)], in
AȘUI, s.n., History series, LXV (2019), p. 455-459.
162
A.N. Petrov, Война России с Турцией, tome II, 1808 и 1809
гг. Кн. Прозоровский и Кн. Багратион [Years 1808 and 1809.
Princes Prozorovskij and Bagration], Sankt-Petersburg, 1887, p.
32; A.P. Shherbatov, Генерал­фельдмаршал князь Паскевич.
Его жизнь и деятельность [General Field-Marshal Paskevich.
His life and work], tome  I, 1782-1826 гг. [Years 1782-1826],
Sankt-Petersburg, 1888, p. 30.
163
I.I. Oreus, op. cit., p. 208; the date of August 5th mentioned by
Gh.  Bezviconi, Călători ruși în Moldova și Muntenia [Russian
travelers to Moldavia and Muntenia], Bucharest, 1947, p. 158.
164
D.N. Bantysh-Kamenskij, op. cit., part III, p. 1.
165
Ibidem, p. 6.
166
A.N. Petrov, op. cit., II, p. 32; A.P. Shherbatov, op. cit., p. 30.
167
A.P. Shherbatov, op. cit., p. 39.
168
D.N. Bantysh-Kamenskij, op. cit., p. 7.
58
planuri pentru acești ani. Cel care a condus ridicările
topografice este cunoscutul general I. F. Harting. Din
același an cu planurile capitalei Țării Moldovei datează
și ridicările topografice din București, rezultând un șir
de planuri rusești și pentru capitala Țării Românești169.
Un prim plan, și cel mai mare dintre cele
identificate din această campanie militară, este dedicat
orașului Iași și împrejurimilor, la scară de 100 de
stânjeni (dimensiuni: 100x110 cm). Aici întâlnim
prima reprezentare pe suport cartografic a noului palat
ridicat de Alexandru Moruzi la Iași (nr. 51 pe plan),
terminat cu doar un an în urmă, clădire pe care însă
Moruzi nu a apucat să o folosească oficial. La vale
de curte, spre sud-est, este delimitată fosta grădină
domnească, despre care însă nu avem informații că ar
mai fi fost amenajată. Vom reveni mai jos la curte și
palat, pentru a ne muta acum la nr. 1 de pe plan, care
surprinde ansamblul Mitropoliei. Față de ultimul plan
cunoscut, cel din 1789, se observă că, între timp, se
realizase o extindere a curții Mitropoliei, eliminându-
se zidul care demarca zona bisericii Stratenia (nr. 3) și
reședința mitropolitului (nr. 4) de biserica Sf. Gheorghe
(nr. 2), toate fiind cuprinse acum într-o singură incintă,
delimitată de Ulița Mare la est și Ulița Ciubotărească la
vest. Așa-zisa Mitropolie Veche de azi se afla cuprinsă
într-un spațiu verde, în timp ce pe marginile incintei se
aflau diferite construcții; două clădiri, despre care știm
din alte surse că găzduiau diferite dughene170, flancau
ieșirea dinspre Ulița Mare, pentru ca dincolo de Ulița
Ciubotărească să se afle baia (nr. 54). Spre curte sunt
înșirate Hanul Unguresc (nr. 17), biserica catolică (nr.
18), mănăstirea Trei Ierarhi (nr. 11) și Hanul Turcesc
(nr. 19). Între biserica catolică și Trei Ierarhi nu este
figurată nici o uliță, subiect care a afectat relațiile dintre
cele două lăcașuri timp de decenii la cumpăna secolelor
XVIII și XIX171.
Toată zona centrală a orașului – cu Târgul de
Jos, cel de Sus și părțile din vale ale Muntenimilor
– este desenată cu roz, culoare folosită pe planuri
169
L. Rădvan, M.A. Ciobanu, op. cit., p. 459-461 și urm.
170
Documente Iași, VII, p. 62, nr. 70; p. 458, nr. 346.
171
Cel mai recent pe acest subiect, vezi Mihai-Cristian Amăriuței,
Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași în câteva documente din prima
jumătate a secolului al XIX-lea: proprietăţi, orășeni, litigii și
autorităţi, în vol. Orașul și Biserica, p. 249-275.
Army, as the general died in August 1809, somewhere
near Măcin. He was buried at Lavra Pecherska, in Kiev169.
The activity carried out by the Russian land sur-
veyors during the Ottoman-Russian war of 1806-1812
was quite intense; a single example, Fund 349, op. 51
preserves almost 36 plans issued during that period. The
head of the topographers’ corps was the well-known Ge-
neral I. F. Harting. The extensive mapping performed in
the Moldavian capital occurred at the same time with the
one in Bucharest, so there were many Russian plans de-
picting Wallachia, as well170.
The largest identified plan resulted from this mili-
tary campaign was dedicated to Iași and its surrounding
territories, drawn up at a scale of 100 sazhen (dimensions:
100x110 cm). This is the first cartographic representation
of the new palace built by prince Alexandru Moruzi in
Iași (no. 51 on the plan), finished just one year prior to
the survey, though never officially used by Moruzi as his
residence. Downhill from the palace, towards south-east,
the plan depicts the former princely garden, of which we
have no clear information regarding its landscape deve-
lopment. We shall refer to the court and the palace later
on; for the moment, let us move our attention to the first
item represented (no. 1), namely, the Metropolitan chur-
ch compound. Compared to the last plan available, the
1789 one, we notice that the Metropolitan church cour-
tyard was extended and there was no separation wall be-
tween Stratenia (no. 3) and the metropolitan’s residence
(no. 4) on one side, and the Church of Saint George (no.
2), on the other; instead, they were all included under
one single precinct, bounded by Ulița Mare, on the east
side, and Ulița Ciubotărească, on the west. The layout of
the so-called Old Metropolitan church of today was in a
green area and the precinct was bordered by various con-
structions; two buildings that, according to other sour-
ces, used to shelter various stalls171, would go around the
exit, towards Ulița Mare, and there was a Bath (no. 54)
across Ulița Ciubotărească. The Hungarian Inn (no. 17),
the Catholic Church (no. 18), the Monastery Trei Ierarhi
(no. 11) and the Turkish Inn (no. 19) came next. No
street is featured between the Catholic Church and the
Monastery Trei Ierarhi, a controversy which affected the
169
Ibidem, p. 8.
170
L. Rădvan, M.A. Ciobanu, op. cit., p. 459-461 and the following.
171
Documente Iași, VII, p. 62, no. 70; p. 458, no. 346.

11. Planul palatului cu anexele
din orașul Iași.
Ridicat în anul 1807
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 325, f. 2
Următoarele două planuri din setul întocmit de
topografii militari ruși în 1807 tratează curtea domnească,
în noua sa formă, datorată lui Alexandru Moruzi. În 1802,
când acesta a revenit în Moldova după o domnie în Țara
Românească, curtea intra în al optsprezecelea an de când
nu mai era folosită, distrugerile ample provocate de focul
de la finele anului 1784 determinându-i pe domni să o
evite, probabil și pentru că refacerea era una costisitoare.
Este drept că nici vremurile nu fuseseră favorabile unei
astfel de întreprinderi, pentru că, în Iași și în Moldova,
în acest răstimp se perindaseră atât principi cu domnii
scurte, cât și ocupații militare străine, ruse și austriece.
Singurul domn cu o conducere mai lungă, de patru ani,
Alexandru Calimah (1795-1799), a cerut de două ori
Porții să fie mazilit192, prin urmare numai de refacerea
curții nu a fost interesat. Abia Alexandru Moruzi a
hotărât să nu abandoneze ansamblul curții193, așa cum
se întâmplase la București, unde Constantin Hangerli
scosese la mezat terenurile de sub curte în 1798-1799194.
Moruzi, în schimb, a decis să dea o nouă șansă curții arse
de la Iași, care – față de alte case mai importante din oraș
– avea avantajul poziției centrale, dominând totodată
valea Bahluiului.
Domnul a urmărit nu numai refacerea reședinței
princiare, ci și reorganizarea completă a curții. Acest lucru
este evident dacă privim cu atenție planul acesteia din
fondul 349. Singura posibilitate de a releva diferențele
dintre curtea lui Moruzi și curtea veche vine tot din
direcția cartografiei, prin compararea acestui plan cu cel
ridicat în timpul ocupației ruse din 1769-1774 și discutat
mai sus. Parțial, zidurile curții noi urmau linia zidurilor
192
N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi, I, București,
1902, p. 408, nr. II.
193
„[...] mai întâi s-au apucat de curte, fiindu-i milă a o lăsa în starea
ce au găsit-o” (Postelnic Manolachi Drăghici, op. cit., p. 188).
194
I. Ionașcu, Un plan inedit al Curții Vechi din 1799, în RIR, XIII
(1943), nr. 1, p. 57-60.
67
11. The plan of the Palace in
Iași and its auxiliary buildings.
Surveyed in 1807
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 325, f. 2
The following two plans included in the set draf-
ted by the Russian army engineers in 1807 refer to the
new princely palace built by Alexandru Moruzi. In 1802,
when the ruler returned to Moldavia, after having reig-
ned in Wallachia, the court had not been used for eigh-
teen years, and the massive damage caused by the fire of
1784 had determined the rulers to avoid it, probably due
to the fact its rehabilitation was extremely expensive. It
is true that the times had not been favourable for such
an endeavour, because in Iași and the rest of the Molda-
vian territory, the brief reigns of the princes had alterna-
ted with the Russian and Austrian military occupations.
The only prince who had ruled for a longer period, of
four years, Alexandru Calimah (1795-1799), had asked
the Ottoman Porte to be relegated (“mazilit”) twice193,
therefore it is obvious he was less than interested in res-
toring the palace. It was Alexandru Moruzi who decided
not to completely abandon the palace194, as it was done in
Bucharest, where prince Constantin Hangerli had tried
to sell the land plots underneath the buildings, in 1798-
1799195. Moruzi, instead, decided to give the burnt pala-
ce in Iași another chance, given that, compared to other
more noteworthy houses from the city, it had a very good
location (right in the centre, dominating the entire Ba-
hlui valley).
The ruler not only set his mind to rehabilitate the
princely residence, but to completely reorganise the co-
urt. This statement is supported by the plan included in
Fund 349. The only possibility of revealing the differen-
193
N. Iorga, Documente privitoare la familia Callimachi [Documents
regarding the Callimachi family], I, Bucharest, 1902, p. 408, no.
II.
194
“[...] first started to work in the courtyard, out of pity for its state”
(Postelnic Manolachi Drăghici, op. cit., p. 188).
195
I. Ionașcu, Un plan inedit al Curții Vechi din 1799 [An unknown
plan of the Old Court from 1799], in RIR, XIII (1943), no. 1, p.
57-60.
68
anterioare, însă, din diferite motive, s-au decis unele
rectificări de traseu. Latura dinspre Ulița Gunoiului (str.
Palat) a rămas intactă, la fel cea care lega turnul rotund
(litera G pe plan) de poarta curții. Aceasta din urmă, ca și
celelalte două porți, cea dinspre fostele grajduri domnești și
cea dinspre biserica Sf. Nicolae Domnesc, au fost păstrate
în poziția inițială. În schimb, a fost modificat traseul
zidului de incintă în sectorul dintre poarta mare și poarta
Sf. Nicolae, fiind ajustat și sectorul de răsărit. Cu excepția
unor fragmente pe laturi, planul nu mai surprinde nici un
zid în partea dinspre grădina domnească. Doar latura de
sud are o secțiune care merge până la clădirea palatului,
o poartă de trecere fiind lăsată spre povârnișul dinspre
grădină. Planul nu ne dă nici un indiciu privind existența
vreunui parc la palat la momentul 1807, însă prezența
ulterioară a unor amenajări de acest fel ne este confirmată
de călători străini195.
De zidul de demarcație sunt lipite mai multe
corpuri cu camere, ce au primit diferite scopuri,
majoritatea găzduind slujitorii curții (B) sau îndeplinind
funcții necesare pentru curte, care însă nu sunt denumite
explicit pe plan. Astfel de încăperi sunt marcate de o parte
și de alta a turnului porții, lângă grajduri și într-o zonă
nou amenajată, spre răsărit, dincolo de fosta baie (feredeu)
a curții vechi. La „odăile celi de rând de la poartă” face
referire o samă de Vistierie din 1807, aici fiind aduse
sobe și scânduri de brad pentru paturi, dar și pentru
„ghevghir” (cameră boltită cu obloane de fier)196. Sectorul
dinspre baie prezintă câteva detalii foarte interesante.
Topografii au folosit în acest loc un simbol aplicat pentru
a reprezenta pe planuri cuptoarele, patru astfel de vetre
fiind reprezentate aici. Două sunt prezente în camere
alăturate, în apropiere fiind plasată o moară (D), din
lemn, la care presupunem că se folosea forța cailor. La
vechea curte, nu departe de aici se afla cuhnea, bucătăria,
prin urmare considerăm că și la noul palat în acest loc se
aflau încăperile destinate preparării mâncării. Topografii
au înregistrat pentru toate camerele poziția ușilor de
acces și a ferestrelor; la majoritatea încăperilor, intrarea se
făcea din curte, la fel cum ferestrele dădeau tot spre curte.
195
Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea, s.n., vol.
I, îngrijit de Georgeta Filitti et al., București, Editura Academi-
ei Române, 2004, p. 626 (în continuare: Călători străini. Secolul
XIX).
196
Sămile Vistieriei, III, p. 164.
ces between Moruzi’s palace and the old court is provided
by the cartographic mapping, upon comparing this plan
with the outcome of the survey carried out during the
Russian occupation of 1769-1774, mentioned herein.
The walls of the new palace partially followed the line of
the former walls, but, for various reasons, certain route
amendments were performed. The sidewall towards Uli-
ța Gunoiului, subsequently Palat Street, remained intact,
in the same way as the one connecting the round tower
(marked G) to the entrance gate. The gate, like the other
two gates from the former stables and from the Church of
St. Nicolae Domnesc, maintained its initial layout; howe-
ver, the precinct wall in the sector between the main gate
and St. Nicolae gate was modified, along with the eas-
tern sector. Except for some fragments on the sides, the
mapping shows no wall on the side towards the garden.
Only the southern side includes a section running up to
the palace building, with a passage gate unto the garden
slope. The plan provides no clue as to the existence of
a palace park in 1807, but the subsequent presence of
such a settlement is confirmed by the diaries of foreign
travellers196.
Several wings with chambers used for different pur-
poses are adjacent to the boundary wall; most of the ro-
oms housed the court servants (B) or had various functi-
ons that are not explicitly named therein. Such rooms are
marked on both sides of the gate tower, close to the sta-
bles and in a new construction, towards the east, past the
former bath (feredeu) of the old court. An 1807 treasury
account refers to “the ordinary rooms from the gate hou-
se”, furnished with stoves and fir tree planks for beds, but
also for “ghevghir” (a room with iron shutter arches)197.
The bath area displays some very interesting details. The
topographers used a particular symbol to mark the ovens
on the plan, so four such hearths are represented here –
two in adjacent rooms, close to a small wooden mill (D),
which we assume functioned with the aid of horses. In
the old court, the kitchen, called cuhnea, was situated not
far from this spot; hence we consider this food preparati-
196
Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea [The ac-
counts of foreign travelers in the Romanian Principalities in the
19th century], s.n., vol. I, coordinated by Georgeta Filitti et al.,
Bucharest, Editura Academiei Române, 2004, p. 626 (further on:
Călători străini. Secolul XIX).
197
Sămile Vistieriei, III, p. 164.

12. Planul Palatului din orașul
Iași. Ridicat în anul 1807
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 324
Pentru palat, topografii ruși au făcut un plan
separat, cel mai probabil concomitent cu planurile
orașului și curții. Chiar titlul, foarte apropiat de titlul
planului curții, ne sugerează acest lucru. De altfel, palatul
este figurat similar pe ambele planuri, principala diferență
fiind aceea că pe planul dedicat clădirii principale a curții
sunt cuprinse atât parterul, cât și etajul. Pe planul curții,
apare doar un nivel care, în urma unei comparații între
cele două documente, reprezintă etajul, adică – potrivit
concepțiilor vremii – cea mai importantă parte a clădirii.
Planul propriu-zis al palatului lui Moruzi ne
permite să vizualizăm structura interiorului clădirii noii
reședințe domnești, dar și cum arăta aceasta la exterior.
În partea de jos a planului se află o reprezentare fidelă a
fațadei, fidelă pentru că este identică cu cea mai veche
imagine a clădirii, păstrată într-o compoziție de pe o tavă
de porțelan a pictorului vienez Schufrid din 1814, care
prezintă alaiul lui Scarlat Calimah în fața edificiului206.
Aplicând informațiile date de scara planului, putem
identifica și măsurile clădirii: lungimea era de 142,5 metri,
lățimea – la aripa de răsărit, cea mai extinsă – fiind de 60 de
metri. Suprafața generală a construcției era de 8.600 de
metri pătrați, impresionantă pentru acea vreme, palatul
devenind cea mai mare clădire din Moldova. Având doar
două niveluri, înălțimea era mai modestă, de 10,9 metri
până la cornișă, 16 metri până la coama acoperișului și
20 de metri până la coama acoperișului de deasupra sălii
tronului. Această disproporție a fost remarcată și de unii
dintre călătorii care au trecut prin Iași la acea vreme,
precum Vince Batthyány (1805): „[...] acum [principele]
clădește un palat, menit să înlocuiască curtea domnească,
mistuită de foc în timpul lui Alexandru al VIII-lea.
Forma lui îți impune, dar nu te satisface. Acoperișul este
prea greu, numărul ferestrelor și al ieșiturilor prea mare,
206
Viorica Malacopol, Date în legătură cu activitatea arhitecților
Freywald, în SCIA, seria Arta plastică, XI (1964), p. 326 și 327
(fig. 1). Vezi și Biblioteca Centrală Universitară Iași, cota St-393.
71
12. The plan of the Palace in Iași.
Drawn up in 1807
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 324
As regards the Palace, the Russian topographers drew
up a separate project, most probably the same time with
the city and court plans. Even the title, quite similar to the
title of the court plan, suggests the same thing. Actually,
the Palace is featured similarly in both cases, the main di-
fference being that the plan dedicated to the main building
of the palace includes the ground floor and the first floor.
The court design shows only one level, which, following
the comparison between the two documents, represents the
first floor, that is, the most important part of the building,
according to the general tendencies of that period.
The actual plan of Moruzi’s palace enables us to visu-
alize the structure of the interiors, as well as the exterior of
the new princely residence. The bottom side renders a faith-
ful representation of the facade, identical to the older image
of the building, preserved in a painting on a porcelain tray,
made by the Viennese painter Schufrid, dated 1814, which
presents the suite of Scarlat Calimah, standing in front of
the construction207.
Applying the information provided on the design
scale, we can identify the measurements: the length is of
142,5 m, the width reaching 60 m on the east side (the
most extended). The surface of the construction is 8,600
sqm, impressive for that period, as it turned the palace into
the biggest and widest building in Moldavia. Having only
two storeys, the palace did not stand out in terms of its hei-
ght, reaching 10,9 m up to the cornice, 16 m up to the roof
ridge and 20m up to the ridge situated above the throne
room. This lack of proportion was remarked by many tra-
vellers who passed through Iași at that time, such as Vince
Batthyány (1805): “[...] now the prince is building a palace,
to replace the old princely court, which was burnt down
during the reign of Alexander the eighth. Its shape is impo-
sing, but not pleasant. The roof seems too heavy, there are
207
Viorica Malacopol, Date în legătură cu activitatea arhitecților
Freywald [Data related to the activity of Freywald architects], in
SCIA, Plastic Arts series, XI (1964), p. 326 and 327 (fig. 1). See
also Central University Library in Iași, quota St-393.
72
parterul prea scund”207. Clădirea a fost cel mai probabil
acoperită cu tablă208, adusă din afara țării.
Totuși, palatul impresiona, inclusiv pe călătorii veniți
din vestul Europei. Francezul Alexandre De Moriolles
vedea, în 1809, clădirea ca „o adevărată locuință de
suveran. Era o construcție elegantă și modernă, executată
în urmă cu câțiva ani, cu o ornamentație măreață și așezată
într-o poziție încântătoare; [...] distribuția interioară era
vastă, încăpătoare, puțin în stil oriental și mobilierul
superb”209. Credem că acest autor nu exagera prea mult în
aprecierile sale față de palat, de vreme ce nu are aceleași
considerații când vine vorba de oraș, pe care îl vede ca
fiind mare, cu o viață comercială însemnată, dar plin de
gunoaie, câini și fără a avea ceva „vrednic de interes”210.
Deși era în mod categoric cea mai mare clădire din Iași,
palatul nu excela prin monumentalitate sau decorațiuni
exterioare211. Este evident însă că stilul sobru adoptat de
arhitect era caracterizat mai degrabă prin funcționalitate.
Fațada de pe plan confirmă accesul în palat printr-o
intrare centrală, după un model preluat și la intrarea prin
turnul porții curții, ambele urmărind să accentueze stilul
neoclasic imprimat noii construcții212. Aceleași două
arcade cu portal simplu, cu o coloană la mijloc, flancate
de câte două coloane cu capiteluri ionice pe fiecare latură
dinspre exterior, câte o coloană fiind plasată și la interior,
mărginind bolta pentru trăsuri, specifică neoclasicismului
moldovenesc. Pe lângă bolta centrală, palatul prezintă și
două bolți pentru trăsuri laterale, folosite pentru intrările
secundare, plasate pe de o parte și alta a clădirii; planul
ne sugerează că cea dinspre partea de vest a palatului era
mai importantă decât cea dinspre est, fiind mai mare. În
toate cele trei cazuri, accesul se făcea printr-un vestibul
deschis, cel dinspre apus fiind chiar boltit. Deasupra
intrării principale a fost instalată stema țării, cu capul
de bour în scut, plasat într-un pavilion. S-a susținut că
207
Călători străini. Secolul XIX, vol. I, p. 106.
208
La acoperire cu tablă face referire Dumitru C. Moruzi, Din amin-
tirile unui bătrân. Curtea domnească din Iași. Ulița Mare și Podul
Verde, în „Drum Drept”, I (1913), nr. 3, p. 163.
209
Călători străini. Secolul XIX, vol. I, p. 471-472.
210
A admirat totuși baia turcească (ibidem, p. 472).
211
La o stucatură căzută face totuși referire William Mac Michael
(ibidem, p. 734).
212
Cu siguranță, arhitectul s-a inspirat de la alte palate neoclasice
din epocă. S-a preferat o clădire funcțională, într-un stil specific
epocii, tot mai îndrăgit de boierii vremii.
too many windows and protrusions and the ground floor
ceiling is too low”208.The construction most likely had plate
covering209, brought from abroad.
Still, the palace did make made an impression upon
several West European travellers. In 1809, the French man
Alexandre De Moriolles considered the building “a genuine
sovereign residence. It is a modern, elegant construction,
built some years before, with special ornamentation and a
superb layout; [...] the interior distribution is vast, roomy,
a little Oriental in style, with gorgeous furniture”210. We
believe this author did not exaggerate in appreciating the
structure, since he does not express the same consideration
towards the city, which he deems extensive, with significant
trading activity, but filled with garbage, stray dogs and de-
void of “any interesting aspects”211. Although it was, defini-
tely, the biggest building in Iași, the palace did not exceed
in monumentality or exterior decorations212. It is obvious
that the sober style adopted by the architect was rather
characterized by functionality.
The facade confirms the access into the palace throu-
gh a main entrance, based on a model adopted for the en-
trance of the court gate tower, both aimed at emphasizing
the neoclassical style of the new construction213. It displayed
the same two arcades, with a simple portal and a middle co-
lumn, flanked by two columns, with Ionic column heads
on each exterior side, also with interior columns, bordering
the carriage vault – an element specific to Moldavian neo-
classicism. Apart from the central vault, the palace had two
lateral vaults for carriages, used for the secondary entran-
ces, placed on both sides of the building; the plan suggests
the western part of the palace was more important than
the eastern one, given its size. In all three cases, the access
208
Călători străini. Secolul XIX, vol. I, p. 106.
209
The plate covering is mentioned by Dumitru C. Moruzi, Din
amintirile unui bătrân. Curtea domnească din Iași. Ulița Mare și
Podul Verde [From the memories of an old man. The princely co-
urt from Iași. Ulița Mare and Podul Verde], in “Drum Drept”, I
(1913), no. 3, p. 163.
210
Călători străini. Secolul XIX, vol. I, p. 471-472.
211
He did admire the Turkish bath, though (ibidem, p. 472).
212
Nevertheless, William Mac Michael did mention a fallen stucco
moulding (ibidem, p. 734).
213
The architect most certainly was inspired by other neoclassical
palaces built in those times, but preferred a functional building,
erected in a specific style which had become more and more
appreciated by the aristocracy.

această stemă ar fi cea aflată acum la palatul Sturza de la
Miclăușeni, unde a ajuns și stema pusă de Mihail Sturza
pe frontispiciul Palatului renovat al Ocârmuirii213. Totuși,
stema de pe planul rusesc al fațadei Palatului diferă puțin
de cea de la Miclăușeni: în primul rând, cea aflată azi la
palatul Sturzeștilor cuprinde anul 1803, când palatul abia
începea să fie ridicat; în al doilea rând, aceasta conține în
scut și acvila Țării Românești, spre deosebire de cea de la
palat, care cuprindea doar capul de bour; nu în ultimul
rând, cadrul în care este pus pavilionul diferă de ceea
ce vedem la palatul domnesc. Este posibil ca stema de
la 1803 să fi fost inițial pusă la reședința din Iași a lui
Moruzi de dinainte de finalizarea palatului, mutată apoi
la acesta, fără însă a fi pusă deasupra intrării principale.
Cu tot cu cele trei vestibule deschise, palatul avea
la parter 40 de încăperi, inclusiv casele scărilor, patru la
număr. Etajul cuprindea 46 de camere, cu tot cu scări,
de data aceasta șase; două scări, cele mai importante din
palat, deși nu sunt figurate și la parter, plecau de la nivelul
de jos pentru a asigura accesul spre sala tronului. O scară
exterioară este figurată în partea din spate, la aripa dinspre
răsărit, probabil pentru a permite ieșirea spre grădină. În
o parte din încăperi sunt prezente sobe pentru încălzire:
19 de formă paralelipipedică și 4 cilindrică la parter,
respectiv 41 de sobe cilindrice la etaj. Desenul fațadei
clădirii, figurat în partea de jos a planului, cuprinde 14
hornuri, câte cinci în lateral și patru în zona centrală, la
ceea ce pare a fi o mansardă, toate asigurând evacuarea
fumului de la una sau mai multe sobe. Cu siguranță,
alte hornuri – probabil nouă, dacă ținem cont de poziția
sobelor – se adăugau în partea din spate a clădirii. Faptul
că mai multe sobe se află la etaj indică folosirea acestor
camere în scopuri private. Din datele oferite de sămile de
Vistierie știm că la amenajarea unora din aceste sobe s-a
lucrat pe parcursul anului 1807214.
Fațada cuprinde la parter 48 de ferestre, câte 24
pe fiecare latură, același număr fiind prezent și la etaj,
cu precizarea că aici se adăugau 12 ferestre deasupra
213
Costin Merișca, Castelul Miclăușeni în cultura română, ed. îngri-
jită de Sorin Iftimi și Lucian Merișca, Iași, Editura Doxologia,
2015, p. 66, 68, fig. 23; Sorin Iftimi, Palatul Culturii din Iași.
O retrospectivă istorică, în vol. Patrimoniu național și modernizare
în societatea românească: instituții, actori, strategii, ed. de Dumi-
tru Ivănescu, Cătălina Mihalache, Iași, Editura Junimea, 2009,
p. 264.
214
Sămile Vistieriei, III, p. 163, 166, 168.
73
was made through an open porch; the west side porch was
vaulted. The Moldavian coat-of-arms was placed above the
main entrance; this featured a flag with a shield holding the
head of a bison. This emblem was said to be the one which
is currently placed in Sturza Palace from Miclăușeni, which
also holds the coat-of-arms placed by Mihail Sturza on the
frontispiece of the renovated Ocârmuirii Palace (the Gover-
nment Palace)214. However, the blazon represented on the
Russian plan, showing the Palace facade, differs a little from
the one from Miclăușeni. Firstly, the blazon currently kept
at the Palace of Sturzești family covers the year 1803, when
the palace had just started to be built; secondly, this inclu-
ded the Wallachian golden eagle, unlike the coat-of-arms
from the palace, which only contained the bison head; last
but not least, the flag frame is very different from the frame
existent in the princely palace. It is possible that the 1803
coat-of-arms was initially placed at Moruzi’s Iași residen-
ce, prior to the completion of the construction works, and
then moved, though not placed above the main entrance.
The palace had forty rooms on the ground floor, in-
cluding the three open porches and four staircases. The first
floor contained 46 rooms and six staircases; two staircases,
the most important in the palace, although not featured on
the ground floor scheme, started downstairs and led to the
throne chamber. An exterior staircase is marked on the back
wing, on the east side, probably in order to enable the gar-
den exit. There were heating stoves in some of the rooms:
19 parallelepiped and 4 cylindrical ones on the ground flo-
or and 41 cylindrical stoves on the first floor. The facade
drawing, inserted at the bottom of the plan, comprises 14
chimneys, five on the side and four in the central area, in
what seemed to be the attic. They ensured the discharge of
the smoke coming from one or more stoves. There must
have been other chimneys – probably nine, if we consider
the layout of the stoves – at the back of the building. The
fact that there were more stoves on the upper floor indica-
214
Costin Merișca, Castelul Miclăușeni în cultura română [The castle
of Miclăușeni in the Romanian culture], edition coordinated by
Sorin Iftimi and Lucian Merișca, Iași, Editura Doxologia, 2015, p.
66, 68, fig. 23; Sorin Iftimi, Palatul Culturii din Iași. O retrospec-
tivă istorică [Palace of Culture in Iasi. A historical retrospective],
in vol. Patrimoniu național și modernizare în societatea românească:
instituții, actori, strategii [National Heritage and the moderniza-
tion in Romanian society: institutions, actors, strategies], edited
by Dumitru Ivănescu, Cătălina Mihalache, Iași, Editura Junimea,
2009, p. 264.

13. Planul orașului Iași [1828]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 523
O importantă activitate topografică a fost
desfășurată în timpul războiului ruso-turc din 1828-1829,
dar și în anii următori, până în 1834, când Principatele
s-au aflat sub administrație rusă. Încă din 1827, s-a ridicat
topografic o parte a ținutului Hotin, iar în anii 1828-
1829 Eberhard von Dittmars a participat la lucrările
topografice din Bulgaria de nord. Din 1828 datează și
o hartă a Țării Românești, Bulgariei și Rumeliei265. Este
perioada în care a avut loc o campanie serioasă de ridicări
topografice a spațiului românesc, acțiune încheiată în
1833. Printre altele, în anii administrației ruse au fost
realizate planurile orașelor Craiova, Caracal, Târgu Jiu,
Iași, Botoșani, Galați și Focșani. Campania din acei ani a
fost o reușită incontestabilă. Doar pentru Moldova și Țara
Românească au fost cercetate nu mai puțin de 400 de
itinerarii (drumuri) și au fost alcătuite descrieri statistice
cuprinzătoare266.
În acest context, discutăm un alt plan inedit al
Iașilor, care poartă nr. 523 în arhiva de la Moscova (47x60
cm). Fiind plin de detalii, planul cuprinde nu doar orașul,
ci și împrejurimile, înrudindu-se în această privință cu
planul rusesc din 1807 și cel austriac din 1855. De altfel,
acesta este primul plan al Iașilor în care s-a aplicat metoda
Lehmann de reprezentare grafică prin hașuri267, motiv
pentru care perspectiva cartografică este superioară față
de cea a planurilor anterioare.
Planul nu are o datare propriu-zisă, însă la finalul
legendei este adăugată o literă, L, în dreptul căreia este
trecută informația că în acel punct de pe plan s-au realizat
265
Исторический очерк деятельности Корпуса военных
топографов, 1822-1872 [Eseu istoric despre activitatea
Corpului topografilor militari, 1822-1872], Sankt-Petersburg,
1872, p. 190.
266
Ibidem, p. 180.
267
Mai recent, vezi Wolf Günther Koch, J. G. Lehmann’s system
of slope hachures – an investigation on the quality of relief
representation at the beginning of the 19th century, în Proceedings of
the 26th International Cartographic Conference, Dresden, Germany,
25-30 August 2013, edited by Manfred F. Buchroithner, online:
https://icaci.org/files/documents/ICC_proceedings/ICC2013/_
extendedAbstract/265_proceeding.pdf [5.12.2018].
81
13. The city plan of Iași [1828]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 523
A notable mapping activity was carried out throu-
ghout the Ottoman-Russian war of 1828-1829, but also
throughout the following years, until 1834, when the
Principalities fell under Russian administration. A part
of Hotin county was mapped in 1827 and then, between
1828 and 1829, Eberhard von Dittmars participated in
the land surveys performed in northern Bulgaria. There
is also a map of Wallachia, Bulgaria and Rumelia, made
in 1828266. During this period, the Russians carried out a
complex campaign of mapping the Romanian territories,
an endeavour which was finally concluded in 1833. The
city plans of Craiova, Caracal, Târgu Jiu, Iași, Botoșani,
Galați and Focșani were all drawn up during the Russi-
an occupation. The campaign was an undeniable success,
considering that no less than 400 routes and itineraries
were mapped and comprehensive statistical data was
gathered for Moldavia and Wallachia267.
In this context, we should refer to another unique
city plan of Iași, catalogued under no. 523 with the RG-
VIA in Moscow (47x60 cm). As a detailed design project,
this contains not just the city scheme, but its surroun-
dings, as well, being quite similar to the Russian plan of
1807 and to the Austrian one, made in 1855. In fact, this
is the first city plan drawn up using the Lehmann method
of graphic representation through hatching268, reason for
which this particular cartographic perspective is superior
to the previous ones.
The detail design plan is not dated per se, but its
legend does mention a letter, L, informing us that the
266
Исторический очерк деятельности Корпуса военных
топографов, 1822-1872 [Historical account on the activity
of the Corps of Military topographers, 1822-1872], Sankt-
Petersburg, 1872, p. 190.
267
Ibidem, p. 180.
268
Please refer to Wolf Günther Koch, J. G. Lehmann’s system of slope
hachures – an investigation on the quality of relief representation
at the beginning of the 19th century, in Proceedings of the 26th
International Cartographic Conference, Dresden, Germany, 25-
30 August 2013, edited by Manfred F. Buchroithner, online:
https://icaci.org/files/documents/ICC_proceedings/ICC2013/_
extendedAbstract/265_proceeding.pdf [5.12.2018].
82
observații astronomice în anul 1828. Locul respectiv
se afla pe drumul ce ieșea din oraș pe la moara de vânt
(nefigurată), dincolo de Rufeni. Considerăm veridică
ipoteza că aceste observații au făcut parte din cadrul
lucrărilor de ridicare topografică a planului Iașilor și zonei
învecinate, efectuate în acel an. Cum rușii au intrat în
oraș la finele lui aprilie 1828, aceste lucrări au avut loc în
perioada mai-decembrie 1828268. Tot de pe plan aflăm că
jumătatea de sud a fost topografiată de către locotenentul
Budberg de la Comandamentul General, cu topografi
elevi, în timp ce jumătatea de nord a fost cartată de
topograful Rujițkij, din unitatea nr. 2, verificările finale
revenindu-i aceluiași lt. Budberg; pentru corectitudine a
semnat căpitanul Lomeier.
Leopold Karlovici Lomeier s-a născut în 1794, în
1812 obținând gradul de sublocotenent. S-a inițiat în
lucrări topografice, participând în 1819-1828 la ridicările
topografice din gubernia Lituania-Vilnius269; în 1826, a
fost transferat la Corpul topografilor militari. În perioada
1828-1829, a participat la ridicările din Moldova, Țara
Românească și Bulgaria, aflându-se în Țările Române
până în ianuarie 1829270. Din februarie 1829, s-a ocupat
de lucrări în gubernia Grodnensk, unde se afla și în
1830271; a decedat în 1832272. Datele pe care le avem acum
la îndemână ne permit să datăm, cu certitudine, planul
nr. 523 în perioada 1 iunie 1828-ianuarie 1829. Andrej
Ivanovici Budberg s-a născut în 1804 și și-a început
cariera militară în 1817. În 1820, a ajuns sublocotenent,
fiind repartizat pe lângă Suita Înălțimii Sale Imperiale
în rândul cvartirmaistrilor. În 1821-1828, apare tot în
gubernia Lituania-Vilnius, pentru ca în 1828-1832 să
fie prezent în Principate și Bulgaria, fapt confirmat și de
participarea sa la realizarea planului nr. 523. În 1852,
268
Gh. Bezviconi, Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse, p. 210-
211.
269
Список Корпуса топографов, генералитета, обер­
офицеров и топографов (января 1 дня 1828 года-декабря 1
дня 1828 года) [Lista Corpului topografilor, generalilor, ofițerilor
șefi și a topografilor, 1 ianuarie 1828-1 decembrie 1828], Sankt-
Petersburg, 1828, p. 3 (ianuarie-februarie).
270
Ibidem, p. 3 (luna aprilie 1828).
271
Список 1829 года, Sankt-Petersburg, 1829, p. 3 (luna februarie).
272
S.V. Sergeev, E.I. Dolgov, Военные топографы русской армии
[Topografii militari ai Armatei ruse], Moscova, ZAO „SiDi-Press”,
2001, p. 193.
respective site was used in 1828 for astronomical obser-
vations. It was situated on the exit road to Rufeni, guar-
ded by the previously mentioned wind mill (not featured
here). We consider the assumption according to which
these observations were part of the topographic works
performed for the mapping of Iași and its surroundings
to be accurate. As the Russians only entered the city at
the end of April 1828, the works were carried out during
May-December 1828269. The plan reveals the fact that the
southern part of the territory was mapped by Lieutenant
Budberg of the General Staff, accompanied by student
topographers, while the northern part was mapped by
Ruzhickij, from unit 2, the final verifications being per-
formed by the same Lieutenant Budberg; the accuracy
was confirmed by Captain Lomeier.
Leopold Karlovich Lomeier was born in 1794 and
in 1812 he was appointed sub-lieutenant. He attended
topographic courses and became a land surveyor. Be-
tween 1819 and 1828 he worked for the mapping of
Lithuania-Vilnius270 and in 1826 was transferred to the
Topographers Army Corps. Between 1828 and 1829,
he participated in the mapping campaign in Moldavia,
Wallachia and Bulgaria, so the month of January 1829
found him in the Romanian Principalities271. As of Fe-
bruary 1829, he started to work in Grodnensk province,
where he remained until 1830272; he died in 1832273. The
current information enables us to determine the date of
plan no. 523 somewhere between June 1st 1828 and Ja-
nuary 1829. Andrej Ivanovich Budberg was born in 1804
and commenced his military career in 1817. In 1820, he
became sub-lieutenant and was sent to accompany the
Suite of His Majesty, as Quartermaster. Between 1821
and 1828, he worked in Lithuania-Vilnius province and
during 1828-1832 was present in the Principalities and
269
Gh. Bezviconi, Contribuţii la istoria relaţiilor româno-ruse, p. 210-
211.
270
Список Корпуса топографов, генералитета, обер­
офицеров и топографов (января 1 дня 1828 года­декабря 1
дня 1828 года) [List of the army corps of topographers, generals,
chied officers and surveyors, January 1st 1828-December 1st 1828],
Sankt-Petersburg, 1828, p. 3 (January-February).
271
Ibidem, p. 3 (April 1828).
272
Список 1829 года, Sankt-Petersburg, 1829, p. 3 (February).
273
S.V. Sergeev, E.I. Dolgov, Военные топографы русской армии
[Military topographers of the Russian Army], Moscow, ZAO
“SiDi-Press”, 2001, p. 193.

Budberg a fost numit general-maior273. În fine, în aceiași
ani a fost activ celălalt autor al planului, topograful clasa
I Rujițkij274.
Despre orașul Iași se susține pe plan că are 5.509
case, fiind figurate bisericile și mănăstirile existente în
acel moment. În plus față de planurile discutate anterior,
pe acesta sunt notate următoarele lăcașuri: Ziua Crucii,
Sfântul Vasile-Galata, Sfântul Nicolae din Iarmaroc,
biserica lipovenească, dar și sinagoga din Podul Roș. În
legendă nu apare însă sinagoga mare, dar o clădire de piatră
este marcată pe plan în locul unde știm că se afla aceasta.
Dintre biserici, Sfinții Voievozi-Roșca și lipovenească
erau încă din lemn. Topografii au încurcat câteva biserici,
Sfântul Athanasie cu Sfinții Theodori, ultima fiind
numită biserica „grecească”, iar la Sfântul Nicolae din
Iarmaroc au trecut un hram greșit, Sfântul Vasile; biserica
Razului este socotită „capela grecească”. Aceste erori erau
firești, în condițiile în care inginerii topografi colaborau
cu localnicii, dar întâmpinau inerente dificultăți în a
înțelege unele denumiri autohtone. Legenda cuprinde
la un moment dat numele „Colodevale”, o preluare ad-
literam a unor indicații date de orășeni.
Se păstrează obiceiul marcării cu o nuanță de roz
a clădirilor de piatră și cu maro a celor de lemn. Față
de planurile anterioare, la 1828 se remarcă creșterea
semnificativă a numărului construcțiilor din materiale
durabile în oraș, probabil și un efect al marelui foc
din 1827, cele de lemn predominând în continuare în
mahalale. Din acest punct de vedere, planul este foarte
util pentru inventarierea situației constructive din Iași
înainte de eforturile de modernizare ce vor fi întreprinse
de Eforia orașului după adoptarea Regulamentului
Organic. Densitatea construcțiilor, case, dughene,
cârciumi, nu exclude prezența unor spații verzi, grădini
sau mici parcuri private, chiar și în centru, alături de
terenuri virane. Un astfel de spațiu liber este figurat pe
locul fostului Beilic, despre care unele lucrări susțin că la
acel moment încă exista275. Cu toate acestea, în zona din
fața mănăstirii Zlataust se evidențiază doar casa Zmeu,
Beilicul arzând în incendiul din 1827276.
273
Ibidem, p. 56-57.
274
Vezi Список 1828 года, p. 8 (luna iunie) și Список 1829 года,
p. 7 (luna decembrie).
275
Dan Bădărău, Ioan Caproșu, op. cit., p. 336.
276
ANIC, Planuri și hotărnicii, jud. Iași, nr. 63; vezi și documentele
83
in Bulgaria, fact confirmed by his involvement in com-
piling plan no. 523. In 1852, Budberg was appointed
Major-General274. 1st class topographer Ruzhickij, the
other author of the plan, was also active throughout that
period275.
The legend of the plan mentions 5,509 houses in
Iași, along with many churches and monasteries. In addi-
tion to the aforementioned plans, this one includes some
specific religious constructions: Ziua Crucii, St. Vasi-
le-Galata, St. Nicolae from Iarmaroc, the Lipovan Chur-
ch, the Synagogue from Podul Roș. The legend does not
contain the main synagogue, but there is a stone building
marked on the respective location. The churches of Saints
Voievozi-Roșca and the Lipovan Church were made of
wood. The topographers confused several churches, such
as St. Athanasie with Saints Theodori, the latter being na-
med the Greek Church; in the case of St. Nicolae from
Iarmaroc, they mistook the consecration, to St. Vasile;
Razului Church was deemed a Greek chapel. These errors
were not unusual, since the topographers collaborated
with the local townspeople, but had difficulty in under-
standing some of the local names. The legend, at some
point, mentions the name “Colodevale” (Down the va-
lley), an ad-literam annotation of the indications provi-
ded by the city inhabitants.
The customary marking of the stone buildings with
pink and the timber ones with creamy brown still stands.
In comparison with the previous plans, the 1828 one
renders a significantly increased number of constructions
made of long-lasting materials, probably an effect of the
great fire of 1827; there was still a great number of tim-
ber constructions, mainly situated in the suburbs. From
this perspective, the plan is very useful for the inventory
of the constructions existent in Iași prior to the moder-
nisation works carried out by the city Eforia (the new
governing authority), after the Organic Regulation had
been adopted. The density of the houses, stalls and taver-
ns did not exclude the presence of green spaces, gardens
or small private parks, even in the city centre, along with
barren plots. Such a site is featured on the place of the
former Beilic, which was still standing at that moment,
274
Ibidem, p. 56-57.
275
See Список 1828 года, p. 8 (June) and Список 1829 года, p. 7
(December).

14. Planul orașului Iași
[1828-1833]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 525
În timpul administrației ruse din 1828-1834,
topografii au realizat un alt plan al Iașilor, nr. 525, de
asemenea necunoscut (48x68 cm). Datat în inventar
în anii ‘20 ai secolului al XIX-lea, planul a fost ridicat
în anii ocupației rusești, între 1828 și 1833, probabil
în prima parte a acestui interval. Ca realizare grafică,
acest document cartografic pare inferior celor din 1789
și 1828, fiind superior doar prin faptul că surprinde
evoluția orașului și dezvoltarea care avusese loc între timp,
dinspre centru spre mahalale. Planul evidențiază creșterea
suprafeței urbane, nu numai dincolo de Bahlui, ci mai
ales pe dealul Copoului și spre Păcurari, dar și în Tătărași.
Pe plan sunt figurate 56 de puncte, majoritatea
biserici și mănăstiri, alături de sinagogă, bisericile
armenești și câteva construcții de interes, case boierești
și amenajări edilitare. Printre lăcașurile de cult se regăsesc
toate bisericile amintite anterior. În interiorul Mitropoliei,
legenda precizează că se află bisericile Stratenia și Sfântul
Gheorghe. În rândul celorlalte biserici remarcăm mici
detalii: Sfântul Gheorghe-Lozonschi apare numită
„Sfântul Gheorghe cel Mic”, hramul bisericii Banu nu
mai este Adormirea Maicii Domnului, ci Toți Sfinții, în
timp ce biserica Razului figurează cu hramul Adormirii;
Sfântul Nicolae de la baza Copoului apare ca „cel Mic”, iar
Sfântul Nicolae din Ciurchi e numită „cel Sărac”. Curios
este faptul că bisericile Sfântul Nicolae din Iarmaroc și
Ziua Crucii din Târgușorul Nicolina, deși existente la
acea dată, nu apar pe acest plan, cu toate că respectivele
zone au fost trasate de către topografi.
Pe Ulița Mare, apar Hanul Turcesc și cel Unguresc,
cu dughenele aferente, iar în Copou găsim stația de poștă,
dincolo de șanțul făcut între timp de ruși la capătul
orașului. Cu referire la acest șanț, în legenda planului este
notat următorul text: „Bulevard și canal pentru captarea
apei de la zăpadă și ploaie, care curge pe pantă spre oraș
și [este] condusă în râpele Cacainei și Bahluiului” (nr.
54 pe plan). Sensul inițial al termenului „bulevard” (rus.
89
14. The city plan of Iași
[1828-1833]
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 525
During the Russian administration of 1828-1834,
the surveyors made another city plan, no. 525, (48x68
cm), unknown for a long time. Dated in the inventory
as being surveyed in the 1820’s, the plan was drawn up
between 1828 and 1833, rather in the first part of this
interval. From the graphics point of view, the documents
seem inferior to the maps of 1789 and 1828, but its value
resides in the fact that it catches the development of Iași
and the modernisation which had taken place starting
from the centre, towards the suburbs, highlighting the
extension of the urban coverage beyond Bahlui, Copou
hill, Păcurari and Tătărași.
There are 56 points of interest marked down, mostly
churches and monasteries, a synagogue, several Armeni-
an churches and some mansions and urban facilities. The
places of worship include the churches mentioned in the
other documents. Inside the Metropolitan church the le-
gend features Stratenia and St. Gheorghe Churches. Mi-
nor details can be noticed in the case of many locations:
St. Gheorghe-Lozonschi is called “St. Gheorghe cel Mic”
(Saint George the Small); Banu Church is dedicated to
All Saints, instead of the Assumption of Virgin Mary; Ra-
zului Church is dedicated to the Assumption; St. Nicolae
Church at the bottom of Copou is labelled “cel Mic” (the
Small) and St. Nicolae Church from Ciurchi is called “cel
Sărac” (the Poor). It is unusual that the churches of St.
Nicolae from Iarmaroc and Ziua Crucii from Târgușorul
Nicolina, although functional, are missing, despite the
fact the areas had been mapped by the topographers.
The Turkish and the Hungarian Inns, including
their shops, are both represented on Ulița Mare; the Post
Office Station is in Copou, beyond the entrenchment
built by the Russian towards the city exit. Regarding
this entrenchment, the legend mentions the following:
“Boulevard and canal for the diversion of the snow-
and rain-water flowing aslant towards the city, which is
discharged into Cacaina and Bahlui ravines” (no. 54 on
the plan). The initial meaning of the term “bulevard”
90
бульвар, din germ. Bollwerk) era militar, val de pământ285,
pe plan fiind figurate ambele componente: șanțul apare
sub forma unei linii mai groase, trasată până la marginea
orașului dinspre Cacaina, iar „bulevardul” ca o fâșie mai
lată, plasată spre oraș, ce se întrerupe la podul aflat pe
drumul dinspre Sărărie. Peste acest șanț a fost ridicat
un pod care a luat numele de Podul Verde, desenat pe
plan. De altfel, figurarea acestui pod în poziția sa inițială
ne determină să fixăm anul 1833 ca reper final pentru
momentul realizării acestui plan, pentru că în toamna
acestui an bariera de la ieșirea din Iași pe la Copou, alături
de Podul Verde, au fost mutate câteva sute de metri mai
sus, în dreptul viitoarei grădini publice286. În fine, la Casa
Apelor de la Golia, legenda planului cuprinde următoarea
precizare: „Bazinul principal de la mănăstirea Golia, în
care este adusă apă prin țevi, iar din acesta se distribuie
prin toate cișmelele din oraș” (nr. 55 pe plan), confirmând
prezența aici a locului unde se reuneau – prin strădania
unor domni deja amintiți – apele strânse din izvoarele din
afara orașului.
Pe lângă palatul domnesc, în oraș apar mai multe
case de seamă, dintre care pe majoritatea le identificăm
a fi boierești, unele având chiar incintă de zid, precum
casa Bașotă, la fel ca și un ansamblu format din trei
construcții, amenajat dincolo de mănăstirea Galata, în
dreptul căruia se precizează: „casa cneazului Ipsilanti”.
Construcțiile din urmă sunt prezente și la Bayardi, care a
desenat cinci clădiri, plus parcul adiacent. Este vorba de
conacul amenajat în 1799-1800 la câteva sute de metri de
Galata287 de Constantin Ipsilanti, cel care a construit și un
nou pod peste Bahlui, menit să înlesnească calea dinspre
oraș spre acest loc de recreere288. Curios este faptul că
podul apare la Bayardi, nu și pe acest plan rusesc. Peste
Bahlui sunt reprezentate Podul Roș și încă două poduri
în aval, dintre care primul pare să fie podul Bularga, iar al
doilea podul Șerpoaica289. Peste Cacaina apar trei poduri,
285
Vezi V.F. Shperk, Фортификационный словарь [Dicționarul
fortificațiilor], Moscova, 1946, p. 20-21, vocea бульвар, online:
http://rufort.info/library/shperk/shperk.html [29.11.2017].
286
Vezi L. Rădvan, Lămuriri finale, p. 340-341.
287
Și nu în curtea mănăstirii, cum s-a crezut. O analiză recentă la
Bobi Apăvăloaei, Palatul din secolul al XIX-lea de la Galata-Iași, în
CI, XXIV-XXVI (2005-2007), p. 274-277.
288
Mircea Ciubotaru, Misterele (III), în „Prutul”, 2 (2015), p. 62-63.
289
Ibidem (V), în „Prutul”, 2 (2016), p. 17-19.
– boulevard (Russian bul’var, German Bollwerk) was
embankment287; the map renders both components,
the ditch marked with a thicker line up to the city edge
from Cacaina river, and the “boulevard” as a wider
section placed towards the city, broken off by the bridge
across Sărărie road. Podul Verde is drawn here, on the
plan. Actually, the rendering of the initial layout of the
bridge enables us to establish the year 1833 as the final
benchmark of completing the map, considering that the
barrier from Copou, as well as Podul Verde, were moved
in the autumn of 1833 several hundred meters higher up,
on the site of the future public garden288. In the case of
the Main Water Station from Golia, the legend mentions:
“the main water tank from Golia Monastery, which
gathers the water supply from all the network pipes and
redistributes it to the city fountains” (no. 55 on the plan),
thereby confirming the presence of a place which reunited
the flows of the water sources outside the city.
In addition to the princely palace, several notewor-
thy mansions or boyar houses are featured on the map;
some have wall enclosures, such as Bașotă mansion or
the housing facilities composed of three buildings, close
to Galata Monastery, which indicate: “Prince Ipsilanti’s
house”. These constructions are also present in the Bayar-
di plan, which contains five facilities and a park, basically,
the mansion erected in 1799-1800 by Constantin Ipsi-
lanti, a few hundred meters away from Galata289; Ipsilanti
had also built a new bridge over Bahlui River, meant to
facilitate the access of the city dwellers to this recreational
space290. It is interesting to notice the bridge appears on
the Bayardi plan, but not on the Russian map. There are
two bridges upstream of Bahlui, apart from Podul Roș;
the first one seems to be Bularga, and the second Șerpoai-
ca291. There are also three bridges across Cacaina and one
bridge across Nicolina, at the city exit.
287
Please consult V.F. Shperk, Фортификационный словарь [The
dictionary of fortifications], Moscow, 1946, p. 20-21, bulvar, on-
line: http://rufort.info/library/shperk/shperk.html [29.11.2017].
288
Please see L. Rădvan, Lămuriri finale, p. 340-341.
289
And not inside the monastery courtyard, as initially believed. For
a recent analysis, please refer to Bobi Apăvăloaei, Palatul din se-
colul al XIX-lea de la Galata-Iași [The 19th century palace from
Galata Iași], in CI, XXIV-XXVI (2005-2007), p. 274-277.
290
Mircea Ciubotaru, Misterele (III), in “Prutul”, 2 (2015), p. 62-63.
291
Ibidem (V), in “Prutul”, 2 (2016), p. 17-19.

iar peste Nicolina unul singur, cel de la ieșirea din oraș,
la barieră.
Topografii nu au fost interesați să cuprindă și
mijloacele de aprovizionare cu apă290, astfel că nici
cișmelele și nici apeductele nu mai figurează pe plan.
Apare doar apeductul ce ducea apă la baia turcească
traversând Râpa Pevețoaiei, ce era din piatră, nici unul
dintre celelalte poduri din oraș nefiind marcat cu culoarea
roșie, ce desemna construcțiile din material durabil.
290
Din perspectiva gestionării apei, pe plan apare doar un iaz ame-
najat pe pârâul Cacaina, mai sus de podul pe care trecea drumul
spre Moghilău.
91
The topographers were not interested in rendering
the water supply facilities292, so the plan does not inclu-
de any fountains or aqueducts, except for the aqueduct
supplying the Turkish bath, across Pevețoaiei Ravine,
made of stone; none of the other bridges seems to be of
stonework, because their marking colour is not red.
292
From the water management perspective, the plan contains just a
pond placed above from the bridge across Moghilău, on Cacaina
River.
Legende și însemnări de pe planuri

Legends and annotations

 1. Planul capitalei moldovenești Iași
[21 septembrie 1739]
(„Plan Moldavskoi Stolicy Jas”)
RGVIA, F. 846, op. 16, d. 1613
Explicarea literelor („Tolkovanie literam”):
A.B. Aceste două redute mici trebuie ridicate mai sus de
profil, pentru ca de la barajele aflătoare să se ducă comanda
(„Sie dva malyea reduta nadlezhit vyshe profiljam podnjat’
chtob ot lezhashhie platin komandovanie nesli”);
C.D. Proiectul a două redute care trebuie făcute imediat și
mai mult decât cele de la A.B. și în fiecare să se includă câte
o casă gata făcută („Proekt dvu redutam kotoryja nemedlenno
i bolshe te kotorye pri A.B. imeetsja zdelat’ i v kazhdom po
gotovoi izbe vkljuchit’”);
E. Proiect în ce fel kronverk-ul1 să se pună mai departe de
înălțime, pentru ca să se poată apăra mai bine din castel
și din locul înalt („Proekt koim obrozom kronverk podale ot
gory zalozhit’ daab lutche iz zamka i s vysokogo mesta boroni
mozhno bylo”);
F.G.H. Trei închizători ale râpelor care trebuie făcute ime-
diat după cum situația va permite mai bine, astfel încât mai
sus de ele să se poată ține apărarea („Tri pokryt’ja buerakov
kotorye nemedlenno zdelat nadlezhit kak nailutche situacija
dopustit tokmo chtoby sverhu onye defendova mozhno bylo”);
J.K. Două redute care trebuie făcute cât mai curând posibil
(„Dva reduta kotor’ja kak skoro mozhno zdelat’”);
L. Biserica care [trebuie să fie, n.n.] apărată cu o redută
bună („Cerkov’ kotoruju dobrym redutom prikryt’”);
M. Curtea domnească de vară care să fie imediat deman-
telată, iar materialul să fie folosit la palisadă și la părcane2;
și, terminând, la casele de gardă și în alte redute („Gospo-
darskoi letnei dvor kotoroi nemedlenno slomat i materialy na
polisady i rogatki upotrebit’ a okonchiny v karaulnye izb i v
drugija redut”);
Întărit în tabăra pe Prut, la 21 septembrie 1739 („Aprobo-
van v lagare nad Prutom sentebrja 21-oe. 1739 godu”),
Von Münnich [semnătură originală].
În dreapta lateral: Locotenent-colonel Jakov Mordvinov
(„Podpolkovnik Jakov Mordvinov”)3.
1
Element exterior menit să consolideze fortificația bastionară.
2
Fortificație din lemn.
3
Pentru confirmarea sau îndreptarea citirilor semnăturilor planuri-
1. The plan of the Moldavian capital,
Iași [September 21st 1739]
(„Plan Moldavskoi Stolicy Jas”)
RGVIA, F. 846, op. 16, d. 1613
The explanation of the letters („Tolkovanie literam”):
A.B. These two small redoubts need to be raised above the
profiles, so as to allow the command from the dams („Sie
dva malyea reduta nadlezhit vyshe profiljam podnjat’ chtob ot
lezhashhie platin komandovanie nesli”);
C.D. The project of two redoubts which have to be built
immediately and better than the ones marked A.B. Each
redoubt needs to include a ready-made house („Proekt dvu
redutam kotoryja nemedlenno i bolshe te kotorye pri A.B.
imeetsja zdelat’ i v kazhdom po gotovoi izbe vkljuchit’”);
E. Project for placing the kronverk1 farther from the height,
to enable enhanced protection from inside the castle and
from the high place („Proekt koim obrozom kronverk podale
ot gory zalozhit’ daab lutche iz zamka i s vysokogo mesta bo-
roni mozhno bylo”);
F.G.H. Three ravine dams need to be built as soon as possi-
ble, so as to facilitate proper defence („Tri pokryt’ja buerakov
kotorye nemedlenno zdelat nadlezhit kak nailutche situacija
dopustit tokmo chtoby sverhu onye defendova mozhno bylo”);
J.K. Two redoubts which need to be built as soon as possi-
ble „Dva reduta kotor’ja kak skoro mozhno zdelat’”);
L. The church which [should be] defended by a suitable
redoubt („Cerkov’ kotoruju dobrym redutom prikryt’”);
M. The summer residence of the prince which has to be
dismantled at once and the materials used for palisades
and entrenchments2, as well as for guard houses and other
redoubts („Gospodarskoi letnei dvor kotoroi nemedlenno slo-
mat i materialy na polisady i rogatki upotrebit’ a okonchiny v
karaulnye izb i v drugija redut”);
Approved in the camp above the Prut, on September 21st
1739 („Aprobovan v lagare nad Prutom sentebrja 21-oe.
1739 godu”),
Von Münnich [signature].
On the right side: Lieutenant Colonel Jakov Mordvinov
(„Podpolkovnik Jakov Mordvinov”)3.
1
Exterior element designed to reinforce the rampart.
2
Timber redoubt.
3
We thank Mr Silviu Andrieș-Tabac and Mrs Mariana Șlapac for
94
2. Planul orașului Iași, capitala Ţțării
Moldovei. Anul 1739
(„Plan Moldavskoi Stolicy Goroda Jas. 1739 goda”)
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 36
Descrierea orașului Iași, capitala Țării Moldovei („Opisa-
nie Moldavskoi stolicy goroda Jas”):
A. Tabăra celor șapte regimente ale Înălțimii Sale Imperia-
le („Eja Imperatorskago Velichestva lagjar’ semi polkov”);
B. Cetatea nou făcută („Vnov’ zdelannaja krepost’”);
C. Opt redute cu baterii („Vosem’ redutov z batarejami”);
D. Baterie („Batarei”);
E. Castelul Domnului („Gospodarskoi Zamok”);
F. Mănăstirea Sfântului Nicolae („M<o>n<a>styr’ S<v-
ja>tago Nikolaja”);
g. Mănăstirea Trei Ierarhi („Manastyr’ Treh Svjatitelei”);
h. Biserica ungurească („Cerkov’ Un-gorskaja”);
j. Mănăstirea Mitropolie („Manastyr’ Mitropolija”);
k. Biserica Sfântului Iurie („Cerkov’ S<vja>tago Jurija”);
L. Biserica Sfântului Gheorghe („Cerkov’ S<vja>tago
Georgija”);
M. Ultima biserică a Preacuratei („Cerkov’ poslednjaa Pre-
chistaja”);
N. Biserica Prea Cuvioasei Parascheve („Cerkov’ Prepodob-
noi Paraskevii”);
O. Biserica Adormirii Preasfintei Maicii Domnului („Cer-
kov’ Uspenija Presv<ja>tyja B<o>g<oro>d<i>cy”);
P. Mănăstirea Sfântului Proroc Ilie („M<o>n<a>styr’ Sv-
jatago Proroka Ilii”);
Q. Mănăstirea Sfântului Ioan („M<o>n<a>styr’ Svjatago
Ioanna”);
R. Mănăstirea Sfântului Dimitrie („M<o>n<a>styr’ Sv-
jatago Dimitrija”);
S. Mănăstirea Soborului Arhistrategului Mihail
(„M<o>n<a>styr’ Sobor Arhistratiga Mihaila”);
T. Mănăstirea Sfintei Vineri („Manastyr’ S<vja>tyja Pjat-
nicy”);
V. Mănăstirea Sfântului Sava („Manastyr’ Svjatago Savy”);
W. Mănăstirea Preacuratei Maicii Domnului („Manastyr’
Prechistoi Bogorodicy”);
lor mulțumim și pe această cale domnului Silviu Andrieș-Tabac și
doamnei Mariana Șlapac.
2. The city plan of the Moldavian
capital, Iași. Year 1739
(„Plan Moldavskoi Stolicy Goroda Jas. 1739 goda”)
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 36
The description of the Moldavian capital, Iași („Opisanie
Moldavskoi stolicy goroda Jas”):
A. The camp of the seven regiments, under the command
of Her Majesty („Eja Imperatorskago Velichestva lagjar’
semi polkov”);
B. The newly built fortress („Vnov’ zdelannaja krepost’”);
C. Eight redoubts with artillery batteries („Vosem’ redutov
z batarejami”);
D. Artillery batteries („Batarei”);
E. The Prince’s Castle („Gospodarskoi Zamok”);
F. The Monastery of St. Nicolae („M<o>n<a>styr’ S<v-
ja>tago Nikolaja”);
g. The Monastery of Trei Ierarhi („Manastyr’ Treh Svjati-
telei”);
h. The Hungarian Church („Cerkov’ Un-gorskaja”);
j. The Metropolitan Church Monastery („Manastyr’ Mi-
tropolija”);
k. The Church of St. Iurie („Cerkov’ S<vja>tago Jurija”);
L. The Church of St. Gheorghe („Cerkov’ S<vja>tago
Georgija”);
M. The last Church of the Holy Virgin Mary („Cerkov’
poslednjaa Prechistaja”);
N. The Church of St. Parascheva („Cerkov’ Prepodobnoi
Paraskevii”);
O. The Church of the Assumption („Cerkov’ Uspenija
Presv<ja>tyja B<o>g<oro>d<i>cy”);
P. The Monastery of the Holy Prophet Ilie („M<o>n<a>styr’
Svjatago Proroka Ilii”);
Q. The Monastery of St. Ioan („M<o>n<a>styr’ Svjatago
Ioanna”);
R. The Monastery of St. Dimitrie („M<o>n<a>styr’ Sv-
jatago Dimitrija”);
S. The Monastery of the Synod of Archangel Mihail
(„M<o>n<a>styr’ Sobor Arhistratiga Mihaila”);
T. The Monastery of St. Vineri („Manastyr’ S<vja>tyja
Pjatnicy”);
the suggestions made regarding the reading of the signatures on
the plans.
96
3. Planul capitalei moldovenești,
orașului Iași, cu arătarea
mănăstirilor, bisericilor precum
și a construcțţiilor importante
și a celor locuibile [1769]
(„Plan stolichnomu moldavskomu gorodu Jassam s
pokazaniem vo onom monastyrei, cerkvei takzhe znatnogo i
obyvatelskago stroenija”)
Biblioteca Națională a Ucrainei,
D18(4RUM)2g., nr. 17369
Însemnare la plan („Nadpis’ k planu”):
A. Orașul Iași („Gorod Jassy”);
B. Castelul sau curtea domnului Moldovei („Zamok ili
dvor knjazja moldavskago”);
C. Casa domului („Dom knjazhoi”);
D. Biserica pe lângă ea sau de casă („Cerkov’ pri onom ili
domovaja”);
E. Casa doamnei („Dom knjainin”);
F. Anexele (slujbele) („Sluzhby”);
G. Curtea grajdurilor („Konjushennoi dvor”);
H. Turnul cu ceas și poartă prin el („Bashnja s chasami i
vorota voonoi”);
I. Poarta din curtea grajdurilor („Vorota s konjushennogo
dvora”);
K. Grădina domnească („Knjazhoi sad”);
L. Mănăstirea Trei Ierarhi („Monastyr’ Treh Svjatitelei”);
M. Mănăstirea Sfântului Gheorghe sau Mitropolia în care
locuiește mitropolitul („<Monastyr’> Svjatago Georgija ili
mitropolija v koem zhitel’stvuet mitropolit”);
N. Mănăstirea Sfântului Spiridon („<Monastyr’> Svjatago
Spiridonija”);
O. Mănăstirea Goliei („<Monastyr’> Goloi”);
P. Mănăstirea Barnovschi („<Monastyr’> Bornovskii”);
Q. Mănăstirea Sfânta Vineri, adică a Sfintei Parascheve
(„<Monastyr’> Sankty Venery to est’ Svjatoi Paraskevii”);
R. Mănăstirea Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni
(„<Monastyr’> Svjatago Nikolaja chudotvorca”);
S. Mănăstirea Sfântului Sava („<Monastyr’> Savvy”);
T. Biserica Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni („Cer-
kov’ Svjatago Nikolaja Chudotvorca”);
U. Biserica Barnovschi („<Cerkov’> Bornovskaja”);
V. Biserica Sfântului Nicolae Făcătorul de Minuni („<Cer-
3. The city plan of the Moldavian
capital, Iași, including the marking
out of monasteries, churches,
important constructions
and lodgings [1769]
(„Plan stolichnomu moldavskomu gorodu Jassam s
pokazaniem vo onom monastyrei, cerkvei takzhe znatnogo i
obyvatelskago stroenija”)
The National Library of Ukraine,
D18(4RUM)2g., no. 17369
Plan annotations („Nadpis’ k planu”):
A. The city of Iași („Gorod Jassy”);
B. The Castle or Palace of the Moldavian Prince („Zamok
ili dvor knjazja moldavskago”);
C. The House of the Prince („Dom knjazhoi”);
D. The Princely Church („Cerkov’ pri onom ili domova-
ja”);
E. The House of the Princess („Dom knjainin”);
F. The appurtenances (services) („Sluzhby”);
G. The stables yard („Konjushennoi dvor”);
H. The clock tower and its gate („Bashnja s chasami i vo-
rota voonoi”);
I. The gate from the stables yard („Vorota s konjushennogo
dvora”);
K. The princely garden („Knjazhoi sad”);
L. The Monastery of Trei Ierarhi („Monastyr’ Treh Svjati-
telei”);
M. The Monastery of St. Gheorghe or the residence of
the Metropolitan bishop („<Monastyr’> Svjatago Georgija
ili mitropolija v koem zhitel’stvuet mitropolit”);
N. The Monastery of St. Spiridon („<Monastyr’> Svjatago
Spiridonija”);
O. Golia Monastery („<Monastyr’> Goloi”);
P. Barnovschi Monastery („<Monastyr’> Bornovskii”);
Q. The Monastery of St. Vineri – the Monastery of Saint
Parascheva („<Monastyr’> Sankty Venery to est’ Svjatoi Pa-
raskevii”);
R. The Monastery of St. Nicolae, the Wonderworker
(„<Monastyr’> Svjatago Nikolaja chudotvorca”);
S. The Monastery of St. Sava („<Monastyr’> Savvy”);
T. The Church of St. Nicolae, the Wonderworker
(„<Cerkov’>Svjatago Nikolaja Chudotvorca”);
98
4. Planul orașului Iași din Moldova,
ocupat de Armatele Rusești
la 26 septembrie 1769, în care acum,
în anul [1]770, a fost amplasat
Cartierul General. Alcătuit
la 2 mai 1771
(„Plan goroda Jas v Moldavi<i> zanjatoi Rossiiskimi
voiskami v «1769» godu sentjabrja 26 dnja v kotorom
n<y>ne <1>770 godu gobt kvartira raspolozhilas’.
Sochinen v 1771-om godu maija 2 dnja”)
RGVIA, F. 464, op. 1, d. 28
Explicație la plan („Eksplikacija k planu”):
A. Castelul („Zamok”);
B. Casa domnească în care acum sunt magaziile („Gospo-
darskoi dom v koem nyne magazeiny”);
C. Mănăstiri separate în care s-au făcut podmostki5 în loc
de wallgang6 („Otdalennye manastyri v koih zdelany v mes-
to valgankop podmostki”);
D. Mănăstire în care s-au făcut astfel de podmostki și ba-
terie; tot în ea și spitalul principal
(„Manastyr’ v koem takie zhe zdelany podmoski i batarei
voanom zhe i glavnoi gobshpital’”);
E. Mănăstirea Trei Ierarhi în care [se află, n.n] moaștele
marii Mucenițe Parascheva („<Monastyr’> Treh Svjatitelei
v koem moshhi Veliko<muchenicy Para>skevi”);
F. Mănăstirea și casa mitropolitană („<Monastyr’ i do>om
mitropolicheskoi”)7.
Pe plan: Mănăstirea Fecioarei („Devichei manastyr’”); la
Mănăstirea Frumoasa: Mănăstire („Manastyr’”).
Jos, în centru, text șters și greu de citit: Originalul a fost
semnat de inginer-căpitanul Aleksandr Afanasiev. Cu ori-
ginalul a fost verificat. Alții: Egor (?), Jilin (?), Carp (?)
(„Podlinnoi podpisal inzhener kapitan Aleksandr Afonas’ev.
Sy oreginal’nom sveren. Prochie Egor, Jhilin, Carp”).
Jos, dreapta: A copiat conductorul Dmitrei Larionov
(„Kopiroval kanduktor Dmitrei Larionov”).
5
Platforme din lemn pentru tunuri.
6
Partea interioară a unui val, locul unde sunt amplasate tunurile.
7
Planul este rupt în dreptul legendei, la literele E și F; completările
s-au făcut după: RGVIA, F. 349, op. 51, d. 256.
4. The city plan of the Moldavian
capital, Iași, occupied by the Russian
Army on September 26th 1769,
currently, in [1]770, the location of
the General Headquarters.
Compiled on May 2nd 1771
(„Plan goroda Jas v Moldavi<i> zanjatoi Rossiiskimi
voiskami v «1769» godu sentjabrja 26 dnja v kotorom
n<y>ne <1>770 godu gobt kvartira raspolozhilas’.
Sochinen v 1771-om godu maija 2 dnja”)
RGVIA, F. 464, op. 1, d. 28
Plan explanation („Eksplikacija k planu”):
A. The castle („Zamok”);
B. The Princely Palace, which currently holds storage ro-
oms („Gospodarskoi dom v koem nyne magazeiny”);
C. Separate monasteries, in which podmostki5 were built
instead of wallgang6 („Otdalennye manastyri v koih zde-
lany v mesto valgankop podmostki”);
D. Monastery in which podmostki and batteries were
built, along with the main hospital
(„Manastyr’ v koem takie zhe zdelany podmoski i batarei
voanom zhe i glavnoi gobshpital’”);
E. The Monastery of Trei Ierarhi, holding the relics of the
Holy Martyr Parascheva („<Monastyr’> Treh Svjatitelei v
koem moshhi Veliko<muchenicy Para>skevi”);
F. Monastery and Metropolitan bishop’s house („<Monas-
tyr’ i do>om mitropolicheskoi”)7.
On the plan: Monastery of the Virgin („Devichei manas-
tyr’”); at Frumoasa Monastery: Monastery („Manastyr’”).
Bottom side, hardly legible text: The original was signed
by Captain Aleksandr Afanasiev, engineer. Verified again-
st the authentic version. Others: Egor (?), Jilin (?), Carp
(?) („Podlinnoi podpisal inzhener kapitan Aleksandr Afo-
nas’ev. Sy oreginal’nom sveren. Prochie Egor, Jhilin, Carp”).
Bottom right: copied by lead engineer Dmitrei Larionov
(„Kopiroval kanduktor Dmitrei Larionov”).
5
Timber platforms for cannons.
6
The interior side of an entrenchment, which holds the cannons.
7
The legend, letters E and F, was torn from the document; additions
were made subsequently: RGVIA, F. 349, op. 51, d. 256.

5. Planul orașului Iași [1771-1772]
(„Plan gorodu Jassam”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 522
Explicația literelor („Eksplikacija liter”):
a. Sediul Cartierului General („Goupt kvartira”);
b. [Regimentul, n.n.] Konvoi/de strajă („Kanvoi”);
c. 1 regiment de grenadieri („1 granoderskoi polk”);
d. Regimentul Kurinskij („Kurinskoi <polk>”);
e. Artileria („Artilerija”);
f. Regimentul Novgorodskij („Novgorodskoi polk”);
g. Sediul domnului general-porucic Stupișin („Kvartira
gospodina general porutchika Stupishina”);
h. Sediul generalului austriac („Kvartira avstriiskago ge-
nerala”);
i. Sediul general-maiorului Unghern („Kvartira general
maiora Ungerna”);
k. Sediul general-maiorului Korsakov („Kvartira general
maiora Korsakova”);
l. Sediul general-maiorilor cnejilor Dolgorukij („Kvartira
general maiorov knjazei Dolgorukovyh”);
m. Sediul inginerului general-maior Righelman („Kvarti-
ra inzhener general maiora Rigelmana”);
n. Sediul general-maiorului Gudovici („Kvar<tira> ge-
ne<ral> maiora Gudovicha”);
o. Sediul general-maiorului Milisino („Kvar<tira> g<ene-
ral> maiora Milisina”);
p. Sediul general-maiorului Turghenev („Kvar<tira>
g<eneral> maiora Turgeneva”);
q. Sediul brigadierului Muromțov („Kvar<tira> brigadira
Muromcova”);
r. Sediul brigadierului Volkov („Kvar<tira> brigadira Vol-
kova”);
s. Sediul brigadierului Svinin („Kvar<tira> bregadira Svi-
nina”);
t. Sediul colonelului conte Voronțov („Kvar<tira> polkov-
nika grafa Voroncova”);
u. Sediul locotenent-colonelului conte Razumovskij
(„Kvar<tira> podpolkovnika grafa Razumovskago”);
v. Sediul colonelului Kulbars („Kvar<tira> polkovnika
Kulbarsa”);
w. Sediul colonelului cneaz Aduevskij („Kvar<tira> pol-
kovnika knjazja Aduevskago”).
99
5. The city plan of Iași [1771-1772]
(„Plan gorodu Jassam”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 522
The explanation of the letters („Eksplikacija liter”):
a. The General Headquarters („Goupt kvartira”);
b. [The regiment] Konvoy („Kanvoi”);
c. The First Regiment of Grenadiers („1 granoderskoi
polk”);
d. Kurinskij Regiment („Kurinskoi <polk>”);
e. The Artillery („Artilerija”);
f. Novgorodskij Regiment („Novgorodskoi polk”);
g. The house of Lieutenant-General Stupishin („Kvartira
gospodina general porutchika Stupishina”);
h. The house of the Austrian General („Kvartira avstriis-
kago generala”);
i. The house of Major-General Ungern („Kvartira general
maiora Ungerna”);
k. The house of Major-General Korsakov („Kvartira gene-
ral maiora Korsakova”);
l. The house of Major-General Prince Dolgorukij („Kvar-
tira general maiorov knjazei Dolgorukovyh”);
m. The house of Major-General Rigelman, engineer
(„Kvartira inzhener general maiora Rigelmana”);
n. The house of Major-General Gudovich („Kvar<tira>
gene<ral> maiora Gudovicha”);
o. The house of Major-General Milisino („Kvar<tira>
g<eneral> maiora Milisina”);
p. The house of Major-General Turgenev („Kvar<tira>
g<eneral> maiora Turgeneva”);
q. The house of Brigadier Muromcov („Kvar<tira> briga-
dira Muromcova”);
r. The house of Brigadier Volkov („Kvar<tira> brigadira
Volkova”);
s. The house of Brigadier Svinin („Kvar<tira> bregadira
Svinina”);
t. The house of Colonel Count Voroncov („Kvar<tira>
polkovnika grafa Voroncova”);
u. The house of Lieutenant-Colonel Count Razumovskij
(„Kvar<tira> podpolkovnika grafa Razumovskago”);
v. The house of Colonel Kulbars („Kvar<tira> polkovnika
Kulbarsa”);
w. The house of Colonel Duke Aduevskij („Kvar<tira>
polkovnika knjazja Aduevskago”).
100
Pe plan: Mănăstirea Cetățuia („M<onastyr’> Shetocui”);
Capelă și fântână („Chasovnja i kolodez”); Mănăstirea
Frumoasa („M<onastyr’> Formosa”); Mănăstirea Galata
(„M<onastyr’> Galata”); Castelul în care se află farmacia
principală („Zamok v koem glavnaja apteka”); Mănăstirea
Sfântului Nicolae („M<onastyr’> Svja<togo> Nikolaja”);
Mănăstirea Trei Ierarhilor („Ma<nastyr’> Treh Svjatite-
lei”); Comisia proviantului („Provianskaja komisija”);
Mănăstirea Sfântului Sava („Mana<styr’> Sv<jatogo> Sa-
vvy”); Comanda inginerească („Inzhenernaja komanda”);
Mănăstirea Barnovschi („M<onastyr’> Byrnotski”); Mă-
năstirea Golia („Ma<nastyr’> Goli”); Comisia comisari-
atului („Komisariatskaja komisija”); Mănăstirea Sfântului
Spiridon („Spiridonoev Ma<nastyr’>”).
6. Planul orașului Iași cu arătarea
situaţției înconjurătoare pe 300
stânjeni [1771-1772]
(„Plan gorodu Jassam s pokazaniem okolo onago pa vse
storony po trista sazhen situacii”)
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 326, f. 3
Explicația literelor („Eksplikacija literam”):
A. Castelul („Zamok”);
B. Mănăstirea Galata („Manastyr’ Galata”);
C. Mănăstirea Frumoasa („Manastyr’ Farmos”);
D. Mănăstirea Cetățuia („Manastyr’ Chetacui”);
E. Mănăstirea Trei Ierarhilor („Man<astyr’> Treh Svjati-
telei”);
F. Mănăstirea Sfântului Gheorghe („Monas<tyr’> Georgi-
ja”);
G. Mănăstirea Spiridonia („Man<astyr’> Spiridonija”);
H. Mănăstirea Golia („Man<astyr’> Goloi”);
J. Mănăstirea Paraschevei („Man<astyr’> Paraskevii”);
K. Mănăstirea Arhanghelului Mihail („Man<astyr’> Ar-
hangela Mihaila”);
L. Mănăstirea Savei („Man<astyr’> Savvy”);
M. Mănăstirea Barnovschi („Man<astyr’> Bornovskii”);
N. Mănăstirea Sfântului Nicolae („M<onastyr’> Nikola-
ja”);
O. Biserica lui Constantin („Cerkov’ Kostantina”);
P. Biserica lui Ioan („Cer<kov’> Ioanna”);
Q. Biserica lui Athanasie („Cer<kov’> Afonasia”);
The plan features: Cetățuia Monastery („M<onastyr’>
Shetocui”); Chapel and fountain („Chasovnja i kolodez”);
Frumoasa Monastery („M<onastyr’> Formosa”); Galata
Monastery („M<onastyr’> Galata”); The castle, sheltering
the main pharmacy („Zamok v koem glavnaja apteka”);
The Monastery of St. Nicolae („M<onastyr’> Svja<togo>
Nikolaja”); The Monastery of Trei Ierarhi („Ma<nastyr’>
Treh Svjatitelei”); The Supplies Committee („Provianska-
ja komisija”); The Monastery of St. Sava („Mana<styr’>
Sv<jatogo> Savvy”); The Engineering Command Cen-
tre („Inzhenernaja komanda”); Barnovschi Monastery
(„M<onastyr’> Byrnotski”); Golia Monastery („Ma<nas-
tyr’> Goli”); The Commissary Committee („Komisariats-
kaja komisija”); The Monastery of St. Spiridon („Spirido-
noev Ma<nastyr’>”).
6. The city plan of Iași, including its
surroundings, covering 300 sazhen
[1771-1772]
(„Plan gorodu Jassam s pokazaniem okolo onago pa vse
storony po trista sazhen situacii”)
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 326, f. 3
The explanation of the letters („Eksplikacija literam”):
A. The castle („Zamok”);
B. Galata Monastery („Manastyr’ Galata”);
C. Frumoasa Monastery („Manastyr’ Farmos”);
D. Cetățuia Monastery („Manastyr’ Chetacui”);
E. The Monastery of Trei Ierarhi („Man<astyr’> Treh Sv-
jatitelei”);
F. The Monastery of St. Gheorghe („Monas<tyr’> Geor-
gija”);
G. Spiridonia Monastery („Man<astyr’> Spiridonija”);
H. Golia Monastery („Man<astyr’> Goloi”);
J. Parascheva Monastery („Man<astyr’> Paraskevii”);
K. The Monastery of the Holy Archangel Mihail
(„Man<astyr’> Arhangela Mihaila”);
L. The Monastery of Sava („Man<astyr’> Savvy”);
M. Barnovschi Monastery („Man<astyr’> Bornovskii”);
N. The Monastery of St. Nicolae („M<onastyr’> Nikola-
ja”);
O. The Church of Constantin („Cerkov’ Kostantina”);
P. The Church of Ioan („Cer<kov’> Ioanna”);
Q. The Church of Athanasie („Cer<kov’> Afonasia”);

R. Biserica lui Athanasie („Cer<kov’> Afonasia”);
S. Biserica Prorocului Ilie („Cer<kov’> Proroka Ilii”);
T. Biserica Adormirii Maicii Domnului („Cer<kov’>
Uspenie Bogorodicy”);
U. Biserica Înălțării („Cer<kov’> Voznesenie”);
V. Biserica Maicii Domnului („Cer<kov’> Bogorodicy”);
W. Biserica Vovideniei („Cer<kov’> Vedenija”);
X. Construcții civile („Obyvatelskoe stroenie”);
Y. Bisericile armenești („Armjanskie cer<kvi>”).
În colțul din dreapta jos: A lucrat inginer-sublocotenen-
tul Aleksandr Musin-Pușkin („Rabotal inzhener podporut-
chik Aleksandr Musin-Pushkin”).
7. Planul orașului Iași cu arătarea
situațţiei înconjurătoare [1771-1772]
(„Plan gorodu Jassam s pokazaniem okolo onago na vse
storony oblezhashhei situacii”)
RGVIA, F. 846, op. 16, d. 2436
Explicația literelor („Eksplikacija literam”):
A. Castelul („Zamok”);
Mănăstiri („Manastyri”):
B. Galata („Galat”);
C. Frumoasa („Formos”);
D. Cetățuia („Chetacui”);
E. Trei Ierarhi („Treh Svjatitelei”);
F. <Sfântul> Gheorghe („Georgija”);
G. Spiridonia („Spiridonija”);
H. Golia („Goloi”);
I. Paraschevei („Paraskievii”);
K. Arhanghelului Mihail („Arhangela Mihaila”);
L. Savei („Savvy”);
M. Barnovschi („Bornovskija”);
N. <Sfântul> Nicolae („Nikolaja”);
Biserici („Cerkvi”):
O. lui Constantin („Konstantina”);
P. lui Ioan („Ioanna”);
Q. lui Athanasie („Afonasija”);
R. lui Athanasie („Afonasija”);
101
R. The Church of Athanasie („Cer<kov’> Afonasia”);
S. The Church of The Holy Prophet Ilie („Cer<kov’>Proroka
Ilii”);
T. The Church of the Assumption of the Blessed Virgin
Mary („Cer<kov’> Uspenie Bogorodicy”);
U. The Church of the Ascension („Cer<kov’> Voznesenie”);
V. The Church of the Virgin Mary („Cer<kov’>Bogorodicy”);
W. Vovidenia Church („Cer<kov’> Vedenija”);
X. Civil constructions („Obyvatelskoe stroenie”);
Y. The Armenian Churches („Armjanskie cer<kvi>”).
Bottom right corner: Designed by Sub-Lieutenant Alek-
sandr Musin-Pushkin, engineer („Rabotal inzhener podpo-
rutchik Aleksandr Musin-Pushkin”).
7. The city plan of Iași and its
surroundings [1771-1772]
(„Plan gorodu Jassam s pokazaniem okolo onago na vse
storony oblezhashhei situacii”)
RGVIA, F. 846, op.16, d. 2436
The explanation of the letters („Eksplikacija literam”):
A. The castle („Zamok”);
Monasteries („Manastyri”):
B. Galata („Galat”);
C. Frumoasa („Formos”);
D. Cetățuia („Chetacui”);
E. Trei Ierarhi („Treh Svjatitelei”);
F. <Saint> Gheorghe („Georgija”);
G. Spiridonia („Spiridonija”);
H. Golia („Goloi”);
I. of Parascheva („Paraskievii”);
K. The Holy Archangel Mihail („Arhangela Mihaila”);
L. of Sava („Savvy”);
M. Barnovschi („Bornovskija”);
N. <Saint> Nicolae („Nikolaja”);
Churches („Cerkvi”):
O. of Constantin („Konstantina”);
P. of Ioan („Ioanna”);
Q. of Athanasie („Afonasija”);
R. of Athanasie („Afonasija”);
S. of the Holy Prophet Ilie („Proroka Ilii”);
102

S. Prorocului Ilie („Proroka Ilii”);
T. Adormirii Maicii Domnului („Uspenie Bogorodicy”);
U. Înălțării („Voznesenie”);
V. Maicii Domnului („Bogorodicy”);
W. Vovideniei („Vedenie”);
X. Construcții civile („Obyvatelskoe stroenie”);
Y. Bisericile armenești („Armjanskie cerkvi”).
T. of the Assumption of the Blessed Virgin Mary („Uspe-
nie Bogorodicy”);
U. of the Ascension („Voznesenie”);
V. of the Virgin Mary („Bogorodicy”);
W. Vovidenia („Vedenie”);
X. Civil constructions („Obyvatelskoe stroenie”);
Y. The Armenian Churches („Armjanskie cerkvi”).

În colțul din dreapta jos: A copiat conductorul Pjotr Fjo- Bottom right corner: Copied by lead engineer Pjotr Fjo-
dorov („Kopiroval kanduktor Petr Fedorov”). dorov („Kopiroval kanduktor Petr Fedorov”).

8. The plan of the castle in Iași

8. Planul castelului din Iași [1769-1772]
[1769-1772] („Plan vom Schloss in Jassy”)
(„Plan vom Schloss in Jassy”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 924
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 924
A. Castle („Schloss”);
A. Castel („Schloss”); B. The Prince’s apartment („Wohnung des Hospodars”);
B. Apartamentul domnului („Wohnung des Hospodars”); C. Church („Kirche”);
C. Biserică („Kirche”); D. Kitchen („Küche”);
D. Bucătărie („Küche”); E. Bathroom („Bad”);
E. Baie („Bad”); F. Stables („Ställe”);
F. Grajduri („Ställe”); G. Sarai („Sarai”);
G. Sarai („Sarai”); H. Building („Wohngebäude”).
H. Clădire („Wohngebäude”).

9. The city plan of Iași,

9. Planul orașului Iași cu arătarea marking its outskirts
suburbiilor sale și a situațţiei and surroundings.
înconjurătoare. Surveyed in 1789, March 18th
Ridicat în anul 1789, 18 martie („Plan goroda Jass s pokazaniem ego predmestii i okolo
(„Plan goroda Jass s pokazaniem ego predmestii i okolo onago blizhnei situacii. Snjat v 1789 godu marta 18-go
onago blizhnei situacii. Snjat v 1789 godu marta 18-go dnja”)
dnja”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 520
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 520
The explanation of the letters („Izjasnenie Liter”):
Explicarea literelor („Izjasnenie Liter”): A. The burnt castle („Pogoreloi Zamok”);
A. Castelul ars („Pogoreloi Zamok”); B. The church inside the castle perimeter („V onom naho-
B. Biserica aflătoare în el („V onom nahodjashhajasja cer- djashhajasja cerkov’”);
kov’”); C. The Monastery of Trei Ierarhi („Monastyr’ Treh Svja-
C. Mănăstirea Trei Ierarhilor („Monastyr’ Treh Svjatitelei”); titelei”);

10. Planul orașului Iași cu situațţia
înconjurătoare pe două verste
jumătate. Ridicat în anul 1807
de către inginerii care se aflau pe
lângă Armată sub comanda general-
feldmareșalului cneazul Prozorovskij
(„Plan Goroda Jass s Situacieju vokrug onago
na Dve s Polovinoju Versty. Snjatoi v 1807 godu
Inzhenernymi chinovnikami nahodjashhimisja pri
Armii pod Nachal’stvom General Fel’dmarshala Knjazja
Prozorovskago”)
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 323
Explicație („Izjasnenie”):
Mănăstiri și biserici („Monastyri i Cerkvi”):
1. Mitropolia („Mitropolija”);
2. Biserica Sfântului Gheorghe („Cerkov’ S<vjato>go
Georgija”);
3. Biserica Strateniei („<Cerkov’> Stretenija”);
4. Casa Mitropolitului („Dom Mitropolita”);
5. Mănăstirea Goliei („Monastyr’ Gol’e”);
6. Mănăstirea Sfântului Spiridon („<Monastyr’> S<vja-
to>go Spiridona”);
7. Mănăstirea Sfântului Sava („<Monastyr’> S<vjato>go
Savvy”);
8. Mănăstirea Bărboi („<Monastyr’> Barboju”);
9. Mănăstirea Sfântului Nicolae („<Monastyr’> S<vjato>-
go Nikolaja”);
10. Mănăstirea Barnovschi („<Monastyr’> Bernotski”);
11. Mănăstirea Trei Ierarhi („<Monastyr’> Treh Svjatite-
lei”);
12. Mănăstirea Dancu („<Monastyr’> Dankul’”);
13. Mănăstirea Vineri („<Monastyr’> Viner”);
14. Mănăstirea Sfântului Ioan („<Monastyr’> S<vjato>go
Ioanna”);
15. Mănăstirea Sfântului Lazăr („<Monastyr’> S<vjato>go
Lazarja”);
16. Mănăstirea Sfântului Ioan cel Nou, Nicoriță („<Mo-
nastyr’> S<vjato>go Ioanna Novi Nekurica”);
17. Hanul unguresc („Hana vengerskaja”);
18. Biserica catolică („Cerkov’ Katolicheskaja”);
19. Hanul turcesc („Hana Tureckaja”);
105
10. The city plan of Iași and its
surroundings, covering two and a
half versts. Surveyed in 1807
by the Corps of Engineers
commanded by General Field-Marshal
Prozorovskij
(„Plan Goroda Jass s Situacieju vokrug onago
na Dve s Polovinoju Versty. Snjatoi v 1807 godu
Inzhenernymi chinovnikami nahodjashhimisja pri
Armii pod Nachal’stvom General Fel’dmarshala Knjazja
Prozorovskago”)
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 323
Explanation („Izjasnenie”):
Monasteries and Churches („Monastyri i Cerkvi”):
1. The Metropolitan Church („Mitropolija”);
2. The Church of St. Gheorghe („Cerkov’ S<vjato>go
Georgija”);
3. Stratenia Church („<Cerkov’> Stretenija”);
4. The Metropolitan bishop’s house („Dom Mitropolita”);
5. Golia Monastery („Monastyr’ Gol’e”);
6. The Monastery of St. Spiridon („<Monastyr’> S<vja-
to>go Spiridona”);
7. The Monastery of St. Sava („<Monastyr’> S<vjato>go
Savvy”);
8. Bărboi Monastery („<Monastyr’> Barboju”);
9. The Monastery of St. Nicolae („<Monastyr’> S<vjato>-
go Nikolaja”);
10. Barnovschi Monastery („<Monastyr’> Bernotski”);
11. The Monastery of Trei Ierarhi („<Monastyr’> Treh Sv-
jatitelei”);
12. Dancu Monastery („<Monastyr’> Dankul’”);
13. Vineri Monastery („<Monastyr’> Viner”);
14. The Monastery of St. Ioan („<Monastyr’> S<vjato>go
Ioanna”);
15. The Monastery of St. Lazăr („<Monastyr’> S<vjato>go
Lazarja”);
16. The Monastery of St. Ioan the New, Nicoriță („<Mo-
nastyr’> S<vjato>go Ioanna Novi Nekurica”);
17. The Hungarian Inn („Hana vengerskaja”);
18. The Catholic Church („Cerkov’ Katolicheskaja”);
19. The Turkish Inn („Hana Tureckaja”);
108

11. Planul palatului cu anexele 11. The plan of the Palace in Iași
din orașul Iași. and its auxiliary buildings.
Ridicat în anul 1807 Surveyed in 1807
(„Plan Dvorcu so sluzhbami sostojashhemu v gorode Jassax. („Plan Dvorcu so sluzhbami sostojashhemu v gorode Jassax.
Snjat v 1807 godu”) Snjat v 1807 godu”)
RGVIA, F. 349, op. 51, d. 325, f. 2 RGVIA, F. 349, op. 51, d. 325, f. 2

Explicație („Izjasnenie”): Explanation („Izjasnenie”):

A. Corpul principal al palatului („Glavnoi korpus dvor- A. The main building of the Palace („Glavnoi korpus dvor-
ca”); ca”);
B. Anexe (slujbe) („Sluzhby”); B. Appurtenances (services) („Sluzhby”);
C. Grajduri („Konjushni”); C. Stables („Konjushni”);
D. Moara („Melnica”); D. The mill („Melnica”);
E. Cișmele („Fontany”); E. Water fountains („Fontany”);
F. Bazin („Bassein”); F. Basin („Bassein”);
G. Turn („Bashnja”); G. Tower („Bashnja”);
H. Poarta principală („Glavnye vorota”); H. Main gate („Glavnye vorota”);
I. Sarai („Sarai”). I. Sarai („Sarai”).
Jos, pe plan, în colțul din dreapta: A desenat conduc- Bottom right corner: Drawn by 1st class lead engineer Ju-
tor clasa I Jujanov („Chertil kanduktor pervago klassa Ju- zhanov („Chertil kanduktor pervago klassa Juzhanov”).
zhanov”).

12. Planul Palatului din orașul Iași. 12. The plan of the Palace in Iași.
Ridicat în anul 1807 Drawn up in 1807
(„Plan Dvorcu sostojashhemu v Gorode Jassah. Snjat v („Plan Dvorcu sostojashhemu v Gorode Jassah. Snjat v
1807 godu”) 1807 godu”)

RGVIA, F. 349, op. 51, d. 324 RGVIA, F. 349, op. 51, d. 324

Pe plan: Planul etajului superior („Plan verhnjago Eta-
zha”); Planul etajului inferior („Plan nizhnjago Etazha”);
Fațada pe linia a. b. („Fasad po linei a. b.”).
Inginer general-maiorul Harting („Inzhener General Ma-
ior Garting”).
Jos, în colțul din dreapta: A desenat locotenent-adjutan-
tul Geicenkov („Chertil Adjutant Porutchik Geichenkov”).
Represented on the map: The upper floor layout („Plan
verhnjago Etazha”); The lower floor layout („Plan nizhn-
jago Etazha”); The facade along a.b. line („Fasad po linei
a. b.”).
Engineer Major-General Harting („Inzhener General Ma-
ior Garting”).
Bottom right corner: drawn by Adjutant Lieutenant Ge-
jchenkov („Chertil Adjutant Porutchik Geichenkov”).

13. Planul orașului Iași [1828]
(„Plan Goroda Jass”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 523
5509 case („Domov”)
Notă („Primechanie”):
1. Biserica Tufeccibași („Cerkov’ Tufekchibash”);
2. Biserica Bunei Vestiri („<Cerkov’> Blagoveshhenie”);
3. Biserica Patruzeci de Sfinți („<Cerkov’> Patru zech’ de
Svinch’”);
4. Biserica Sfântului Toma Cozma („<Cerkov’> Svjatago
Toma Kuz’my”);
5. Capela catolică („Kaplica Katolicheskaja”);
6. Biserica Luterană („Kirka Ljuteranskaja”);
7. Biserica Prea Cuvioasei Parascheve („Cerkov’ Prepodob-
noi Paraskevii”);
8. Biserica Sfântului Nicolae cel Mic („<Cerkov’> Svjatago
Nikolaja chelmika”);
9. Biserica Banu („<Cerkov’> Banu”);
10. Biserica Prea Cuvioasei („<Cerkov’> Prepodobna”);
11. Biserica Sfântului Theodor („<Cerkov’> Svjatago Fe-
dora”);
12. Biserica Sfântului Ștefan („<Cerkov’> Svjat<ogo> Ste-
pana”);
13. Biserica Hulpe („<Cerkov’> Vul’pe”);
14. Biserica Grecească („<Cerkov’> Grecheskaja”);
15. Biserica Misai pre Doamna („<Cerkov’> Misaipridom-
na”);
16. Biserica Talpalari („<Cerkov’> Talpalar’”);
17. Biserica Sfântului Gheorghe („<Cerkov’> Svjat<ogo>
Georgija”);
18. Biserica Sfântului Dimitrie („<Cerkov’> Svjat<ogo>
Dimitrija”);
19. Capela grecească („Kaplica Grecheskaja”);
20. Biserica Vovideniei („Cerkov’ Vovedenie”);
21. Biserica Curelari („<Cerkov’> Kurilar’”);
22. Biserica Rufeni („<Cerkov’> Ruzheni”);
23. Biserica Misai și a Sfântului Dimitrie („<Cerkov’> Mi-
sai i Svja<togo> Dimitrija”);
24. Biserica Sfântului Pantelimon („<Cerkov’> Svjat<o-
go> Pantelemona”);
25. Biserica Bărboi („<Cerkov’> Barboi”);
26. Biserica Armenească („<Cerkov’> Armjanskaja”);
27. Biserica Armenească („<Cerkov’> Armjanskaja”);
109
13. The city plan of Iași [1828]
(„Plan Goroda Jass”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 523
5509 houses („Domov”)
Note („Primechanie”):
1. Tufeccibași Church („Cerkov’ Tufekchibash”);
2. The Church of the Annunciation („<Cerkov’> Blago-
veshhenie”);
3. The Church of the Forty Holy Martyrs („<Cerkov’>
Patru zech’ de Svinch’”);
4. The Church of Saints Toma and Cozma („<Cerkov’>
Svjatago Toma Kuz’my”);
5. The Catholic Chapel („Kaplica Katolicheskaja”);
6. The Lutheran Church („Kirka Ljuteranskaja”);
7. The Church of the Venerable Saint Parascheva („Cer-
kov’ Prepodobnoi Paraskevii”);
8. The Church of St. Nicolae the Small („<Cerkov’> Sv-
jatago Nikolaja chelmika”);
9. Banu Church („<Cerkov’> Banu”);
10. The Church of the Pious („<Cerkov’> Prepodobna”);
11. The Church of St. Theodor („<Cerkov’> Svjatago Fe-
dora”);
12. The Church of St. Ștefan („<Cerkov’> Svjat<ogo> Ste-
pana”);
13. Hulpe Church („<Cerkov’> Vul’pe”);
14. The Greek Church („<Cerkov’> Grecheskaja”);
15. Misai Church („<Cerkov’> Misaipridomna”);
16. Talpalari Church („<Cerkov’> Talpalar’”);
17. The Church of St. Gheorghe („<Cerkov’> Svjat<ogo>
Georgija”);
18. The Church of St. Dimitrie („<Cerkov’> Svjat<ogo>
Dimitrija”);
19. The Greek Chapel („Kaplica Grecheskaja”);
20. Vovidenia Church („Cerkov’ Vovedenie”);
21. Curelari Church („<Cerkov’> Kurilar’”);
22. Rufeni Church („<Cerkov’> Ruzheni”);
23. The Church of Misai and of St. Dimitrie („<Cerkov’>
Misai i Svja<togo> Dimitrija”);
24. The Church of Saint Pantelimon („<Cerkov’> Sv-
jat<ogo> Pantelemona”);
25. Bărboi Church („<Cerkov’> Barboi”);
26. The Armenian Church („<Cerkov’> Armjanskaja”);
27. The Armenian Church („<Cerkov’> Armjanskaja”);
112
14. Planul orașului Iași [1828-1833]
(„Plan Goroda Jass”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 525
Notă („Iz’jasnenie”):
1. Mitropolia. În ea (Mitropolija. V nei:”):
2. Biserica Sfântului Gheorghe („Cerkov’ S<vjatogo>
Georgija”);
3. Biserica Strateniei Domnului („<Cerkov’> Stretenija
Gospodnja”);
4. Mănăstirea Adormirii Preacuratei Sfintei Maicii Dom-
nului, Golia („Monastyr’ Uspenie Pre S<vjatoi> Bogoro-
dicy; Gol’e”);
5. Mănăstirea Sfântului Spiridon („<Monastyr’> S<vjato-
go> Spiridona”);
6. Mănăstirea Sfântului Sava („<Monastyr’> S<vjatogo>
Savvy”);
7. Mănăstirea Sfinților Petru și Pavel, Bărboi („<Monas-
tyr’> S<vjatyh> Petra i Pavla; Barboi”);
8. Mănăstirea Sfântului Nicolae („<Monastyr’> S<vjato-
go> Nikolaja”);
9. Mănăstirea Sfântului Ioan Bogoslovul, Barnovschi
(„<Monastyr’> S<vjatogo> Ioanna Bogoslova; Barnoski”);
10. Mănăstirea Trei Ierarhilor („<Monastyr’> Treh Svjati-
telei”);
11. Mănăstirea Arhistrategului Mihail, Dancu („<Monas-
tyr’> Arhistratiga Mihaila, Dankul”);
12. Mănăstirea Sfintei Parascheve, Vineri („<Monastyr’>
S<vjatoi> Paraskevy; Viner”);
13. Mănăstirea Sfântului Ioan („<Monastyr’> S<vjatogo>
Ioanna”);
14. Mănăstirea Sfântului Lazăr („<Monastyr’> S<vjatogo>
Lazorja”);
15. Mănăstirea Sfântului Ioan Înainte-mergătorul cel
Nou, Nicoriță („<Monastyr’> S<vjatogo> Ioanna Pred-
techi; Nove Nikurica”);
16. Biserica Sfântului Gheorghe cel Mic („Cerkov’ S<vja-
togo> Georgija; Chelmik”);
17. Biserica Nașterii Prea Sfintei Maicii Domnului, Tal-
palari („<Cerkov’> Rozhdestva Pre S<vjatoi> Bogorodicy;
Tolpolar’”);
18. Biserica Tuturor Sfinților, Banu („<Cerkov’> Vseh Sv-
jatyh; Banu”);
14. The city plan of Iași [1828-1833]
(„Plan Goroda Jass”)
RGVIA, F. 438, op. 1, d. 525
Note („Iz’jasnenie”):
1. The Metropolitan Church. Inside: (Mitropolija. V
nei:”):
2. The Church of St. Gheorghe („Cerkov’ S<vjatogo>
Georgija”);
3. The Church of Stratenia („<Cerkov’> Stretenija Gos-
podnja”);
4. The Monastery of the Assumption of the Blessed Vir-
gin Mary, Golia („Monastyr’ Uspenie Pre S<vjatoi> Bogo-
rodicy; Gol’e”);
5. The Monastery of St. Spiridon („<Monastyr’> S<vjato-
go> Spiridona”);
6. The Monastery of St. Sava („<Monastyr’> S<vjatogo>
Savvy”);
7. The Monastery of Saints Petru and Pavel, Bărboi
(„<Monastyr’> S<vjatyh> Petra i Pavla; Barboi”);
8. The Monastery of St. Nicolae („<Monastyr’> S<vjato-
go> Nikolaja”);
9. The Monastery of St. Ioan the Theologian, Barnovschi
(„<Monastyr’> S<vjatogo> Ioanna Bogoslova; Barnoski”);
10. The Monastery of Trei Ierarhi („<Monastyr’> Treh Sv-
jatitelei”);
11. The Monastery the Archangel Mihail, Dancu („<Mo-
nastyr’> Arhistratiga Mihaila, Dankul”);
12. The Monastery of Saint Parascheva, St. Vineri („<Mo-
nastyr’> S<vjatoi> Paraskevy; Viner”);
13. The Monastery of St. Ioan („<Monastyr’> S<vjatogo>
Ioanna”);
14. The Monastery of St. Lazăr („<Monastyr’> S<vjatogo>
Lazorja”);
15. The Monastery of St. Ioan the New, Nicoriță („<Mo-
nastyr’> S<vjatogo> Ioanna Predtechi; Nove Nikurica”);
16. The Church of St. Gheorghe the Small („Cerkov’ S<-
vjatogo> Georgija; Chelmik”);
17. The Church of the Nativity of the Blessed Virgin
Mary, Talpalari („<Cerkov’> Rozhdestva Pre S<vjatoi> Bo-
gorodicy; Tolpolar’”);
18. The Church of All Saints, Banu („<Cerkov’> Vseh Sv-
jatyh; Banu”);

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ / SELECTIVE BIBLIOGRAPHY
Bădărău, Dan; Caproșu, Ioan – Iașii vechilor zidiri până
la 1821 [The Iaşi of ancient edifice until 1821], 2nd ed.
(1st ed.: 1974), Iași, Editura Demiurg, 2007;
Bogdanovich, M.I. – Походы Румянцева, Потемкина
и Суворова в Турции [The military campaigns of Rum-
jancev, Potjomkin and Suvorov in the Ottoman Empire],
Sankt-Petersburg, 1852;
Cantemir, Dimitrie – Descrierea Moldovei [Description of
Moldavia], ed. Gh. Guțu, București, Editura Academiei
Române, 1973;
Călători străini despre Țările Române [The accounts of fo-
reign travelers in the Romanian Principalities], vol. V-X,
coord. Maria Holban, M.M. Alexandrescu-Dersca Bulga-
ru, Paul Cernovodeanu et al., București, Editura Acade-
miei Române, 1973-2000;
Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea
[The accounts of foreign travelers in the Romanian Prin-
cipalities in the 19th century], s.n., vol. I-II, IV, coord.
Georgeta Filitti, Paul Cernovodeanu, Daniela Bușă et al.,
București, Editura Academiei Române, 2004-2007;
Ciubotaru, Mircea – „Misterele onomastice” ale Iașilor
[The “onomastic mysteries” of Iași], part III, in “Prutul”,
2 (2015); part IV, in “Prutul”, 1 (2016); part VI, in “Pru-
tul”, VII (2017), no. 1;
Codrescu, Theodor – Uricarul, III, V, VII, Iași, 1862-
1892;
Costin, Miron – Letopisețul Țării Moldovei [The Chroni-
cle of Moldavia], in Opere, ed. P.P. Panaitescu, București,
Editura de Stat pentru Literatură și Artă, 1958;
Cronica Ghiculeștilor. Istoria Moldovei între anii 1695-
1754 [The Chronicle of the Ghiculești. The History of
Moldavia between years 1695-1754], ed. Nestor Camari-
ano, Ariadna Camariano-Cioran, București, Editura Aca-
demiei Române, 1965;
Documente privitoare la istoria orașului Iași [Documents
regarding the history of the city of Iași], vol. I, ed. Ioan
115
Caproșu and Petronel Zahariuc, vol. II, IV-VII, X, ed.
Ioan Caproșu; Iași, Editura “Dosoftei”, 1999-2007;
Documente privitoare la istoria românilor culese de Eudoxiu
de Hurmuzaki [Documents on Romanians History as
collected by Eudoxiu de Hurmuzaki], X, XX, București,
1897, 1940;
Drăghici, Manolachi postelnic – Istoria Moldovei pe timp
de 500 de ani până în zilele noastre [The history of Molda-
via for 500 years to the present day], ed. Andrei Pippidi,
București, Editura Academiei Române, 2017;
Glinoeckij, N.P. – История Русского генерального
штаба [The History of the General Russian Headquar-
ters], tom I, 1698-1825 гг. [Years 1698-1825], Sankt-Pe-
tersburg, 1883;
Grigoraș, N. – Biserica Sf. Nicolae Domnesc din Iași [Saint
Nicholas Princely Church in Iași], in MMS, XXXVII
(1961), no. 3-4;
Исторический очерк деятельности Корпуса
военных топографов, 1822-1872 [Historical account
on the activity of the Corps of Military topographers,
1822-1872], Sankt-Petersburg, 1872;
Iftimi, Sorin – Palatul Culturii din Iași. O retrospectivă
istorică [Palace of Culture in Iasi. A historical retrospec-
tive], in Patrimoniu național și modernizare în societatea
românească: instituții, actori, strategii [National Heritage
and the modernization in Romanian society: institutions,
actors, strategies], ed. Dumitru Ivănescu, Cătălina Miha-
lache, Iași, Editura Junimea, 2009;
Каталог Военно­ученого архива Главного штаба
[Catalogue of the Military-Scientific Archive of the Ge-
neral Headquarters], drawn up by Captain Bender, co-
ord. Colonel Vivien de Châteaubrun, tom I, dep. I and
II, part I, Sankt-Petersburg, 1905;
Kogălniceanu, M. – Album istoric și litterar [Historical
and literary album], Iași, 1854;
116
Kutuzov, M.I. – Сборник документов и материалов
[Collection of documents and materials], tom III, 1808-
1812, ed. L.G. Beskrovnyj, Moscow, 1952.
Literatura românească de ceremonial. Condica lui Gheor-
gachi, 1762 [Romanian ceremonial literature. Gheor-
gachi’s register, 1762], ed. Dan Simonescu, București,
1939;
Malacopol, Viorica – Date în legătură cu activitatea arhi-
tecților Freywald [Data related to the activity of Freywald
architects], in SCIA, seria Arta Plastică, XI (1964);
Maslovskij D.F. (editor and coordinator) – Ставучанский
поход. Документы 1739 г. [Stăucenilor campaign. The
documents of 1739], in collection: Сборник военно­
исторических материалов [Collection of military and
historical materials], ed. II, Sankt-Petersburg, 1892;
Moruzi, Dumitru C. – Din amintirile unui bătrân. Cur-
tea domnească din Iași. Ulița Mare și Podul Verde [From
the memories of an old man. The princely court from
Iași. Ulița Mare and Podul Verde], in “Drum Drept”, I
(1913), no. 3;
Neculce, Ion – Letopisețul Țării Moldovei [The Chronicle
of Moldavia], ed. Gabriel Ștrempel, București, Editura
Minerva, 1982;
Petrov, A.N. – Война России с Турцией. 1806-1812 гг.
[The Russian-Ottoman war of 1806-1812], tom I, 1806-
1807 гг. Михельсон и Мейндорф [Years 1806-1806,
Michelsohnen and Meyendorf ], Sankt-Petersburg, 1885;
Idem – Вторая турецкая война в царствование
императрицы Екатерины II. 1787-1791 гг. [The se-
cond Ottoman war during the reign of Empress Catherin
the Great. Years 1787-1791], tom I, 1787-1789 гг. [Years
1787-1789], Sankt-Petersburg, 1880;
Kogălniceanu, Pseudo-Enache – Letopisețul Țării Moldo-
vii [The Chronicle of Moldavia], ed. Aurora Ilieș and Ioa-
na Zmeu, București, Editura Minerva, 1987;
Rădvan, L. – Lămuriri finale privind Podul Verde din Iași
[Clarifications on “Podul Verde” in Iași], in AȘUI, s.n.,
Istorie, LXIII (2017);
Rădvan, L.; Melinte, A. – Alimentarea cu apă în orașul
Iași: influențe, rețea, tehnologie (secolul XVII – jumătatea
secolului al XIX-lea) [Water supply in the town of Iași:
influences, network, technology (17th to mid – 19th cen-
tury)], in HU, 25 (2017);
Rumjancev, P.A. – Сборник документов и материалов
[Collection of documents and materials], tom II, 1768-
1775, under the coordination of editor P.K. Fortunatov,
Moscow, 1953;
Sămile Vistieriei Țării Moldovei [The accounts of the Trea-
sury of Moldavia], I, III, ed. Ioan Caproșu, Iași, Editura
Demiurg, 2010-2011;
Sergeev, S.V.; Dolgov, E.I. – Военные топографы
русской армии [Military topographers of the Russian
Army], Moscow, ZAO “SiDi-Press”, 2001.

Abrevieri
ANI – Arhivele Naționale, Serviciul Județean Iași
ANIC – Arhivele Naționale Istorice Centrale, București
AȘUI – Analele Științifice ale Universității „Alexandru
Ioan Cuza” din Iași, seria Istorie
CI – Cercetări istorice
HU – Historia Urbana
IN – Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a
Moldovei
MMS – Mitropolia Moldovei și Sucevei
RGVIA – Российский государственный военно-
исторический архив / Arhiva Militar-Istorică
din Moscova
RIR – Revista Istorică Română
SCIA – Studii și cercetări de istoria artei
SMIM – Studii și materiale de istorie medie
117
Abbreviations
ANI – National Archives of Romania – Iași County Di-
vision
ANIC – Central National Archives of Romania – Bucha-
rest
AȘUI – The Scientific Annals of “Alexandru Ioan Cuza”
University in Iași – the History series (journal)
CI – Historical research (journal)
HU – Historia Urbana (journal)
IN – Ioan Neculce. Bulletin of the History Museum of
Moldavia (journal)
MMS – the Metropolitan Church of Moldavia and Su-
ceava (journal)
RGVIA – Russian State Military-Historical Archive of
Moscow
RIR – The Romanian Historical Journal (journal)
SCIA – Studies and research in art history (journal)
SMIM – Studies and materials of medieval history (jo-
urnal)
Cuprins Contents

Notă asupra ediției . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5 Note on the edition . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

1. Planul capitalei moldovenești Iași 1. The plan of the Moldavian capital – Iași
[21 septembrie 1739] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 [September 21st 1739] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

2. Planul orașului Iași, capitala Țării Moldovei. 2. The city plan of Iași, the Moldavian capital, Iași.
Anul 1739 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 Year 1739 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13

3. Planul capitalei moldovenești, orașului Iași, cu arătarea 3. The city plan of the Moldavian capital, Iași, including
mănăstirilor, bisericilor precum și a construcţiilor importante the marking of monasteries, churches and important
și a celor locuibile [1769] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 constructions and lodgings [1769] . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

4. Planul orașului Iași din Moldova, ocupat de Armatele Rusești 4. The city plan of the Moldavian capital, Iași, occupied
la 26 septembrie 1769, în care acum, în anul [1]770, by the Russian Army on September 26th 1769, currently,
a fost amplasat Cartierul General. in [1]770, the location of the General Headquarters.
Alcătuit la 2 mai 1771 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Compiled on May 2nd 1771 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

5. Planul orașului Iași [1771-1772] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 5. The city plan of Iași [1771-1772] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28

6. Planul orașului Iași cu arătarea situației înconjurătoare 6. The city plan of Iași, including its surroundings,
pe 300 stânjeni [1771-1772] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35 covering 300 sazhen [1771-1772] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35

7. Planul orașului Iași cu arătarea situaţiei înconjurătoare 7. The city plan of Iași and its surroundings
[1771-1772] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 [1771-1772] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37

8. Planul castelului din Iași [1769-1772] . . . . . . . . . . . . . . . . 38 8. The plan of the castle in Iași [1769-1772] . . . . . . . . . . . . . 38

9. Planul orașului Iași cu arătarea suburbiilor sale și a situației 9. The city plan of Iași, marking its outskirts and surroundings.
înconjurătoare. Ridicat în anul 1789, 18 martie . . . . . . . . 49 Surveyed in 1789, March 18th . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49

10. Planul orașului Iași cu situația înconjurătoare pe două verste 10. The city plan of Iași and its surroundings,
jumătate. Ridicat în anul 1807 de către inginerii care covering two and a half versts. Surveyed in 1807
se aflau pe lângă Armată sub comanda by the Corps of Engineers commanded
general-feldmareșalului cneazul Prozorovskij . . . . . . . . . . . 56 by General Field-Marshal Prozorovskij . . . . . . . . . . . . . . . 56

11. Planul palatului cu anexele din orașul Iași. 11. The plan of the Palace in Iași and its auxiliary buildings.
Ridicat în anul 1807 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67 Surveyed in 1807 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 67

12. Planul Palatului din orașul Iași. 12. The plan of the Palace in Iași.
Ridicat în anul 1807 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 Drawn up in 1807 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71

13. Planul orașului Iași [1828] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81 13. The city plan of Iași [1828] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81

14. Planul orașului Iași [1828-1833] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89 14. The city plan of Iași [1828-1833] . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89

Legende și însemnări de pe planuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 Legends and annotations . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92

Bibliografie selectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 Selective bibliography . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115