Depozitul de Bronzuri de la Guruslău, judeţul Sălaj

Carol KACSÓ

Cuvinte cheie: Gurăslău, Sălaj, depozit de bronzuri, lanţ-atârnătoare, celturi, bronz târziu 2, Bronz D.
Schlusselworter: Guruslău, Sălaj, Bronzedepot, Ketengehänge, Spätbronzezeit 2, Tüllenbeile.

Depozitul de bronzuri de la Guruslău (ung. Magyargoroszló), jud. Sălaj a fost descoperit, în august 1940, de
către Leontin Ghergariu, directorul Liceului din Zalău, în locul numit Sub vii, în urma unei săpături de mică am-
ploare, care a fost efectuată după primirea unor informaţii de la localnici1. Piesele depozitului au ajuns la Arad,
unde au fost expertizate de Marius Moga, care a publicat despre ele un amănunţit studiu cu date referitoare la
condiţiile sale de descoperire şi soarta pieselor, ilustraţia însoţitoare constând în parte din fotografii, în parte din
desene2.
La 30 decembrie 1956, depozitul de la Guruslău a fost donat de profesorul Ghergariu muzeului din Zalău,
unde a fost inventariat sub numerele 810-825. Descoperirea a fost menţionată în listele de depozite ale grupu-
lui Uriu-Domăneşti, respectiv ale fazei I (Uriu-Domăneşti) publicate de Mircea Rusu3 şi Wilhelm A. v. Brunn4,
ultimul comentând pe scurt două dintre piesele sale, una dintre acestea fiind şi ilustrată. O piesă din depozit a
fost ilustrată şi discutată şi de Nicolae Chidioşan5. Date despre conţinutul depozitului de la Guruslău, precum
şi ilustraţii ale pieselor sale au fost prezentate de Mircea Petrescu-Dîmboviţa6 şi Éva Lakó7. Analiza depozitului
într-un context mai larg a fost realizată de Gisela Schumacher-Mathäus8 şi Amália Mozsolics9. Svend Hansen10
şi Olimpia Bratu11 au publicat, de asemenea, câte o scurtă descriere a descoperirii de la Guruslău, iar Ioan Bejina-
riu12 a făcut referiri la poziţia topografică a localităţii de descoperire. Încadrarea tipologică şi cronologică a uneia
dintre piesele de la Guruslău a fost discutată şi de mine în studiul cu privire la depozitele de tip Arpăşel şi cu
ocazia publicării depozitului de la Popeşti13.
Fără îndoială, piesa cea importantă din depozitul de la Guruslău este lanţul-atârnătoare, care s-a păstrat, din
păcate, doar în stare fragmentară. La prima sa ilustrare în literatură14, componentele care au fost salvate din lanţ,
cele două piese intermediare, fragmente din verigile înlănţuite, câteva dintre pandantive, au fost prezentate într-
un aranjament fotografic care sugera doar forma sa iniţială. Acest aranjament a fost apoi redesenat şi publicat

1 Pare destul de probabil că primele piese din depozit au apărut incidental înantea efectuării săpăturii.
2 Moga 1948.
3 Rusu 1963, 206, nr. 31.
4 v. Brunn 1968, 32, nota 8, 34, 289, fig. 1, 8.
5 Chidioşan 1977, 60, fig. 4, 7.
6 Petrescu-Dîmboviţa 1977, 60, pl. 48; idem 1978, 102, nr. 34, pl. 33, F, pl. 34, A; idem 1998, 59, nr. 426-428, nr. 434, pl. 43,
426-428, pl. 44, 434, 74, nr. 714, pl. 59, 714, 79 sq., nr. 790, pl. 64, 790, 127, nr. 1421, pl. 106, 1421.
7 Lakó 1983, 77, nr. 35b, pl. 5, 9.
8 Schumacher-Mathäus 1985, 81 sq., 87, 143, 209, nr. 30, pl. 50, 4.
9 Mozsolics 1985, 54 sq.
10 Hansen 1994, 583, nr. 168.
11 Bratu 2009, 273, nr. 413.
12 Bejinariu 2008, 16 sq.
13 Kacsó 1995a, 96 sq.; idem 1995b, 102 sq.
14 Moga 1948, fig. 3.

Carol KACSÓ, Muzeul jude ean de istorie Maramureş, e-mail: carolkacso@yahoo.de

Revista Bistriţei, XXVI/2012,

9 pp. 9-18
cu mici diferenţe de mai mulţi autori (v. Brunn, Petrescu-Dîmboviţa, Lakó, Schumacher-Mathäus). Desenul pus
în circulaţie de autorii citaţi, care nu a fost realizat după fragmentele aflate la muzeul din Zalău, reda cu şi mai
puţină fidelitate piesa originală.
Examinarea directă a fragmentelor păstrate şi compararea acestora cu componentele unor piese asemănătoa-
re mai bine conservate permit o reconstituire relativ exactă a formei lanţului-atârnătoare de la Guruslău. Fireşte,
poziţia iniţială a verigile înlănţuite şi a pandantivelor triunghiulare încă existente nu a putut fi în majoritatea
cazurilor stabilită cu certitudine.
Verigile înlănţuite din partea superioară a lanţului-atârnătoare, care permiteau fixarea lanţului, nu s-au păs-
trat. Dintre cele două piese intermediare, placa discoidală, decorată cu nervuri concentrice şi cu un spin central
pe faţă, este mai bine conservată, într-una din urechiuşele de prindere fiind păstrate şi patru verigi înlănţuite.
Piesa intermediară dreptunghiulară, cu marginile îngroşate, dubluajurată şi decorată cu nervuri concentrice şi
unghiulare pe faţă, este fisurată în mai multe locuri şi îi lipseşte o mică porţiune. S-au păstrat 45 de verigi, toate
cu secţiunea rombică, care au aparţinut unor şiruri înlănţuite, foarte probabil cinci legând cele două piese inter-
mediare şi şase piesa intermediară dreptunghiulară de pandantivele triunghiulare. Dintre acestea din urmă se
păstrează unul complet, două aproape în întregime, iar la două numai inelul de prindere şi scurtul peduncul de
care era legat corpul pandantivului. Lung. aproximativă 75 cm. Nr. inv. 810. Fig. 1.
Depozitului de la Guruslău îi aparţin încă următoarele piese:
1. Celt cu pliscul slab dezvoltat. O porţiune din partea superioară cu tortiţa ruptă. Tăişul drept puternic dete-
riorat. Pe bordura găurii de înmănuşare se păstrează un rest al ciotului de turnare. Patina verde cenuşie. Lung.
9,7 cm. Nr. inv. 811. Fig. 2, 1.
2. Celt cu pliscul puţin dezvoltat. O porţiune din partea superioară cu tortiţa ruptă. Tăişul uşor convex deteri-
orat. Bordura găurii de înmănuşare mai puţin îngroşată decât la piesa precedentă. Patina verde închis. Suprafaţa
zgrunţuroasă. Mai multe mici defecte de turnare. Lung. 10 cm. Nr. inv. 812. Fig. 2, 2.
3. Celt cu plisc. O porţiune din partea superioară cu tortiţa ruptă. La data documentării – toamna anului
2001 – nu am identificat piesa în colecţia muzeului din Zalău. După Moga, lungimea celtului 9,5 cm. Piesa a fost
inventariată sub numărul 813. Fig. 2, 3.
4. Verigă de picior deschisă, secţiunea rotundă, capetele subţiate, tăiate bont şi îndepărtate. Uşor deformată.
Patina verde cenuşie, de bună calitate, căzută în mai multe porţiuni. Diam. interior. 9,6/10,3 cm, gros. max. a
barei 0,7 cm. Nr. inv. 818. Fig. 2, 4.
5. Verigă de picior asemănătoare, capetele subţiate mai apropiate. Decor de linii punctate pe partea interioară
a barei. Patina verde cenuşie. Diam. interior 9,4/9,9 cm, gros. max. a barei 0,7 cm. Nr. inv. 816. Fig. 2, 5.
6. Verigă de picior asemănătoare. Înspre unul dintre capete bara a fost dezdoită şi capătul rupt. Patina verde
cenuşie căzută în porţiunea dezdoită. Diam. interior 9,9 cm, gros. max. a barei 0,7 cm. Nr. inv. 820. Fig. 2, 6.
7. Verigă de picior asemănătoare, capetele apropiate. Patina verde cenuşie căzută pe o mică porţiune. Diam.
interior 9,6/9,8 cm, gros. max. a barei 0,8 cm. Nr. inv. 819. Fig. 3, 1.
8. Verigă de picior asemănătoare, capetele mult îndepărtate. Patina verde cenuşie căzută în mai multe porţi-
uni. Diam. interior 9,6/10,7 cm. Nr. inv. 817. Fig. 3, 2.
9. Faleră cu marginea plată, puternic deterioarată, şi corpul uşor conic, având un spin în vârf, o nervură cir-
culară marchează întretăierea dintre margine şi corp, urechiuşă de fixare pe faţa interioară. Patina verde cenuşie.
Diam. 7,9 cm, înălţ. 1,5 cm. Nr. inv. 821. Fig. 3, 3.
10. Faleră asemănătoare, marginea puternic deteriorată şi cu porţiuni rupte. Patina verde cenuşie. Diam. 8
cm, înălţ. 1,5 cm. Nr. inv. 822. Fig. 3, 4.
11. Faleră asemănătoare, fără nervură, marginea profilată, deteriorată, corpul accentuat conic. Patina verde
cenuşie. Diam. 5,4 cm, înălţ. 1,6 cm. Nr. inv. 823. Fig. 3, 5.
12. Faleră aproape plată cu un spin central accentuat, marginea profilată, puternic deteriorată, urechiuşă de
fixare pe faţa interioară. Patina verde cenuşie. Diam. 3,5 cm, înălţ. 1,5 cm. Nr. inv. 824. Fig. 3,6.
13. Fragment de faleră cu un spin central, urechiuşă de fixare pe faţa interioară. Patina verde cenuşie. Înălţ.
1,3 cm. Neinventariat. Fig. 3, 7.
14. Bară de bronz în formă de verigă deschisă, secţiunea rotundă, capetele tăiate. Patina verde închis cu urme
de oxizi de fier. Pare a fi fost în contact cu focul. Diam. interior 5,5 cm, gros. max. 1,5 cm, greut. 183 g. Nr. inv.
814. Fig. 3, 8.
15. Bară de bronz în formă de verigă deschisă, secţiunea rombică, capetele tăiate. Patina verde închis cu de-
puneri de malachit. Diam. interior. 4,9 cm, gros. max. 2 cm, greut. 246 g. Nr. inv. 815. Fig. 3, 9.
16. Ciot de turnare. Un braţ rupt. Patina verde cenuşie. Înălţ. 3,7 cm. Nr. inv. 825. Fig. 3, 10.

10
 O piesă asemănătoare lanţului-atârnătoare de la Guruslău este prezentă în depozitul de la Kemecse-Hamvas-
part15 (fig. 4). Mai sunt cunoscute şi alte lanţuri-atârnătoare de acest fel, aproape întregi, dar fără loc de descope-
rire precizat: „Ungaria”16 (fig. 5) şi „Ungaria de Nord”17 (fig. 6). Un fragment de lanţ-atârnătoare, şi anume una
dintre piesele intermediare, la care sunt ataşate trei verigi înlănţuite, provine de la Cubulcut18 (fig. 7). Aşa cum
am arătat, acest fragment nu aparţine depozitului descoperit în această localitate în 1889 şi nu face parte nici din
lotul de piese din diferite epoci, ajuns la muzeul din Oradea în 190019. În lipsa informaţiilor cu privire la condiţiile
sale de descoperire, fragmentul intră în categoria pieselor izolate. Două fragmente de lanţ-atârnătoare, unul din
două verigi înlănţuite, celălalt din nouă, care au aparţinut, foarte probabil, aceleiaşi piese, se află în depozitul de
la Popeşti20.
Am încadrat piesa de la Guruslău, precum şi pe cele analoage acesteia în tipul Guruslău al lanţurilor-atârnă-
toare21. Mai recent, K. Jankovits a încadrat piesele găsite în Ungaria în tipul Kemecse22.
Ca variante în cadrul tipului Guruslău pot fi considerate descoperirile de la Ciocaia23 (fig. 8) şi Cserépfalu24
(fig. 9). Prima dintre acestea are o singură piesă intermediară de formă dreptunghiulară, căreia îi sunt ataşate
verigi înlănţuite în partea superioară, ce au servit la fixare, şi şase şiruri de verigi înlănţuite în partea inferioară,
la fiecare atârnând câte o pereche de pandantive triunghiulare, care aparţin la două variante, una fiind identică
cu varianta prezentă pe lanţul-atârnătoare de la Guruslău. Piesa de la Cserépfalu este formată dintr-o placă
discoidală ajurată, asemănătoare celor de pe lanţurile-atârnătoare din Ungaria, căreia îi sunt ataşate piese inter-
mediare de formă triunghiulară25, de care sunt legate, prin câte o verigă, pandantive triunghiulare cu inele de
prindere duble.
Împreună cu piesele de tip Arpăşel26, cele de tip Guruslău formează grupul timpuriu al lanţurilor-atârnătoare
ale Bronzului târziu din jumătatea estică a Bazinului carpatic. Apariţia acestor piese complicate, a căror confec-
ţionare a cerut desigur înalte cunoştinţe tehnologice, nu poate fi explicată fără a avea în vedere recepţionarea
de către meşterii locali a unor influenţe exterioare, venite mai ales dinspre est şi sud-est. Fireşte, ele sunt totuşi
produse originale, realizate potrivit cerinţelor şi necesităţilor comunităţilor băştinaşe.
În ceea ce priveşte destinaţia acestor piese au fost exprimate mai multe puncte de vedere27. Cred în continuare
că interpretarea lor drept accesorii de îmbrăcăminte, folosite în cadrul unor ceremonii religioase este cea mai
plauzibilă.
Dintre celelalte piese ale depozitului de la Guruslău, apariţii frecvente sunt celturile cu plisc şi verigile de
picior. Dintre acestea din urmă, remarcabil este exemplarul decorat cu linii punctate, ştiut fiind că verigile de
picior sunt de regulă nedecorate.

15 Josa 1893, fig. Kemecse a, 19 pe p. 166; Hampel 1896, fig. 27, pl. 196, 19. Piesa este republicată în numeroase studii: Josa,
Kemenczei 1965, pl. 32, 20; Kemenczei 1984, pl. 61, 20; Mozsolics 1985, pl. 190, 1; Jankovits 2008, fig. 6.2, 33; eadem 2010,
fig. 1, 20.
16 Hampel 1886, pl. 62, 1. 3-5. Dintr-o regretabilă eroare, am considerat desenele Hampel 1886, pl. 3-5 ca ilustrând fragmente
de la piese diferite, vezi Kacsó 1995a, 96, 113, Lista 2, 6-7. În realitate, aceste desene redau amănunte de formă şi decor ale
piesei Hampel 1886, pl. 62, 1, acest fapt nefiind explicat în lista ce însoţeşte ilustraţiile. Piesa este reprodusă şi de Schuma-
cher-Mathäus (1985, pl. 50, 1) cu indicaţia că provine de la Kemecse.
17 Nicholson 1980, pl. 28, 134.
18 Kacsó 1995a, fig. 8, 6.
19 Ibidem, 90 sq. Dintr-o greşeală, care nu-mi aparţine, în legenda ilustraţiei pieselor încă existente de la Cubulcut (pandantiv
semilunar ajurat cu tija perforată, două pandantive conice cu deschizături triunghiulare, fragment de vârf de lance, pan-
dantiv lanţetă, fragment de lanţ atârnătoare) se afirmă că ele fac parte dintr-un depozit. În text am scris explicit că numai
primele trei se aflau în compoziţia depozitului ieşit la iveală în 1889, fragmentul de vârf de lance a fost descoperit, în
condiţii neprecizate, în 1899, iar celelalte două sunt înregistrate la muzeul din Oradea, fără precizarea datei şi condiţiilor
lor descoperire, de abia după al doilea război mondial.
20 Kacsó 1995b, fig. 2, 12-13.
21 Idem 1995a, 96.
22 Jankovits 2010, 49.
23 Kacsó 1995a, fig. 4, 8.
24 Hampel 1896, fig. 28.
25 Cu analogii în mai multe descoperiri aflate la est de Carpaţi: Băleni (Dragomir 1967, R 18 c, 37), Majaki – formă de turnat,
Solonetz (Bočkarev, Leskov 1980, pl. 7, 53, pl. 15 B, 2), Verhnetarasovska – formă de turnat (А хУк 1985, fig. 135, 17).
26 Kacsó 1995a, 94 sqq.
27 Rezumativ această problemă la Kacsó 1995a, 97.

11
 Depozitul mai conţine piese care au fost definite altfel decât în acest studiu de alţi autori. Barele în formă de
verigă au fost publicate drept brăţări, deşi evident ele nu puteau avea o astfel de funcţie, fapt admis pentru una
dintre ele şi de Petrescu-Dîmboviţa28. Există numeroase analogii ale barelor în formă de verigă deschisă, care se
concentrează cu precădere în fazele Bronz târziu 2 şi 329. Turnate în forme bivalve, barele de acest fel sunt nefini-
sate. Ele au reprezentat, foarte probabil, mijloace de plată.
Piesa fig. 3, 10 a fost desemnată de Moga drept protomă de pasăre30, iar de Petrescu-Dîmboviţa drept obiect
fragmentar nederminat31. Este vorba de fapt de un ciot de turnare parţial păstrat.
Pentru datarea mai restrânsă a depozitului de la Guruslău, care conţine piese ce au analogii apropiate în
depozite extinse cronologic pe un interval de timp mai îndelungat, este importantă constatarea, menţionată
deja, că pandantivele existente pe lanţul-atârnătoare au corespondente exacte în depozitul de la Ciocaia. Acest
depozit mai are în compoziţie două brăţări, o verigă de picior şi un topor cu disc şi spin de tip B3, varianta Breb.
Topoare acestei variante sunt prezente mai ales în depozitele fazei Bronz târziu 2, mult mai rar în depozitele
fazei următoare32. Descoperirea de la Ciocaia poate fi inclusă cu suficientă siguranţă printre cele ce aparţin fazei
Bronz târziu 2, corespunzătoare fazei Reinecke Bronz D sau perioadei timpurii a culturii câmpurilor de urne din
Europa Centrală. Din această fază datează şi depozitul de la Guruslău.

Literatură
Bejinariu 2008 I. Bejinariu, Bronzuri preistorice din Sălaj (colecţiile Szikszai), Wesselényi-Teleki, Aszodi şi des-
coperiri izolate aflate în colecţiile Muzeului din Zalău, Cluj-Napoca, 2008.
Bočkarev, Leskov 1980 V.S. Bočkarev, A.M. Leskov, Jung- und spätbronzezeitliche Gußformen im nördlichen Schwarz-
meergebiet, PBF XIX, 1, München, 1980.
Bratu 2009 O. Bratu, Depuneri de bronzuri între Dunărea Mijlocie şi Nistru în secolele XIII – VII a. Chr.,
Bucureşti, 2009.
v. Brunn 1968 W. A. v. Brunn, Miteldeutshe Hortfunde der jüngeren Bronzezeit, RFG 29, Berlin, 1968.
Chidioşan 1977 N. Chidioşan, Depozitul de bronzuri de la Mişca – Le dépôt de bronzes de Mişca, SCIVA 28,
1977, 55-70.
Dragomir 1967 I. T. Dragomir, Le dépôt de l’âge du bronze tardif de Băleni, InvArch Roumanie 4, 1967.
Hansen 1994 S. Hansen, Studien zu den Metalldeponierungen während der älteren Urnenfelderzeit zwischen
Rhônetal und Karpatenbecken, UPA 21, Bonn, 1994.
Hampel 1886, 1892, 1896 J. Hampel, A bronzkor emlékei Magyarhonban, I-III, Budapest, 1886, 1892, 1896.
Jankovits 2008 K. Jankovits, The symbolism and the wearing fashion of jewellery pendants during the Bronze
Age in Hungary, în E. Anati (ed.), Prehistoric Art and Ideology, BAR International Series
1872, 2008, 61-70.
Jankovits 2010 K. Jankovits, Die reichen Gehänge aus Ungarn, în L. Marta (ed.), Amurgul mileniului II a.
Chr. în Câmpia Tisei şi Transilvania – Das Ende des 2. Jahrtausends v. Chr. auf der Theiß-Ebene
und Siebenbürgen. Simpozion/Symposium Satu Mare 18-19 iulie 2008, StComSatu Mare 26/1,
2010, 49-62.
Josa 1893 A. Josa, Szabolcsmegyei bronzleletekről, ArchÉrt 13, 1893, 165-170.
Josa, Kemenczei 1965 A. Josa, T. Kemenczei, Bronzkori halmazleletek – Depotfunde aus Bronzezeit, ÉvkőnyvNyír-
egyháza 6, 1963-1964 (1965), 19-45.
Kacsó 1995a C. Kacsó, Der Hortfund von Arpăşel, Kr. Bihor, în T. Soroceanu (ed.), Bronzefunde aus Rumä-
nien, PAS 10, Berlin, 1995, 81-130.
Kacsó 1995b C. Kacsó, Der Depotfund von Popeşti (Nádaspapfalva), FolArch 44, 1995, 95-106.
Kacsó 2007 C. Kacsó, Recenzie la Horia Ciugudean, Sabin Adrian Luca, Adrian Georgescu, Depozitul de
bronzuri de la Dipşa, Bibliotheca Brukenthal V, Sibiu, 2006, 66 p., 13 fig., 80 pl., cu o contribuţie
de Tobias Kienlin şi Ernst Pernicka, Brukenthal Acta Musei 2.1, 2007, 351-356.
Kemenczei 1984 T. Kemenczei, Die Spätbronzezeit Nordostungarns, ArchHung S.N. 51, Budapest, 1984.
Lakó 1983 É. Lakó, Repertoriul topografic al epocii bronzului şi al Hallstatului timpuriu în judeţul Sălaj –
The topographical Catalogue of the Bronze Age and Early Iron Age in Sălaj District, ActaMP 7,
1983, 69-100.

28 Petrescu-Dîmboviţa 1998, 127.

29 O parte a acestora este menţionată la Kacsó 2007, 353 sq.
30 Moga 1948, 262.
31 Petrescu-Dîmboviţa 1977, 60.
32 Vulpe 1970, 85 sq.

12
Moga 1948 M. Moga, Dépôt de Guruslău, Département de Sălaj, Dacia S.V. 11-12, 1945-1947 (1948),
257-264.
Mozsolics 1985 A. Mozsolics, Bronzefunde aus Ungarn. Depotfundhorizonte von Aranyos, Kurd und Gyer-
mely, Budapest, 1985.
Nicholson 1980 S. M. Nicholson, Catalogue of the Prehistoric Metalwork in Merseyside County Museums
(formerly Liverpool Museum), Liverpool, 1980.
Petrescu-Dîmboviţa 1977 M. Petrescu-Dîmboviţa, Depozitele de bronzuri din România, BiblArheologie 30, Bucu-
reşti, 1977.
Petrescu-Dîmboviţa 1978 M. Petrescu-Dîmboviţa, Die Sicheln in Rumänien mit Corpus der jung- und spätbronzezeit-
lihen Horte Rumäniens, PBF XVIII, 1, Münhen, 1978.
Petrescu-Dîmboviţa 1998 M. Petrescu-Dîmboviţa, Die Arm- und Beinschmuck in Rumänien, PBF X, 4, Stutgart,
1998.
Rusu 1963 M. Rusu, Die Verbreitung der Bronzehorte in Transsilvanien vom Ende der Bronzezeit bis in
die mitlere Hallstatzeit, Dacia N.S. 7, 1963, 177-210.
Schumacher-Mathäus 1985 G. Schumacher-Mathäus, Studien zu bronzezeitlichen Schmucktrachten im Karpatenbecken.
Ein Beitrag zur Deutung der Hortfunde im Karpatenbecken, Marburger Studien zur Vor-
und Frühgeschichte 6, Mainz am Rhein, 1985.
Vulpe 1970 A. Vulpe, Die Äxte und Beile in Rumänien I, PBF IX, 1, München, 1970.
А хУк 1985 А хеоло я Ук а н ко , I, К е , 1985.

Das Bronzedepot von Guruslău, Bz. Sălaj

(Zusammenfassung)

Das Bronzedepot von Guruslău (ung. Magyargoroszló), Bz. Sălaj wurde 1940 auf der Flur Sub Vii entdeckt und
wurde zuerst von Marius Moga 1948 publiziert.
Das wichtigste Fundstück von Guruslău ist das fragmentarisch erhaltene Ketengehänge, das sowohl von
Moga als auch von anderen Autoren falsch abgebildet wurde. Aufgrund der gereteten Fragmente und in Anbe-
tracht der vorhandenen Analogien kann das Stück von Guruslău aber graphisch genau wiederhergestellt wer-
den (Abb. 1).
Über die Deutung der reichen Gehänge wurden mehrere Meinungen geäußert (siehe zusammenfassend bei
Kacsó 1995a, 97). Es scheint recht wahrscheinlich, dass die Gehänge Trachtzubehöre waren, die anläßlich religiö-
ser Feierlichkeiten verwendet wurden.
Der Fund von Guruslău datiert in die Stufe Spätbronzezeit 2, die der miteleuropäischen Stufe Reinecke
Bronze D, bzw. der frühen Urnenfelderzeit entspricht.

13
Fig. 1. Gurusl u. Depozit de bronzuri.
Abb. 1. Gurusl u. Bronzedepot.

14
Fig. 2. Gurusl u. Depozit de bronzuri (nr. 3 dup Moga).
Abb. 2. Gurusl u. Bronzedepot (Nr. 3 nach Moga).

15
Fig. 3. Gurusl u. Depozit de bronzuri.
Abb. 3. Gurusl u. Bronzedepot.

16
Fig. 4. Kemecse. Lan -atârn toare
(dup Josa). F r scar .
Fig. 5. „Ungaria”. Lan -atârn toare
Abb. 4. Kemecse. Kettengehänge
(dup Hampel). F r scar .
(nach Josa). Ohne Maßstab.
Abb. 5. „Ungarn”. Kettengehänge
(nach Hampel). Ohne Maßstab.

Fig. 7. Cubulcut. Fragment de lan -atârn toare.

F r scar .
Abb. 7. Cubulcut. Kettengehängefragment.
hne Maßstab.

Fig. 6. „Ungaria de Nord”. Lan -atârn toare

(dup Nicholson). F r scar .
Abb. 6. „Nordungarn”. Kettengehänge
(nach Nicholson). Ohne Maßstab.

17
 Fig. 8. Ciocaia. Lan -atârn toare. F r scar .
Abb. 8. Ciocaia. Kettengehänge. Ohne Maßstab.

Fig. 9. Cserépfalu. Lan -atârn toare (dup Hampel). F r scar .

Abb. 9. Cserépfalu. Kettengehänge (nach Hampel). Ohne Maßstab.

18