SĂBIILE DE TIP MICENIAN DIN TRANSILVANIA

I.,egăturile ţărilor dunărene cu sudul au o origine stră'veche, iar, începu-

turile lor datează încă din epoca neolitică, cînd apariţia ceralnicii şi dezvol7"'
tarea diferitelor culturi se datoreşte imboldurilor venite din lumea egeică.
In epoca metalelor, aceste influenţe se intensifică în deosebi datorită.
ridicării înflori lOfului centru cultural micenian care transmite regiunilor
învecinate anumite elemente. culturale răspîndite apoi din'"-bazinul carpato-
_danubian spre nord în Scandinavia.! Dintre acestea au fost relevate în
repetate rînduri în deosebi spirala şi motivele derivate din acest decor care, ori-
ginare din _centrul micenian, fecundează ornamentaţia bronzurilor şi produ-
selor în aur carpato-danubiene. 2 In această ordine de idei se pot aminti inele de
buclă care apar în Transilvania concomitent- cu inelele de buclă miceniene. 3
O altă categorie de materiale care imită ornamentaţia miceniană sau repre-
zintă în parte eventual chiar piese de import o constituie obiectele de os orna-
mentate. 4 Măr elele de faianţă reprezintă la fel o marfă de imRort sudică şi au
o largă răspîndir ~l Europei în epoca bronzulu~este cîteva
exemple nu epuizează însă manifestările culturale n1iceniene a căror amploare
este mai cuprinzătoare şi mai· variată .. tn produsele de. bronz, în forma. săbiilor
şi _În deosebi la mînerele lor, se sezisează la fel înrînriri n1iceniene~ ca de

1într-o comunicare, J. Werner urmăreşte importanţa Micenei şi iradiaţiunea influen-

ţelor ei peste Transilvania pînă tn Scandinavia. ef. Alti del ]0 Congresso inlernazionale di
Preisloria e Protoistoria l\lediterranea, Firenze - Napoli - Roma, 1950, 294 urme Publicaţia
nu mi-a fost accesibilă. Pe baza răsplndirii săbiilor de tip Sogel aceste relaţii au fost din nou
susţinute şi fundamentate de R. Hachmann, Die friihe Bronzezeit im westlichen Ostseegebiet
und ihre mittel- und siidosteuropăischen Beziehungen, Hamburg, 1957, passim.
2 Cf. de ex. 1. Nes t Q r, 22. Bericht der R.GK, 1932, p. 120-121. F. T o ro p a,
ibidem 24/25, 1934/1935, p. 95. P. Rei ne c k e, in WPZ, XXIX, 1942, p. 101-104.
A. M o z sol ies, Praehistorica, 1, 1950, p. 19-25; idem, tn Acta Arch. 11,1952, p. 64-66.
3 Pentru pătrunderea acestui tip <te podoabă pe teritoriul R.P .R. prin intermediul
mormintelor de ocru şi problemele legate de aceste piese ef. E. Z a har i a, in Dacia, III,
1959, p. 129-131.
4 Recent tratate tn ansamblul lor de R. Hac h ro a 11 ll, loc. cit. p. 174-176 şi
pl. 70.
li ef. R. Rei fi e c k e, loc. cit., p. 104 şi J. F. S. S ton e - L. C. T h o mas,
Proceedings of the Prehistoric Socieiy, XXII, 1956, p. 37-84.
10 K. HOREDT 2

exemplu, la lnînerul săbiei din depozitul de la Apa care se terlnină într-un

buton cu patru proeminente.!
O categorie aparte reprezintă săbiile de tip lllicenian care în afara teri-
toriului culturii miceniene se întîlnesc numai pe o arie geografică lilnitată,
cuprinzînd o zonă ce se întinde din nordul Greciei peste Bulgaria şi Cîmpia
romînă pînă în Transilvania, în aceasta din urmă fiind găsit jUIllătate tUn
nUlllărul total al exemplarelor atestate pe teritoriul amintit. Asupra desco-
peririlor din rrransilvania s-a insistat în repetate rînduri, dar nu s-a dat pînă
în prezent o listă completă şi o descriere mai amănunţită a lor. Nu este deci
lipsit de interes să se trateze armele de acest tip găsite în Transilvania în
l

ansamblul lor pentru a aduce în felul ace~ta o contribuţie la problema .legă­

turilor culturale şi a relaţiilor de schirnb existente între această regiune car-
patică şi ilnportantul centru cultural din lurnea egeică. .
Primele exelnplare semnalate ale acestor arIne caracteristice sînt cele
de la Alba Iulia, Copşa l\lare şi Dumbrăyioara, cu care ocazie s-a subliniat
forma neobişnuită şi lipsa unor analogii luai apropiate pentru ctceste piese.
Prilllui care a recunoscut originea sudică a acestor arIne se pare că este arheo-
logul danez Sophus lViiiller, care a atras atenţia şi asupra săbiei de la .Alnla,
descoperită în anul 1878. In studiul său despre periodizarea epocii bronzului
dunărean P. Reinecke a completat lista descoperirilor Îri 1899 cu lama de la
Miercurea, jar în 1929, 'G. V. ,Childe a încadrat ln această categorie şi sabia
de- la ..t\lllniş. Ultimul exemplar a fost descope~"it în antil 1952 la Inlăceni.
In prezent se cunosc în total şapte săbii de factură ,luiceniană înTransilvania
care sînt descrise mai jos, în ordinea alfabetică a lo.cali tă"ţi lor unde au fo'st
descoperite. Faptul că unul dintre aceste exemplare a fost găsit la Alba Iulia jus-
tifică tratarea acestor săbii fn pu blicaţia' lVl llzeului regiona 1din această localitate.
1. Alba Iulia (Gyulafehervar, Karlsburg), r. Alba, rege Hunedoara (fig. 1/1).
~1uzeul Brukenthal, Sibiu, nr. inv. 323. Descoperire izolată.2
Laluă nepatinată şi îndoită, din bronz de culoare roşiatică, avînd forina
tipică a unei arme de străpuns. In secţ.iune este romboidală cu laturi concave.
La capătul superior lama devine Blai lată, iar tăişurile .se Iărgesc arcuite în
afară. -După. CUIU indică bifurcarea nervlirii lnediane, lama s-a rupt imediat
dedesubtul găurilor care servesc pentru fixarea niturilor mlnerului. 'Tirful
lipseşte, se poate presupune însă o lungime iniţială ,corespunzătoare aproxi-
mativ săbiei de la Miercurea. Lungimea actuală 65,2 ,Cfi, lăţime la capătul
de sus;) Cln, ht vîrf 1 Cfi, grosime sus 1,2 efi, -Ia vîrf 0,6 CTn.
2. AlIna (Szaszalmas, .\lmen), r. Mediaş, rege Braşov (fig. 1/2).
l\luzeul Brukental, Sibiu, nr. inv. 324. Descoperire izolată, sco~să cu
secerea din pămînt în. 1878 la "Fîntîna Rece" (Kalter Born) de NI. Ulmen. 3

1 D. P o p e s C lI, Dacia, VII-VIII, 1937-1940, p-120, fig. 1/1 şi pI. 1/1.

2 M. Ros k a, Erdely rcgeszeli repertoriuma, Cluj, 1942, p. 102, nf. 23. Cf. tncă
S. ~f ii 1 1 e r, în Arch. t. Antllropologie, XV, 1884, p. 349, nota 1. P. Rei 11 e c k e, tn
Arch. Eri., XIX, 1899, p. 249 notă. D. P o p e seu, Die frl1he und mittlere Bronzezeit in
Siebenbiirgen, Bucureşti, 1944, p. 128.
3 G. D. Te u t s c h, Korrbl. d. Ver. t. sieb. Ldkde, III, 1880, p. 109. S. MU lier,
loc. cit., P. Rei n e c k e, loc. cit., D. P o p e seu, loc. cit.
3 SABIILE DE TIP MICENIAN DIN TRANSILVANIA 11

Lanla unei săbii cu o patină neunitară, dintr-un bronz gălbui, avînd o

nervură 'puternic reliefată şi laturi înguste, terminîndu-se în partea inferioară
Într-un vîrf scurt şi ascntjt. La capătul de sus tăişurile se Iărgesc, avînd mar-
gini îndoite şi roase. E.xen1plarul pare să fie cel mai bine conservat, deoarece
s-a păstrat şi începutul liInbii mînerului, care probabil nici nu era mai lung.
Pe marginea oriz,ontală a lalnei erau iniţial probabil patru găuri de nituri pentru
fixarea lnînerului. LungiInea totală 74,2, a IÎlnbii lnînerului 2, lăţimea actuală
maxilnă' 4,4, grosirnea nervurei 1,1, la vi:''f 0,3 CIna
3. Aluniş (SzekelYJTIogyoros), f. Odorhei, Reg. lVlureş-Autonolnă lVla-
ghiară (Ii g. 1/3). ' .
Muzeul Sf. Gheorghe, nr. inv. 16/188:1. Descoperire izolaţă}
Lalnă de bronz dreaptă şi patinată care s-a rupt deasupr'a bifl1rcării ne1'-
vurii mediane, pronunţat reliefată. Părţile laterale ale rapătului de sus
lipsesc, încît nu se poate preciza unde a început limba mînerului. Lungimea
toţală 90,5, lăţimea maximă 5,3, grOs.irrlea 1 efi.
4. Copşa Mare (Na~ykapus,GrosskopiSf'h), f. Med.iaş, rege Braşov (fig. 1/4).
l\fu,zeul Brukenthal Sibiu, nr. inv. 325. Descoperire izolată, din anul
1849 de farmacistul Jekeli din Biertan într-o rîpă din hotarul c(llnunei.~
Sabia are un rnîner plin de care se leagă fragn1entlll lamei care corespunde
în trăsăturile ei caracteristice celorlalte săbii, avînd o nervură mediană prQ-
nUlltată. Lătimea lamei s-a redus în urma întrebuintări: îndelunaate. Fată
a
de ~uloarea ;nai roşiatică mînerului, bronzui l~mei, ~re o nuanţă~'n1ai mu'lt
gălbuie~ ceea ee indică un aliaj deosebit al 111aterialului celor două părţi com-
ponente ale săbi{~i. , , .
Mînerul este 'aşezat puţin oblic faţă de linia verticală a lamei, dar nu se
observă linia de Îlnpreunare sau de suprapunere a· celor două părţi. De aceea,
se'pare că mînerul a fost turnat ulterior peste lama deja confecţionată(trberguss-
verfahren). Astfel această' pieSă poate fi consi'derată ca °
sabie cu' mîner' în
formă de limbă, eăreia i s-a adăugat un mîner plin, sau ca o sab!e c'u mîner
plin, turnată în două faze consecutive., Garda mînerului formează, pentru
a 'fixa lama, două 'verti~ale şi are în partea de jos'urme incidentale de rugină.
l\Jlînerul are o secţiune ovală' cu lllargin.i puţin ascuţite şi formează sus, cores-
punz"ător gardei, două aripi laterale deasupta că:rora Se' 'înalţă un spin mai
scurt, 'susţinînd eventual un buton sferic dispărut, -lucrat dintr'-o altă materie.
Lungimea tbta'lă 47, 'a mînerului 13,R, lungimea actuală a lamei 33,2, lăţimea
actuală a lan1ei 3,1, a gardei -5,5, fa barelor s'uperioare ale mînetului 4,9, gro-
simea lnînerului 1,6, a lamei 0,9 cm.
5. Dumbrăvioara (Saro'mberke), r·. Tg. l\Iureş, Reg. 'Mureş-Autonomă
l\1aghiară (ti g. 1/!5).
Muzeul 'arheologic Cluj, nr. inv. 199. Descoperire izo!ată.3

1 1\L Ros k a, loc. cit., p. 2ţi9 nr. 181 . CL încă G. V. C li i 1 cI e, The Danllbe il).
prehistory~ Oxf.ord, 1f129, p. 389, nbta 8. D. P o p e seu loc'. cit.
2 1\1. Ros k a, -loc. cit .. , p. 195 nr. 44. Cf. încă S. IVI ii Il e r, loc. cit., P. Re i-
necke, loc. cit. D. Popescu, loc. cit.
3 1\1. Ros k a, loc. cit., p. 242, ur. 27. Cf. încă 1. U n d set, Eludes sur l'âge de
bronz de la Flongrie, Christiania, 1880, p:' 153. S. M ii Il e r, loc. cit., J. N au e, Bei-
trăge zur' Anthropologie und Urgeschichte .Rayerns, VI, 1885, p. 73. P. Rei n e c,k e, loc.
cit. G. V. ehi 1 d e, loc. cit. D. P o p e s c u, loc. cit.
 12 K. HOREDT 4

I-Jama unei săbii cu o patină verde închisă, la vîrI' puţin îndoită ulterior,
cu o puternică nervură mediană. Spre capătul de sus, lama se lărgeşte conti-
nuînd cu începutul limbii mînerului care are o gaură de nit, iar pe lamă se
află alte două găuri. Lungin1ea totaUi 99,4, lăţimeamaximă 5,5, grosime 1 cm.
6. Inlăceni (Enlaka), r. Odorhei, Reg. Mureş:-Aut.. Maghiară (fig. 1/6).
Muzeul Cristur, descoperire izolată din anul 1952, făeută de un cioban
care a găsit sabia pe păşune în pămînt aşezată cu vîrful în sus. I
Sabia este uşor curbată la vîrf, avînd o creastă mediană puternică în
secţiune cu o formă rombică lunguiaţă şi laturi concave. In partea de sus,
lama se lărgeşte pentru a forma baza pentru fixarea mînerului. Lungimea
totală 90, lăţimea lamei 2,5, iar la capătul de sus 4,5 cm.

7. Aliercllrea (Szerdahely, Reussn1arkt), r. Sebeş, rege Hunedoara (fig. 1/7).

Muzeul Sebeş. De'scoperire izolată.2
Lamă îngustă păstrată întreagă, avînd în secţiune o formă romboidală
cu laturi concave. La capătul de sus lama este ruptă dedesubtul bifurcării
-nervqrii mediane. Lungimea totală 119,5, lăţimea maximă :4, grosime la
~. capătul de sus 1,5 cm~
Imprejurăf.ile de descoperire a acestor exemplarţ nu reprezintă nimic
deosebit. Sînt exclusiv descoperiri întîmplătoare şi izolate, ftiră să existe
date despre stratul sau conexiunea în care au fost găsite. In privinţa repar-
tizării topografice în cadrul ariei de r:ispîndire în Transilvania se poate remarca
că ele ·nu depăşesc, spre nord, linia văii lVIureşului, în tinlp ce patru dintre
ele au fost găsite în valea Tîrnavei ]\1ari şi a afluenţilor ei.
Analizînd elementele formale comune ale acestor arme, constatăm forma
lor alungită şi lama subţiată, compusă în esenţă~ numai dintr··o nervură mediană
. care se lărgeşte în apropierea gardei. .A.stfel, se aseamănă Jnai mult cu floretele,
fiind folosite ca arme de străpuns, ea spade, şi numai incidental ca arme de
lovit. Lungimea lor se ridică la piesele păstrate întregi pînă ]la 90; 99 şi 119 Clll,
şi chiar exemplarul cel mai scurt măsoară şi el 74 cm. L~iţimea, la capătul
d·e suţ;, al spadelor, nu trece în~medie de 5 em. Lamele subţiri şi tăioase,. cu
nervurile mijlocii lungi, presupun un aliaj de bronz rezistent şi de înaltă
calitate, pentru care nu dispunenl de analize, precizînd cOlnpoziţia aliajuIui.
Lama spadelor este fixată deobicei cu ajuto'rui unor nituri de mîner, care,
nUlnai într-un singur.. caz, la Copşa-l\fare, este turnat ulterior peste lama deja
confecţionată. Niciodată însă mînerul nu este turnat împreună cu lama, precum
,nici lan1a nu continuă vreodată, printr.-o limbă mai lungă, în interiorul mîne-
'rului. Judecînd după lungimea lor, săbiile ar trebui să aparţină, cu precădere
' tipului A al lui Karo şi doar lărgimea consid.erabilă a tăişului la capătul de
_sus al săbiei de la Alba Iulia ar- putea să pledeze pentru încadrarea acestei.
; descoperiri în categoria B.
Secţiunea Iamelor prezint~l nervuri luediane puterniee, cu un contur
rotunjit şi cu prelungirea îngustă şi subţire a tăişuri lor sau o formă romboi':

1Z. S z e k ~ 1 y, Cercetări arl1eologice, Mediaş, 1953, p. 19.

2 1\1. Ros k a, loc. cit., p. 267, nr, 161. Cf. şi P. Rei n e c k e, loc. cit., D. P
.p e seu. loc. cit.
5 SABIILE DE TIP MICENIAN DIN TRANSILVANIA 13

dală, cu laturi uşor concave (Alba Iulia, Miercurea). Aceste două piese din
urmă constituie printre săbiile de acest tip o variantă locală în Transilvania,
fapt care se. evidenţiază şi prin apropierea celor două localităţi unde au fost
găsite. Faţă de celelalte săbii cu mînere în formă de limbă, exemplarul de la
Copşa Mare cu mîner plin reprezintă o ·formă specială pentru care nu cunoaştem
o analogie corespunzătoare. Deoarece lama săbiei are însă elementele specifice

Fig. 1. - Săbiile miceniene din Transilvania.

1, Alba-Iulia; 2, Alma; 3, Aluniş; 4, Copşa Mare; 5, Dumbrăvioara; 6, Inlăceni; 7, Miercurea.

întîlnite şi la celelalte săbii, exemplarul de la Copşa Mare a fost încadrat

de asemenea în grupul săbiilor tratate aici.
Forma deosebită a acestor arme în Transilvania şi originea sudică a tipu-
lui lor au fost relevate încă în secolul trecut şi această atril5iÎire a fost admisă
ulterior de toţi cercetătorii care s-au ocupat cu aceste spade. Caracteristicile
tipului arată că ele au fost aduse din altă parte în Transilvania. Ele apar
aici deodată, fără [orme evolutive premergătoare care ar explica turnarea lor
în Transilvania şi n-au legături nici cu săbiile locale, aproximativ contem-
porane, ca cele de tip Apa sau Boiu. 1 Nici în dezvoltarea locală ulterioară
a metalurgiei bronzului din perioada ei tîrzie nu se manifestă influenţele
acestor arme specifice de străpuns. Identitatea lor cu săbiile miceniene impune
presupunerea că ele reprezintă produse din sud care au fost aduse în Tran-
silvania. Este o problemă la care încă nu se poate da un răspuns definitiv,

1 Cf.pentruacestea 1. Nestor, in Sargelia, 1,1937, p.155-214 şi D. Popescu

In Dacia, VII- VIII, 1937-1940, p. 119-125.
14 K. ,HOREDT 6

Întrucît piesele din 'Transilvania nu reprezintă, parţial, ilnitaţii locale după

1110dele miceniene. Nivelul tehnic înalt al produselor de bronz contemporane
din regiunea carpato-danubiană şi numărul relativ mare al exelllpiarelor
găsite în Transilvania ar putea sprijini o aselnenea ipoteză. Presuplinerea că
ele au fost importate din s'ud este însă mai probabilă dacă se ţine sealna de
caracterul izolat şi de lipsa de legături cu săbiile de bronz reprezentînd produse
locale. O dovadă decisivă în aceastăl privinţă ar putea să aducă numai rezul-
tatul analizei "spectrale a COlllpoziţ"iei metalului" care însă nu s-a fă,cut.,
Săbiile miceniene din r-rransilvania~dOCUll1entează astfel legăturile acestui
terito,riu cu ,centrul ITlicenian şi scot, totodată, în, evidentă poziţia aparte a
r-rransilvaniei în cadrul ariei de răspîndire nordică a influenţelor lniceniene.
Asemenea săbii lipsesc în altă parte a bazinului carpato-dunărean, sau
apar numai cu totul izolat. 1 Chiar şi descoperirile făcute în zona situată
spre nord de Grecia şi spre sud de r-rransilvania duc, in prelungirea lor,
spre Transilvania, şi oferă prin poziţia lor puncte de reper pentru
fixarea pe teren a direcţiei căii de comunicaţie dintre Transilvania
şi sud. Din zona alllintită se pot cita următoarele descoperiri: 8. Roşi­
orii de Vede 2 ; 9. Baical (fQ~j ,Beşlţ), r. Orehovo 3 ; 10. Kalaglare, lîngă
Panaghiurişte4 ; 11. Kiistelldil (Pautalia din antichitate); 12. Perustiza 5 ;
13. Grevena în Macedonia 6 • Săbiile miceniene arată, în aria lor nordică
de :răspîndire (Ii g. 2), o aglon1erare surprinzătoare în interiorul Transilvaniei,
spre" care duce un drum de schimb plecînd din Macedonia şi înaintînd de-a
lungul văii Iskerului şi Oltulu~nă în bazinul transilvănean. Ele docu-
mentează legăturile directe ale TrlliISl1.vaniei cu sudul, sp.re deosebire de
restul spaţiului carpato-dunărean, unde influenţele culturii materiale şi a
ornamentaţiei miceniene se manifestă mai mult în mod general. şi indirect.
Este deocamdată dificil de a găsi o explicaţie 11lulţulnitoare pentru cauzele
care determină aceste raporturi şi de a schiţa situaţia istorică în care ele se
desfăşoară. Datorită dezvoltării schimbului în epoca lnetalelor, Transilvania
devine un centru ilnportant care întreţine legături de schilnb spre răsărit
cu regiunile din nordul Mării Negre, spre nord şi vest cu :Europa centrală şi
spre sud, cu teritoriile din Peninsula Balcanică. Bogatele zăcăIRinte de aur
şi aramă, preculn şi salinele in nsilvania ar putea să ofere exylicaţja pentru'
existenţa acestor relaţii.' egăturile intertribalice, b,azate pe exploatarea zăcă­
Inintelor miniere şi pe schimbul metalelor şi a altor bogălii naturale -(sarea,
chihlimbarul) cuprinzînd, în' perioadaaceea, deja întregul teritoriu al Europei,

1 După comunicarea amabilă într-o scrisoare a tov. Amalia ]\t[ozsolics, se' păstrează
in Muzeul din Budapesta de la Pozsonszentgyorgy, nI'. inv. 102/1899, o sabie de tip mi-
ceniaţl care se aseamănă cu exemplarul ,de: la Dumbrăvioara. O sabie miceniană se păs­
trează în Macedonia iug'oslavă din S,coplie, M. V. Garasanin, 39. Berichl der RGI{, 1958,
p. 124. Nici unul din cele două exemplare nu este indicat pe fig. 2.
2 VI.' D u mit l' e s c u, in Dacia, V - VI, 1935-1936, p. 169-173. Presupusa
sabie amintită de R. şi E. V u 1 p e, în ]Jacia, III-IV, 1927-1932, 332 şi fig. 23/19 de
la Poiana este un obiect de altă natură, m~i recent.
a Cele două descoperiri recente din R,,· P. Bulgară (nI'. 9 şi 11) încă Il-au fost publicata
şi mi-au fost semnalate in mod amabil de Th. 1 van o v, Sofia.
4 M. E bel' t, in Reallexikon, II, pl. 103/b.
5 M. H e Il, in WPZ, XXVI, 1939, p. 155.
6 S t. C a s s o n, Macedonia, Thrace and Illyria, Oxford, 1926, p. 135.
 7 SĂBIILE DE TIP MICENIAN DIN TRANSILVANIA 15

nu sînt încă îndeajuns lămurite pentru ca să aducă o rezolvare pe deplin satis-

făcătoare a acestei probleme. Este însă cert că au existat asemenea raporturi
cu sudul, dovedite în mod special pentru Transilvania, tocmai prin răspîn­
direa săbiilor tratate.
Mai rămîne SiiL se discute poziţia cronologică a acestor săbii. Datare.a
lor trebuie să corespundă duratei culturii miceniene şi cuprinde deci intervalul

Fig. z. - Harta de răspîndire a săbiilor miceniene pe teritoriul carpato-balcal1ic.

de timp între secolul X~-,Kll! Le.n. O delimitare cronologică mai precisă

în cadrul acestor patru secole nu se poate face cu deplina certitudine. Săbiile
ar putea fi atribui.te perioadei miceniene tîrzii din secolul XIV -XIII sau
deja fazei mormintelor-puţuri di.n secolu 1 XVI. Această datare pare să fie
mai probabilă, deoarece în acest răstimp selnregistrează şi în alte produse
(depozitul de la Apa, săbii de tip Sogel etc.) iradiaţiunea influenţelor culturale
miceniene spre nord. în această ipoteză piesele din Transilvania ar trebui
.-
atribuite perioadei de bronz B 1 (după Reinecke), dacă nu chiar fazei
16 K. HOREDT 8

A 2, după cunl se sugerează în u ltinlul timp tot lnai insistent 1. Din păcate,
aceste piese sudice de import, care perlnit o datare absolută, au fost descoperite
în Transilvania, după cum s-a al11intit, toate în mod izolat. Ele nu pot fi legate
în lllOd direct de un orizont de descoperiri sau de o cultu~ă contemporană
şi l1U oferă un indiciu pentru stabilirea unei date absolute în cadrul epocii
bronzului nici pentru 'rransilvltnia luată aparte şi nici pentru întregul teri-
toriu al Republicii Populare ROlllîne. Ele constituie doar un aspect de sine
stătător, specific începutului perioadei 111ij locii sau sfîrşitului perioadei tiIn-
purii a bronzului din Transilvania.
Aceste săbii subliniază din nou irllportanţa şi extinderea influenţelor
culturale l11iceniene spre nord, care se manifestă în Transilvania, după cunl
·arată aceste piese, într-o Illăsură mai accentuată decît în alte regiuni ale bazi-
nului carpato-danubian. Ele contribuie aşadar la Iălllurirea problenlei mult
discutate a raporturilor între 111arele centru cultural pe care îl reprezintă
cercul nlicenian şi restul Europei în a doua jumătate a rnileniului II Î.e.n.
I{URT HOREDT

1\\HKEHCKHE MElJH "3 TPAHCHJIbBAlrfHH

Pl~3IOME

Y)Ke BO BTOpOH nOJIOBHHe npOIllJIOrO BeKa 6bIJIO OTMeqeHO B TpaHCHJIb-

BaHIiH HaJIHqHe MeqeH cneUHepHqeCKOH epOPl\fbI, H3 KOTOpbIX H3BecTHbI Tenepb
cJIe,nyIOIUHe 7 3K3eMnJIHpoB:
1. AJI6a-IOJIHH (Gyulafehervar, Karlsburg), p-H AJIoa (pliC. 1, 1).
2. AJIbMa (Szaszalmas,. Almen), p-H MeJ(lIalll (pHC. 1, 2).
3. AJIyHlllH (Szekelymagyaros), p-H O,lI.opxeîf ,(pliC. 1, 3).
4. Konllla Mape (Nagykapus, .Grosskopisch), p-H Me~lIalIl (plIC. 1, 4).
5. JlyM6p3BHoapa (Sâromberke), p-H Tblpry-Mypew (pHC. 1, 5).
6. I1HJI3qeHH (Enlaka), p-H O,[(opxeH (pliC. 1, 6).
7. MepKypH (Szerdahely, Reu8smarkt)), p-H Ce6eIll (plIC. 1, 7).
3TH ,ne3BHH, ~JIHHa KOTOpbIX ,L(OCTHraeT nOqTH 1 M, HlVIeIOT pOM6oH,lI.aJIb-
Hoe CeqeHMe HJIH nJIOCKOe C BbI,naIOIUHMCH cpe,lI.HHM pe6poM. THTIOM H ropH-
30HTaJIbHbIM SaKJIIOQeHHeM JIeSBHH OHH cooTBeTcTByIOT epopMal\tI, paCTIpOCT-
paHHbIM B MIIKeHCKOM Kpyry. I

Cpe~H MeCTHblX H3,l(eJIHH OCTyTCTByJOT TIpe,nlllecTByIOmHe <POpMbI, a

MeqH n03,l(HerO nepHo,na 6poH30Boro BeKa npe,ncTaBJIHIOT C060M ,npyrHe.-THfibI.
IT03TOMY OqeHh- BepoHTHo, QTO OTIHCbIBaeMble MeqH BB03HJIHCb C IOra, XOTH
HeJIb3H cOBepilleHHo HCKJIIOHTb B03l'vIbJKHOCTb MeCTHblX TIo,npa.maHHiL KapTa'
(pHC. 2) nOKa3bIBaeT TIJIOmaJ(b pacnpocTpaHeHHH 3THX MelleH, a TaK>Ke
npH6JIH3HTeJlbHOe HarrpaBJIeHHe ny ru, TIO KOTOpOMy OHH npOHHKHJIH Ha ceBep.

1 Cf. R. Hac h fi a n ll, passim.

9 SĂBIILE DE TIP MICENIAN DIN TRANSILVANIA 17

Ha TeppHTopHH IOlKHee KapnaT MO.lKHO nepe4HCJIHTb CJIe,lJ,ylOlll,He COOTBeTCT-

BylOlll,He OTKpbITHH: POIllHOpH .ne Be,lJ,e (8), EaHKaJI (6bIBillH'H BellIJIH) (9),
KaJlarJlape (10), KlOCTeH,lUi.IT (naYTaJIH51) (11), TIepycTH3a (12), rpe..
BeHa (13).
l.JTO KacaeTCH fIX XpOHO.TlOffPlecKoro onpe~eJIHHH, TO 3TH MeqH COOT-
BeTcTByIOT MIIKeHcKoH KyJIbType 11 )J.OJLlKHbI ObITb OTHeceHbI K XVI-XIII BB.
,lJ,0 H.3.
O)J.HaKO HeJIb35I 6e30rOBop04HO YTBep){{~aTb, npHHa,nJIe}KaJIH .IIH OHH
n03,nHeMy MHKeHcKoIVly nepHO,lI.y B XIV-XIII BB. »,0 H.3., HJIH }J{e, tITO
60JIee BepOHTHo, HX MO)KHO oTHeCTH y)Ke K 3Tany pa3BHTH5I MOfHJIbHHKOB
XVI B. )},o H. 3.
B 3TOM CJIylJae ORB OTHOCHTCH K nepHO,lI.y B 1, HJIH RaR yTBep)K,LLaeTC5I
B nOCJIe,n:Hee BpelvIH, K 3Tany paSBHTHH A 2 (TIa PaHHeKe). I10CKOJIbKy B
TpaţICHJIbBaHHH MbI HMeeM neJIO llCKJI104HTeJlbHO C OT,lJ,eJIbHbIMH HaXO)l.Kal\1I1,
lIX HeJIb3H HCrrOJIbSOBaTb )J.JIH ~aTHpOBKH .npyrHx COBpeMeHHbIX 6pOH30BbIX
npe)l.MeTOB.
OEb5ICHEHI1E PI1CI1HI\OB
PUC. 1. - MHKeHcKue Ca6eJlb liS TpaHCHJlbBaHHli.
Puc. 2. - KapTa pacHpacTpaHeHH5I MHKeHCKHX Ca6eJIb Ha TepnTopHH KaprraTO-
,il.aHy611aH.

DIE MYKENISCHEN SCHWERTER SIEBENBiJRGENS

ZUSA1v.lMEN11'ASSUNG

Bereits in der zweiten Hălfte des vorigen J ahrhunderts fieI die eigen-
tiimliche Gestalt einiger in Siebenbiirgen gefundel1er Stichschwerter auf,
deren Zahl sich gegenwărtig auf folgende sieben Exemplare belăuft:
1. Alba Iulia (Gyulafehervar, Karlsburg), Rayon Alba (Abb. 1/1).
2. Alma (Sza.szaln13.s, Almen), Rayon Mediaş (.A.hb. 1/2).
3. Aluniş (Szek~lymagyaros), Rayon Odorhei (Abb. 1/3).
4. Copşa Mare (Nagykapus, Grof3kopisch), Rayon l\1ediaş (Abb. 1/4).
5. Dumbrăvioara (Saromberke), Rayon Tîrgu-Mureş (Abb. 1/5).
6. Inlăceni (Enlaka), Rayon Qdbrhei (Ab)}. 1/6).
7. Mercurea (Szerdahely, Reu f3mar:kt) , Rayon Sebeş (Abb. 1/7).
Die in unversehrterl1 Zustand 1 Meter und mehr luessenden Klingen sind
iIll' Querschnitt rautenforn1ig oder flach mit profilierten1 lVlittelgrat. Ihrenl
Typus nach nlit geradem Klingenabschlu13 alU Heft entsprechen sie einer
iiU mykenischen Kulturkreis verbreiteten FOfln.
Da Vorstufen in der heimischen Bronzeindustrie fehien und auch clie
spatbronzezeitlichen Schwerter abweichende Formen zeigen, ist die Annahme
am wahrscheinlichsten, daB diese Kling:en Importstucke aus dem SUgen dar-
steilen, wenn auch die Moglichkeit lokaIer Nachahnlung TIicht vollig auszu-
schlie13en ist. Die Verbreitungskarte der Schwerter (Abb. 2) zeigt die Streu-
weite dieser Waffen und die ungefăhre Richtung des Handelsweges, entlang
dessen sie nach r~orden vordrangen. Aus den Gebieten siidlich der Karpaten
konnen folgend~ Fundolte genannt vverden: Roşiorii-de-Vede (8), Baikal
18 K. HOREDT 10

(friiher Beschli) (9), Kalaglare (10), Kiistendil (Pautalia) (11), Perustiza (12),
Grevena (13).
Ihrer zeitlichen Ansetzung nach entsprechen diese Schwerter der Dauer
der lllykenischen Kultur und sind in das 16. -13. Jahrhundert zu datieren.
Es Iăf3t sich dabei nicht lnit der notigen Sicherheit entscheiden, oh sie erst
in spătnlykenische Zeit, in das 14.-13. Jahrhundert, fallen, oc;ler oh
sic, eher wahrscheinlich, bereils in die Schachtgrăberzeit, in das 16. Jahr-
hundert, zu verlegen sind. In diesenl Falle wiirden sie der Periode B 1, oder
wie neuerdings vertreten wird, bereits der Stufe A 2 (nach Reinecke) ange-
haren. Da die genannten Schwerter ausschlir.Blich Einzelfunde sind, konnen
sic ftir die Datierung anderer einheilnischer Bronzeerzeugnisse leider nicht
weiter herangezogen werden.

VERZE ICI-IN IS I)ER ABBILDUNGEN

Abb. 1. Die mykenischell Schwerter Siebenburgens.
Abb.2. Verbreitungskarte mykenischer Schwerter im }(arpateu- uud Balkangebiet.