DESCOPERIRI DE SUPRAFAłĂ ÎN CASTRUL ROMAN

DE LA CRÂMPOIA, PE LIMES TRANSALUTANUS

Integrat organic în sectorul sudic al limesului transalutanus, castrul de

pământ de la Crâmpoia (judeŃul Olt) – localitate întâlnită deseori în literatură cu
vechea denumire, şi anume Ghioca, are o formă dreptunghiulară, cu dimensiunile
de 136 x 100 paşi. Valul de pământ (vallum) este lat la bază de 20 m şi înalt de 2 m.
ŞanŃul (fossa), săpat la exterior, este lat de 15 m şi adânc de 1 m1.
O atentă periegheză este întreprinsă aici de către Ioana Bogdan Cătăniciu
în anul 1972, ocazie cu care a putut fi constatat faptul că acest obiectiv militar
roman situat pe terasa vestică foarte înaltă a râului Vedea, pe lângă rostul de a
controla calea obişnuită ce urma traseul limesului, trebuie să fi avut, cu
siguranŃă, şi menirea de a supraveghea pătrunderea pe valea Dorofeului (afluent
de pe dreapta al Vedei) spre interiorul provinciei. Este menŃionată descoperirea
unor bucăŃi mari de cărămidă cu dungi trasate cu degetele în pasta crudă, unul
dintre aceste fragmente păstrând o urmă de ştampilă din care s-a păstrat doar un
«C». Mai mult, fragmente ceramice romane au fost descoperite la vest de castru,
într-o cantitate suficientă pentru a permite presupunerea existenŃei în acea zonă a
unei “aşezări militare”2. Nu au lipsit nici săpăturile arheologice în castrul de la
Crâmpoia, acestea fiind începute în iulie 1999, sub conducerea lui Romeo
Avram3, însă, până în prezent, rezultatele sunt inedite4.
Piesele prezentate mai jos au fost descoperite în anul 1964, în urma unor
cercetări de suprafaŃă în arealul castrului5. Materialele descoperite atunci au rămas
inedite din motive pe care nu le cunoaştem, fiind păstrate în depozitul Muzeului
JudeŃean Argeş din Piteşti. ProvenienŃa lor de la Ghioca-Crâmpoia nu poate fi
pusă la îndoială, locul şi anul descoperirii fiind marcate atât direct pe piese cu tuş
negru, cât şi menŃionate în registrul inventar al colecŃiei arheologice a muzeului.

1
TIR 1969, p. 43; Tudor 1978, p. 277, nr. 15 şi fig. 76/10; Vlădescu 1983, p. 120.
2
Bogdan Cătăniciu 1997, p. 79.
3
Petolescu 2002, p. 56 şi nota 6.
4
Din aceste săpături recente provin piesele de la Crâmpoia incluse în catalogul expoziŃiei
Muntenia în secolele II-IV p. Chr, Bucureşti 2001: ceramică (nr. cat. 7-8), vârfuri de suliŃe (nr. cat.
12-14) şi de săgeŃi (nr. cat. 20-22), bile de praştie (nr. cat. 23-24), lamă de cuŃit (nr. cat. 27), daltă
(nr. cat. 29), zăbală (nr. cat. 33), piese de centură (nr. cat. 34-36) şi o monedă din anul 193 (nr. cat.
39) – informaŃie amabilă Alexandru Bădescu, colaborator delegat la expoziŃia respectivă din partea
Muzeului Militar NaŃional.
5
În anul 1964, Muzeul Regional Piteşti era înştiinŃat de un localnic că pe locul castrului începuse
plantarea viŃei de vie. Câteva zile mai târziu, muzeograful Ion Nania a fost delegat pentru verificarea
situaŃiei pe teren, ocazie cu care au putut fi adunate de la suprafaŃă, din arătură, materialele
arheologice publicate aici. MulŃumesc şi pe această cale d-lui Ion Nania pentru informaŃii.
270 Dragoş Măndescu
Piatră de formă neregulată, aproximativ triunghiulară, înălŃimea 6,5 cm, lăŃimea
maximă 6 cm, grosimea maximă 3,1 cm (fig. 1/1; 2/1). Este de fapt o gresie nisipoasă,
cu suprafaŃa aspră, utilizată la ascuŃirea vârfurilor obiectelor metalice, aşa cum lasă să se
înŃeleagă cele două şănŃuiri paralele de pe una dintre feŃele pietrei, rezultate în urma
utilizării. Nr. inv. I.V. 1202.
Cute dintr-o piatră gălbuie, de formă paralelipipedică, cu o uşoară gâtuire la zona
mediană, dată de utilizarea destul de intensă (fig. 1/2; 2/2). ÎnălŃimea 8,5 cm, lăŃime
maximă 3 cm, grosime maximă 2,5 cm. Nr. inv. I.V.1203.
Mâner din corn de formă cilindrică (fig. 1/3; 2/3). ÎnălŃimea 10,4 cm, diametrul
maxim 3,4 cm. Exteriorul este faŃetat prin cioplire (nouă faŃete), iar interiorul prezintă
de-a lungul său o perforaŃie circulară, cu un diametru uşor mai mare în partea superioară
(1,8 cm) decât la bază (1,4 cm). Îi lipseşte o mică zonă din partea superioară, ruptura
fiind una modernă. Nr. inv. I. V. 1205.
CuŃit din fier, cu mâner lung şi lamă uşor curbată (fig. 1/4; 2/4). Lungimea totală
28,8 cm, lungimea lamei 16,7 cm, lăŃimea lamei la bază 3 cm. Grosimea lamei la muchie
0,15 cm. Pedunculul lung al mânerului porneşte de la mijlocul bazei lamei, având o
lăŃime maximă de 1,6 cm. Este rectangular în secŃiune, cu o grosime foarte redusă, doar
0,2 cm. Zona tăişului este puternic corodată. Nr. inv. I. V. 1182.
Vârf de suliŃă din fier, de formă piramidală cu trei muchii egale (fig. 1/5; 2/5).
Lungimea totală 19,2 cm, lungimea vârfului piramidal 9,5 cm, lăŃimea la bază a celor trei
muchii 1 cm. Muchiile sunt finalizate la bază cu trei mici aripioare în formă de cârlig, în
unghi ascuŃit (se mai păstrează doar una singură). Fixarea la hastă era făcută prin intermediul
unui manşon conic prelung, cu un diametru de numai 0,8 cm la capătul superior (dinspre
vârf), ajungând la 1,2 cm la bază. Manşonul este realizat prin răsucirea foii la cald, fără
ca marginile să fie petrecute, iar baza acestuia a fost tăiată oblic. În jumătatea inferioară
a manşonului, chiar în zona de îmbinare a marginilor răsucite sunt vizibile două
perforaŃii suprapuse, menite fixării prin nituire a vârfului la hastă. Nr. inv. I. V. 1189.
Fibulă cu şarnieră (Scharnierfibel), reprezentând o variantă a tipului Alésia (fig.
1/6; 2/6). Este întreagă, realizată din bronz, având lungimea de 4,2 cm şi lăŃimea maximă
a arcului de 1,3 cm. Arcul este uşor curbat, cu nervură mediană longitudinală înaltă,
triunghiular în secŃiune. Arcul se lăŃeşte treptat spre capătul dinspre şarnieră, unde este
prevăzut cu două minuscule proeminenŃe laterale sub formă de “aripioare”. Jumătatea arcului
dinspre portagrafă este ornamentată cu trei nervuri paralele în relief (“coaste”). Portagrafa
este îngustă şi înaltă, fiind surmontată de un buton terminal tronconic. Nr. inv. I. V. 1214.

Desigur, asupra primelor trei piese (cele două pietre de ascuŃit şi mânerul de
corn – fig. 1/1-3; 2/1-3) nu pot fi aduse precizări de natură tipologică sau
cronologică, respectivele ustensile având o utilizare largă, cotidiană, în cadrul
oricărui castru. Altfel stau lucrurile cu cuŃitul, cu vârful de suliŃă şi cu fibula,
asupra cărora vom stărui mai mult, având în vedere şi frecvenŃa relativ redusă a
acestor categorii de piese publicate din descoperirile de pe limes transalutanus.
Descoperiri de suprafaŃă în castrul roman de la Crâmpoia 271
CuŃitul (fig. 1/4; 2/4) aparŃine unui tip comun, larg răspândit în Dacia6,
însă dimensiunile mari ale exemplarului de la Crâmpoia (aproape 30 cm lungime)
ne îndeamnă să credem că acesta va fi fost utilizat şi ca armă, poate ca un
clunaculum. Pe limes transalutanus, în castrul de piatră de la Câmpulung-
“Jidova”, un astfel de cuŃit mare a fost descoperit lângă hypocaustum7, altul, cu
aceeaşi provenienŃă, practic identic cu cel prezentat aici, rămânând inedit (în
colecŃia Muzeului JudeŃean Argeş). Printre analogiile cele mai apropiate se
numără şi cele de la Copăceni şi BistreŃ8.
Vârful de suliŃă din fier de formă piramidală cu trei muchii egale (fig. 1/5;
2/5; 3) nu este unul dintre cele mai comune tipuri în cadrul armamentului
roman9. De pe limesul transalutan încă o astfel de piesă a fost descoperită în
castrul de la Câmpulung-“Jidova”, în stratul de arsură al turnului vestic al porŃii
pretoria, în timpul săpăturilor lui P. Polonic din 190110. Cum castrul de la
Câmpulung a fost distrus la mijlocul sec. III, în contextul atacurilor carpice din
perioada domniei lui Filip Arabul11, vârfului de suliŃă descoperit în nivelul de
arsură îi este de atribuită aceeaşi datare.
De pe limesul alutan provine alt vârf de suliŃă de acest tip, descoperit la
RacoviŃa (Praetorium II) (tipul “alungit”, după Cr. Vlădescu), ce poate fi datat în
a doua jumătate a sec. III p. Chr., după stratigrafie şi după complexul arheologic
căruia îi aparŃine12. Mai trebuie citată şi piesa descoperită în săpăturile mai vechi
de la Bumbeşti Jiu-“Gară”, dar recent publicată13. Piese identice au fost desco-
perite şi la Celei, Romula şi Slăveni14. Teritoriul Daciei intracarpatice a livrat cel
puŃin trei vârfuri asemănătoare, descoperite în castrele de la Inlăceni15, Gilău16 şi
Porolissum, ultimul dintre ele datat la începutul sec. III17. Într-o analiză a
armelor de pe limesul vestic al Daciei Porolissensis, Nicolae Gudea plasa acest
tip în grupa A SU AI18. De notat că acest tip de vârf de suliŃă este atestat şi în
mediul dacilor liberi din Muntenia, în cadrul culturii Militari-Chilia, aşa cum o
arată o descoperire din nivelul III1 al aşezării de la Mătăsaru19, nivel datat în sec.
II p. Chr., între domnia lui Hadrian şi începutul sec. III p. Chr.

6
Alicu, Cociş, Ilieş, Soroceanu 1994, p. 27 şi fig. 11/I.
7
Popescu, Popescu 1968, p. 74 şi fig. 12.
8
Amon 2004, p. 167 şi pl. 44.
9
Couissin 1928, p. 305 şi urm. şi fig. 365.
10
Tudor 1944, p. 77 şi fig. 1/4; Vlădescu 1983, p. 166 şi fig. 104/2.
11
Petolescu, Cioflan 1984, p. 15-17.
12
Vlădescu 1983, p. 164 şi fig. 101/5.
13
Marinoiu 2004, p. 127 şi pl. LXXV/10.
14
Amon 2004, p. 84 şi pl. 8.
15
Gudea 1979, p. 193 şi pl. 17/8.
16
Rusu 1956, p. 697 şi pl. I/9.
17
Gudea 1989, p. 544 şi pl. 129/16-17.
18
Gudea 1991, p. 72 şi Abb. 2.
19
Bichir 1984, p. 60, 86-87 şi pl. 58/8.
272 Dragoş Măndescu

Fibula cu şarnieră (Scharnierfibel) de la Crâmpoia (fig. 1/6; 2/6) aparŃine

unei variante târzii a tipului Alésia, care păstrează în perioada sec. II-III elemente
constitutive arhaice, retardate, specifice modelului fibulelor de epocă imperială
timpurie. Datorită răspândirii sale predominant în zonele dunărene ale imperiului,
s-a propus în literatură termenul de “fibulă dunăreană cu şarnieră” – “Donau-
ländische Scharnierfibel”20, pentru a o desemna şi individualiza în ansamblul
tipurilor romane provinciale ale sec. II-III. Fenomenul specificităŃii acestei fibule
pentru zona dunăreană a imperiului nu este singulară. Încă de la începutul sec. II
se remarcă prezenŃa diverselor variante de aşa-zise “Kniefibeln” care, din zona
dunăreană, par să iradieze spre zone mai îndepărtate, precum Batavia, Rusia,
Balcanii de sud21.
Revenind la fibula de la Crâmpoia, aceasta se circumscrie tipului 14 al
fibulelor din Dacia romană, după S. Cociş, cu multiple analogii provenind mai
ales din situri cu caracter militar (fig. 4): Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Gilău,
Porolissum, Micia, Apulum, Gherla, Slimnic, Căşeiu, Potaissa, Sânpaul, Mârşani,
Mehadia, Romula, Castra Traiana, Arutela, Drobeta, Ostrovul Corbului, Gârla
Mare, Sucidava22.
Fibule de acest tip au fost descoperite şi în vicusul Bumbeşti Jiu-“Vârtop”,
în acelaşi nivel cu monede de la Hadrian şi Faustina II, dar şi din punctul
învecinat, “Gară”23, precum şi la Strejeştii de Jos (Rusidava?), pe limesul alutan
unde, relevant pentru cronologie, la baza unicului nivel roman de acolo a fost
descoperit un dupondius de la Hadrian, din anul 11924.
Ca şi vârful de suliŃă prezentat mai sus, şi fibula îşi găseşte o analogie în
aşezarea dacilor liberi de la Mătăsaru, din acelaşi nivel cu vârful de suliŃă
(nivelul III1), fiind descoperită într-o locuinŃă de suprafaŃă, datată cu o monedă
de la Marcus Aurelius, anii 170-17125. Fibula nu este singura de acest tip
descoperită în mediul cultural Militari-Chilia al dacilor liberi din Câmpia
Munteniei, încă una fiind semnalată în aşezarea de la Străuleşti26.
Provinciile învecinate Daciei au furnizat şi ele astfel de fibule: din
Pannonia Inferior o piesă este semnalată la Györ (Arrabona)27, în Moesia
Superior astfel de fibule au fost descoperite la Diana28, iar din Moesia Inferior o
fibulă provine de la Krivnija29, alte trei exemplare fiind descoperite la Barboşi30.
20
Rieckhoff-Pauli 1977, p. 12 şi Abb. 2/21.
21
Buora 1995, p. 194.
22
Cociş 2004, p. 77-83, nr. cat. 713-765 şi pl. 50-52, cu bibliografia.
23
Marinoiu 2004, p. 65, 75 şi pl. LXV.
24
Preda, Grosu 2002, p. 79 şi fig. 3/3.
25
Bichir 1984, p. 46, 87 şi pl. 38/6.
26
Tzony 1980, p. 314-315 şi fig. 1/11.
27
Crişan 1979, p. 307-308 şi pl. 5/8; 17/13.
28
Grbić 1996, p. 89.
29
Haralambieva 1996-1997, p. 89-90, nr. cat. 3, pl I/3.
30
Sanie 1981, p. 179 şi pl. 47/1-7; Dragomir 1996, p. 600, nr. catalog 68 şi pl. 13/68.
Descoperiri de suprafaŃă în castrul roman de la Crâmpoia 273
Datarea acestui tip de fibulă, purtată în special de soldaŃi, a fost stabilită pentru a
doua jumătate a sec. II şi primele două decenii ale sec. III p. Chr.31.
łinând seama de parcimonia informaŃiilor relative la unele obiective
militare romane de pe limes transalutanus mai puŃin cercetate şi cunoscute, între
care se numără şi castrul de la Crâmpoia, considerăm că publicarea acestui lot de
piese este benefică atât pentru ilustrarea caracterului cultural-cronologic al
sitului din care provin, cât şi pentru sporirea repertoriului nu foarte bogat al
artefactelor romane de pe hotarul sud-estic al Daciei.

DRAGOŞ MĂNDESCU

FIELD SAMPLING FINDS IN THE ROMAN CAMP AT CRÂMPOIA,

ON LIMES TRANSALUTANUS

ABSTRACT

In the paper are presented five pieces discovered in 1964 after some field sampling
researches in the area of the Roman camp at Crâmpoia, know in literature of speciality with its old
name – Ghioca: a stone and a grit stone used for sharpening, a tulbular handle made of horny substance,
a knife made of iron, a spearhead with three edges and a hinge-fibula made of bronze. These
documents had been unedited for a long time. They were kept in the storage room of the Argeş
County Museum in Piteşti. The fact that they come from Ghioca-Crâmpoia is undoubtful because
the place and the year of the discovery are marked with black Chinese ink directly on pieces and
they are also mentioned in the inventory register of the archaeological collection of the museum.
The knife (fig. 1/4; 2/4) belongs to a common type, largely spread in Dacia. The closest
analogies are found at Câmpulung-“Jidova”, Copăceni and BistreŃ. The big dimension of this knife
from Crâmpoia could sugest that it had also been used as weapon, maybe as clunaculum.
The iron spearhead having a pyramidal shape with three equal edges (fig. 1/5; 2/5; 3) has
numerous analogies in the South of Dacia (Câmpulung-“Jidova” RacoviŃa-Praetorium II, Bumbeşti
Jiu-“Gară”, Celei, Romula, Slăveni) and inter-Carpathians Dacia (Inlăceni, Gilău, Porolissum).
This kind of weapons was discovered also in the free Dacians’ Militari-Chilia cultural milieu from
Muntenia (Mătăsaru).
The hinged fibula (Scharnierfibel) from Crâmpoia (fig. 1/6; 2/6) belongs to the late variant
of the Alésia type. Because of the spreading of this prevalent type in the Danubian zones of the
empire, the term of “Danubian hinged fibula” (Donauländische Scharnierfibel) was proposed in
literature. Numerous analogies of the fibula published here (Cociş 14 type) were discovered
especially in military sites (Gilău, Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum, Micia, Apulum,
Gherla, Slimnic, Căşeiu, Potaissa, Sânpaul, Mârşani, Mehadia, Romula, Castra Traiana, Arutela,
Drobeta, Ostrovul Corbului, Gârla Mare, Sucidava, Bumbeşti Jiu-“Vârtop”, Bumbeşti Jiu-“Gară”,
Strejeştii de Jos), but also in the space of the free Dacians from Muntenia Plain (Mătăsaru and
Străuleşti) – fig. 4. From all the materials from Crâmpoia published here, fibula is the most
sensitive chronological indicatory, dating from the period between the second half of the 2nd
century and the first decades of the 3rd century A.D.

31
Cociş 2004, p. 83.
274 Dragoş Măndescu
LIST OF FIGURES

Fig. 1. - Crâmpoia. Objects discovered in 1964 (drawing). 1. stone for sharpening; 2. grit stone
folds; 3. horny substance handle; 4. iron knife; 5. iron spearhead; 6. bronze fibula.
Fig. 2. - Crâmpoia. Objects discovered in 1964 (photography). 1. stone for sharpening; 2. grit
stone folds; 3. horny substance handle; 4. iron knife; 5. iron spearhead; 6. bronze fibula.
Fig. 3. - Dissemination of three edged spearheads in Dacia.
Fig. 4. - Dissemination of hinged “Danubian” fibulae (“Donauländische Scharnierfibel”, Cociş 14)
in Dacia.

Fig. 1. - Crâmpoia. Materiale descoperite în 1964 (desen). 1. piatră pentru ascuŃit; 2. cute;
3. mâner din corn; 4. cuŃit din fier; 5. vârf de suliŃă din fier; 6. fibulă cu şarnieră.
Descoperiri de suprafaŃă în castrul roman de la Crâmpoia 275

Fig. 2. - Crâmpoia. Materiale descoperite în 1964 (fotografie). 1. piatră pentru ascuŃit; 2. cute;
3. mâner din corn; 4. cuŃit din fier; 5. vârf de suliŃă din fier; 6. fibulă cu şarnieră.
276 Dragoş Măndescu

Fig. 3. - Răspândirea vârfurilor de suliŃă din fier cu trei muchii în Dacia.

Fig. 4. - Răspândirea fibulelor cu şarnieră de tip danubian

(“Donauländische Scharnierfibel”, Cociş 14) în Dacia.
Descoperiri de suprafaŃă în castrul roman de la Crâmpoia 277
Abrevieri bibliografice

Alicu, Cociş, Ilieş, Soroceanu 1994 - D. Alicu, S. Cociş, C. Ilieş, Alina Soroceanu, Small finds
from Ulpia Traiana Sarmizegetusa, I, Sarmizegetusa monograph 4, Biblioteca
Musei Napocensis 9, Cluj-Napoca 1994.
Amon 2004 - L. D. Amon, Armamentul şi echipamentul armatei romane din Dacia sud-carpatică,
Craiova 2004.
Bichir 1984 - Gh. Bichir, Geto-dacii din Muntenia în epoca romană, Biblioteca de arheologie 43,
Bucureşti 1984.
Bogdan Cătăniciu 1997 - Ioana Bogdan Cătăniciu, Muntenia în sistemul defensiv al Imperiului
Roman, Alexandria 1997.
Buora 1995 - M. Buora, “I rapporti tra arco alpino orientale, Pannonia e le province del medio
Danubio attraverso lo studio delle fibule”, în vol. La Pannonia el l’Impero Romano
(a cura di Gábor Hajnóczi), Annuario dell’Accademia d’Ungheria in Roma,
Milano 1995, p. 193-209.
Cociş 2004 - S. Cociş, Fibulele din Dacia preromană, Cluj-Napoca 2004.
Couissin 1926 - P. Couissin, Les armes romaines, Paris 1926.
Crişan 1979 - I. H. Crişan, “Fibule romane din colecŃiile Muzeului de Istorie a Transilveniei”, în
ActaMP, 3, 1979, p. 275-320.
Dragomir 1996 - I. T. Dragomir, “Vestigii milenare inedite din patrimoniul Muzeului JudeŃean de
Istorie GalaŃi”, în vol. Monografia arheologică a Moldovei de Sud, “Danubius”,
16, GalaŃi 1996.
Grbić 1996 - D. Grbić 1996, “Fibulae as Product of Local Workshops at Diana”, în Roman Limes
on the Middle and Lower Danube, Beograd 1996, p. 235-242.
Gudea 1979 - N. Gudea, “Castrul roman de la Inlăceni (Încercare de monografie)”, în ActaMP, 3,
1979, p. 149-273.
Gudea 1989 - N. Gudea, Porolissum. Un complex arheologic daco-roman la marginea de nord a
Imperiului Roman, 1 (ActaMP, 13, 1989).
Gudea 1991 - N. Gudea, “Römische waffen aus den Kastellen des westlichen Limes von Dacia
Porolissensis”, în Ephemeris Napocensis, 1, 1991, p. 69-80.
Haralambieva 1996-1997 - Anna Haralambieva, “Fibulite ot I-VII v. v muzeija na Dălgopol”, în
Izvestija Varna, 32-33 (47-48), 1996-1997, p. 89-129.
Marinoiu 2004 - V. Marinoiu, Romanitatea în nordul Olteniei, Târgu Jiu 2004.
Petolescu 2002 - C. C. Petolescu, Auxilia Daciae, Bucureşti 2002.
Petolescu, Cioflan 1984 - C. C. Petolescu, T. Cioflan, “Distrugerea castrului roman de la Câmpulung-
Jidova”, în Studii şi comunicări. Muzeul Câmpulung Muscel, 1984, p. 15-17.
Popescu, Popescu 1968 - Em. Popescu, Eugenia Popescu, “Castrul roman Jidava-Câmpulung
(observaŃii preliminare)”, în Studii şi Comunicări Piteşti, 1, 1968, p. 67-79.
Preda, Grosu 2002 - C. Preda, Aurelia Grosu, “Date noi cu privire la localizarea castrului roman
Rusidava”, în Argesis, 11, 2002, p. 75-81.
Rieckhoff-Pauli 1977 - Sabine Rieckhoff-Pauli, “Die Fibeln aus dem römischen Vicus von Sulz
am Neckar”, în Saalburg Jahrbuch, 34, 1977, p. 5-28.
Rusu 1956 - M. Rusu, “Cercetări arheologice la Gilău”, în MCA, 2, 1956, p. 687-716.
Sanie 1981 - S. Sanie, CivilizaŃia romană la est de CarpaŃi şi romanitatea pe teritoriul Moldovei
(sec. II-III e. n.), Iaşi 1981.
TIR 1969 - Tabula Imperii Romani, L 35, Bucureşti 1969.
Tudor 1944 - D. Tudor, “Arme şi diferite obiecte din castrul Jidava”, în Buletinul Comisiunii
Monumentelor Istorice, 37, 1944, 119-122, p. 77-82.
Tudor 1978 - D. Tudor, Oltenia romană, ediŃia a IV-a revăzută şi adăugită, Bucureşti 1978.
Tzony 1980 - Magda Tzony, “Les établissements du type Militari (IIe-IIIe s. de n. è.) sur la
territoire de Bucarest”, în vol. Actes du IIe Congrès de Thracologie Bucarest 1976,
2, Bucureşti 1980, p. 309-315.
Vlădescu 1983 - Cr. Vlădescu, Armata romană în Dacia Inferior, Bucureşti 1983.