UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

ARHEOLOGIE SI MEDIU IN CONTEXTUL DEZVOLTARII DURABILE

ANUL I MASTERAT

NOTA ARHEOLOGICĂ
FRAGMENTE DE BRONZ GĂSITE
LA TIBISCUM

COORDONATOR:
Dr. Ferencz Vasile

MASTERAND:
Beserman Cornel Claudiu

Timisoara
2020
 1. LOCUL ȘI CONTEXTUL DESCOPERII

Situl de la Tibiscum este situat în vecinătatea satului Jupa, județul Caras-

Severin. Este unul din cele mai cunoscute și intens cercetate situri din zona
Banatului. Destul de impresionant, nu? Cu toate acestea, s-a descoperit doar un
procent foarte mic din ruinele vechiului Tibiscum , aproximativ 5%. Un lucru
important, care trebuie luat în considerare, este dimensiunea foarte mare a
terenului, adică aproape 27 ha.
Este știut faptul că, în anul III d.Hr., localitatea a deținut titlul de municipiu
și era considerat unul dintre cele mai importante orașe din provincial Dacia,
aflandu-se chiar pe drumul imperial ce cobora de la Porolissum și se bifurca aici
spre Dierna și Lederata .

Fig.1 Castrul Roman Tibiscum – Jupa

Situl arheologic a fost identificat de către C.Mannert la începutul secolului

XIX, dar primele cercetări arheologice mai minuțioase au fost făcute în anul 1875
de către Ortvay Tivadar. Din anul 1977 s-a creat Rezervația Arheologica Tibiscum.
În acest sit s-au identificat multe piese arheologice, care au o mare
însemnătate. Intre acestea se situează și trei bucăți de table de bronz , descoperite,
cel mai probabil, de părintele Ioan Boroş între anii 1920-1927, la Tibiscum-Jupa.

2
 2. DESCRIEREA FRAGMENTELOR ANALIZATE

Cele 3 piese au fost atent cercetate şi descrise de arheologul Calin Timoc1 :

 Fragm. tablă de bronz (12 x 6 x 0,3 cm), decor neglijent realizat prin
incizare şi presare: bastonaşe dispuse în zigzag, circular, pe două
rânduri, ce urmăresc marginea rotunjită şi îngroşată a piesei;
 Fragm. tablă de bronz (7 x 3 x 0,2 cm), stare de degradare avansată,
decor în relief realizat prin presare, constând dintr-o serie liniară de
imitaţii de nituri de 0,4 cm diametru, la o distanţă de 0,6 cm unul de
altul şi o bandă proeminentă cu traiect circular, lată de 0,7 cm;
 Fragm. tablă de bronz (8,5 x 8 x 0,2 cm), fără decor, de o consistenţă
bună a metalului, dar cu o suprafaţă puternic corodată, deformată într-o
margine, prezintă trei găuri, uşor triunghiulare, ca formă, dispuse pe o
linie uşor circulară, la o distanţă de cca 3 cm;

Fragmentele au fost înregistrate sub un singur număr de inventar la muzeul

din Lugoj, ceea ce semnifica faptul că s-a considerat că aparțin unei singure piese.
Forma circulara a fragmentelor sugereaza faptul că cele 3 piese fac parte dintr-un
guler de umbro.

Fig.2 si 3 Fragmente de bronz dintr-un umbo descoperit la Tibiscum

Din punct de vedere tipologic, cele 3 fragmentele analizate fac parte dintru-
un model special de umbo, ce era parte component a scutului, caracteristic trupelor
auxiliare romane
1
  Timoc, Călin, Un document inedit referitor la cercetările arheologice de la Tibiscum-Jupa din perioada
interbelică, în “Patrimonium Banaticum” I, Timişoara

3
 3. ANALIZA SCUTULUI CA ȘI
ECHIPAMENT MILITAR ROMAN

Scutul a fost considerat întotdeauna un element indispensabil și nelipsit din

echipamentul militar al unui soldat roman, indiferent daca era era legonar sau făcea
parte din trupele auxiliare. Daca luam în considerare faptul că majoritatea luptelor
începeau de la dinstanta, atunci scutul era un element cheie pt o armata, ce putea să
decidă chiar soarta unei batalii.
Scutul este o arma militara
pentru soldații din armata romana, fie
că era vorba de legionari sau aramata
auxiliara. Scutul era folosit pentru
apărarea soldatului, dar și pentru atac.
A fost realizat, că să fie folosit în lupta
corp la corp. Semnificativ, în aceste
sens, este ce a consemnat Tacitus : “Ei
trebuiau daor să-și păstreze rândurile
strânse, să lanseze pilum-urile, apoi,
cu sabia și cu umbo-ul scutului să
ucidă și sa masacreze fară odihna 2.”
Fig.4 Scut Unbo descoperit la Carnuntum

Pentru a descrie aceasta armă, am apelat la un bine cunosctut istoric,

Polibius, care face o descriere a scutului roman: “Panoplia romană este alcătuită
mai întâi dintr-un scut (scutum), a cărei suprafață convexă măsoară doi metri și
jumătate lățime și patru metri lungime, grosimea la margine fiind lățimea palmei.
Este format din două scânduri lipite între ele, suprafața exterioară fiind apoi
acoperită mai întâi cu pânză și apoi cu piele de vițel. Jantele sale superioare și
inferioare sunt întărite printr-o muchie de fier care îl protejează de loviturile
descendente și de rănirea când este sprijinit pe sol. De asemenea, are un șef de
scut de fier (umbo) fixat la acesta, care dă la o parte cele mai formidabile lovituri
de pietre, picuri și rachete grele în general3”.

2
Tacitus, Annales, XIV, 36
3
Istoriile, Polibius.
4
 Umbo-ul analizat de mine aparține unui scut folosit de un soldat roman din
armata auxiliară. Nu putem spune cu exactitate, dar se pare ca datează în jurul anul
2 d.Hr. . Acest model de scut este alcătuit din :
1. Un guler metallic;
2. O calotă semisferică sau conică, prinsă cu nituri de prima parte.

Fig. Auxiliari romani traversând o apă, probabil Dunărea, pod construit de Traian, Războaiele daco-romane,
Muzeul Național de Istorie România

Auxiliarii, care mai erau numiți și cavalerie ușoară, erau trupe barbare
instruite în stil roman și echipate cu un scut oval în locul celui dreptunghiular. În
timpul diviziunii imperiilor romane, armata auxiliara a devenit o forță puternică în
Imperiul Roman.
Se pare că romanii erau un popor subiectiv, în sensul că cetățenii non-romani
erau discriminați, atât în viață de zi cu zi, cât și pe câmpul de lupta. Astfel, trupele
auxiliare aveau un scut diferit, mai mic, fata de luptătorii legionari.
Deși este format din aceleași componente, scutul auxiliar diferă în mod
semnificativ de forma celui de legiuni. Avea o curbă mai puțin pronunțată, avea o
formă mai mică și cel mai frecvent ovală. Indiferent de forma acestuia, scutul putea

5
să fie făcut atât din fier, cât și din bronz. Cu toate acestea, ambele modele de
scuturi aveau același avantaj, fiind erau ușor de manevrat în lupta.
Este foarte important să menționez faptul că scuturile romane erau și pictate,
dar noi, că și arheologi, identificam doar componentele metalice

4. CONCLUZII

În aceasta nota am prezentat frangmentele de bronz dintr-un umbro găsite la

Tibiscum-Jupa. Umbo-ul, este parte componente a unui scut roman. Folosind mai
multe surse bibliografice am încercat să prezint particularitatiile acestei arme de
apărare romana .
Chiar daca aici s-au descoperit doar câteva fragmente, aspectul scuturilor
militare romane ne sunt cunoscute gratie altor descoperiri arheologice, și astfel am
putut să analizez scutul că un ansamblu întreg. Totodată, aceste fragmente sunt
importante pentru că ne pot furniza informații cu privire la evoluția formelor
scutului roman.

5. BIBLIOGRAFIE

1. Timoc, Călin, Un document inedit referitor la cercetările arheologice de la

Tibiscum-Jupa din perioada interbelică, în “Patrimonium Banaticum” I,
Timişoara 2002.
2. Timoc, Călin, Despre activitatea arheologică de la Tibiscum (Jupa) a
părintelui Ioan Boroş, în “Societatea şi civilizaţie în Banatul istoric”,
Timişoara 2003.
3. D. Benea, P. Bona, Tibiscum, Ed. Museion, Bucuresti, 1994, 153 pag., 58.
4. http://www.ghidvideoturistic.ro/ghid-turistic/Atractii-Turistice-Castrul-
Roman-Tibiscum.html
5. Izvoare privind istoria României II; Revista Pontica 8 – Andrei Aricescu –
Drumul militar de la Noviodunum la Callatis în lumina itinerariilor antice.
6. Tacitus, Annales, XIV, 36
7. Istoriile, Polibius.