Aparitia carului.

Dezvoltarea schimburilor in Epoca Bronzului

In pristorie, schimburile la mari distante s-au lovit de doua impedimente majore:lipsa
drumurilor si a vehicolelor de transport. Produsele erau carate cu ajutorul animalelor de
povara, pe schiuri sau sanii. Aceste mijloace prezinta inconveniente, fie ca nu sunt
rapide, fie nu permit transportarea unor cantitati prea mar de produse.
Epoca bronzului este epoca in care se poate vorbi cu adevarat de schimburi, datorita
faptului ca se raspandeste pe spatii foarte largi carul cu 4 roti, asa-zisul car cu rol
economic , tras de doua vite. Are cofragul rectangular sau oval. Primele roti
miniaturaledin lut apar inca din eneolitic. Cele mai timpurii care miniaturale din lut se
cunosc din aria culturii Baden, din bronzul timpuriu. Din epoca bronzului se cunosc
miniaturi de care mai ales din ariile culturilor Wietenberg si Otomani. Rotile
sunt initial pline, iar prin bronzul mijlociu apare roata prevazuta cu 4-10 spite. Rotile cu
spite sunt atestate mai devreme in zona Volga-Urali si Armenia. Ele sunt prezente in
ariile culturilor Wietenberg si Garla Mare. Aparitia rotilor cu spite face carul mai usor si
face posibila inlocuirea vitelor cu caii, care asigura o deplasare mai rapida. Carul tras
de boi era foarte greoi, cantarea aprox. 700 kg, se afuda in noroi si avea o viteza de
deplasare de 1,8-2,5 km pe ora. Folosirea calului la tractiune are drept urmare
dezvoltarea pieselor de harnasament(psaliile-un fel de obrazare) care fac posibila
inhamarea cailor sau folosirea lor la calarie. Deocamdata nu se pot face deosebiri intre
piesele de harnasament folosite pentru calarirea calului si cele utilizate atunci cand calul
era folosit la tractiune. Cele mai timpurii psalii apar la sfarsitul bronzului timpuriu, dar
devin frecvente doar in cel mijlociu. Psaliile sunt de doua tipuri: in forma de bara, care
sunt mai frecvente, sau de forma circulara cu o perforatie mare centrala si alte 2-3
laterale, mai mici. Primul tip este realizat din corn, al doilea mai ales din os. Din medii
Vatina si Otomani se cunosc piese foarte frumos gravate cu motive geometrice. Psalia in
forma de bara este de origine anatoliana sau un tip local. Se cunoaste din Asia Mica
(Kltepe) pe la 1850-1650. Psalia circulara este de origine estica si apare mai
tarziu, fiind atestata mai ales in faza a II-a a culturii Monteoru. A fost putin utilizata la
noi, dar probabil ca nu se potrivea cu sistemul de inhamare din aceasta zona, drept
pentru care i s-au adus modificari. Nu se cunosc scarite de sea si nu este atestata nici
seaua, motiv pentru care calarirea trebuie sa fi fost tare incomoda. Este posibil sa fi fost
folosite scarite din lemn, care nu s-au pastrat.
Drumurile sunt foarte rar atestate. Din epoca bronzului se cunosc doar in Anglia si
Danemarca, adica din zonele umede, cu mlastini unde s-a folosit pentru traversarea
acestora material lemnos. Modul in care sunt amplasate asezarile ar putea
sugera traseulunor drumuri preistorice.Caile de comunicatii cele mai probabile au
fost vaile unor ape. Legatura cu Europa Centrala se realiza peDunare, iar cu sudul Pen.
Balcanice pe culoarul Vardar-Morava sau Struma -Isker. Muresul trebuie ca a fost si
el o importanta cale de comunicatie. Este destul de putin probabil ca ar fi existat si
o cale maritima de legatura cu sudul Pen. Balcanice. Existenta ei s-ar putea admite
eventual pentru bronzul final.
Transporturile pe ape erau mai comode si rapide. La vremea cu pricina se cunostea deja
de multa vreme monoxila, un fel de canoe scobita din trunchiuri de copaci, lunga de 316 m. Pentru deplasare se foloseau padele sau prajini. Ea putea fi folosita doar pentru
navigatia pe rauri si probabil mai ales pentru pescuit si comunicatie intre cele doua

maluri. Tot pentru navigatie s-au folosit un fel de barci cu fund plat, de aceea foarte
instabile, alcatuite din dulapi de lemn imbracati in piele. Unele aveau furcheti pentru
prinderea vaslelor. Din epoca bronzului se cunosc doua epave de corabii care auesuat pe
coastele Asiei Mici la Ulu Burum si la Capul Gelidonya. Corabiile au suprastructuri
complicate si sunt prevazute cu catarge. Cu ajutorul lor se facea
doar cabotaj (cabotaj=navigatie pe coasta). Se cunosc corabii si din Egipt si din
Scandinavia, unde imaginea lor a fost gravata pe peretii unor morminte. De asemenea
sunt atestate ancorele.

Dezoltarea vehicolelor de transport a facut ca schimburile sa nu mai aiba caracter

episodic si intamplator ca in epocile anterioare.Termenul de schimb este de preferat
celui de comert, care presupune folosirea monedei. Trebuie subliniat faptul ca schimbul
chiar de bunuri nu a avut neaparat caracter economic, comunitatile avand
posibilitatea sa-si produca singure mijloacele de subzistenta. Se crede ca exogamia a
dus la dezvoltarea schimburilor, mai intai de femei (schimburi matrimoniale), apoi
de daruri.Miscarile de populatii, fara indoiala, ca au dus la vehicularea unor bunuri pe
spatii foarte largi (bronzuri arsenizate, pumnale, sceptre in forma de capete de cal). De
cele mai multe ori au fost vehiculate produse exotice: podoabe, scoici, insemne de
putere, bunuri de prestigiu (arme), fara de care oamenii puteau sa traiasca. In aceeasi
categorie se inscrie si ceramica care adesea este schimbata intre comunitati vecine, desi
fiecare are propria-i ceramica. Aproape sigur nu vasele erau importante, ci continutul lor.
Nu stim ce puteau contine. Sigur nu alimente perisabile. Ar putea fi vorba de condimente,
bauturi, eventual peste sarat sau carne uscata. Au fost vehiculate bunuri de consum,
care, dupa o anumita perioada de intrbuintare se deteriorau, si nu mai puteau fi folosite,
bunuri de lunga folosinta, care dupa deteriorare se refoloseau, materii prime (cositor)
sau bunuri de valoare legitimate (aurul , chihlimbariul).Printre bunurile cu valoare
economica trebuie admise totusi cositorul sau bronzul, materii prime foarte importante
de care nu aveau parte o serie de populatii, ca urmare a instituirii accesului controlat la
resursele de materii prime. La acestea se adauga aurul si chihlimbarul, materii
prime foarte pretioase, care puteau asigura prestigiul.Aurul nu este doar o materie prima,
el este un bun de valoare legitimat destul de rar. Sunt doar cateva zone in Europa care-l
detin: Irlanda, Muntii Pirinei, Transilvania, Tracia si Macedonia. Pentru toate aceste
materii prime deficitare nu este intotdeauna clar daca au circulat in stare bruta sau sub
forma de produse finite.Ambra este un clei al pinului (pinus succinifera)care crestea
doar in nordul Europei, pe malurile Marii Nordului si Marii Baltice. Ambra se pare ca
pleca din Anglia sub forma de piese finite, trecea in Franta, cobora pe drumuri de uscat
pana in sud si apoi ajungea, pe mare, pana la Micene. Cositorul a circulat sub forma
de turte, bare sau lingouri in forma de piele de vitel. Au circulat insa si piesele
finite din bronz. Spade de tip micenian au ajuns in Albania, Bulgaria si Macedonia.
Pentru a putea aprecia corect traficul cu obiecte de metal sunt necesare analize spectrale
pentru a se preciza originea materiei prime si analize tipologice pentru piesele finite. De
cele mai multe ori este vorba de schimburi ceramice la mici distante, intre culturi
vecine. Este greu de presupus ca vasele erau vehiculate goale de la o comunitate la alta.
Fara indoiala ca schimbul de daruri trebuie sa fi fost fost continuat cu trocul, dar nu este
exclus sa fi existat si mijloace de schimb cu valoare de etalon, premonetare. Sunt
suspectate a fi fost lingourile sub forma de piele de vitel, secerile si colanele de
gat cu capete spiralice . Se admite ca, la acest nivel cronologic, este posibila existenta

unor negustori ambulanti, sau efectuarea unor schimburi la mari distante prin verigi
intermediare de legatura. Nu in ultimul rand trebuie amintit ca cel mai lesne au circulat,
din aproape in aproape, ideile si circulatiei lor li se datoreaza rapandirea unor tehnologii,
inventii, mode ceramice.