UNIVERSITATEA AUREL VLAICU DIN ARAD

FACULTATEA DE EDUCAIE FIZIC I SPORT

PROGRAMUL DE STUDIU EDUCAIE FIZIC I SPORT
FORM DE NVMNT ZI

REFERAT
AUTOAPARARE

NDRUMTOR TIINIFIC
Asist. Univ. Dr. Viorel Petru Ardelean

AB
SOLVENT
Beserman Cornel Claudiu

ARAD
2015
1

CUPRINS

Introducere .............................................................................................................................3
Capitolul 1: Punctele vitale ale corpului uman.....................................................................4
Capitolul 2: Armele naturale ale corpului uman.................................................................6
Capitolul 3: Importana cunotiinelor de autoaparare.......................................................8
Capitolul 4: Elemente tehnice de autoaparare...................................................................
Concluzii .................................................................................................................................
Bibliografie..............................................................................................................................

INTRODUCERE
Artele martiale sunt forme vechi de lupta, transformate in lumea moderna in sport,
autoaparare si recreere. Practicarea artelor martiale are un efect pozitiv asupra longevitatiie. Artele
martiale promoveaza sanatatea printre milioanele de practicanti. Beneficiile acestui sport includ
imbunatatirea starii de sanatate si a echilibrului interior, ameliorand starea de bine, in general. Ele nu
promoveaza violenta si sunt folosite ca terapie pentru tinerii cu inclinatii agresive. In general, artele
martiale sunt sigure, in comparatie cu alte sporturi, riscul de producere al accidentarilor fiind
diminuat prin folosirea echipamentului adecvat si initierea traptata a incepatorilor. Scolile
traditionale de arte martiale includ in antrenamentul lor tehnici mentale sau de meditatie pentru a
promova transformarea personala pozitiva. Multe comunitati din SUA au scoli de arte martiale cu
elevi de toate varstele (in 2007 erau 6,5 mil de practicanti ai artelor martiale in SUA).
Termenul de arte martiale este folosit in liniii mari pentru a desemna stiluri variate. Karate si
taekwondo folosesc cel mai mult pumnii si picioarele. Judo, jujitsu si alte stiluri asemanatoare
folosesc prizele si aruncarile. Artele martiale mixte sunt stiluri moderne care combine pe cele
mentionate mai sus.
Intr-o era in care obezitatea este in plina expansiune, atat la adulti cat si la copii, intr-o era a
sedentarismului, pentru medici este vital in tratamentul lor, incurajarea exercitiilor fizice. Artele
martiale sunt alternative placute la exercitiile traditionale pentru multi indivizi, oferind oportunitati
unice de a invata tehnici de autoaparare. Benefiicile aduse sanatatii nu se limiteaza doar la tineri,
practicantii de varsta mijlocie imbunatatindu-si substantial capacitatea aeroba, echilibrul, forta,
greutatea corporala si flexibilitatea, in comparatie cu grupurile de control sedentare. Practicantii si
mai varstnici fac progrese in ceea ce priveste flexibilitatea trunchiului si timpul de balansare pe un
picior.
Anual se inregistreaza milioane de accidente din cauza caderilor. Ele reprezinta cauza
deceselor accidentale la numerosi varstnici (in anul 2005 au fost inregistrate 15.800 de decese din
cauza caderilor la varstnici). Astfel au fost introduse masuri pentru a preveni aceste accidentari prin
cadere, care includ programe de exercitii, precum si modificarea regimurilor terapeutice. Multi
medici au recomandat practicarea tai chi-ului , un stil traditional chinezesc, ca exercitiu in prevenirea
caderilor la varstnici. Tai chi-ul foloseste miscari line, curgatoare. Acest stil combina in mod
particular echilibrul cu coordonarea. Miscarile usoare sunt usor de invatat, fiind de intensitate
moderata, avand si un cost-beneficiu bun deoarece nu necesita echipament. Studiile sistematice au
demonstrate ca tai-chi-ul imbunatateste echilibrul, forta, flexibilitatea si poate reduce caderile la
persoanele varstnice.
La o prima privire, artele martiale par a fi un amestec intre exercitii fizice si tehnici de
autoaparare. Totusi, maestrii artelor martiale nu se limiteaza doar la aceste scopuri ci folosesc acest
sport pentru a gasi o cale spre imbunatatirea spirituala. Artele martiale traditionale includ, de obicei,
elemente de meditatie, exercitii de respiratie si au loc intr-un mediu condus de disciplina si respect
pentru ceilalti. Aceste practici imbunatatesc sanatatea mintala prin promovarea relaxarii, a
respectului de sine si a coordonarii minte-corp. Studiile au raportat o imbunatatire a sanatatii
mintale, fiind folosite in tratarea furiei si recastigarea respectului de sine, reducand numarul
cazurilor de depresie si tulburarile de somn. Practicarea artelor martiale poate fi folosita ca o terapie
adjuvanta consilierii psihiatrice.
Mass-media portretizeaza deseori artele martiale intr-o maniera negative, promovand stilul
violentt al Hollywood-ului, precum si alte conceptii gresite privind promovarea violentei , mai ales
la copii.
Cercetarile demonstreaza ca artele martiale nu atrag indivizii violenti si nici nu promoveaza
violenta. Practicantii incepatori care au dorit inceperea antrenamentelor pentru a invata autoaparare

au dezvoltat incredere prin participarea la exercitii. Copii care incep artele martiale nu au punctat
diferit la chestionarele de agresivitate. Un program pentru copii cu inclinatii spre violenta si
delicventa a inregistrat o imbunatatire a comportamentului in 10 saptamani de antrenament. Nivele
de agresivitate si ostilitate s-au redus pe masura ce copii participau la antrenamente. Deseori
instructorii recomanda oprirea antrenamentelor la elevii a caror comportament nu se potriveste cu
filozofia artelor martiale.
Multi parinti si instructori de arte martiale cred ca practicarea acestui sport poate fi considerat
terapie la copii cu ADHD (deficit de atentie/ hiperreactivitate) care se caracterizeaza prin lipsa
concentrarii si un caracter impulsiv, hiperreactiv. Artele martiale promoveaza concentrarea si reduce
impulsivitatea prin concentrarea intensa asupra unor exerciti fizice, urmeaza comenzi verbale si
vizuale si se antreneaza intr-un mediu controlat, disciplinat. Exista cazuri raportate ce descriu artele
martiale ca o terapie adjuvanta de success in tratarea copiilor cu ADHD.

Capitolul 1 . Punctele vitale ele corpului uman

4

Cunoasterea in amanunt a punctelor vitale (kyusho) constituie una dintre obligatiile unui
jutsuka veritabil. Corpul uman are sute de puncte vitale dintre care maximum 80 sunt importante, iar
dintre acestea circa 30 sunt obligatorii. Cunoasterea si folosirea punctelor vitale necesita cunostinte
elementare de anatomie si fiziologie umana deoarece localizarea acestora se face in functie de
situarea si de caracteristicile muschilor, tendoanelor, nervilor, vaselor sanguine, oaselor, etc.
Exista puncte vitale care prin lovire pot provoca moartea instantanee sau paralizia partiala
sau definitiva, in alte cazuri poate surveni lesinul si asa mai departe. Exista, de asemene, un numar
relativ mare de puncte vitale care, printr-o presiune corect executata cu degetele, poate provoca o
durere atroce, ceea ce poate determina agreasorul sa slabeasca sau chiar sa elibereze stransoarea. De
altfel, cu ajutorul presiunii asupra punctelor dureroase se poate imobiliza cu usurinta un agresor
indiferent de forta acestuia
Exercitile pentru intarirea si marirea masei musculare nu inlatura sensibilitatea punctelor
vitale. Este foarte adevarat ca muschii intariti pot mari intr-o proportie apreciabila rezistenta acestor
puncte, insa majoritatea raman la fel de sensibile ca si in cazul unui individ neantrenat.
In corpul omenesc se gasesc toate punctele vulnerabile (uneori numite puncte vitale) pe
care un budoka trebuie sa le cunoasca pentru ca loviturile sale (in karate dar mai ales in aikido) sa
poata avea maximum de eficacitate. Spre aceste puncte este necesar sa fie indreptate
loviturile(atemi). Aceste tinte (mato) vulnerabile sunt numeroase. Ele sunt repartizate pr tot corpul,
pe cap sip e member, dupa meridianle de acupunctura. Lovirea acestor puncte puncte slabe poate
provoca fie o durere intense, fie lesinul, fie chiar moartea. Anumite atemi sunt mortale, altele sunt
doar destul de traumatizante pentru a anihila atacul cuiva, fara a-l omora, facandu-l sa fie total sub
controlul adversarului.

Puncte vitale ale corpului uman:

La cap:

Varful barbiei, usor lateral ( mikazuki): lesin;

Varful barbiei (kachikake): lesin;
Moalele capului sau bregma (tendo sau tento): fracturarea craniului;
Tamplele ( kasumi): moarte prin ranirea creierului;
Ochii, arcadele sprancenelor, pometii obrajilor (seidon): pierderea vederii
(temporar sau definitiv) si a echilibrului;
Intre ochi (uto sau chuto): mortal;
Sub nas (gekon, jinchu): fractura si lesin;
Apofiza mastoid (dokko): mortal;
Carotidele (mursasme si matsukaze): lesin;
Laringele(hichu): lesin;
A saptea vertebra cervical (keichu): lovitura iepurelui: lesin.

Testicule ( kinteki sau tsurigane): lesin, iar uneori chiar moartea;

Ombilic (myojo): lesin;
Plexul solar (suigestsu): pierderea respiratiei;
Baza sternului (kyosen): paralizarea sistemului nervos;
Mijlocul sternului (tanchu): traumatisme cardiace;
Intre coastele a 4-a, si a 5-a (ganka): pierderea respiratiei;
Coastele flotante (denko, izuma 1): paralizie nervoasa si respiratorie.

Baza omoplatilor (haya-uchi): stop respirator;

Intre omoplati (kassatsu): lesin;
Rinchi (ushiro-denko): soc nervos;
Coccis (bitei): leziune la maduva spinarii afectat.
Puncte dureroase dar netraumatizante:

Partea interioara a bratelui (wanjun);

Partea de deasupra articulatiei pumnului (shuko 2);
Partea de deasupra mainii (soto-shakutaku);
Strangerea bratului (chukitsu);

Interiorul partii superioare a coapsei sau regiunea inghinala (yako);

Partea de deasupra coapsei (fukuto);
Baza pulpei piciorului (kusanagi);
Golul genunchiului (shitsu-kansetsu);
Tibia (keiko);
Glezna (naike);
Partea de deasupra labei piciorului (kori sau so-in).

Pe corp:

Pe spate:

La brat:

La picioare:

Capitolul 2 . Armele naturale ale corpului uman

Dezvoltare fizica a practicantului merge mana-n mana cu dezvoltarea lui psihica, dezvoltarea
concomitenta prin care se urmareste largirea campului de perceptie a lui karateka. In atacurile(sau
caontraatacurile) controlate (intr-atat incat sa nu-l raneasca, in orele de antrenamnet, pe adversar) pot
fi folosite toate partile corpului: lovituri circulare sau directe cu mainile, pumnii, coatele, gambele,
genunchi si picioarele. Un lung si uneori dificil antrnamnet este deci necesar pentru a ajunge sa
stapanesti o tehnica buna.
In artele martiale cu mainile goale, sunt numite arme toate partile corpului folosite pentru
a da lovituri in punctele slabe sau vitale(kyusho) ale adversarului, cu scopul de a-l paraliza prin
durere, de a-l rani grav sau chiar de a-l ucide. Bineinteles ca in antrenamente aceste lovituri nu sunt
niciodata duse pana la capat, ci oprite inainte de a izbi corpul adversarului.
Armele utilizate sunt pumnii, mainile deschise, degetele, articulatiile pumnilor,
antebratele, coatele, genunchii, picioarele si, in sfarsit, capul. Armele cel mai des folosite pentru a
da atemi sunt:
PUMNII:
1. Seiken: lovitura directa data cu articulatiile degetului mijlociu si aratator.
2. Ura-ken: ca si seiken, dar cu articulatiile primei falange si ale dosului mainii;
3.
Tetsui: in stil ciocan de fier, cu dosul pumnului.
4. Ippon-ken-tsuki: pumn inchis, cu degetul mijlociu usor proeminent, sustinut de
degetul mare sprijinit pe falanga unghiala.
5. Hira-ken: lovitura data cu pumnul pe jumatate inchis, primele falange fiind in
prelungirea dosului mainii.
MAINILE:
1. Seiryu-to: lovitura ca de sabie, data cu muchia manii, cu degetele intinse;
2. Haishu: lovitura data cu dosul mainii.
3. Kumade: in stil gheara de urs, cu degetele pe jumatate indoite, pentru atacarea
urechilor.
4. Toho: lovitura data cu furca dintre degetul mare si aratator, pentru atacarea
laringelui.
DEGETELE:
1. Haito: lovitura data cu partea exterioara a degetului mare si baza aratatorului, mana
fiind intinsa.
2. Bara-te: lovitura cu dosul degetelor.
3. Ippon-nukite: lovitura directa impunsa, cu aratatorul intins.
4. Nihon-nukite: lovitura directa impunsa, cu aratatorul si mijlociul deschise in furca.
5. Yonhon-nukite: lovitura directa cu varful celor patru degete intinse.
6. Keito: lovitura data cu cele patru degete unite cu degetul mare in stil cioc de vultur.

INCHEIETURILE PUMNILOR:
1. Ude: lovitura data cu dosul incheieturii pumnului, mana fiind in prelungirea
incheieturii;
2. Kakuto: lovitura data cu dosul incheieturii pumnului si cu baza palmei.
3. Koken: lovitura data cu dosul incheieturii indoite a pumnului.
ANTEBRATELE:
1. Kote, wanto, hira-kote.
COATELE:
1.

Empi, hiji;

GENUNCHII:
1. Hitsu, hiza;
PICIOARELE:
2.
3.
4.
5.

Haisoku: lovitura data cu partea de deasupra piciorului.

Sokuto: lovitura data cu partea exterioara a piciorului, sabia piciorului.
Kakuto: lovitura data cu talpa si cu calcaiul, ca de zdrobire;
Koshi: lovitura data cu partea anterioara a taplii(mingea piciorului), din fata.

CAPUL:
1. Tsuzuki: lovitura data cu partea superioara a fruntii.

Capitolul 3 . Importanta dobandirii cunostiintelor de autoaparare

Pentru a avea un grad optim de control in ceea ce priveste siguranta personala sunt
necesare anumite cunostinte si abilitati. Nevoia de siguranta este o necesitate a vietii normale a
omului. Frica necontrolata si sentimentul de neputinta ne pot afecta starea de sanatate si calitatea
modului de viata.
A fi atenta la aspectele legate de siguranta personala nu inseamna a fi paranoica, izolata sau
baricadata in casa. Din contra, cunostintele si abilitatile legate de autoaparare duc la formarea
unui autocontrol esential pentru sentimentul de siguranta si bunastare.
Pregatirea psihologica pentru autoaparare este compusa din trei mari segmente:
Intelegerea si controlul fricii;
Motivarea in directia responsabilitatii fata de siguranta personala prin intermediul
studiului si instruirii (ex. antrenamente fizice);
Intelegerea rolului pe care respectul de sine il are in recuperarea emotionala, in
comportamentul in situatii de criza si in modul in care agresorii/infractorii isi
selecteaza victimele.
Cea mai puternica arma de care dispunem este creierul. Intelegerea dinamicii
confruntarilor este esentiala pentru a imbunatatii abilitatea de a recunoaste, evita sau raspunde in
mod eficient la violenta, sub orice forma s-ar manifesta.
Pregatirea si antrenamentul specific autoapararii inseamna cultivarea abilitatilor legate de
cunoastere, intuitie si apreciere. Fiecare situatie violenta este precedata de indicii. A invata cum
sa recunosti aceste indicii si cum sa reactionezi la ele este o parte esentiala a unei gestionari de
succes a situatiilor limita.
Nu toata lumea devine victima unei infractiuni violente. De fapt, la fiecare persoana
agresata exista o multime de oameni care au fost evaluati si evitati. Insa intelegerea faptului ca
exista un proces de evaluare pe baza unui sistem de criterii referitoare la tinta dorita pot duce
la influentarea acestuia.
Oamenii care au cunostinte de autoaparare sunt rar abordati. Faptul ca sunt atenti si au
anumite abilitati (care se pot observa din posturi, miscari etc.) proiecteaza semnale subconstiente
catre un agresor care ii indica a fi tinte dificile si il determina pe acesta sa ii evite.
Cu siguranta nu exista o singura solutie valabila miraculoasa pentru toate situatiile
amenintatoare. Prin participarea la program vom avea la dispozitie o serie de modalitati de a
raspunde unei agresiuni. Care este cea mai potrivita varianta de gestionare a unei situatii limita
se decide in functie de circumstante.
De asemenea, trebuie avute in vedere consecintele legale ale actiunilor noastre. Toti avem
dreptul de a ne autoapara, insa de la un moment dat eforturile noastre pot deveni excesive.
Un program de autoaparare trebuie sa ofere informatii si asupra drepturilor legale, a
reactiilor adecvate si a modalitatilor de justificare a actiunilor noastre. Abilitatile de autoaparare
provin din includerea graduala si continua in viata cotidiana a unor obiceiuri de siguranta
personala. Printre acestea se numara si antrenamentele specializate in tehnici de autoaparare.
Insa fara recapitulari si practica frecventa 70% din informatii vor fi uitate.
Practicarea antrenamentelor de autoaparare are multe beneficii: duce la imbunatatirea
conditiei fizice, la o administrare mai buna a stresului si la crearea unor abilitati care vor reduce
posibilitatea unei acostari sau agresiuni.
Nu ai nevoie de centura neagra pentru a sti sa te aperi eficient pe strada.
Participa la cursurile de autoaparare si dobandeste cunostinte practice si teoretice pentru a nu
deveni o victima a celor rau intentionati. Pregatirea teoretica va pune la dispozitie cunostinte de
anatomie si fiziologie umana de baza, legislatia privind autoapararea, moduri de prevenire si
evitare a situatiilor periculoase, psihologia agresorilor, primul ajutor, pregatire psihologica de
lupta.... Pregatirea practica se realizeaza prin repetarea diferitelor tehnici de lupta selectate din
9

diferite stiluri de arte martiale pentru a oferi o eficienta maxima impotriva a unuia sau a mai multor
agresori.
Un studiu arata ca 80% dintre femei au fost sau vor fi victimele tentativelor de viol, nu mai
astepta sa ajungi in aceasta situatie vino si invata cum se recunoaste o tentativa de viol si cum poti
scapa din ea fara probleme. Nu astepta sa se intample si abia apoi sa faci ceva concret pentru a stii
sa te aperi. Odata cu scaderea puterii de cumparare si cresterea densitatii populatiei care nu are un
mijloc de trai sigur va creste si numarul agresiunilor sub diferite forme, violente, furturi, jafuri,
violuri, crime.

Capitolul 4. Elemente tehnice de autoaparare

Coninutul mijloacelor din autoaprare este format dup cum urmeaz:
KICK BOXING
poziii, deplasri posturi;
lovituri cu membrele superioare:
A. cu pumnul nainte, de sus n jos, de jos n sus i circular;
B. cu muchia palmei (cubital i radial): de sus n jos, semicirculare;
C. cu degetele nainte;
D. cu cotul: de sus n jos, de jos n sus, semicircular, napoi.
lovituri cu membrele inferioare:
E. cu genunchiul: ctre nainte, semicirculare;
F. cu piciorul nainte: penetrant, percutant;
G. cu piciorul semicirculare;
H. cu piciorul lateral: penetrant, percutant.
aprri:
I. mpotriva loviturilor date cu membrele superioare: blocaje, eschive,
deplasri, combinate;
J. mpotriva loviturilor date cu membrele inferioare: blocaje, parri,
deplasri, combinate;
contralovituri date cu membrele superioare i inferioare;
combinaii tehnico-tactice de lovituri i aprri.
JU JITSU
aciuni dureroase al articulaii:
1. la articulaiile degetului mare cu extensie, la degetul mare cu flexie, la cele
patru degete cu extensie;
2. la articulaiile minii: cu rsucire n exterior i, flexia forat i pendularea
braului la spate; cu rsucire n exterior, flexia forat a minii pe antebra
cu introducerea braului pe sub axila adversarului;
3. la articulaia cotului cu extensie: cu luxarea cotului pe umr, cu nfurarea
antebraului pe deasupra (cheie), cu apucarea umrului adversarului i
luxarea cotului pe antebraul executantului, cu rsucire n interior i
apsarea cotului de sus n jos;

10

4. la articulaia umrului: fixarea direct a braului la spate cu nfurarea

antebraului n sus i pe dedesubt; rsucirea mini n exterior, flexia minii
pe antebra, introducerea antebraului n sus i pe dedesubt (cheie) i
doborrea adversarului la sol;
5. la coloana vertebral (zona cervical): cu extensie , cu flexie, cu extensie i
cu rsucire;
conduceri forate la sediu: din fa, din lateral i dinapoi;
aprri mpotriva atacurilor cu prize: de mini, de mnec, de piept;
aprri mpotriva atacurilor prin strangulri: din fa cu minile,
dinapoi cu minile, dinapoi cu antebraul;
aprri mpotriva atacurilor prin centurri din fa peste i pe sub brae, dinapoi peste
i pe sub brae;
aprri mpotriva atacurilor cu prize de pr;
aprri mpotriva atacurilor de cuit: de jos n sus, de sus n jos, din lateral i prin
mpingere;
aprri mpotriva atacurilor cu obiecte contondente: par, scaun, sticl;
aprri mpotriva ameninrilor cu arma de foc: din fa, dinapoi, din lateral;
aciuni tehnico-tactice de autoaprare la atacurile efectuate de agresor cu ocazia
legitimrii, controlului bagajelor i percheziiilor corporale i ncturii.

JUDO

poziii, deplasri, prize;

cderi: nainte, napoi, lateral;
aruncarea peste old;
aruncarea peste umr;
mturarea piciorului avansat;
secerarea mare din exterior;
luxarea braului n cruci;
fixarea lateral la sol.

LUPTE
poziii, deplasri, prize;
imobilizri prin procedee cu proiectare la sol,
cu prinderi pe corp i/sau membre;
treceri la spate cu diferite imobilizri.

Exemple de tipuri de aparare

TIPUL ATACULUI (tipul de miscare efectuate de cel care ataca)

incenturare din spate cu ambele maini deasupra mainilor celui atacat (TAI
KAKAE RYOTE MOCHI);
11

TIPUL APARARII (tipul de miscare efectuata de cel care se apara)

lovitura cu cotul mainii drepte la nivelul ficatului agresorului (USHIRO

KAKAE SHITATE );
proiectare peste sold (O GOSHI);
tehnica de rupere a articulatiei cotului atacatorului (UDE HISIGI JUJI
GATAME)

Trebuiesc facute cateva precizari pentru ca executia procedeului sa fie corecta.

primul lucru pe care il face persoana atacata atunci cand atacatorul ii cuprinde
bratele este o flexare a genunchilor. Acest lucru te va situa sub centrul de greutate al
atacatorului, acestuia fiindu-i in acest moment destul de greu sa te rastoarne;
persoana atacata va indoi mainile din coate. Aceasta miscare nu va permite
atacatorului sa alunece cu incenturarea spre baza trunchiului tau;
lovirea adversarului cu cotul in ficat se va executa miscand si linia umerilor. De
fapt, umerii fac o miscare de rotatie concomitent cu tehnica de lovire;
dupa lovirea adversarului mana care a executat aceasta tehnica vi fi strecurata in
spatele adversarului in vederea proiectarii acestuia;
in filmul postat finalizarea procedeului se realizeza printr-o tehnica de rupere
articulara cu sacrificiu la sol (persoana atacata se aseza in mod voluntar cu spatele
la sol pentru a realiza procedeul de rupere articulara). Mentionam ca procedeul
poate fi finalizat cu multe alte tehnic: de lovire din picioare cu ajutorul manilor sau
picioarelor, de strangulare cu ajutorul mainilor sau picioarelor, de imobilizare etc.
ultimele doua parti ale procedeului (proiectarea si finalizarea) pot fi inlocuite cu
multe alte tehnici.

TIPUL ATACULUI: atac cu o singura mana la nivelul gatului (strangulare)

TIPUL APARARII:

apararea se va efectua cu ambele maini;

mana dreapta a celui care se apara executa o miscare de prindere a mainii
agresorului (la nivelul mainii, cu degetul mare aproape de degetul mare al
agresorului) KOTE GAESHI;
mana stanga are rolul de a proteja fata celui agresat de o eventuala lovitura a
agresorului. Ulterior va executa o miscare de fixare a mainii agresorului;
dupa ce mana dreapta a dat drumul mainii agresorului (a fost inlocuita cu mana
stanga) va efectua o prindere a barbie agresorului si o torsiune;

12