MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM

Contribuţii la studiul mozaicurilor din Dacia-

La Apulunl fiind cunoscut, pînă în prezent, cel lllai lllare număr de moza-
icuri policrollle romane, VOlTI încerca, adîncind studiul lor, să prezentăm toate
descoperirile de acest gen din Dacia şi Scythia Minor, cu scopul de a schiţa
un început de lllonografie într-un domeniu prea puţin cercetat al istoriei
noastre antice, contribuind astfel, nu nuulai la cunoaşterea unor valoroase
lllonuni.ente de artă. din ţară, ci şi la încadrarea lor în conlplexul celorlalte
opere silllilare, descoperite pe teritoriul provinciilor imperiului rOlllan.
\ ~ )ţ.. * )ţ..

Mulţuh11tl nUllleroaselor; descoperiri arheologice 1, izvoarelor literare

antice 2 şi a unui şir de va loroase publicaţii, unele cu caracter de sinteză 3,

1 Unel~ din descoperirile recente: Biagio Pac e, 1 mosaici di Piazza Armerina"

Roma, 1955, 119 p., 85 fig., XX pl. - "la sensazionale scoperta archeologica di questil
ultimi t~lnpi - "; W o 1 1 a n k a, Ein romisches Alosaik aus Balacza, în Jahresh. d. osi..
Arcb. Insi., Viena, 1929, p. 1-21, 6 fig; L. N 3 g y, Dirke bilnhodese az AquincUln
mosaikon, în .Budapest R(:g. XIII (1943), p. 79-99,22 fig.; I<:aba IVI eli n d a, Az Aquin··
cumi helylart6i paloia lnozaikpadozatai, în Bud. Reg. XVIII (1958), p. 79-101, fig. 25;:
T. 1 van o v, Une mosalque romaine de Ulpia Oescus, în lYlon. de l'arl en Bulgarie, II:,
Sofia, 1954, 36p., 22 fig.; C h. Pic ard, "Triomphe de la Terre ]\;/ ere"; la grande mosaiqut~
de Chahba - Philippopolis, în Rev. Arch. XLX (1955), p. 73-76; II. Sic 11 e r fi a n n:,
Archăologische Fllllde und Forschungen in Spanien, in Arch. ..'1.llZ. 1954, p. 435-447::
B. N e u t s c h, Archăologische Grabungen llnd Funde in Sizilien von 1949-1!155, tn Arch .
Anz. 1954, p. 482-618; D. M a n o-Z isi, Le caslrum de Gamzigrad el ses mosaiques, în
Archaeologia Jugoslavica, II (1956), p. 67-85; Fasti Archaeologici, IX (1956), p. 307-308"
309 şi X (1957), p. 237, 341-343.
2 Plinius, Epist. 111,10; IV, 28; V, 15; Vitruvius, De Archit. VII; Pli··
n i u s, H. N., XXXV, XXXVI; C i cer 0, De nal. deorllm, II, 17; S e n e c a, D~~
benel. II, 33.
3 P. G a li e k 1 e r, Mllsivum opus, în DA, III, 2, p. 2088·-~1~~; R .. C a g Il a t-,
V. C h a pot, Manuel d'Arch. rom., Paris, 1924, II, p. 33-l'Q9 ~ţ A.' :~B i-a Il c het,
j
;

La Mosafque, Paris, 1928; V. v. Lor e.l~,,~, Mosai"ţ(, Re :XVI,i :!1; l clil. . 328-343;
G. Mea u t i s, IJes chl~/s d'reuvres de la peinl.urf!' grecqlle, '"t'aris,'1939~ ~20 p., 72 :fig. II pl.;
Marion Elisabeth B 1 a k e, The pavemenl 0/ the roman bllldings 01 {he republic and earlll
empire, in Alem. 01. tlle Amer. Acad. in Rome, VIII (1930), p. 9-159, pl. 1-5;t); I d efi,
Roman.l\Josaics 01 the second century in Italy, în 1\lem. 01 the Amer. Acad. in ,.ţlome, XIII
'(i936), poz 69-214? pL 8-46; ~. Cec c h. eli, Il mosaico nell'arte antica, în Enciclop.
152 1. BERCTU 2

problen1a 11loZaicull1i r0111an este destul de bine cunoscută, în liniile ei lllarLl

Născut dintr-o necesitate practică - Înlăturarea ulnidităţii - printr-o lentă
evoluţie şi arrnonioasă ÎInbinare a luoştenirilor italice şi a puternicii influenţe
elenistice, cu adînci rădăcini în vechile civilizaţii lllediteraneene şi orientale,
1110zaicul rornan devine în tiIllpul iIllperiului, în acelaşi rţtIll cu sculptura,
arhitectura şi pictura, de care este strins legat, o artă de sine stătătoare cu
procedeele şi dOlneniul ei propriu, deşi prilneşte o nlllnire adecvată - nHlsivllm
opus 2 - ele abia sub Diocletian (285-305).;3
:\Todestul opus signinllln 4 - pardoseală sil11plă, dintr-un fel de cirnent
,,111aleabil şi iIl1perllleabil", rezultat din cărăll1idă pisată, alllesLccată, în anu-
lniee proporţii, cu var - atît de 111ult folosit şi la I:lolllpei - se transfornlă
treptat, în priinele două secole Le.n., în pavimentllln barbarirllln şi opus scg-
men ta t li m : în pasta 1110ale se înfi g Piet r icel e , cu gr ij ă alese, f l'ag In en te de
teracotă, nlarn1ură, calcar, tuf şi porfir, de diferite culori, cu încercări de a
reda, prin folosirea de piese identice, rnotive decorative sirnple sau scurte
inscripţii şi texte c0l11emorative 5, cu o vădită tendinţă spre o [afInă de l11ozaic,
în care cilnentul roşietic, din pfirna fază, nu Inai era decît un suport invi-
zibil, o pastă în care se încrus tau cuburile de Inarlnură.(;
Această evoluţie lentă şi greoaie prinli un in1puls nou şi hotărîtor sub
influenţa alexandrill~l 7, c::tre avea la telnelia ei tradiţia conurilar de teracotă

Itai. XXIV, p. 7t1-XO; L a f a y e, B 1 a n r het. G a I.l (' k 1 e r, ~I c r 1 in, d e

Pac h t ere, InlJeniaire dps lnosafqlles de la Gallle el de l'Afriqlle, Paris 1909-1915;
B. N o g a r a, I lnosairi anliclzi consrrl'ati nei pala::i ponlifici del lf,Yalicano e del Lalerano,
l\Iilano 1910: I~. Per 11 i (' e, Pavinzenie llnd ligllrliche Jlosaiken, Berlin, 193D; B. T a r a-
c e n a A g 11 i r e, Carta archeologica de Espuna, Soria, l\ladrid, 19/t 1; I-I. I~ o u x-
.A i ne, /1 ercllianunl rt Pompfi. Reclleil [!enera 1 des pe in tllres, bron::es, Jnoslâques ele., _Paris
1840, voI. Y, ()-e s., p. 1 - 45, ~14 Il 1.; .J. 1\1 a r q II a r L, /U;misrl1e Priualalterlhiin1er,
Leipzig, lKt'7, II, p. ,225-231: 1\1 a t te () J) e Il a C () r t e, Case eel abi/anii di Pon7pei,
R0111a, 19rj-t, 4·36 p.; A. S p rin g (' l', r/andbllc/z der I\llnstgeschichle, 1. Das Alterlllln,
X. AufI., Leipzig, HH;): C. C. v a Il E s s e Il, \'errlag pun wetens chappeli;ke onder
zoekingen in ]f):)(J verichl, în Jled. U(1n Izpl ~ederlands h. Insi. le nOlne, S. 3, VIII (1951),
.p. 64 - 119, 8 P 1.
1 Interpretclri noi: A. J. Fes l u g i (> r e, l,a mosafqlle de Philippopolis el le sar-
eopl1age etU "Prome/luJe", in JIllS(Jes de Franre, 7 -e ann{-c, 5 (1957), p. 19.)- 202; ~I. R e .n ard,
Pline l'Ancien el le Jnotil de l'"asar((los oikos", în IloI11I11u.[{e II Jlax .YiederJnann, Bruxelles,
1956, p. 307 -314; J. Las s li s, Rellexions Sllr la lechniqlle de la rlJOSafqlle, Alger, 1957,
42 p., 1-ţ fig.
2 D. t , 1II, 2, p. 2088, 11 ot a 7; R. c: a g Il el t -- V. C h a pot.. J [(f n Zif. 1, II, p. 33 :
Jlusivllnl OpllS, litlwstraton, embleJna; P 1 i n i II s, 11'. l.\', XX X V 1: IJav iI17enla originenl
aplui Graecos habent elaborata anle pictllrae raiione (/Ol1ec lilhoslrata e,rplllfre ealIl,
3 S par t. Peseenn . .Vig. (). R; B 1 a k c. The pauin7enls, p. 23-;~;).
4 Segnae-Signia, localitate în Latiu1l1, renun1itil prin fabrica ei de ţigle.

5 DA., III, 2, p. 2093, 2105, fig. 5245; 1\. 1\1 a u, Pompeji in seinen Gebiiurlen,
',AllerthiiJnern llnd I{llnslluerken, Leipzig, 1884, p. 254, fig. 13R, p. 321, 32(-l, 3-19, 475, 483;
J II 1 e s ~[o nod, La Cite aniiqlle de P()Jn]Jl~i, Paris, p. 91 107, p1. 1,: E. P re s LL h Il,
. P ompeji, Die nellsten A.. usgrabllngen , Leipzig, 1882, AlJtlg. 11,3, IV, 1, Y, 5, YII, 5.
6 DA, Pavimentllnl, II, p. 351; III, 1, p. 15H7; IIr, 2, p. 208R, 2094: E. P r e s ii h 11,
Pompeji, VII, 5.
7 D.A, III, 2, p. 2091-2092; C a g 11 a t-C h a pot., Jlanllel, Il. p. 34; G. iVI c a li t i s,
Les chels d'(RllUreS, p. 80-120; H () s t o v t z e f f. Tableallx de la nle anliqlle, Paris, 193(),
p. 179-185; 1\. Gre 11 ieI', Le genie.romain dans la religion, la pensee el dans ['ari,
Paris, 1925, p. 27B-30(L
3 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 153

chaldeene, plăcile lustruite de piatră şi sticlă egiptene şi pardoseala în stnc,

Îlllpodobită cu figuri a cetăţilor greceşti.!
Sin1ţul practic al rOlnanul u i, în contact cu vechile civilizaţii, îlllpins
şi de gustul său pentru fast, găsi rnijloacele necesare de a pune în valoare,
în acest dOlueniu, 111inllnatele creaţii ale şcoalei alexandrine. 2
Se născu, astfel, la început, pavimentU111 seciile:3 - lllozaicul din tăbliţe
de teracotă sau de Inaterii luai rezistente (tuf, calcar, lTIarrnură, porfir, granit),
de fornle geornetrice anlllnite, Încrustate într-o pastă, cu evidente sforţări de a
reda linia curbă şi de a repn:zenta figuri de fiinţe reale (sil uete Illonocronle),
atît pe fondul întunecat al pereţilor verticali, cît şi pe fondul lllai lunlinos
al pardoselilor - a poi în rnod natural, se trece la 0PllS mllsivllm pentru abside
şi bolţi, cu folosirea unor ll1ici cuburi de srnalţ şi la opus lessellatum 4 pentru
pardoseală, cu perfecţionarea plăcilor de 111arUlură în cuburi mici, aşezate
în careuri, cu posibilită ti lnai nlari în reproducerea, în culori, a diferitelor
obiecte şi figuri, ajungîndu-se în urInă, la opus ver111iclliaLum 5 - redarea
în forrne rllulticolore, prin folosirea celor Ulai nlici cuburi a unor tablouri
picturale - emblen1Q. () - a realităţii vii.
Evoluţia rnozaicului rOlnan, reconstituită după exlrenl de nlllneroase
lnonUlnente descoperite, după vechile izvoare literare şi după studiile COJll-
parative, se înlparte în două 111ari perioade:
A. IJ eri o a d a ale x a n d rin ă sau a II g II S lea n ă, care se
întinde de la origine pînă la începu lu 1 secolului IlaI e. Il., în care tinl Il lllozaicul
păstrează caracteru 1 elenistic, de artă aristocratică, de lllare lux, severă şi
Inajestuoasă, cu lnaterial ales, lTIodele COlnune, unele după picturile şi sculp-
turile celebre ale vrelnii, cu apariţia ornalnentului vegetal şi a faunei fiinţe
fantastice - şi a 0111U lu i - siluetă lnonocrolnă sau bicrolllă.7
Cu 111ult înainte de principatul lui .A.ugusl, 111ozai('ul, sub toate formele
lui eleIlistice, pătrunde în ILalia. s

1 DA, III, 2, p. 2091~2092, fig. 5231-5235: IV, 1, p. 359, fig. 5225-5227;

C a g n a t-C h a pot, Jlanllel, II, p. 35~ A. B a II In e i s t e r, Denkmaler des klass.
Altertllms, lVliinchen lI. Leipzig, 1887, II, p. 927, fig. 998; A. S p r i 11 ger, Handbuch, 1
p. 1:{-3iJ, fig. 109-110, 148, 162, 2"()(), 385, pI. I-X IV~ H 1 a 1: c, The paven7enis,
p. lH-- 21 ~ NE\ XV L 1, col. 3:33- 337.
~ A. S p rin ger, Handbllc/z, 1, p. 373- '183, fig. 690-819.
3 DA, III. 2, p. 209:3: teslae, O!~HS teslacellm, 0PllS spica/lun, opus Alexandrinllm,
lnarmor porphyreficllm, nlarmor LacedaeJnonicllm; C a g 11 a t - C h a pol, .Jfanuel, 1 r, p. 36;
A. B] a Il C het, La lnosalque. p. 7-22; B 1 a k e, The paven1en/s, p. :35-50, fig. 2~
V i t r II \' i u S, \T I 1, l, 3, 4.
4 lJA, TII, 2, p. 2095, fig. 52~tO; Ca g n a t-C ha pot, .lfunllel. II, p. 37-39,378.

5 DA, III, 2, p. 2095-2096, fig. 5236; Ca g n a t-C h a p (1 t, l1fanlW!l, 11,37-40;

B 1 a k e, The pauen?ents, p. 50-151; P 1 i 11 i 11 s, Il. . .Y ., XXX\'", 2: ucrn1iclilatisqlle ad
eltigies rCrlln1 el animaliLlln crlistis.
6 [JA, III, 2, p.2096-2099. fig. 5239-;)240; Ca g 11 a t-·C h a pot, Jlanuel, lI,
fig. :lRO.
7 lJA., III, 2, p. 209(Î-2108; C agIl a t-C h a pot, Jlanuel. IT, p. 41. 18.
8 G-. IVI e a II t i s, Les c/zels d'rEllVreS, passim; RE, XVI, 1, col. 329-331; J. C a r-
e o 11 i Il o, Cesar, p. 958-1018; O. G ros s i, The }?orllm 01 flliius Caesar and tlze ten1.ple
01 "Venlls Genetri.r, în Jlem. 01 the Amer. Acad. in Home, XIII (lH36), p. 215-220, pl. 47-
53; i\. B 1 a Il C het, La lnosai'que, p. 22-32.
 154 1. BERCIU 4

Il găsim la Pornpei şi Hercu lanum în toată splendoarea, cu vădite sforţări

de emancipare, de sub vraj a rnotivelor şi subiectelor alexandrine, printr-o
apropiere de telne le clasice eline şi a realităţilor rOlnane. Se cunosc 1110zaicuri
celebre, nUIne de artişti renun1iţi şi se pot stahili, folosindu-se izvoarele literare,
filiaţiuni ilnportan te în opere le sculpturale sau de pictur:ă.1
B. Per i o a el a r o 111 a il ă sau a n ton i n i a n ă - secolul II
pînă la sfîrşitul secolului IV e.n. - în care tiInp mozaicul se r0l11anizează,
:jn fond şi formă, devenind o artă "naturalistă", folosită din plin, atît pentru
decorarea rnăreţelor edificii publice - terlne, amfiteatre, palate - cît şi
;îu împodobirea caselor particulare - în deosebi a vilelor - , prin numeroasele
. ateliere răspîndite şi în cele luai îndepărtate provincii ale imperiului 2: este
:epoca glorioasă cu Illultiple contalninări şi încercări de sinteză între fondul
i' geo;lnetric.şi elnble11la picturală, în luinuscule zaruri policrome, preponderenţa
ornalllen-tului vegetal variat şi viu, în secolul II, stilizat în secolul 111. 3
Către sfîrşi~LlI perjoadei, ° d~t~: c~. ~~graţia po,po~relor, încep~ qeclinul şi
lung~ agonIe, care se prell,luge.şte p~n~ :ln e'vul Inedlu. 4
In secolul 1 I, cînd se pun în,' expl0,atare, în tot in1periul, nenunlărate
cariere 5, care dau", din belşug, rpateria1 p.rim~, n10zaicu.l iese din hotarele
Italiei, în deosebi în tilnpul îrnpăra.tului- Haqri,an" se răspînde~te, la început,
în Sicilia, în l\:lauretania, Galia Narbone'nsis 'şi în Spania, apoi sub Antonini
şi Severi, pătrunde În toale provinciile, aşa cUln dovedesc 111iile de descoperiri
arheologice. G

1 G. l\I e a II t i s. Les chels d'cellvres, fig. 15, 19~23, 64:; Ros t o v t z e f f,

Tableazzx, p. 88-105; :VI a t t e oDe Il a Cor t e, Case, passitn; DA, .ITI. 1 2, p. 2101-
2104; A. S p r i 11 g e 1', Handbuch, 1, pl. XI\T; M. Ren a l' d,~ ,.,J.) line , l"(Anc..f~n, p. 308;
A . .L Fes tu g i l' re, La mosal"qlle, p. 200-202, fig. 1,~; F~:I{ l~1./'IS e r g h e e Il k 0,
\Gră&ltdlfritlll in Italia veche, Rev. de ref. Isi. 2 (1957), p. '47~48; B 1 a k e, The pavements,
p. 21, 132-146; RE , XVI, 1, p. 339- 342; A. \V. B Y van c k, La balaille d' Aiexandre,
în Bull. van de per. lol bevord. cler Kennis van ani. Res., Utrecht, XXX (1955), p. 28-35,
8 p1.; A. B 1 a 1~ c 11 e t, La mosaique, p. 57-58, p1. 1- IX.
2 DA, III, 2, p. 2097, 2108-2109; C a g n a t-C h a pot . .J.1Januel, II, p. 42,45,
fig. 379; S. Aur i g e f i 111 a, Lavori dei Campo di villa Adriana, 1, în Bull. d'arle, 1954,
p. 227-341; J. Car c, o p i,n o" La vie quofidienne il Rome il l'apogee de l'empire, Paris,
1939,348 p.; A. S P rin g e ~,' llandbuch, 1, p. 437-578, fig. 821-1047.
3 DA, III, 2, p. 2110~ 2122; B 1 a k e, Roman l\losaics, p. 70-112 - localităţi;
113-149, centre; 150-.1.Ş;t, subiecte; 185-204, motive decorative; A. B 1 a Il c het,
La lnosazqlle, p. 67--98.
4 13 i a g i o Pac e, I mosalci, - o lungă perioadă, sec. 11- VI, influenţe stilistice.
5 DA, III, 2, p. 1597 -1606 (Z~larJnor). .~; ! t
6 DA, III, 2, p.. 2089-2090. 2097-2105, 1115-1118. 2123--2126; C a g n a t -
C h a pot, J.1Januel, \ Yi; .p. 34; J. Gal i a y, Los mosaico$ de Fraga en el museo de Zara-
gosa, în Arh. Esp. de Arq.,\ LI (1943), p. 227-230, fig. 1-6; H. B 1. e veI e t, Dallage
de lnarbres, mosafqllcs el peintllres muralcs lI. Bavai, în Latomus, XV, 4 (1956), p. 567-584;
D. R est a g n 0, Il nwsaicp di Loano" în Rev. d'El. Ligures, XXI, 2 (1955), p. 129-153;
E. :M are c, DCllX 1110safques ,d.~lltppone, în Libyca, 1 (1953), p. 95; L. N.·U gol i n j,
Butrinlo, Il nzilo li 'Enea, Gli scavi, Roma, 1937, ~. 41-42, 51-53, 149, 163, 168, 175,
177, fig. 52, 164, 165, 177; J. S z i 1 â g y i, Az Aquincumi helytart6i palota, în Bud.
IUg., XIV (1945), p. 81-124, fig. 34-68; D. T s o n t c h e v, l1ain romain nOlll}elle··
nlcnl deCollvert il Philippopolis, în·Ann. de la Bibl. Nul. el dll'111usee, Nat. de Plovdiv, 1937-
lB39, p. 129-159, fig. 1-32, pl. I-IV; .I. Ban ner - 1. .J a 1{ a b f f Yr .A kozep.
Dun. Reg. Bibl., Budapesta, 1954, p. 360; D. ~1 a n o - Zis i, l.e castrum, p. 67-84,
fig. 5-22; L. N a g y, J)irke Biln/zodese, p. 498-499.
5 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 155

Cînd se ridică, după 1110delul Ronlei, la Bizanţ, ~llb Constantin cel Mare,
a doua capitală a imperiului, în secolul IV, pe baza tradiţiei curentului
alexandrin orien taI şi sub egida creştinis111ului, lllozaicu1 găsi forme specifice
mai cu seamă de Orna111en te 111urale pe zidurile palatelor şi bazil icilor, deschi-
zînd astfel o perioadt1. nouă a unei arte oficiale, lllistice şi teocratiee cu realizări
spectaculare şi sta tornice influenţe.1
Atît tehnica 2 acestei "picturi pietrificate":3, cît şi terllele 4 ei variază
potrivit cu perspectiva epocii, geniul artistului şi iscusinţa l11eşterului, precunl
şi cu starea politic~L şi socială a celui direct interesat, fie că es~e vorba de
putrr(~a de stat, de canoanele religiei sau de gllstul indiyidua1. 5

Cînd Dacia devine provincie rOlnană, la începutul sec. II, lllozaicul era
'î,n plin avînt. NUlneroase ateliere în1pînzeau bazinul occidental all\1editeranei.
"Călăt.oriile Îlllpăratului I-fadrian - spune P. Gauckler - contribue la
rqsp.înqirea lTIozaicul ui în tot imperi li 1. Printre artiştii, pe care Îlnpăratlll
îi duce cu sine, erau şi q]ae~trii în arta lnozaicului,.însărcinuţ~iCJIJlnpodobirea
1110nutnentelor, pe care suveranul le selnăna în drUl1l111 Şăll.
În ti~11Plll Severilor, atelierele se înmulţesc tot ln'il~i l--r\ult; ele se răspîndesc
pî,nă în, ţi.nutui·ile ceJe lilai îndepărtate ale ilnperiului.
Âccsţe' ateliere, lucrî'nd silntL1tan la "Rb1na 'şi în provinci i, produc în fiecare
an un nll1l1ăr considerabil ~ de lnozaicuri." G
Cunoaşte111 pînă acum în patria noastră treisprezece lnozaicuri policrome,
provenite din descoperiri fortuţte şi săpături: trei la J-listria, unul la TOlnis,
patru la Sarluizegetusa şi' cinei la Apululn. UrIne de 1110za icuri s-au selnna lat
şi la J)orolissurn, Ilişua şi prohabil la Napoca. 7

1 J. \V i 1 per t, Die ron1ischen .Z\fosaiken unei JJalerein der kirchlichen Bauten

vo/n IV.-XIII. Jahrh., Freiburg in Breisgau 1916, I~II, Text, 1225 Pq pI. III-IV', 300
TaL unel 542 Tafbildern; L. Bre h i e r, L'Arl b!Jzanlin, Paris, 20:3 p., 106 fig.; E. C o n-
el ura ehi, Jlonulnenfi cristiani nell'Illirico, în ED, IX (1940), p. 64-86, fig. 22-48;
,S. R e t tin i, La pitlllra bizantina, 1 mosaici, Firenze 1939; Libyca, III, 2, (1955), p. 225-
398; B i ~. g Lo Pac c, 1 mosaici, p. 106; RE., XVI, 1, col. 342-343; DA, III, 2, p.
2125~212d; C a g ll"~:aJ - C h a pot, .ZVIanuel, II, p. 41-54; A. B 1 an c het, La
l'{losaique, l?\ 9~·. . ~I

" .2 pA., II ( (2" ,p,. 2091-2094, 2110, 2120, 2123, 2126; C a g n a t - C h a pot,
l\lanliel~'II, p. 41~5'4; G. ~1 e a li t i s, Lescl1elsd'eEllVreS, p.193-194; B i a g i o Pac e
1 mosairi, p. 108, nota·"l/"
3 n'.ii.a g i o P a 'c €,' Introduzione ailo studio dell'arcl1eoloRia, Napoli, 1936, p. 127.
I

4 <>a gn'a t - C h a1p-o t, AJanllel, IT, p. 54-157; DA" 111,2. p. 219°;-2123.

5 Se'n e c a, Epist. 86,'1; 8~: Apuleius, Alei., V, 1.
6 DA:,'III, 2, p. 2f08'~2f09~ d·Îi.~otele 1-46, p. 2110, notele 1-10: Londinum, Cari·,
nium, .Juliobona, Durocortorum~ Augusta Treverorurn, Augustodullum, Aventicum, Colonia
Agrippina, Âugusta ·VindeIicorulll, Sdl~butg'l {~arnulltllln, Sarmizegetusa, Cizic, I-IalicarnasJl
Zeugna, în Afi'lica peste tot. '.
7 În colec;ţîite :l\1uzeului arheologic rl4n Cluj' I cubuleţe şi mici fragmente de mozaic:
PoroIissulll (I. 8544-8548), Ilişua (3007), Napoca (3838-3913), Sarlnizegetusa (3915-3961)
şi (6110-6111), Apulu111 (3851-3914), AquincU111 (3962-3970), Pompei (1 1506), Salona
(II 3114).
156 1. BERCJU 6

Histria (p 1. 1)
În săpăturile începuLe de Vasile Pârvan în anul 1914 la Histria, s-au
descoperit în 1927 terlnele rOlnane care se întindeau pe o suprafaţă de 800 lnp.
În sondajele execu tate în anii 1949 -1 952 la aceste ternle s-au descoperit
trei Jnozaicuri policrolne. NUlnai douA din ele sînt aproape intacte, unul
es Le distrus, în cea l1laj j11a1'e parte. 1
Ele pot fi datate în perioada de răspîndire a lllozaicului rOI11an în tot
iill peri u 1, cîn d se î Il cea rc ă () sin te Z{l aeI eInente lor elen istice, cIasi ce şi ita 1ice,
adică în cursul secolului II şi începutul secolului III e.n. 2
~Iozaicurile de la l-lislria sînt I1l0deste în ceea ce priveşte nlateriallll
folosit, nlotivele decorative întrebllin{ate - preculll şi executarea lucrării, dar
ele sînt inlportanLe în stabili-rea datelor privitoare la- istoria mozaicului rOlllan
din provincii, în-generaL la studiul diferitelor tenle decorative şi la Iănlurirea
trecutului cetăţilor greceşti de la J)ontul stîng, în special.
Dacă lnateriulul şi executarea pavajului de Illozaic policroln, de la tern1ele
de la Histria pot fi puse în legătură cu carierele şi lneşterii locali :3, temele
decorative ne pun în legătură cu Egiptul elenistic - floarea de lotus 4 - cu
picLurile etrusce ~i 111inunatele descoperiri de la POlnpei -- unda etruscă,
figzzrile qcolnetricc') - iar cOlnplexul lucrării reprezintă o forn1ă deosebită,
un gen nou al ,,Încastrării" elnblelnei, în opus tessell'ltllm: 111icile tablouri
sinletrice rlintre pilaştri şi Inarile tablouri din interiorul lojilor, sînt, în esenţă
lab louri incipien le, cu toate e lelnente le lor, dar execu t.ate, pe loc, în cÎrnpul
alb al lllozairului eaIllrreloI' "de c1istra('ţie sau di~Cllţil)", nin corpul nordic
al Lerrnelor. G

Tomis
În toaulna 'anului 1955, cu ocazia unor lucrări edilitare, a fost descoperit,
prin dezvelirea unei lnari săli, cu o suprafaţă de 60 111!). (5,50 X 11,50 m) urnlele
~nui frU1110S rBazaic policrom. 7
Bazîndu-se pe elenlente le decorative, pe o 1110nedă de bronz dr la 1ulian
.t \postatul, descoperită în extrelnitatea estică a sălii, preeunl şi pe ceramică,
Vlad Zirru dateazD acest lllozaic în secolul IV al c.n.

Ilis/ria. :\Ionografie arheologic:1, f, BUC'llreşti, 1954, p. 131-154, fig. 45-47.

1 il i d e 111, P . 14 o.
V. Pâr \' a Il, incepzztzzrile pietii I'Olnane la gzzrile Dllnării, Bucureşti, 1923, p. 214.
4 C agIl a l - \'. C h a pot, Jlanuel, 1, p. 429; [JA, III, 2, p. 1247, nota 8, p. 2102,
fig. 524:3~ A. C h a 1n p dor, Die altăgyplische JIa/erei, Leipzig, 1957, XII - 200 p.
5 nA, fII, 2, p. 2099, fig. 52:39; B. P har f i a n o 'v s k y, Olbia _Allsgrabllngen,
in Ber. d. arh. T\0111., XIII, Petersburg, 1906, p. 41, fig. 23 şi in Arch. Anz., 1904, p. 104,
fig. 3, 1911, p. 215, fig. 21; n 1 a k e, The pauements, pI. 17, 2; p. 77, pl. 23; p. 83, pl. 34,
3, p. 99, 114, P 1. 42. :3, p. 106, 108, P 1. 37, 3, p. 99, 114, Il 1. 42, 3, p. 1O() , 108, P 1. 37,
2, 5, p. 77: PompeL Aquileia; L. N a g y, Dirke biinhijdese, fig. 1; 1VI. Pa-Uottino, L'arl
des Etrllsqlles, Paris, 1855, p!. ~)6, 103-104.
6 DA, III, 2, p. 2018-2099~ 1). T S o Il t C' II e v, Hain romain, p. 120-129;
S e n e (' a, E p is l. Y L :31, 3.
"( V 1 a d Z i r r a - P. Ale x a Il d r e S C li, Cercetări arheologice in oraşul Con-
stanta, în ~I(lterialf', IV, 1957, p. 9:3-9-1, pl. XII, fig. 65-70.
 PLANŞA J

i
t J-listria. Tllerlllele romane.
IHistria, fig. 45).
7 MOZAICU~ILE ROMANE DIN APULUJ\l 157

Este totuşi greu de admis, luînd în sealnă situaţia de la l)unărea de jos,

de la jUlnătatea secolului III, e.n. cu toate Încerc{trile de redresare ale lui
Gallienus, Probus, Diocleţian şi Constant.in, că ar ulai fj fost posibilă reali-
zarea în secolu 1 IV a unei opere de artă, destul de 1110deste, dealtfc 1, cunl este
1110zaicul de la 'T0111is. Therlllele rOlllane de la J-listria, cercetate lllai alllă­
nunţit, sînt în această privinţă, un indiciu suficient, pentru a socoti, în linii
luari, că şi la 'T'onlis ar fi putut fi o situatie identică în ee priveşte 1110zaicul
geolnetric, aselnăni1 tor, cu ce le his tricne, prin sinl pli ta Lea şi unifornli tatea
1110tivelor deeorative.
Din toate punctele de vedere - tehnic, artislic ŞI istoric acest Illozaic
de la '-folnis, poate să apartină secolului III Le.n. l

Sarmisegetusa (pl. 11- VII)

În capitala J)aciei rOlllane, la Sar!llizegetusa (lJlpia 'rraiana), au fost
descoperite întîmplător, pînă aCUIll, patru lllozaicuri policroJne.
În anul 1773 a fost descoperit sub ruine, Într-un loc necunoscut, un 1110zaic
din iessere de culoare roşie, albastră, verde şi albă ...\.supra lui n-aVe111 decît
lllenţiuni sUlllare. 2
În vara anului 1823 au fost descoperite "la nord de castru" în afară de
zidurile oraşului, la dreap ta drUIllU lui care duce la "gar{t", două din cele 111ai
frlulloase rnozaicuri rOll1ane l1lulticolore din Dacia.:3
Asupra acestor 111ozaicuri, care reprezintft două cunoscu te scene din ciclu 1
legendelor, în legătură cu războiul traian - judecata lui J)aris şi implorarea
lui Achile de către ])rialn - s-a scris 111 uIt. 4

1 D. 1\1 a n o - Zis i, Le casfnlm, p. 74-75; J. S zj l {l g Y i, A: A.qllincluni, p. 98,

fig. 47; R. N a u In a 11 11, Jlosaik- uluI Jlarmorpll1.lfenboden in J{al'al Sim'in li Il el Pirun,
In Jahrb. d. dellt. arch. Inst., Bel. 57, H. 4,1942, p. 46, fig. 11-12; H la k e, The ]Javemenls,
pl. 1, 1-4,3,1-4,4, 1-2,5,1,10,1, p. 7t, 8--1, pl. 19,2, p. 81, 96, pl. 27, 1, p. 9~),
108, pI. 46, 6, p. 72, 74, pl. 15,3, p. 64, 73, p1. 22, 2, p. 80, pl. ,lO, 2, p. 105, pl. 41,
3, p. 118; 1 el e n1, l~onlan mosaics, pI. 13, 4, p. 91 - 92, pl. 15, 2, p. DO, pI. 17, 4, p. 83,
pl. 23, 3, p. 107 pI. 27, 3, p. 95-96; vezi G h. Ş t efa u, La legio I Jovia el la defense
de la frontiere danllbienne au IV-e s. de notre rre, în jVOllV. Et. (/'hist., Bucureşti, 1955,
p. 161-167; I. Bar nea, O inscriptie de la llegyssLls, în SCIV, 1 J (1950), p. 175-184;
Din u A d a In e Ş te an u, Pontica e ]Jacica, în Riv. Arch. Clas., VII, fase. 2, p. 215-"217.
2 C. Dai c o vie i 11, J?oLlilles el recherchcs il Sal'lnizegelzz.sa, în Dacia, J (1924),
p. 227; J. Ben k 0, JIllnyad Varnwgye, trad. dupfl un l11S de J. Konez şi publicat în A IIuny-
admeg. Tort. es rege tars., XII, p. 85. - o parte diu cubuleţe de culoare albă, verde, albastn1.
şi roşie ar fi fost văzute la biblioteca colegiului din Aiud, iar o întl'eag{t placă din 1110zaic a
fost dăruită împăratului Iosif al Il-lea în 1773.
3 C. Dai c o v ici u, Fouilles, p. 277; 1 de m, SarInizegelllsa, Cluj, 1939, p. 22
fig. 3; 1 de In, Sarmizegell.lsa el ses environs, Bucureşti, 1944, p. 20-21; B. T e g las,
A IaU Varl1elyi fl10saik padl6, în A Hllnyadmegy Tort. es rege tars., IX (1898), p. 12, fig. 1 şi 2.
4 J. B e d e li s, Abbildung von zwei alten Jlosaiken, welche im Jahre 1823 Zll Varhely
im Hunyader COlnital entdekt wurden, Hermannstadt U. Krollstadt, 1825; Jlagyar Kllrir, 28 din
3 oet. 1823; Literary Gazeite, Londra, oct. 1823, p. 686; .'. finerva din IZosice, 4, llOV. - dece
1825; M. J. )\ c k ner, Reise nach Varhely in antiqllarischer Hinsicht im .Jahr 1832, în
Transilvania, Bd. 1, H. 2, 1833, p. 264-285, IV pl. şi Bd. II, H. 2,1834, p. 222-285, X pl.;
F. X. Hen e, Beytriige zur dacischen Geschichte, Hermannstadt, 1836, p. 202-205;
J. F. N e i g eba u r, Dacien aliS elen (j berreslen des klass. A llerlluns mit besonderer Rilck-
158 1. BERCIU 7

Deşi lnozaicurile de la Sarluizegetusa au fost cOlnplct disLruse în cursul

anului 1832, totuşi datele din unele lucrări sînt suficienLe pentru a lncerca
o luai cuprinzătoare analiză.l
IVI. J. Ackner, oprindu-se asupra datelor esen~iale, incearcă o sugeslivă
interpretare a celor două Ill0zaicuri, iar l(iraly Pal în sLudiul său asupra Sarll1i-
zegetusei are o privire luai largă asupra 111ozaicurilor descoperite. Josef 13edeus,
J. F. Neigebaur şi 'Teglas GabaI' dau date şi fac observaţii interesanle, iar la
Szilagyi Sandor găsill1 un bun desen, la scară şi în culori.
I)illlensiunile lllozaicurilor sînt de 1,96 xl ,70 111 şi 2,36 x2,3G In, iar acelea
ale c31nerelor de 18,80 X 6,:32 111 şi G,66 X 6,:38 In. 2 lVIozaicurile 111ulLicolore
ocupă centrul cHlllcrelar, cealaltrl suprafat~[l fiind acoperită cu 'Jplăci luari de
piatră", ceea ce presupune existenţ,a unui opus scclile. 3 '
lVlozaicurile propriu-zise se cOlnpun dintr-un "covor" de upus tessellatunl,
în centr'ul căruia sînt Încastrate el11bleJllele, în 0PllS vermiculaillrn . .A.tît
"tapetul", cît şi "tablourile sînt executate cu deosebită artă.
H

Suprafaţa totală a mozaicului, a cărui elnblen1ă de 1,35 X 1,20 111 înfă­

ţişează judecata lui Paris, este de ;3,33 mp. "Fondul covorului" este cOlnpus
din tesscrae de 0,18 X 0,06 cm, grupate în pătrate, de culoare luaro foarte des-
chisă, cu diferite Ill0tive decorative şi în romb uri de culoare albă, succesiv,
în poziţie verticală şi orizontală. l.Jaturile rOJnburilor albe forrnează laturile
pătratelor cu Tllotive ornamentale; sînt 18 rînduri de pătrate şi 18 rînduri de
ron1buri .... un rînd compus din jUIllătăţi marginale - pe linia orizontală
şi 16 rînduri de pătrate şi 16 rînduri de rOluburi - un rînd, la extrelnităţi,

sichl auf Siebenbiirgen, Kronstadt, 1851, p. 38, nI'. 111; J. Ar net h, jlrc/z. Allalecten,
Ta/eln, în Sitz. d. phil. hist. Glas., Bel'. VI, 1851, pl. XV-XVI; S t. MoI d o van, Foaie
pt. minte, inimă şi literatură, 1853, p. 270;]vI. .1. A c k ner, Die Colonien und mililărischen.
Standlager der RUlner in Dacien, in Jahrb. d. kais. konigl. Central-Corn. zur Erlorschtltzg und
Erhaltung el. Baudenknlale, Bd. II, Viena, 1857, p. 75; B. P. H a Ş el eu, Mosaice de la
Sarmizegetllsa, în l~oită de istorie şi literatură, 3, mai 1860, p. 74-:""76,2 fig.; Calendarul istoric
şi literar, Bucureşti 1860, p. 7; C. G o o s s, Chronik der archiiologischen FLllIde Sieben-
biirgens, Hermannstadt, 1876, p. 119-120; C. Bonner, Sicbenbiirgen Land und Leute, Leipzig,
1868, p. 106; 1. Pau r, Nevezcles levelnyonzo, în AE., 1878, p. 33; C. Tor m a, Reper-
lorium ad !it. Daciae Archaeol. et Epigraph., Budapesta, 1880; P. 1< i r {lI y, Ulpia Trajana Augusta
Colonia Dacica Sarn1izegetusa 1\Jelropolis, Budapesta, 1891, p. 113-118, fig. 19-20; 1 de 111,
Dacia Provincia Augusti, Nagygecskerek, 1894, p. 152-164, 2 fig.; G. T e g 1 a s, IIullyad
Vdrn1Cgye Turtenete, 1, Budapesta, 1892, p. 61, fig. 159-160; S. S z i 1 a g y i, A Alagyar
Nemzel Tortenete, 1. Budapesta, 1905, p. CCX, pl. 1- II; B. T e g 1 a s, A ket vdrhelymosaik,
p. 13, fig. 1-2; DA, III, 2, p. 2109, nota 30; 1. IVI ar tia n, Repc.rtoriul arheologic, Bistriţa,
1920, p. 21, nI'. 307; C. ]) a i c o vie i u, f?oHilles, p. 227, nota 1; B. J ano, Ronlai
emlekek Hunyad vânnegyeben, .în AE, XXXII, 1912, p. 49-57, p. 393-411; A. 13 1 an c het,
La mosal'que, p. 69 - "le rapt d'HeH~ne"!-; N. 1 o l' g a Istoria Rorninilor, Bueureşti, 1936, 1,
2, p. 249 - "întîlnirea lui Traian cu ..:'\chile"l; O c t. F loc a - D r. V. Ş u i a g a,
Ghidul Judetului Hunedoara, Deva 1936, p. 331; O c t. F loc a, Regiunea lfllnedoara,
Glzid turistic, Deva, 1957, p. 350.
1 Cartea lui B e d e u s apare cu sprijinul bănesc al ceior 283 de "iubitori de antichităţi
din Transpv~nia", printre care găsim şi nunlele unor mari dregători din ]\iluntenia, refugiaţi
Ia Braşov: Grigorie Băleanu, episcopul Dionisie, Constantin Golescu, Alexandru Filipescu,
Ioan şi Nicolae Văcărescu. între cei 11 sprijinitori din Alba Iulia găsinl şi numele lui F. X. Hene.
2 J. BecI eu s, Abbildung von zwei 1110saiken, p. 11-12, pl. 1, o bună litografie; IVr. J.
A c k ner, Reise, p. 28.0-281; B. T e g 1 el s, A ket varhelyi mozaik, p. 11, fig. 1-2; S z i-
l ci g y j, A. magyar nemzel, p. CCX, pl. ] şi II; H a Ş d e u, Mosaice, p. 71-.
3 J. B, e d e u s, .Abbildung, .p. 10; B. Teglas, A kel vdrlIelyi mozaik, p. 12.
9 MOZAICURILE ROMANE DiN APULUM 159

din jUlnătate -- pe linia verticală. Pătratele au o poziţie înclinată, colţurile

lor întîlnindu-se atît orizontal cît şi vertical, cu spa~iile inLerlllediarc Ulllplute
de rOIl1burile albe longitudina le şi transversale (pl. II).
Începînd cu prill1ul rînd de pătrate, de la stînga la dreapta, disLingclll
urlllătoarele lllotive decorative: cerc haşurat cu patru lentile şi arcuri de cerc
albe; o floare, cu trei petale încovoiate la vîrf şi stalnine albe; o roată eu obe-
zile în torsadă; patru frunze de stejar stilizatc, cu cerculet în rnijloc; floare cu
şase petare albe, stalllină cu cerc haşurat; două zale ÎlnpleLiLe, în fOrll1ă de
cruce înclinată; un cerc alb, cu interior haşurat; un paralelipiped în picioare;
o floare cu patru petale late, cu vîrfuril<.> răsucite în inLerior, la llIijloc un cercule-ţ
cu raze; 4 cerculeţe albe -- puncLe de zar, .- silnetric aşezate; o floare cu
patru petale albe, staIllină închisă într-un cerc haşurat; un senln, care se
asealnănă cu o halteră, de cu loare albă, laLeral două cerculeţe. Cele 12 Illotive
decorative se succed orizontal, în aceeaşi ordine strictă, fiecare rînd începînd
însă Întotdeauna cu ornall1entul al patrulea din rîndul anterior, 1110tivele
iniţiale fiind reduse la patru grupuri de cîte pat.ru.
Poziţia lllotivelor geonletrice - pătrate şi ronlburi în perspectivă -,
varietatea şi numărul lor, preclull şi arta desăvîrşit.ă a lTIaestrului lllozaist
care a lucrat acest "tapet", ne dă illlpresia veridică din orice parte anl privi,
a unor zaruri aruncate pe pardoseala unei canlere presărate cu flori: 12 feţe
decorate cu motive jlol'ale şi geometrice, al căror sens simbolic ne scapit deocamdată,
a două zaruri primare, folosite În exen1plare identice, cu ornamentul cerut de
di:spozitivul mozaicului. 1
Elnblema, încastrată în 111ijlocul "tapetului", pare, la prinla vedere} un
tablou pictat pe un fond de a cărui ornalnentaţie nu ţine seanlă ordinea nor-
mală a l1lotivelor decorative, continuîndu-se, cu aceeaşi regularitate, la extre-
111ităţi. Un chenar de 8 CITI, fornlat din denticule triunghiulare' de tesserae
de 111ar111Ură albă şi teracotă roşie nlată, care se "Înlbucă" la cele patru colţuri
cu o bază de pira111idă, încadrează tabloul propriu-zis. Pe un cînlp, în partea
superioară din cubuleţe albe, iar în partea inferioară din cubuleţe gălbui,
stau faţă în faţă două grupuri: la stînga cele trei zeit,c, Venus, JUllona şi
Minerva, iar la dreapta Paris, asistat de lVlercur. 2 Artistul, folosindu-se de
toate elementele esenţiale în legătură cu tilllpul, locul şi atributele zeit.ăţilor,
dă o operă unitară de o reală valoare.
Cele trei zeiţe prezentate la concursul de frulllusete de pe 111untele Ida
poartă costulue frigiene, aşa cunl le-a păstrat arta elină arhaică: haină lungă
plisată de o culoare verzuie cu o centură invizibilă care asigură cutele, puţin
neregulate, o tunică scurtă, albăstruie cu roîneca răsfrîntă pînă aproape de cot
şi cu trei rînduri de ornaluente dantelate în partea inferioară, cunl are Ve,nus, cu

1 Se ia ca bază în descriere, desenul lui A. D e r r y din S zi la g y i, A J11agyar lVe111zel,

p. CCX; DA, III, 2, p. 2098, fig. 5238; IVI. R e 11 ard, Pline [' Ancien, p. ~~14; E. 1\'1 are c,
Deux mosai'qzzes, p. 98, fig. 3; B 1 a k c, Roman mosaics, p. 186-195, pl. 11,1-2, p. 80, pl.
17,1, p. 84, pI. 25,4, p. 119-120,180-'-181, pl. 27,3-, p. 95-96,. pl. 23,3, p. 107, pl. 23,4,
p. 193, pl. 24, p. 118~ 120, p. 184-185 ..
2 J. B e de u s, Abbildung, p. 13-14; .A. c k ner, Reise, p. 281; B. T e g las, A kdt
varhelyi mozaik, p. 13; P. K i r â 1 y, Vipia Trajana, p. 115-116; Bau 111 e i s te r, Die
Denklnăier, III, p. 1161-1171, fig. 1354-1360, II, fig. 1001; Ca g 11 a t-C h a pot, lVlanuel,
1, p. 88-95; D.A, III, 2, p. 2101, nota 19; G. Mea u't i s, Les clzels d'ceul1res, p. 28-34.
160 1. BERCIU 10

guler lat, fără lnÎnecă, de culoare cărălnizie deschisă, dar cu volane scurte
la 1I111eri CUln are .Innona, sau de o forInă triunghiulară de culoare albăstruie
cunl este ÎnfăţişaLă :\linerva, cu piepll1nălllra cu cărare la lnijloc şi părul prins
"În coc". 1
Alrodila are părul prins cu o coroană de aur - sleplzane -- cu l11argini
dantelate, iar în partea dreaptă, la şold, pare că ar avea o piesă de ornanlent -
instila 2 - . Vîrfurile all1belor picioare, cu o încălţăluinte uşoară, apar de
sub fa 1dur i 1e 111 ngi iei "roch ii". Înt r-o Ilozi ţie In în d ră şi degaj a tă CUI11 îi nile
la spate, cu sînii bine contura~i, Cll gîL delicat boLicellian, zei~a îşi îndreaptă
privirea adeJneni toare spre IJaris.
Hera ţine, sub braţul drept, cornul abundenţei -- COfllll-cupia -- plin
de flori, sprij init pe u lnăr, de cu loare galbenă, iar cu anI îndou~i Hlîinile ţine
un lung sceptru regal ÎUlpletit din roşu şi galben, rotund la capăLul superior;
pe cap are o diadetn{l rotundă de aur, pesLe părul bogat, din care o buclă ine-
lată îi atîrn!l pe g'it; se sprijină pe piciorul drept al cărui virf iese de sub faldu-
riIe hainei. Zei ta tine capu 1 înclinat spre stînga şi pare că aruncă o priv ire
duşn1ănoasă, piezişe - lorqua - spre cel care urrna să se pronunţe asupra
unei atît de delicate chestiuni.:3
J>allas Alhena are în n1îna dreaptă suliţa de culoare gălbuie, cu stînga
întinsă spre dreapta pare că ar ţine nelipsitul ei scut; pe cap poartă coiful,
de culoare roşie cu o lungă egretă fluturătoare, de sub care se întrevede o
diadenlă, care ţine strîns părul buclat; pe piept are platoşa de culoare albăstruie,
cu solzi, la lnij loc chipul nleduzei, colorat gălbui, cu şerpi legaţi sub bărbie.
Zeiţa are o atitudine deUlnă şi- o privire senină.4
Hermes este ÎInbrăcat într-o haină lungă - palliunl - transparentă, de
culoare gălbuie, cu (alduri, la piept. El ţine în nlÎna stîngă caduceul, iar
luîna dreaptă şi-a îndreaptă spre zeiţe cu un gest de prezentare; poartă pe cap
aripi, peste părul bogat. Curierul lui Zeus pare că e gata să deteru1ine hotă­
rîrea finală a lui Paris, spre care priveşte.5
J)aris stă pe un scaun cu spate farInat din două blocuri de stîncă, în faţa
zeiţelar, cu piciorul drept compleet îndoit, cu braţul drept întins înainte,
cu pahna deschisă, in care s-ar părea că ţine Inăru 1, după culoarea ulai accen-
tuată roşietică. Pe cap poartă peste părul cîrlionţat, foarte îngrijit, cunoscuta
căciulă frigiană, de culoareroşie lnat~i; în lnîna stîngă ţine o ,~bîtă" - baculLlll1-

1 DA, V, p. 76,1-771; Cagnat-Chapol, Jlanuel, II, p. 364, 408; \V. Deolllla,

Les loiletles nlodernes de la Crele Jlinoenne, Geneva, 1911, p. 3-44.
2 DA, "enus, V, p. 721-736, fig. 7383-7404, 7386, 7389~ 739G; Il, 1, Dia(/eJna, p.
119-121; IV, 2, Steplzane, p. 1508, nota 2, fig. 6632; 1,2, Coma, p. 1355-1571, fig. 1819,
7397,7398; 1,2, CorOIul, p. 1520-1536, fig. 1970,1971,1975, llota 53, în Crimeia; G. 1\:1 (~a u-
t i s, Les che/s d'C{'lll'reS, fig. 25, 33; R () s c h e r, 1, 1, A/rodite, col. 390- /119; \TI, col.
183-209; RE, Suppl. VI, Haartrachl, coL 90-101, fig. 20.
3 DA, III, 1, Juno, p. 668-(390, fig. 4164; Ca g 11 a t-C h a pot, ,il/anuel, 1, p. 395-
397, II, p. 56; V i r g i 1 i u s, Aeneis, 1, v. 26-27; Leg 1 a y, Jllnon, p. 38,44-48.
4 J. B e de u s, Abbildung, p. 14; ,A. c kIle r, Reise, p. 282; DA., III, 2, J.llinel'va, p.
1910-1930, fig. 5054, 3446; C a g Il a t-C h a pot, JIanuel, 1, p. 248, 252, 346, 377, 397;
Bau In e i s t e r, Die Denkmiiler, 1, fig. 792.
5 C a g Il a t-C h a pot, Jlanuel, 1, p. 195, 400, II, p. 49-50, 2G8; D .•.1, III, 2,
Alercllrius, p. 1802-1823, fig. 4944,4961; Bau 111 e i s te f, Die Denkmiiler, 1, l1ermes, p. 672-
681; III, pl. XCII-XCIII.
 PLllNŞA //

Sarmizegell/sa. Judecata lui Paris.

ce:\.,
(SLil"lD'i S., dupa de,,'nul It,i Dcry il"1o, p. pl. [1.
 PLANŞA fII

Sarlllizl'gefusa. IIIlp101'<lI'cJ 11I1 l'niJIIL

(Sli/,ig\'j 5" d"pii d,""" ,,1 I"i D"r~' 1l"I", p. CCX, 1'1 II)
11 MOZAICURILE ROMANt; DIN APULUM 161

păstorească, gălbuie; ca îlnbrăcănlinte are o tunică de culoare gălbuie,

cu 1uîneci lungi, strînsă pe corp şi pantaloni roşii strînlţi, pe unleri o hlaruidă
- cl11amys - de culoare verde, prinsă la piept cu o fibulă rolundă; luarginile
pelerinii, cu falduri îngrijite, se înfăşoar[L în jurul blocului de stîncă, pe care
stă; în picioare poartă încălţălninte înaltă şi uşoară.
"Judecătorul zeiţelor, iubitul fruilloasei Elena şi ucigătorul neînfricatului
Achile", tînăr cu o barbă castanie şi Illustăcioară, cu profil bine conturat şi
ochii vii, pare că e gala să pronunţe infricoşătoarea sentinţă cu urll1ărilc ei
faLale.]
Cel de al doilea lllozaic lllUllicolor de la SarJllizegeLusa înfăţişează o allă
scenă din legendele ciclului troian, descrisă a111ănunţit de I-IoIuer 2 : ])riarn
cerc lui Achile corpul llli I-Iector .
. Suprafaţa acestui I110zaic e Ulai luare decît a celui precedent - 5,06 lUp
- , iar dinlensiunile calnerei, în care s-a descoperit sînt de 18,98 fi X 6 n1:
un pătrat perfect, cu latura de 2,25 fi, în lllijlocui unei săli spaţioase.3 Fondul
- opus tessellatum - este forInat din tesserae de culoare nlaro deschis şi
albe grupate în 16 rînduri de pătrate identice, separate prin linii'negre. Fiecart::
pătrat reprezintă o carueră în perspectivă,. privită din partea dreaptă: peretele
din fund, bine lUBliuat, din tesserae albe, pardoseala, cu ulnbre de 'raze şi
peretele din stînga puţin ulnbrit, din luici cuburi maro des'chis (pl. III).
1

Emblelna, cu o suprafaţă de 2,05 rup, are un chenar lat de 18,5 cnl, conlpus
dintr-o bandă din două rînduri de cubuleţe de marmură albă, patru fragmente
de meandre albe, cu cîte trei pătrate interioare, în fornlă de cauleră, iar la
colţurile opuse cu triunghiuri negre, joe de ulnbre şi lumini, realizat prin
folosirea culorilor albe, negre şi 111aro deschis, distribuite în fiecare parte
variat: cîte trei triunghiuri negre alternative în linie oblică marginale, pe
cele patru laturi în colţurile clublenlei, cîte şase paralelipipede oblice din
cuburi alburii, cu ulubre gălbui pe fond negru grupate în grupe de trei 4.
La mij loc, pe un fond alb, din tesserae de 111arlll0ră se reprezintă, în opus
vermiculatuln, tabloul propriu-zis, C0111PUS din patru persoane: Achile, .4uto-
medon, l~riam - ale căror nU1ue este indicat, în litere negre, greceşti - şi
Hermes.
11chile, personajul principal,dOlllin;ă tabloul, prin lllarllue şi prin Înfă­
ţişareasa irnpunătoare, nud ca eroii, cu corpul de culoare cărăluizie deschisă,
poartă pe lliueri nuruai o hlaulidă - chlalnys 5 - de culoare verzuie, prinsă
la piept cu o fibulă rotundă; el stă pe un scaun - lhronus 6 - , acoperit

1 Ros e h e r, III, 1, col. 1580-1638; DA, 1, 2, Chlalnis, p. 1115-1116, fig.

1·117-1420;1,1, 13acllillm, p. 639-642, fig. 722, 724; Ca g n a t-C h a pot, l\lanuel, II, p. 88.
2 lliada, XXIV; J. Bedeus, Abbildullg, p. 11.
a B e de u s, Abbildung, p. 12-13; A c le fi e r, J~eise, p. 279·-281; P. I{ ira 1 y,
Vipia Tra;ana, p. 117; G. Te g 1 â s, A kel vdrhelyi mozaik, p. 12; Ha Ş de u, l\losaice, p. 74.
4 ]JA, IV, 1, Pavimentum, p. 359-362, fig. 5525; 111,2, fig. 5246,5248,5249,5252;
E. 1\1 are c, Deux mosa·iques, fig. 3; B e de u s, Abbildllng, p. 11; ,A. c k ner, Reise,
p. 281; 13 1 a k e, The pavelnents, p!. 17, 1,21, 1-5, p. 31. 71, 84, 105; 1 ă e nI, lloman
llwsaics, pl. 1:3, 1-2, p. 75, 81, 203, p!. 13, 2, p. 89, p!. 14, 4, p. 81, 204.
5 J)jl, 1, Achilles, p. 26-28, fig. 53; 111,1, Jieros, p. 139-155, fig. 3829; l\;1 e a u t i s,
Les chets d.'eftuures, fig. 9-11; Cagnat-Chapot, .l7l1anuel, Il, p. 88-89; Roscher,
1, 1, col. 11--66; Biagio Pac e, 1 mosaici, passim.
6 DA, V, Thronus, p. 278-283, notele lG-26, fig. 6919.
162 L BERCIU 12

în filare parte de faldurile pelerinei; se disting, două plcloare, în fornlă de

labă de leu şi o parte din braţul stîng al spetezei, prelungit, cu un proton
cu cap de vultur, care iese bine în evidenţă de sub lnanta, la şoldul stîng. 1
Eroul, cu un păr bogat, în bucle gălbui, profil sever, ochii vii, gură bine lnar-
cată, întinde luîna dreaptă spre Priaul, într-un gest de înţele;gere a durerii.
La dreapta lui Achile, înlbrăcat cu o hlanlidă albăstruie, prinsă cu o
fibulă pe ull1ărui drept, stă gînditor vizitiul cailor săi năzdrăvani şi tovarăşul
său de arme, Automedon, tînăr cu faţa rotundă, cu părul gălbui bliclat, cu
privirea senină.
tn genunchi în faţa eroului, stă bătrînul [Jriam, care-i Îlnbrăţişează
piciorul drept.
Costumul lui Priall1 este asernă.nător cu al fiului său Paris, elin prilllui
lllozaic: căciula frigiană de culoare roşie, pantalonii strîmţi, roşii, o tunică
de culoare cărămizie închisă, cu InÎneci largi, o hlalnidă verde închisă, ÎncăI­
ţalninte de culoare verzuie, păr buclat, barba roşietică. El stă într-o poziţ,ie
de ÎInplorare. 2
,Alături de Prialn, în picioare, cu atributele sale ob-işnuite, - petasa
înaripată şi caduceul în mîna stîngă - , cu o hlanlidă albastră deschisă,
prinsă la piept, stă zeul Hermes. 3

J" Bedells n-are toate elementele necesare pentru a-şi da seama de valoarea
artistică a mozaicurilor şi nici info:rnlaţii suficiente pentru o datare aproxi-
mativă a lor. Sesizînd însă apropierea mozaicurilor de la Sarlllizegetusa cu
descoperirile făcute la I)ompei, el ră.mîne la convingerea că ele trebuie ~ă fie
puse în legătura cu civilizaţia greaeă. În concluzie spune: ... "poate că luai
tîrziu descoperirile noi să aducă luai multă lumină".4
j.\1. J. Ackner, deşi se ocupă de cele două 1110zaicuri aproape în acelaşi
tinlp, are un orizont lllUlt nlai larg, o serioasă pregătire în dOlneniul istoriei
antice şi o pasiune de ulllanist pentru antichităţile romane. CăLătoria arl1eolo-
gică spre Sarmizegetusa în anul 1832 este o cOlnoară de date, verificate pe teren.
El vine spre Sarulizegetusa cu gîndu l să vadă lllozaicurile descoperite în anul
1823: se opreşte trei zile, 16-18 septembrie; le desenează cu toată grija şi
fac.e unele observatii interesante. 5 :Nu stă un llloment la îndoială că aceste
l1lozaicuri rOluane "apar/in perioadei daco-romane". 6 In afară de ll1ediul
I

arheologic în care s-au descoperit mozaicurile care pledează pentru excluderea

altor ipoteze, Ackner găseşte şi o altă explicaţie sugestivă:
"Fără nici o îndoială, ideea principală, care străbate prilllui tablou ([)riam
imploră pe Achile) este acela de: eroisln, triuluf, devotalnent, adorare; o astfel
de scenă patetică se potrivea, cun1 nu se poate luai bine, într-o sală de audien-ţe
a unui înalt funcţionar rOlllan.

B e d e u s, Abbildung, p. 12; P. K i r â 1 y, VIpia Trajana, p. 117.

1
Ros c h e r, III, 2, coL 2936-296,t, fig. 5-11.
2
3 DA, IV, 1, Petasus, p. 421-422, III, 2, fig. 4948-4949, 4952.
4 B e d e u s, Abbildung, p. 15.
5 IVI. J. .A c k TI e r, Reise, p. 279, 281. Distrugerea mozaicurilor trebuie să fi fost
după data de 18 sept. 1832.
6 M. J. Ackner, Reise, p. 282.
13 MOZAICUIULE ROMANE DL~ APULU~f 163

Scena concursului de frlunuseţe din al doilea tablou, scoate în evidenţă

victoria zeitei Venus - Venus }'orlllna -. Ideea centrală al celui de-al doilea
l1lozaic este' urnlătoarea: iubirea e luai Lare decît puterea, onoarea, bogăţia,
ştiinţa şi arta: Venus Vrictrix. Acest lnozaic avea în sala de onoare a unui patri-
cian r0l11an de la Sarlnizegetusa o selunificaţie naţională şi poliLică excepţio-
naIă".l ..
Neigeballr, în "Reperloriul de arheologie clasică", înregistrează datele
i~forlllative {~senţiale, luate după studiul lui Bedeus. I-~ace şi el o observaţie
in teresan tă:
"Îlnbrăcăruintea lui Priarll, care îngenunchiază înaintea lui Achile, este
întrucîtva aselnănătoare cu aceea, pe care o poartă în liIl1 pul iernii ţăranii
rOll1îni".2
Teglas B. în "Cele două pli1.ci de mozaic de la SarmizegeLllsa" parafrazează
studiul lui Bedeus, articolul lui Peretsenyi Nagy Laszl6 din revista ll1inerva
şi reproduce scrisorile lui N. Iancovici::
"Cele două luozaicuri - spune el - nu trădează o artă prea 111are şi un
silnţ artistic Ulai dezvoltat din partea lueştcrului; toată execuţia este grosolană,
ceea ce nu poate însă scădea valoarea acestei lucrări din epoca antică".D
Kiraly I)al în studiul său sintetic asupra IJlpiei 'Traiane, scris în 1891,
se opreşte atent asupra celor două l110zaicuri. Cunoscînd lucrările publicate
cu privire la descoperirile de la POlupei, precuru şi materialele arheologice
de la Sarruizegetusa, încadrează lnozaicurile în rnediul rOlnan. 4
N-are o idee prea bună asupra valorii artistice a celor două lllozaicuri:
"grupul Paris" esţe destul de prirnitiv. ]~igurile sînt rigide, fără viaţă; sînt
şablon. Se observă, că nu este opera unui artist de geniu, ci o lucrare a unui
llleseriaş. Nici "Implorarea lui Prialn" nu este la un nivel l1lai ridicat. 5
În general, toţi vechii cercetători sînt de acord că aceste l1l0zaicuri aparţin
unei "luari clădiri, unei vile sau unei băi din cartierul potentaţilor".6
Astăzi, descoperirea celor două l1l0zaicuri la Sarluizegetusa nu nlai este
o enigrrlă:
,,0 viaţă intensă s-a desfăşurat - spune acad. prof. C. I)aicoviciu -
tiIllp de 165 de ani, între zidurile acestui oraş şi în jurul lui. Descoperirile
arheologice din trecut, dar luai ales cele din tinlpul din ur111ă, dezvăllliesc
o luare şi inlpresionantă strălucire a coloniei Sarnlizegetusa". 7
tn centrul spiritual şi religios al unei provincii, cu un teritoriu de 324 000
lUp., înconj urat de puternice ziduri, cu "cellllai grandios palat al Augustalilor"
- unic în categoria clădirilor de acest gen, în tot ilnperiul - , "cu un impre-
sionant amfiteatru lung de 88 111 şi lat de G9 lnetrii, cu terlne şi vile suburbane,

1 1 bicI e 111, p. 282-283.

2 J. F. N e i g eba U 1', Dacien, p. :38, NI'. 111.
a G. 'T eS g 1 â s, A ket varlzelyi mozaik, p. 12.
4 P. K ira 1 y, Vipia Trajana, p. 113.
5 1 b ilie 111, p. 117. Obscrvaţii aproapc idcnticc fiicuscră top ccrcetătorii, în afară
dc 1\1. J . .A c kIle r.
6 13 e d e li s, Abbildung, p. 10,
7 C. Dai c o vie i li, Sarm izege tusa, p. 15 - 17; C. Dai c o vie i u - O .. F loc a,
. ~. Iausoleul Aureliilor de la Sarmizegetllsa, în Sargetia, 1, 1937.
164 1. BERCIU 14

extra ll1uros, sînt nUJneroase urlnele lnozaicurilor în opus seriile şi al picturilor

lllurale" .1
Palatul Augustalilor, aşezat lîngă for, cu o lungilne de 85 nl şi o Iăţillle
de 65 In, construit "pe la jUIllătatea veacului al II-lea, "avea în interior"
pereţii zugrăviţi în culori diferite jtntre care preculnpăneşte roşul pOlnpeian",
iar pardoseala call1erelor "din I1lortar puternic, cu fărărnături de cărăI11idă
(cocciopesto), pe care se aşeza Il10zaicul de cărăulidă de diferite forIne" .
. .. "În interiorul sălilor tencuiala era pictată, în deosebi în culoare roşie
brună. Existau totuşi şi alte culori: ve'rde deschis, galben, negru. Peretele
'piesei 3U prezintă în interior o foarte fruIDoasă pictură 111urală cu figuri vege-
tale multicolore". 2 .
O "vila subllrbana", descoperit~i de O. I~loca în toal11na anului 19:36-, la
nord de ruinele alufiteatrului,.aproape de locul unde au fost găsite II1ozaicurile,
avea de asen1enea, pardoseală în "cocciopesto şi Illozaic din cărălnizi de lut
ars, în fOfIna parchetului lnodern, foarte bine conservat şi adnlirabil lustruit,
cu o culoare "roşie-gălhuie" preculll şi pereţii laterali cu "lI.nue foarte frulnoase
de pictură llluraIă·'.3
Din datele arheologice a .celor luai ilnportante IllonUlllente de la Sarnli-
zegetusa, în perfectă. armonie cu celelalte descoperiri din Dacia şi cu ştirile
istorice, se poate deterlnina o epocă de lllare înflorire, de expansiune economică
şi de bună stare, în toată provincia: a doua jUlnătate a secolului II şi înce-
putul secolului 111. 1
"Cu toată lovitura prilnită în tiInpul războaielor 111arcolnanice şi care
a adus după sine, dacă nu părăsirea, în orice caz o scădere considerabilă a
exploatării 11linelor de aur, totuşi viaţa economică a provinciei nu s-a resirnţit
prea lTIult, deoarece constatănl nu prea tîrziu după aceste răzhoaie, o înflorire
econolnică, pe care ])acia nu o atinsese încă. În adevăr, către sfîrşitul seco-
lului II şi începutul secolului 1Il avell1 dovedită existenţa celor luai luulte
oraşe din Dacia ... Puterll spune că domnia lui Septin1ius Severus, 111archează
o a doua epocă de Înflorire econolllieă a Daciei ronlane".5
Prezen-ţa în Dacia a Îlnpăratulu:il I-Iadrian, în tilllpul căruia se răspîndeşte
1110zaicul policrolll ~i se fixează ateliere în centrele mai 11lari adlninistrative.
din inlperiul rOlnan, precuIll şi "accentuata tendinţă de întoarcere spre clasi-
ci~nlul elin" Inanifestată de 111ai ll1ultă vrenle, pot forma puncte de plecare
pentru încadrarea subiectelor Inozaieurilor de la Sarmizegetusa,6 iar prospe-

1 C. Dai c o vie i u, Fouilles, p. 229-248; I d e n1, Sarnlizegelusa, p. 26-54,

fig. 25-29,34,41; 1 d e fi, La Transylvanie dans l'Antiquite, Bucureşti, 1945, p. 141-154
şi notele; O. F loc a, LJer romische Ziegelofen von Sarmizegelusa, în Dacia, IX-X, p. 432.
2 C. Dai c o v ici u, Sarmizegetusa, p. 32-34; 1 d e fi, Fouilles de Sarmizegelusa,
în Dacia, III-IV, p. 523-524, fig. 6, 9-1.2,17,29 - opu~spicatum.
3 O. F loc a, O nouă villa. suburbană în hotarul Sarmizegetusei, în Sargetia, 1, p.
28-35, fig. 4, 6, 9; C. Dai c o v ici u, Sarmizegetusa, planul.
4 C. Dai c o v ici u, FoLiilles, II, p. 521-522; 1 de In, Fouilles, 1, p. 229-248;
1 d e fi, La Transylvanie, p. 1.41-144; O. F' loc a, O nouă vUIa, p. 35, fig. 9.
5 V. C h ris t e seu, Viata econon1ică a Daciei romane, 1929, p.132; P. Sai a nl a,
Nouveaux temoignages de l'reuvrex des Scveres dans la .lHaurClania Cesarienne, în Libyca, 1, p.
231-261; III, p. 329-363.
6 C. Dai c o vie i u, La premiere division de la Dacie, în AISC, II, p. 75-76;
DA, III, 2 p. 2108-2109; Biagio Pac e, 1 mosaici, p. 32.
 r - _.- -----
I
1

j L _
j

•I
.1 ~-
 o Cii~

'"g
'-<

-<
"<;:)- ......

, 'C '" ~
.
O,.
o
"ti "
;> -'"-<""
<:i ...:.
'":::l
~ ~
~

'"
.~

...<::lE:
CI)
15 MOZAICURTLE ROMANE DIN APULUM 1H5

ritatea econolnică a Daciei pe la sfîrşi tu 1 secolul ui II, exp lică în cea luai
lllare 111ăsură, existenţa acestor capodopere artistice, în capitala provinciei.
Analogia vechilor şi persistentelor teme. eline - episoade din ciclul
troian - al~ mozaicurilor romane descoperite în anul 1823, la Sarl11izegetusa,
cu alte descoperiri siluilare şi execu ţia tehnică,· deosebit de înf{rij ită, printr·-o
sforţare comună a meşterilor decoratori în opus tessellatum, cu artiştii creatori
ai en1blemelor în opus vermiculalum, ne InÎnă tot spre această epocă - a doua
jumătate a secolului II şi începutul secolului III - cînd se ajunsese la un
punct culminant în evoluţia artistică a nl0zaicului roman policrom: "o adevă­
rată revoluţie" 1, de strînsă colaborare, pe teren, a două genuri diferite de
artă decorativă, În vederea realizării unui cadru armonios, după anumite
caiete de Illodele, pentru un tablou nlăreţ şi expresiv, cu un subiect pllrificat
şi transforIllat, prin jocul infinit al culorilor, Într-o operă de mare efect, eu
o semnifica ţie precisă.
lmplorarea bătrînului F)rianz, ca şi concursul de frulnuseţe de pe muntele
Ida, au o puternică tradiţie în artă, în literatură şi în mentalitatea popoarelor
din jurul lVlediteranei. Aceste teme cu un adinc sens Uluan - generozitatea
eroului şi atotputernicia iubirii - şi cu un nimb legendar, interpretate de
spiritul realist rOUlan, Într-o epocă de sincretislll religios, puteau să găsească,
în sufletele contelnporanilor un ecou deosebi t. 2 Aceste reprezentări artistice,
pe lîngă valoarea lor estetică de frunloase realizări prin cele mai perfecţionate
mijldace tehnice, îndeplineau, în capitala Daciei, unde alături de telnplele
zeităţilor orientale,3, se găsea cel mai impunător lnonument al cultului
HOlnei şi al împăratului, un rol politic ilnportant.
lmplorarea lui Prian1, purificată de toate elementele secundare 4 redă
În spirit practic r0111an, prin esenţialul scenei, - primirea de către învingător
în prezenţa zeului, a rugăciunii, celui ce vine să i se închine, cu ulnilinţă.
Judecata lui Paris - tenlă, atît de persistentă, în artă - redusă la repre-
zentarea clipei hotărîtoare - gestul spre 'V"enus al judecătorului, gata să ros-
tească sentinţa - pe lîngă întreg cortegiul o'enorocirilor războiului troian
cu legendele lui şi biruinţa pernlanentă.a iuhirii, ţinea treaz cultul zeiţei,
care silnboliza victoria ROlnei. 5

)f- * )f-

În cursul lunii iunie 1832, cînd Ackner vine la Sarlnizegetusa să vadă

nl0zaicurile descoperite în anul 1823, află de apariţia unui lnou lllozaic, pe

1 DA, 111,2, p. 2101, nota 19 şi 20, p. 2110-2111; C a g n a t-C h a pot, .lliJanllel,

II, p. 88; Biagio Pac e, 1 mosaici, p. 46- 65, p. III-'TII, 8-17.
2 J. Car c o pin o, Points de uue sur l'imperialisme romain, Paris, 1934, p. 14 -17 ,
160-199; B 1 a k e, I~oman mosaics, p. 159, 179, 181.
3 o. F loc a, 1 culti orientali nella Dacia, în ED, VI, p. 204-239; C. Dai e 0-
vie i l~, ]1'ollilles, I, p. 228-234; 1 de fi, SarmizegetLlsa, p. 22-23.
4 Bau ro e i s t e r~ Die Denklnaler, 1, p. 737-738, fig. 791, 738, 792, 740, 793, p.
1854, fig. 1949.
5 L u cre t i II s, De rerum natura, 1, v, 1-4:~; J. Car c o pin o, Cesar-l-Iistoire
romaine, II - p. 631-647; D. l\L P i P picI i, Recherches sur le culte imperial, Bucureşti,
passim.
166 r. BERCTU 16

care-l găsise un ţăran la săparea unei gropi. El face nU111aidecît, la locul indicat,
un sondaj în fornlă de pătrat, cu latura de 1,25 In adînc de 0,50 111,
dii peste "arabescurile" mozaicului, dar îşi dă sealna că are nevoie de lnu Iţi
oarneni pentru a întreprinde o săpătură de proporţii l1lai 111ari. 1
La 10 septelubrie 1832 reia cercetarea cu 12 oalneni şi descoperă "În
curtea nemeşului Nalatzi, în castru" cel de al doilea 1110zaic policroln, roman,
lung de 8,15 In şi 'lat de 0,45 m. 2 În curs de cinci zile se îndepărtează l1lo1ozuI,
în care se găsesc ţigle - unele cu ştaInpile - cărălnizi şi urille de tencuială
cu linii roşii: se găsesc telneliile zidurilor, cu o orientare sud-est şi se face o
secţiune, sub Illozaic, precizlndu-se: un stra t obişnuit de bolovani, legat
bine cu mortar, un strat de "chit" roşietic-porfiriu, un strat lnai gros, la
nlargint, de "chit" alb, în care erau înfipte cuhuleţele de Inarnlură ale mozai-
cului; cu n1ultă rnigală 1\1. Ackner ia toate desenele.~
Constatînd luarile distrugeri, cauzate de rădăcinile copacilor, de foc,
de drumul construit şi de blocurile de calcar, autorul spune: "cu toate acestea
pentru u~ iubitor de antichităţi şi acest fragnlent atît de frumos este suficient
pentru a 'înţelege valoarea operei". 4 I)u pă desenele lui Ackner şi scurta lu i
descriere se poate face următoarea prezentare a lnozaicului:
Întreaga bordură, centrul şi partea stîng,i sînt cOl1lplet distruse. Pe un
fond de cuburi de Inarlnură, de culoare albă, eu u111bre catifelate, se pot dis-
tinge: fifJllrile geometrice - dreptunghiuri, pătrate şi rOluburi - compuse din
cinci, şase, şapte sau nouă şiruri de cubuleţe - emblemele, în culoarea cafenie
sau verzuie, unele sinlple, altele cu un chenar decorativ ~lb pe fond negru sau
verzui, rezultat dintr-o îrnpletitură, în fornlă de opt, cu puncte albe în golu-
rile interioare şi exterioare. Acest 1110tiv ornanlenlal străbate 1110zaicul, împăr­
ţindu-l în trei zone: una centra l{t din care Il-a l1lai rălnas decît şase tablouri
întregi în partea dreaptă şi două Cî111pUri aproape identice, în partea dreaptă
superioară şi inferioară.
Se luai pot încă observa, în cen tru, fraglllen te - îndeosebi, cadrul, în
culoare neagră şi chenarul decorativ - din alte şapte tablouri, două dintre
ele - de la Inijloc - avînd un fond interior din cubuleţe albe şi negre; pe
un alt tablou se vede nUlllai capul şi aripile întins_e ale unui al1l0raş.
Spre dreapta, în partea superioară şi inferioară a 1110zaicu lui, sînt două
dreptunghiuri identice, lungi de 4,05 nI şi late de 1,24 n1 5 cu un cadru de
nouă rînduri de cuburi de culoare neagră şi două rînduri de culoare albă şi
un chenar din turnuleţe negre, din 11 cubuleţe" cu bazele În exterior şi din
turnuleţe albe identice, cu bazele în interior, sprijinite pe două şiruri de
tesserae negre: interiorul acestor dreptunghiuri este, din nenorocire, gol, el
avînd, pe fondul alb nU111ai urlnele a patru col ţ,llri, în cu loare neagră, care

1 A e k ner, Reise, p. 269-270.

2 I bici efi, 273-279,283-286, pI. I-IV; Ne i g eba u r. Dacien, p. 45, nI'. 221;
C. Gooss, Chronik, p. 119-120; J. Arneth, Ana!ecten, Taf. XVII-XVIII; Şt.
1Vlo Ido v a il, Foaie, 1853, p. 270; P. I{ ira 1 y, Vipia Trajana, p. 117, fig. 17; C. 1) a i-
c o vie i li, I~'ollilles, 1, p. 227.
3 A (' k ner, Reise, p. 275, p1. 1- III.
4 I b i el e rn, p. 276.
5 Dilnensiuni1e s-au luat după ~\ c k ner, la scara ac: 1:23,8.
17 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 167

indică fie existenta unui tablou distrus, fie locul unde urma să se aseze o
clnblen1ă, de proporţii mai 111ari. 1 In partea stîngă, jos, sînt două rinduri
de figuri geometrice:
a) două pă.trate, cu latura de 0,79 ro dintre care unul are marginea supe-
rioară distrusă şi un dreptunghi lung de 0,79 n1 şi lat de 0,40 m - toate trei,
în exterior, înconjurate de motivul ornaIllental în formă de împletitură, în
continuare, iar în interior, o bordură din acelaşi ornaIllent împletit, pe fond
negru, un chenar din două pătrate albe, cu un cîmp de culori albe şi negre
şi o emblemă de proporţii reduse, compusă dintr-un n10tiv floral - patru
petale - pe un fond alb, flancat de un pătrat negru 2;
b) trei dreptunghiuri - două de 1 xO,40 In şi unul de 0,80xO,40 m -
care închid, în interior, rOlllburi negre, cu chenar alb, punctat, iar în centru,
cele laterale un ornament cruciform, de culoare albă, şi cel de la mijloc luai
111ulte cercuri concentrice, elipsoidale.
In stînga sus, într-un dreptunghi, lung- de 0,83 III şi lat de 0,58 m este
încastrată, pe fond alb, o emblemă de culoare cafenie în formă de semilună,
cu coarnele încovoiate şi prevăzute cu găuri de suspendare, iar la mijloc cu
o protuberanţă trilobată dublu perforată: tabloul reprezintă un scut onorific -
pelta, clipeus - ex-voto 3; drepţunghiul are o bordură formată din motivul
decorativ împletit, în continuare şi un chenar, în partea dreaptă, compus din
cinci romburi albe, pe fond negru, iar în partea superioară, din turnuleţe albe,
alternative, flancate de o linie de culoare neagră (pl. IV).
I-Ja centru, în partea dreaptă, lllozaicui are, pe margine, patru dreptun-
ghiuri - două, la extremităţi, de 0,79 xO,45 m şi două la mijloc, de 0,71 X
0,45 m - iar, în interior, un pătrat, cu latura de 0,79 m. Aceasta este partea
cea lllai importantă din valoroasa descoperire arheologică din 1832, lucru
ce-l remarcă şi A,ckner, cu deosebită însufleţire.4
În prinlul dreptunghi, cu un cadru de şapte şiruri de cuburi de culoare
neagră, din partea superioară este încastrată o emblemă în opus vermiculatum,
de culoare cafenie, pe fond alb, înfăţişînd o ~Victorie înaripată, care ţine în
lnîna dreaptă o coroană de flori de trandafiri, iar în stînga o ramură de palmier;
ea este îmbrăcată într-un chiton, cu falduri bogate de culoare albă luminoasă,
prins pe umărul drept: pe părul buclat poart:ă o cunună de flori; ţine capul
puţin aplecat spre dreapta, profil grec, sprîncene, nas, gură şi bărbie, bine
pronunţate, atitudine interiorizată, sîni pronunţaţi; se sprijină puternic pe

1 DA, III, 2, fig. 5246, 5249, 5245; B 1 a k e, The pavenlents, pI. 12, 4, p. 63 pl. 40,
1, p. 107, 110.
2 DA, III, 2, fig. 5240, 5232; E. Mar e c, Deux mosa'iques, p. 98, fig. 3; B 1 a k e,
The pavements, pl. 14, 2, 36, 3, p. 64-, 81, 105, 115, 120; I cI e fi, Roman mosaics, pI. 12, 1,
17,25,4,26,4,19,2-4,1,25,3,30,1. _
3 DA, 1,2, Clipeus, p. 1248-1260, fig. 1663,1699; 111,2, p. 2100, fig. 5246; D. T s o n t-
e h e v, Bain romain, pI. II; L. N a g y, Pelia diszites a pannoniai koemlekeken, în AR,
42, p. 68-95, fig. 29-33; E. Con dur a ehi, I nlonllmenti, p. 67, fig. 23; Dede Re s-
i a g n o, Il mosaico, pI. 1, fig. 6; B 1 a k e, The pavemenis, pI. 27, 2,33,3,39,1,38,1; 1 d e fi
Roman mosaics, pI. 21,1,22,1,3,32,2,19,2,28,4, 1U, 4, 20, 4, 22, 4, 15 1, pI. 12, 1--4;
L. N a g y, Pelia, fig. 1; C. Dai e o vie i u, Tenlplul mallrilor din 2vlicia, în Sargetia,
11,1941, p. 119, fig. 1; N. G o sta r, Studii epigralicl~, tn .1liateriale II, p: 639, fig. 2.
4 A e k ner, Reise, p. 276. .
168 J. BERCIU 18

piciorul drept, stîngul fiind ridicat pe vîrf, corpul puţin al>]eeat înainte,
gata de a aşeza cununa pe capul învingătorulni 1 (pl. V).
Sub picioarele Victoriei, pe fond alb, două rînduri de cuburi albicioase
puţin mai 111ari.
In dreptunghiul inferior, ]ln luare parte distrus, cu un chenar din şapte
şiruri de cubuleţe verzui, se poate distinge partea dreaptă a unei figuri feuli-
nine, probabil un mimlls sau genius, cu faţa rotundă, capul înlpodobit cu
patru frunze de iederă, în fOr111ă de evantai, o haină verzuie decoltată, fără
In îneci, pe umărul drept aceeaş i frunză de iederă, ca ornament, încinsă strîns
la Iuij loc cu un cordon din dou:ă şiruri de cuburi verzi; în 111îna dreaptă puţin
îndoită ţine o panglică, cu unul din capete înfăşurat pe antebraţ; are sprîncene
arcuite, gura bine Inarcată, cu buze groase, ochii vii, capul puţin înclinat
la 'dreapta, atitudine naivă 2 0

Atît în cele două dreptunghiuri 111ai lllici cu un cadru din şase cubuleţe
verzui, cît şi în pătratul din interior, ernblell1a reprezintă, pe un fond alb,
din cubule"ţe foarte 'Inici, cîte un arl10raş dolofan, în culoare cărăl11izie foarte
deschisă, uneori cu ul11bre, cu păr buclat, aripi despicate în patru părţi, în
atitudine de fugă, ţinînd cu arnîndouă 111îinile un lung cordon din cuburi verzui
şi ne.gricioase, în diferite poziţii sau într-() 11lînă un coşuleţ cu flori - un
calathus sau chiar calatlzisCllf;).3 "
Amoraşul din pătratul interior aleargă spre dreapta, pe un covoraş,
cOlnpus din două rînduri de cuburi mai lllari de culoare închisă, ţinînd cu
111Îna dreaptă ridicată în sus, cu cotul puţin indoit, un capăt al cordonului,
iar în stînga întinsă în lungul piciorului, pînă aproape de genunchi, celălalt
capăt, care flutură în vînt; en1blelna este flancată de un chenar de trei pătrate,
forlnate din cîte 5 -6 -7 şiruri de cubuleţe verzui şi albe şi de ornalnentul
deeorativ Îlupletit, înscrise toate în pătratul dublu cu bordură ,din cuburi
albe şi verzui (pl. "1).
A~n10raşul din dreptunghiul din partea superioară aleargă spre dreapta
pe un covora~ din cuburi albicioase Blai 1l1ari, cu capul întors spre stînga însă;
ţine cu alubele lnîini ridicate un lung cordon îndoit de l1lai llluite ori, cu
capătul din lllîna dreaptă de o culoare rl1ai închisă; de o parte şi de alt-a sînt
două frunze de iederă de culoare verde cu peţiolul aplecat (pl. VI1).
Alnoraşlli din partea de jos, fuge spre stînga; el ţine în lllîna stîngă un
coşuleţ cu flori, iar în dreapta un capăt al cordonului puţin încovoiat, în forInă
de baston; celălalt capăt al cordonului, ieşit dupfl spate, in partea dreaptă,
are două braţe, în farInă de furcă cu două coarl!C 4 (pl. V' 1T) o

1 DA, V. Victoria, p. 830-854, fig. 7454; C a g 11 a t-C h a pot, .Jfanuel, 1, p. 558-

559; 1\1 a x B ~ r n har el t, llandbuch Zllr l\lilnzkunde der romisclten I<aiserzeit, Halle, 1926,
Tafelbdo Taf. 4, 6,7,16,4,5, passiIn; Ro s chel', VI, col. 294-302.
2 D.4, 111,2, 1\linllls, p. 1899-1907; Biagio Pa e c, 1 mosaici, p. 77-84, pl. XIV-
XVI; N e 11 t s c h, Arclzăologische Grablzngen, p. 570- 571, fig. 56- 58.
3 DA, 1,2, Calat/azs, p. 812-814, fig. 999; RE, X~ 2, ]{alatlzzzs, col. 1548-1549.

4 D . .4., 1,2, Cupido, p. 1595-1611, fig. 2156, 2189; G. 1\1 e a li t i s, Ll?S chefs d'oeuvres,
p. 80-108, fig. 8, 18, 25, 32, 33; A.o B a II 111 e i s t e r, J)ie l)enkmăler, 1, p. 495-504;
Biagio Pac e, 1 lnosaici, fig. 35; E. IVI are c, DellX 111o,<;al"qlles, p. 9H, 102-108, fig. 4.
19 MOZAICURILE ROMANE: DIN APULU\f 169

Ackner presupune că în centrul acestui mozaic ar fi fost "un tablou Înfă­

ţişînd pe ~eiţa Venus sau pe cele trei graţii", iar clădirea ar fi pu tu t aparţine
unei iInpunătoare şi "elegante băi publice sau particulare".l
El crede că lnozaicul "datează încă din timpul lui Traian, lucru ce se poate
deduce după coroana biruinţei şi ran1ura de palmier a păcii, pe care le poartă
geniul epocii sale. 2
Kirâly F)âl se ocupă nUlllai de figura mai illlportantă din acest TIlozaic
mutilat: "Victoria este o parte complimentară a unui tablou ll1ai lnare si ea
est~ cuprinsă în medalionul din partea dreaptă. În ce priveşte colorit-ul, întrece
mult pe cele precedente. Culorile blînde, cafenii se arlnonizează lninunat cu
albul clar obscur al fondului.
Victoria se aseamănă leit cu zeiţa de pe columna lui 1~raian. Putem pre-
supune că în acest mozaic au fost imortalizate războaiele victorioase ale
marelui împ:irat". 3
După cercetările lui Ackner mozaicul a fost acoperit cu pălnînt. L'ocul,
unde a fost descoperit, nu se mai poate preciza cu certitudine. 4
Datele lui Ackner' asupra săpăturilor, desenele lui, făcute cu destulă
grijă şi ll1inuţiozitate, sînt suficiente pentru a putea trage unele concluzii.
Dacă prhnele două lnozaicuri - lmplorarea lui Priam, şi judecata lui
J)aris - prin tehnica lor, cu donlinarea elllbiemei, care se întinde pe o supra-
faţă mult Inai nlare decît chenarul ei, fac parte din epoca Antoninilor, cel de
al treilea 1110zaic de la Sarmizegetusa, descoperit în 1832, poate fi încadrat
la începutul secolului III, cînd cele două genuri - opus tessellaium şi opus
vcrmiculaluITl - se contopesc aproape, emblema centrală fra~nlentîndu-se
într-o serie de "uledalioane" geonletrice, risipite pe toată suprafaţa pardo-
selii. 5
"Astfel pictura în 1110zaic - spune ]::>. Gauckler - ia, pe nesimţite, un
aspect de "tablă de şah" de marmură, ale cărei căsuţe închid fiecare cîte o
figură. Cadrul geometric pătrunde şi fragJrllentează tablou 1 central. Pe măsură
ce liniile se Inultiplică şi se' răspîndesc, motivele, pe care el le izolează, se
micşorează şi se siInplifică." ()
Asupra tabloului central, care ar fi putut da cheia telnei generale este
greu să ne puteTIl pronunţa, lllai ales c,ă lnicile eInbleme - Victoria, amo-
raşii, geniul şi scutul - pot figura, de multe ori în pictură, sculptură sau
1110zaic, cu subiecte diferite. 7
'-roate elel1lcntele secundare însă, păstrate în lllozaicui nostru au în general
o selnnificatie identică: consacrarea unei biruinţe, a unui evenimen.t deosebit
de important.

1 A c k ner Reise, p. ,276.

2 I b i d e ro', p. 283. .
3 P. I{ i r' a 1 y, Vipia Trajana, p. 17, fig. 17.
4 Ne i g eba il r, Dacien, p. 45, nr. 221; C. Dai c o vie i il, FOllilles, 1,. p. 227,
nota 2; 1 d e rn, Sarmizegetusa, pl. 1.
fi DA, III, 2, p. 2108-2112, fig. 5246, 5248, 5249, 5252; C a g n a t-C h a pot,
Manuel, II, p. 42-43, fig. 387, 408; R. N a 11 f i an n, .Afosaik, fig. 3, 4; ~1 e a u t i s,
Les che{s d'oeuvres, fig. 64.
6 DA, III, 2, p. 2112.
7 C a g n a t-C h a pot, i11anuel, II, p. 61-66; DA, III, 2, p. 2119, nota 8; G.
Mea u t i s, Les c/ze{s d'oeuvres, p. 107-115, fig. 8, 16,32.
170 r. BERCIU 20

~1oştenind atributele perlnanente ale zeiţei eline Nike, protectoare a

individului, cetăţii şi învingătorilor la jocuri şi concursuri de lTI.uzică, teatru
şi poezie, Victoria rOluană, după ce asirnilează tradiţiile etrusce, sabine şi
latine, devine sub ilnperiu, divinitatea tutelar[l a îlnpăratului, ocrotitoarea
le~iunilor, strîns asociată cultului R0l11ei şi al casei donlnitoare: Victoria
l\llgusti, Custos inlperii Virgo, Victoria perpetua, Dea Romana.!
Nenumăratele nl0nuIllente sculpturale şi nUlnislnatice mărturisesc rolul
efectiv pe care Victoria îl avea în acrenl0niile imperiale şi în viaţa religioasă
a Romei. Fortuna şi Victoria erau eele două divinităţi, care prin caracterul
lor, asigurau, în afară biruinţele, iar în interior, persoana împăratului, care
devenea, astfel Pius, Felix, Invietus. 2 Pe toată întinderea imperiului se
găseau temple, altare şi statui consacrate \Tictoriei; ele predominau mai cu
seamă, în provinciile de la frontiere. Arcurile de triumf şi luonedele păstrează
urmele adînci ale acestui cult. Astfel, pe piedestalul columnei lui Traian,
două victorii, cu aripile desfăcute, susţin placa pe care este dedicaţia, iar
pe lnonedele din Dacia cu insignele legiunilor V Macedonia şi X.III Genlina,
figurează zeiţa Victoria, ca patroană a marilor unităţi Inilitare. 3 :Ea nu
lipseşte nici de pe cuirasele statuilor irnperiale, nici din frescele de la POlnpei
şi nici de pe ll10zaicllrile rOlnane, fiind însoţită, cîte o dată, de trupa alUO-
raşilor. 4

Prezenţa alnora5ilor pe lllozaicul de la Sarmizegetusa nu p[lre să facă o

notă discordantă cu celelalte elemente, luai cu sealnă după ce elenislllul a
dat un luare impu ls olllniprezenţei lui Cupido. 5
[Jarvi Amores - cum îi numeşte Propertius (II, 14) sînt prezenţi aproape
în toate operele de artă:
"Sînt puţine subiecte - spune M. Collignon - tratate de arta antică,
în care zeul iubirii să nu poată găsi locul său potrivit", iar G. Boissier face
urlllătoarea observaţie: "Alll0raşii sînt Inai numeroşi în frescele de la POlllpei,
decît pe pînzele lui Wateau, BOllcher sau a altor artişti din secolul
al XVIII-lea". 6
Zeul iubirii nu lipse5te nici pe lnozaicurile policrolne rom~)ne', mai cu
sealnă în emblenle. 7
Amoraşii de pe 1110zaicul de la Sarnlizegetusa au trei atribute, care pot
da un sens mai pregnant subiectului: coşuleţul cu flori - calathiscl1s - ban-
deleta - lemisclls, laenia, vitta sacra -. precum şi frunza de iederă.
Pe lîngă întrebuinţarea coşuleţului la păstrarea ghen1ului de lînă toarsă
de tînăra femeie, care-l putea primi şi ca un dar de nuntă, arta clasică lnai
cunoaşte şi alte atribuţii ale coşuleţtIlui. Astfel îl găsilll, alături de Proserpina,

1 DA, V, p. 830-854; III, 2, p. 2119, nota 8.

2 DA, V, p. 840, notele 1-6; M. B e r n har d t, Handbzzch, Taf. 70, 9-13, 71,
1 - 11, 72, 1- 16.
3 DA., 1,2, Columna, p. 1351, fig. 1788; V, p. 841, nota 6, p. 852, notele 1-19.
4 DA, V, p. 852, nota 17, fig. 7470; 111,2, fig. 4539, 5250.
5 G. 1\1 e ~ li t i s, Les ehe/s d'oezzvres, p. 81, fig. 8, p. 107, fig. 16.
6 DA, 1, 2, Cllpido, p. 1608.

'; C a g n a t-C h a pot, J.llanuel, II, p. 65-6C); Di1, III, 2, p. 2101, nota 7, fig.
5239,5250; B 1 a k e, Roman mosaies, p. 77, 113, 141.
21 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 171

Europa, :\1inerva, Fortuna, Ceres, I-Iecate, la 111isterele din Eleusis, în formă

de capiteluri şi în coafuta vestalelor zeiţelor Arteulis, Afrodita şi Ceres. 1
Sînt nUlneroase 1110numentele, atît în arta greacă, cît şi în cea roulană,
privitoare la folosirea handeletei de ulînă, în farInă de panglică îngustă, de
culoare albă sau purpurie, la sacrificii, la 1ncoronarea învingătorilor, în viaţa
civilă, ca recoolpensă pentru servicii aduse concetăţenilor, în suplicaţiuni,
în 111istere, în jocurile arvalilor, în consacrarea tenlplelor, edificiilor, în jurul
rx voturilor, ca insignă sacerdotală sau ca eşarfă a aniulalelor de sacrificiu.
Bandeleta, sub forIna ei de lemniscus de taenia sau lJitta sacra este:
"enlblenla unei victorii, unei consacrări, unei reale superiorităţi, un SiUlbol
al victoriei şi al consacrării.2
Iedera, ca şi laurul, este o plantă cu frunza în perlnanenţă verd·.e, simbol al
imortalităţii.3
Atributele personaj ului fenlinin - genius sau mimus "- au aceeaşi selnni-
ficaţie: handeleta înfăşurată pe mîna dreaptă şi frunzele de iederă, în formă
de evantai, pe cap şi pe Ulll{lr. Scutul în formă de seulilună, nu poate fi inter-.
pretat altfel, decît ca un ex-voto.
În concluzie, deci, puteul spune: mozaicul fragmentar de la Sarmizegetusa,
descoperit în anul 1832, este de la începutul secolului III şi el reprezenta, într-o
clădire publică sau vila unui înalt funcţionar imperial, -o scenă de consacrare
a unei mari victorii militare sau apoteoza unui împărat sau împărătese. 4
Ca şi cele două lnozaicuri, descoperite în 1823 şi acesta poate fi
consi-
derat, ca o Inaterializare în arta decorativă, ajunsă în acel UlOlnent la o 111are
perfecţiune tehnică, a aceluiaşi cult al ÎInpăratului şi al Roulei.

Apulum (pl. VIII, 1-3, - XII)

Au fost descoperite şi la Apululll, capitala 11lilitară, politică şi admi-
nistrativă a Daciei, cinci IIlozaicuri policrollle - toate îll co lonia Aurelia
Apulensis 5 (fig. 1).
În a~l 1767 a fost descoperit "la Karlsburg, în castrul oraşului, o tablă
pătrată şi un taur în lllozaic, din cubuleţe albe şi negre de gips". G Locul
descoperirii "în castru", cunl spune Hohenhausen în 1775, este problematic,
lucru ce se poate deduce atît din cele cîteva rînduri vagi, pe care le scrie despre
Alba Iulia, cît şi din precizările ulterioare. 7 Neigebaur, Hene şi Cserni
notează, fără. nici un comentariu, că HJozaicul despre care vorbeşte Hohen-

1 DA, 1, 2, Calathus, p. 812-814, fig. 998-1005.

2 DA, III, 2, Lemnisclls, p. 1099-1100, :fig. 4436; Bau In e i s t e r, Die Denk·

In iiler, III, p. 2072, fig. 2293; DA, V, Taenia, p. 19-20, VUta, p. B49-957 fig. 7551.
3 M. Leg l a y, JUllon, p. 38, nota 10, p. 50-51, notele 5·4-57.
4 DA, J, Apotheos;s, p. 323-327, fig. 385--395; 1,2, Consecratio, 1448-1451; 11,1,
Dedicatio, p. 41-45.
fi Vezi: G r. F lor e seu şi I. I. R li S S li, în Apulum, IIT, p. 162-169, 145-159;
C. 1) a i c o vie i u, Aşezarea autohtonă de la Apulum, în serv, 1, p. 225-228.
6 Von 1-1 o hen h a li S e 11, Die AltertJlumer Daciens in derll lzelltigen Siebenbiirgen.
AliS den Zeiten als dieses schone Land die Romer regierlen, 'Viena, 1775, p. 146, 148.

'i I bicI e nl, p. 33...

o JloeZOo
1 b t

Jlip'. 1
23 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 173

hausen, a fost descoperit "între Alba Iulia şi Partoş",l "la Partoş, în apro-
pierea i\lbei 1ulii 2", "în apropierea c0111unei Partoş". 3
,,'Tabla", desenată şi descrisă SllInar, făra nicio dinlensiune, de lIohen-
hausen, este fOrlllată din lnotive geo111etrice: pătrate, triunghiuri, senlicercuri,
înlpletituri în forlllă de 8, lnici ondulaţii, eli pse şi cîteva .lllodeste înflorituri.
Chenartil este cOlnpus din patru pătrate: prilnul ~i al patrulea djn zaruri albe
şi negre, iar al doilea şi al treilea din cubuleţe albe. "v:ulblerIla" cuprinde
în partea stîngă ~i în partea superioară un lnotiv decorativ identic, de forlnă
ovoidală în continuare, realizat d in două. j ulnătă-ţi, îh general de cîte trei
senlicercuri din cubuleţe albe, flancate la exterior de un selnicerc din tessere
albe şi negre. Cele două jU111ătăţi se închid la unul din capete şi lasă loc Uber
la extrelnitatea opusă, de pătrundere a unei sau a dou:{ săgeţi negre, pre-
sărate cu înflorituri de puncte, linioare şi lnici triunghiuri albe; locurile
libere, rezultate din repetarea 1110tivului sint lJlnplute cu cuburi albe, grupate
în linii ondulate şi triunghiuri. În partea dreaptă, jos, este un pătrat cu aspect
de nlică "elubleIllă", rezultat din două laturi identice cu acelea ale cadrului
l11are şi din seglllentele chenarului ll1ozaicului. El închide, la stînga şi în
partea superioară un ornament în fornlă de 8, cOlnpus dintr-o cOlllbinaţie de
cubuleţe albe şi negre, la nlijloc cu o lini,,"' albă elipsoidaHl, iar în colţul drept
un decor forinat din şapte triunghiuri înscrise în p'atru arcuri de cerc şi cîteva
linii negre pe fond alb (pl. VIII, 1).
,,1~aurul" este realiza t din cubuleţe alternati ve negre şi albe, luai clare
pe frunte, gît, şira spinării, spată, coapsă şi picioare; în regiunea spatelui
şi sub pîntec cubuleţele albe sînt 11larcate prin linii; coada stufoasă la vîrf
este înlpletit:l din cubuleţe albe şi negre, ochii sînt reprezentaţi prin două
cerculeţe albe, iar urechile ascuţite, coarnele îndoite Înăuntru şi rotunjite
l~ vîrf, precuIll şi "copitele" din cuburi foarte rllici negricioase, cu liniLalbe;
"taurul" este "închingat" cu o bandeletă -- dorsale 4 - dintr-un şir de cubuleţe
albe şi negre; el stă pe un postalnent dreptunghiular, de culoare închisă cu
dungi albe, ţine capul sus, cu privirea spre spectator, piciorul drept de dinainte
ridicat şi îndoit de la genunchi, puternic sprijinit pe piciorul stîng şi pe picioa-
rele de dinapoi, atitudine apropiată de aceea a unui cal de rasă 5 (pl. VIII, 2),
Este greu să puteul trage o concluzie valabilă, din puţinele eleruente pe
care le avenl, cu prtvire la acest n1ozaic, destul de ruodest ca realizare tehnică.
"Covorul", in opus tessellatum, din zaruri albe şi negre, putea fi folosit ca par-
doseală, în orice fel de camere, iar "taurul" stilizat, aşa izolat cunl se prezintă,
nu poate să spună 111are lucru, deşi s-ar putea deduce că el ar fi putut să facă
parte dintr-un complex, în care ar fi fost reprezentată o scenă a unui sacri-
ficiu sau purificare. 6

1 N e i g eba li f, Daciens, p. 165, nr. 340.

2 F. X. H e 11 e, Beylrage, p. 174-175.
3 A. C ser n i, Als6/eher vannegye, Aiud, 1901, p. 286; C. G o o s s, Chrunik,
p. 81;:LVI. J. A c kIle r, l>ie Coloni.en, p. 76.
4 D . A , Il, 1, Dorsale, p. 387, fig. 2551.
5 Di1, 111,2, fig. 4656; B 1 a k e, l~oman lnosaics, pl. 30, 3, p. 166-167, pl. 38, 3-4,
p. 159-160; Fasti Archaeologici, IX, p. 390, fig. 136.
6 DA, IV, 2, Sacriticium, p. 975, fig. 600 10-6008; III, 2, Luslratio, p. 1428-1429
fig. 4692.
174 1. BERCIU 24
-4

, În anul 1782 "între Alba Iulia şi Partoş" s-a descoperit al doilea fraglnent
de Inozaic policroln, care a fost desenat din însărcinarea episcopului Batthyani
şi apoi publicat foarte SUIllar de FI'. X. Hene,l lucru ce-l remarcă
şi Neigebaur. 2 I)c la acesta aflănl că este vorba de o "lninunată şi splendidă
operă de ar tă" - -"das merkwiirdi gs le und ZlJ gleich das herrlichs te ]\;1 eis ters liick"
- COIllpusă din cubuleţe albe, negre şi roşietice, forBlînd figuri de aninlale,
oalneni şi diferite ornaluentaţii, descoperită înLr-o clădire aproxilnativ de
8-10 In lunginle şi ceva 111ai puţin în IăţiIue, care ar fi putut fi un tenlplu,
luausoleu sau un pretoriu. 3
A. Cserni face o descriere Ulai alnănunţită a acestui Blozaic descoperit ,;pe un
ogor între Partoş şi Alba Iulia", dar fără a aduce elelnente noi în lălnurirea lui. 4
l~iind reduşi nlllllai la desenul 111ult ttlicşorat şi r~dat nnnlai în alb şi
negru al lui Hene, reproducerea lui Cserni fiind şi luai neclară, cu greu am putea
trage concluzii definitive, lnai ales că este vorba de un fragment de nlozaic
şi acela grav distrus tocmai în partea centrală, care ar fi putut da o rază de
IUl1lină asupra selllnificaţiei acestei "splendide opere de artă".
Chenarul principal lipseşte, precunl şi cea luai 111are parte din registru 1
superior şi inferior; una din figuri le centrale este aproape cOInplet distrusă,
la fel cu partea stîngă superioară; figurile rălnase aproxiulativ intacte sînt
aşa de şterse, încît deahia se pot distinge.
Pe fondul "şah" -- negru roşietic - al mozaicului, în1p~rţit într-un cînlp cen-
tral şi două "registre", sînt încastrate, în dreptunghiuri şi pătrate, de diferite Illă­
rimi, emblen1e-tablouri, multe ornalnente geometrice şi cîteva lnotive florale. 5
1n registrul superior, 111ărginit de o bordură din trei şiruri de tessere
albe, pe un fond "şah", pe o bandă de trei şiruri de cubuleţe albe, puţin J1lai
lnari, într-un dreptunghi, este încadrat un tablou care reprezintă un taur
stilizat., din zaruri albe. 6
tn centrul registrului inferior, într-un dreptunghi cu o bordură din cuburi
albe, flancate în interior de un lnotiv denticular, se Blai poate distinge partea
de sus a unui călăreţ, Înarlnat cu o suliţă; capul calului este de o uÎInitoarc
perfecţiune: cap Iuic, urechi ciulite, ochi vii, atitudine de aşteptare atenlă,

1 F. X. Hen c, lleylrage, p. 175 -201, pI. 8, fig. 16; N e i g eba u r, Daciens,

1

p. 165, 111'. 341; C. G o o s s, Chronik, p . 84; A. C S C L' 11 i, Alsa/eher varmegye, p. 286-

287, fig. 8.
2 N e i g eba U 1", Daciens, p. 165.
3 F. X. 11 e 11 e, /Jey/rage, p. 175, 189-197.
4: .A.. C s c r 11 i, Alsaţeher varn1egye, p. 287.
5 DA, ,III, 2, fig. 5246,5248,5249,5252; E. IVI are e, Deu.r lllOsai'ques, l'ig. 3; B 1 a k c.
The pavements, pl. 35, 4, p. 112: F o s s obI' OIle, pI. 10, 3. 42. p. 105: Aquileia, pl. 24, p.
117, pl. 34, 2, 42, 3, 4G, 6, p. 90, 106, 118: POlupei, pl. 36,3,41,1-4, p. 105, 115 120.
113-115: Bre s,c i Il 0, pI. 41, 3, p. 118: Ancona; I de nl, Roman mosaics, p. 186-195,
pl. 12, 1-4, 15, 3-4, p. 88: Tivoli, pI. 1;), 1-2, p. 90: Ostia, pI. 21, 1, p. lOG: Aquileia,
pI. 18, 1-2,4, p. 100-101: Bologna, pI. 20,4, p. 102,191: Este, pl. 21, 1, p. 127: Brescia,
pI. 30, 1, p. 128: Cremona; L. N a g y, L~irke, fig. 1; H. Sic heI' In a 11 11, Archiiologisc/ze
Funde, fig. 117-118, p. 447- începutul sec. III; B. N e u t s c h, Arclzăeologische Gra-
bungen, p. 482, fig. 9 - începutul sec. III, p. 566, fig. 52, fig. 52, p. 586; fig. 68-69, p. 616,
618, fig. 81 - secolul Il I.
6 C a g n a t-C h a Il o t, _llJanuel, 11, p. 5-1, fig. 383; Biagio Pac e, 1 nlosllici, p.
59, pI. VIII, fig. 11, 1~); 1\1 e a u t i s, Les che/s d'ocllvres, p. 196, fig. 61; A. S P r i 11 ger,
Handbllch, 1, p. 120, fig. 253, a, b,; A. M a u, Pompeji, p. 301, fig. 105, 110, 114; DA, II,
1, Dolichenus, p. 330, fig. 2489; III, 2, JTlithra, fig. 5086, 5092-5093.
25 MOZAICUHILE H01\lANE DIN APULUM 175

căpăstru, frîu, harnaşanlent decorativ în jurul gîtului. Cavalerul poartă cască,

prinsă sub bărbie şi ţine cu 111îna dreaptă suliţa.!
Chnpul central este despărţit de registrul superior de o largă bordură
din nouă şiruri de tessere negre, cu un ornalnent Îlupleti t în Lrei; interiorul
chnpului este 'segInentat în dreptunghiuri identice, aşezate trunsversal şi
longitudinal, în care sînt înscrise, pe fondul "şah", rOlllburi, din cubuleţe alb~:l:,
în pătrate 11liei, cu fond "şah'~ sau o floare eu patru petale şi cinci puncte albe,
precum şi din pătrate luai lllari, pe al căror fond din zaruri negre şi roşietice
sînt reprezentate laturile albe ale unui pătrat înscris pe diagonalele pătratului
lnare, un bust greu de definit, un pătrat din tessere albe, o pasăre, care pare
a fi .0 gîscă, un 1110tiv floral cu patru petale, o serpentină in forlllă de S culcat,
zale îlllpletite. l~ongitlldinal sînt 11 rînd uri, iar traversal şase, cu o succe-
siune perfectă: un dreptunghi, în lung urmat de un pătrat, cu acelaşi ornarrlent
- şah sau floare - un patrat cu 1110tive deosebite - geolnetrice, florale sau
figură - urnlat de un dreptunghi, în lat, cu un rOlllb înscris. 2
Pe acest "covor" bogat ornanlenlat sînt încastrate două embleme: un bLlslfe-
minin, din tessere albe, cu plete bogate pe urneri, sprîneene arcuite, ochi vii, faţa
expresivă, pe u111ărul stîng o furcă; un al doilea bust din care se păstrează nu-
ln~i partea inferioară, din tessere foarte fine, în cea lllai lnare parte distrus (p/. IX).
Dacă din punct de vedere tehnic se poate preciza că fărîllliţarea enlhlenlei
principale într-o serie de tablouri, care acoperă aproapE' întreaga suprafaţă
a mozaicului, seglnentat în unităţi geolnetrice, preculll şi prezenţa 1l10tivelor
florale, sînt indicii suficiente pentru încadrarea lucrării la sfîrşitul secolului
al II-lea şi începutul secolului al III-lea 3" nu se poate spune, cu elenlentelc
.reduse de care dispunenl, aproape ninlic despre selnnificaţia a,cestei lucrări,
executată cu grijă şi cu mult simţ artistic.
Reprezentarea taurului, cavalerului, pahnipedei şi a bustului fenlÎnin
ar putea indica prezenţa acestui 1110zaic Într-o casă particulară. "Proprietarul
se interesează. - spune P. -Gauckler nlllnai de acele tab louri, care-l privesc
de aproape. l~l ţine să fie reprezentat direct, el personal, prietenii, sclavii,
caii, cîinii, turlnele şi ferma sa. Artistul să dea viaţă episoadelor celor luai
plăcute din viaţa sa zilnică: hanchete, vînătoare, pescuit, pliInbări cu barca,
idile. Pe pragul diferitelor canlere apar diverse apotropaia, anilnale sau atri-
bute Silllboliee, care îndepărtează spiritul rău." 4
rraurul putea fi, în anulnite cazuri, un fetiş - apolropaion, - CHIn poaLe
fi găsit pe scuturile soldaţilor 5, iar gisca, pasărea JUllonei putea fi 'consi-
derată "ca inlaginea feIneii harnice, stăpîna casei, Îlnaginea atît de scul1lpă
tuturor mamelor vrednice".6 Bustul felnenin, în acest caz, ar fi putut fi

1 DA, II, 1, Equilatio, Eqllilatlls, fig. 2717, 2722, 2726, 2737, 2739, 27-11, fig. 2750,
2751; G. IVI c a u t i s, Les clzels d'oellvres, p. 102, fig. 15.
2 B la k e, Tlzepavements", pI. 10,3,15,2,33,2,34,1, p. 73, 107, 115,119,111: Aqllileia,
Pompei, Roma; 1 d e m, Roman mosaics, p. 186-195, pI. 18, 1, 2, 4, p. 100.
3 DA, III, p. 2110-2115; C a g n a t-C h a pot, J.llanllel, II, p. 43-45; L. N a g y,
Dirke, p. 499, fig. 1.
4 DA, 111.,2, p. 2115-2116, notele 11-1-1 şi 1-5.
5 A.Baurneister, Vie Denkmiiler, 111, p. 2072, fig. 2293; IL Naunulnn, . .' lasaik,
p. 46, fig. 12.
6 DA, 1,1, JJestiae, p. 702, fig. 84G; B 1 a k e, Tlze pavements, pl. 38, 2, p. 116; Idem
Roman mosaics, p. 160,175, p1. 22, 2, p. 106, pl. 4.2,1, p. 202, pl. 45, 4, p. 180.
176 L BERCIU 26

acela al soţiei cavalerului, posibil un fost cOlnandant al unităţilor de cavalerie

- equiles singulares - din garda guvernatorului.!
Hene ren1arcă cu dreptate - că materialul folosit - Inarlllură, por-
'_v

firă, 'serpentin, helioLrop, jaspis -- se găsea "in Îlnediata apropiere a Albei

Iulii, la Galda de jos, Zlatna, Valea Vinţii, Şibot, Piatra J{oşie, l\1untele
I)laiul Dracului, Sănduleşti şi 'Turda". 2 El adnIiră şi răbdarea infinită a
artistului, care lucra un tablou în Inozaic, după Il1odelel<: Inarilor Juaeştrii.0
În anul 1863, Adalbert Cserni a văzut şi a desenat el însuşi "un IlI0zaic
lu~at din cubuleţe de lllarUlură ele culoare albastră-negricioasă, gălbuie şi
albă", descoperit întîrnplător "lîngă drlullul de ţară, care duce la Partoş".
Desenul acestui lllozaic s-a pierdut printre înSell1nările lui Cserni. 4 Este
probabil că el să fi fost descoperit în timpul construirii liniei ferate - 1861
-1867 - cînd pe lîngă lunlte luateriale s-a găsit şi un irllportant tezaur de
700 de denari, de la Nero pînă la Con1modus. 5
Adam von Varady de KenH:~nd comunică, în 1867, descoperirea la Înce-
putul lunii septelubric 1864 "între AIba 1ulia şi Partoş, numai la cîţiva stînjeni
de calea ferată", la o adîncilne de 0,50 a unor fragIllente de luozaicuri poli-
Cr0111e, înglobînd o suprafaţă de aproxiulativ 9,60 lUp. PrÎITLul fragment,
·descoperit într-o caIneră a unei clădiri romane, este format din tessere albe,
roşii şi albastre înschise. Dup'ă schiţa desenului se poate constata că el era
format din cOlnbinaţia a patru figuri geometrice - pătrate, dreptunghiuri,
exagoane, octogoane - şi folosirea a două motive florale - o hnpletitură
în două, cu puncte interioare, drept chenar şi un trifoi cu patru foi, în centru.
Bordura este cOlnlHlsă din două şiruri de zaruri albe mari, urmate de cîte un
şir de cubulete. Pătratul central, pe al cărui fond, în mij loc, este reprezentat
trifoiul, are în jurul său patru exagoanc, în care sînt înscrise două dreptun-
ghiuri. Exagoanele sîn t înscrise, la rîndul lor, într-un octogon (pl. VIII, 3).
Al doilea fragInent de lll0zaic, găsit în canIera vecină, are fornla unui
paralelogram şi "înfăţişează într-un cadru, un vas din cuburi de culoare roşie,
un trapezoid şi lnici rozete".
între ziduri au lnai apărut şi alte urlue de luozaicuri, "dar erau aşa de
distruse de căutătorii de comori, îneît era cu neputinţă să se ia vre-un desen".
1'ot acolo s-au găsit bucăţi de tencuială cu figuri, linii, urme de frunze, de
culoare galbenă şi neagră închisă. '\1 arady crede că aceste Iuozaicuri llI0deste
aparţineau unei vile sau era "o reşedinţă de vară a unui luare bogătaş rOlnan". G

1 C. Dai c o v ici u, La Transylvanie, p. 104-114.

2 H e 11 e, Beytriige, p. 198-199; E. IVI are c, Deux mosafques, p. H5.
3 H e 11 e, Beytriige, p. 201, yachtu]l tiranului I-lieron II din Siracuza, la care lucrează
300 oameni, tilnp de un an; Biagio Pace, 1 mosaici, p. 108, nota 11 - cele 42 de mozaicuri,
pe o suprafaţă de 3500 nIp, cu circa 30 000 tessere, ar fi fost lucrate de o echipă de trei oameni,
timp de cinci secole 1
4 A. C ser Il i, Als6/eher varmegye, p. 286.
5 F i 11 a 1 y, Szdzadok, 1 (1867), p. 200-203.
6 Adaln von Var a d y cI e I{"e m e n d, Ube: dle in Siebenbiirgen inl Unler Albens,er
Comilale aufgefundenen J1fosaikbiiden, in l1Jltt. d.k.k. Central corn. zur ErforscJulng llnd Erhal-
lung d. Baudenkmale, XII, Viena, 1867, p. XX, 1. fig.; B 1 a k e, Roman mosaics, pl. 25, 4,
p. 119-120, 180-181, pl. 26, 4, p. 124, 181; Fasti Archaeologici, X, p. 341- 345, fig. 109,
112, 113; T. 1 v a 11 o v, Vne mosai'que, fig. 8.
 PLANŞA IX

.4pllltun. Eques singularis.

(Fr. Xav. Hene, Beytrăge, 'far. 9, fig. 16).
 ·xx 'd 'PII;)lIl:J'1 ;)P .\pc.lg}\ UDA LlICpV 'f.' .1 m II

:IJO Z ;)P jl.l\'!LU '81-1 'm 1 "fi 'UJ S1W llll,1Ij O fl 'z !s
'lI1711lldV

, I!!
> iiăI \ii
, L_
F'bl({]
J"!t9=
li:) '-L..
o::
1.
- ...
;!!!!
'

L..' II 'II 'II

II .1 I \ ., IT -=
r.::LJJY ~ '-il II
VJrTlf-lIllli. JILJI\ 1.1
"
f II ~ 111 fl/-" III III '"
27 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 177

În cele 17 cicluri de săptlturi ale lui Cserni, executate începînd cu anul

1888 pe teritoriul lnunicipiului (sub cetate)" în care l hnp s-au descoperit ther-
luele r0111ane de la ApululU, preCUJ11 şi în cercetările din colonie (Partoş), Între
anii 1911--1913, cînd s-a deterlninat un lllare edificiu, lung de 55 111 şi lat de
14 In, s-au găsit peste tot 1~~_,~tencuiaIăvopsită ~i de pardoseală în IIlOZ'!.!.C,
lll}l~ la; J!JBf'l r jle de la te.J:.W.e:
"În luna rnartie 1889, Jlluncitorii au dat de o pardoseală de lllozaic foarle
interesantă, pe care alU eurăţiL-o şi arn expus-o vizitflrii publicului. Padi-
lllentui încăperii octogonale e~te acoperit cu un Illozaic cOlnpus din două feluri
de cărălnizi octogonale, regulate de culoare roşie şi pătrate de culoare neagră
(fig. 2) . .i4 proape în fiecare carlleră aOl g[Jlsit o luare cantitate de tencuială

vopsib1. în. culori fruilloase, rllarrllorate, stropite, hnpodobite cu linii sau

desene, din'tre care lnenţionez: o bucată de tencll ială oe 4 x:3 CIll, pe care era
zugrăvit un fruillos cap cu văI alb, pe un fond verde - albăstrui, pe o altă
bucată de 3,5 ~< 2,8 C111 era un alt cap de culoare brună, cu văI roşu, pe un fond
albastru cenuşiu.1 Alluarele llluzeului, pubLicate de Cserni, sînt pline de
astfel de observat:ii: "pardoseală de Illarnlură, podea de cărănlizi plate, lllozaic
din cărămizi nlărunte, bucăţi de tencuială frurnos vopsită, tencuială fină
trandafirie, opt feluri de cărămizi vopsite în alb, roşcat, verde şi galben,
lespezi de. nlarnlură, de forInă pătrată etc."2
Deşi Cserni şi-a dat 9steneala să conselnneze toale observaţiile, el il-a
reuşit să dea date Ulai precise cu privire la lnozaicurile d~ la terInele din
ApuluIl1. Varietatea mozaicurilor seIllnalate, în opus seciile şi bogăţia urnlelor
de tencuială şi fresce, ne îndreptăţesc să presupunelll că şi la ternlele dill
Apulurn, ca şi la Histria, a existat un început de lllozaic policrolll rOlllaIl.

1 A. C ser 11 i, Aplllllmi maradvG.nyok, iIt Als6telzervarmegyei tori., reg. es termes-

zelludolnânyi tars., 1891, p. 26-43, pl. 1; 1 de In, ltpllllllni maraduânyok, in ziarul ]<oznlu-
uelodes, XII, 1889, 10, p. 73-75, 11, p. 83-8-1, 12, p. 90-91.
2 A. C ser ~ i, in anuarele muzeului: 1", p. 6, 17-19, 37, V, 14-29, V, p. 12,
16,30, VI, 48,50, VII, p. 44, 57, 85, VIII, p. 64, dup~l planul termelor, in camerele: III-VI,
X, XV, X\TI, XXVI, XXIX, XXX, XXXIX, LV; 1 de m, Als6feher varmegye, p. 291-292 ..
178 1. BEHClU 28

t n toalnna anului 1950, la 15 octombrie, a fost descoperit un foarte irnpor-

tant lnozaic policrom r01l1an, în suburbia Partoş, pe teritoriul Coloniei Apu-
lensis (fig. 1), unde fuseseră găsite şi celelalte lnozaicuri din anii 1767, 17a2,
1863 şi 1864. Cu tot zelul depus ş.i cu tot sprijinul acordat, din cauza lipsei.
unui specialist, capabil să ia la faţa locului, din priIllul n10111ent, Inăsuri de
conservare şi de observaţ~,e, acest 1110zaic n-a putut fi salvat decît parţial.
La 22 noembrie "constatîndu-se inlportanţa deosebită a -acestui llloiaic a
'fost invitat să-şi dea aprecierea şi concursul necesar prof. Ion Berciu din Alba
Iulia, ca arheolog" 1. Avînd însărcinarea Institutului de istorie din Cluj,
preCUl11 şi sprijinul, din acel mornent, al directorului 111uzeului, am depus
toate eforturile, ajutat şi de profesorii Enea Zefleanu şi Anton Lazăr, tinlp
de o lună pentru a face toate observaţiile ştiinţifice şi a lua toate planurile
şi desenele necesare ... "a trebuit să se aştepte pînă în ultima zi -- 17 decelllbrie
1950 - cînd a fost terlllinat cel din urmă desen" 2.
~ Ne vom mulţluni să ne folosi]]l în descrierea acestui 1110zaic, deci, nUIllai
de datele '-luate între 22 noembrie şi 17 decembrie 1950, de referatul llluzeului
din 4 ianuarie 1951 şi de planurile şi fotografiile depuse, la acea dată, în
arhiva muzeului..
Mozaicul a fost descoperit, prin sondaje, la o adînciille de 0,60 111, după
informaţii anterioare, în grădina locuitorului Radu Aron din strada Genlenilor
nI'. 32, la o distanţă de 700 f i de ]malul drept al Mureşului şi la circa 500 111
depărtare de cantonul ~.F.R. de la bariera sudică a oraşului, la lnarginea
nordică a suburbiei Partoş. Cercetările s-au mărginit, la î;nceput, numai la
dezvelirea suprafeţei mozaicului, apoi la determinarea lnarginilor lui, la
precizarea eventuală a cam'erii şi la executarea unei secţiuni, în locul unde
era distrus complet de rădăcinile unor pomi. S-au putut deternlina în partea
sudică, vestică şi nordică existenţa unor ziduri din pietre de rîu, cu lnortar
la temelie, groase de 53 cm, în partea superioară cu urine de cărăJllidă sau
blocuri de piatră de nisip friabilă, de o culoare verzuie deschisă. In1presia
lăsată de aceste ziduri este a unor construcţii făcute în grabă, probabil dintr-o
epocă tîrzie. Între ziduri şi mozaie s-a precizat clar înspre vest şi parţial la
nord şi sud, existenţa unei borduri din cuburi de 2/2 cm de piatră verzuie,
lată de 0,70 In, cu un 1110tiv în dale, COll1PUS din 9 pătrate identice, realizate
din patru dreptunghiuri de 23 X 10.elll, de zaruri de Inarmură alb,ă, care închid
la mijloc un pătrat cu latura de 10 ell1, din tessere roşietice de teracotă. O făşie
de 10 cm între bordură şi zid este eompusă din patru rînduri de cU'puri roşie­
tice de teracotă. În partea de est, unde se poate constata o reparaţie a 1110zai-
cului după fragIllentul din colţul sudic, bordura în dale este înlocuită cu
n10tive geollletrice şi florale. Printr-o secţiune vest-est, de-a lungul zidului
sudic, distrus în mare parte, s-au observat urmele covorului verzui cu Il1argini
roşietice, pe o distanţă de 8 m, iar printr-un sondaj s-a dat de zidul transversal,
la 12111. În secţiunea executată în peretele gropii centrale, pentru a se determina
infrastructura lllozaicului, s-a putut constata: păn1înt de umplutură, 0,80 CIll,
în care au fost. găsite fragIllente ceramice, oase de aninlale şi trei bucăţi de
~-------
1 Referatul nr. 4 din ianuarie 1951 din -arhiva muzeului.
2 1 b i d e f i - anotimp ploios, durata de două luni a cercetărilor. Mici fragmente
din acest mozaic se găsesc in colecţiile muzeului.
29 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 179

fier oxidat, un strat de pietre de rîu - statunlen -- de 0,08 111 cu bucăţi de cără­
luidă şi ţiglă rOluană, un strat de rnortar - rudus - de 0,05 ITI, un strat
subţire de cocciopesto - nucleus - de 0,01 111 şi apoi cubuleţQ de 0,02 In,
Îlnplîntate într-o pastă alburie. 1
Mozaicul propriu-zis, di'n păcate în luare parte deteriorat, are o fOr111ă
aproape pătrată de 4,40 X 4,20-1n, cu o lnargine verzuie de 0,70 nI şi o făşie
cărănlizie de 0,10 1"-1'8 fost construit Într-o sală lungă de 12 In şi lată de 6 In.
Pe fondul ~ chenarului lat de 0,66 111, precuIlI şi pe fondul alb-
gălbui al părţii centrale, lungă de 2,08 111 şi lată de 2,88 111 se desfă~oară 111oti-
vele geolIletrice şi flnrale, realizate din tessere de 2/2 şi 1/1 CIII, din Il1arlllură,_
teracotă şi din diferite roci eruptive, în c0111binaţii scinteietoare: alb cu o
patină gălbuie deschisă, cărănliziu închis, roşietic, albastru, verde şi violet.
Pe latura sudică 'Şi nordică, la 11lij loc, în "tabloul" central, segnlentat .în
figuri geornetrice, cu elllbleIllc florale, într-un cadru pentagonal d~ 0,60 X
0,35 cm, sînt încastrate două busturi bărbăteşti, cu inscripţii.
Chenarul, distrus cOlnplet spre est, parţial spre sud şi vest esLe COlllpUS
din două pătrate - unul în exterior şi altul în interior - forinate din cîte
patru şiruri de tessere de Inarlllură. Între ele se desfăşoară un Inasiv ornalllent
floral, fornlat alternativ, dintr-lln vas în teracotă şi Inarnlură, cu două frunze
stilizate, nervuri cărăln"izii sau verzui şi două puncte albe pe marginea supe-
rioară a vasului stilizat. Acest ornam,ent "en châinette" este flancat, extern
şi intern de două borduri pătrate din cîte şase rînduri, de tessere alb,e, despăr­
ţite de lnarginile chenarului, prin cîte patru rînduri de zaruri verzui 2 (pl. X).
În colţul sud-estic se găseşte un fraglTIent al chenarului, care se asean1ănă
nlunai în linii luari cu cel obişnuit: lat de 0.,50, vase din tessere albe, pe fond
albastru, nervuri roşietice deschise, flancat cu şase rînduri în exterior şi cinci
în interior, mică bordură -albastră. Este evident că aci a avut loc o reparaţie.
"Covorul" central al Il10zaicului - luarea eIllblelnă - este Încadrat de
un ornalnent de 0,10 111, format din triunghiuri isoscele, alternative, din tera-
cotă cărănlizie şi rocă albăstrie, pe fond alb, flancat de cîte trei şiruri de
tessere albastre, simple în exterior, cu un n10tiv denticular în interior, de
cele lTIai llluite ori. Acest ornaUlent din IYlotive triunghiulare seglnentează,
în figuri geoluetrice, întregu.l "covor".3

1 V it r li v i li s, VII,l; DA, 111,2, p. 210j~: stalllten, rlldus, nuclcus; G. R h e -

K. Hor n i 11 g, Balacza, \TespreIn, 1912, p. 97; I. W o Il a n k a, Ein rămisclzes 1\1osaik,
p.3-5.
2 A. 13 au mei s te r, Die Denkmăler, III, p. 2097, p1. XCI, fig. 2343; II, p. 931,
fig. 1001-1002; E. Con dur a c 11 i, 1 monzllnenti, p. 65-66, fig. 22; R. N a U In a n,
J.1Iosaik, p. 46, fig. 11, 13; G. R h e, Ba/dcza, p. 94--104, p1. VIII; B 1 a k e, Thc pavemenls,
pI. 14, fig. 1, p. 6fi, 77, pI. 9, l 1, 18,3, 36, 1,40, 1, p. 60, 76, 108, 78, 115, 119, 107, 110:
L

Terano, POlllpei, Turin; 1 el e lll, li.oman 1110saics pI. 46, 3, p. 183-184; 1-1. Sic h t ~t'f­
ro a Il ll, Arclz. l~"llnde, fig. 117-118, p. 447: B. J'J" eul s c 11, .Arch. Grabungen, fig. 46,
p. 566.
3 R. N a u In a Il J1, J.'losaik, fig. 8-10; J. Gal i a y, Los llwsaicos, p. 229, fig. 6;
B 1 a k e, Tlze pavclnents, pl. 11,2,22, 1, p. 80, 96, 106, pl. 24·, p. 117, p1. 24, 2, p. 89,
106, pI. 35, 4, p. 112, pI. 4 /1, 2, p. 88, 107: Este, POInpei, Licenzo, Fossambrone, !-{oma;
1 d e m, l~oman mosaics, pI. 17, 1, p. 84, pI. 29, 1, p. 127 pI. 29, 4, p. 120-121: Ronla,
Brescia, Pesaro; L. N a g y, Dirke, fig. 1; ~Fasti Archaeologici, X, p. 341-345, fig. 109,
112-113.
180 1. BERCIU 30

l)in exalllinarea atentă a figurilor geometrice sin1etrice - colţare cu

unghiuri drepte în cele patru extrelllităţi, Iare de 0,22 111, cu laturile de 0,85 111
şi 0,60 In, triunghiuri dreptunghiuri, cu ipotenuza de 0,55 111 şi înălţiIl1ca de
0,50 In - şi pentagoane, cu baza de 0,35 In şi Înălţjluea de 0,50 In, se poate
deterillina, în general, aspectul acestei opere de artă: patru busturi, la rrlijlocul
laturilor pătratului lnare, în cadre pentagonale, dintre care nu s-au păstrat
decît două şi lllarginea inferioară din cel vestic, patru" ornamente florale,
în colţuri, identice cele de pe diagonală, din extrelnele opuse, dintre care unul
cOll1plet distrus, patru triunghiuri dreptunghiuri între braţ,ele interioare ale
"colţarelor". 1~oate aceste figuri geon1etrice sînt separate" prin ornamentul
din n10tive triunghiulare, în culoare albastră şi cărălnizie. In partea nordică,
Între triunghiul dreptunghi şi latura pentagonului, se observă un fragulent
dintr-un colţ al nnui ornalnent deosebit, atît în ceea ce priveşte Inotivul
Illarginal, cît şi cel interior: I11arginal se disting şase turnuleţe, în cuburi
albastre, iar în interior un 1110tiv pelta, în culoare cărămizie şi albastră.!
AU1 putea presupune că în spaţiul cruciforll1 răn1as liber putea să fie, admiţind
că interiorul bra~elor ar fi fost u111plu t cu 1110tive pella, un luedalion rotund
sau rOll1boidal, care ar fi dat şi "cheia" întregului 1110zaic: subiectul şi seulni-
ficaţia lui.
Motivele florale, situate în interiorul "colţarelor" şi executate cu grijă,
din tessere de 1/1 cm, se cOlnpun, fie dintr-un cantharos stilizat de culoare
albastră, din care ies două tije de plantă acvatieă din cîte trei fragmente
curbate, stilizate, în culoare alternantă albastră şi cărăulizie, împodobite cu
cîte trei flori de lotus albastre ,'şi roşii, în forInă triunghiulară cu capsulă,
CUIll sînt cele din colţurile nord-vest şi sud-est, fie dintr-o tijă cu două braţe,
în cuburi cărărrlizii, cu două frunze albastre, aseIllă.nătoare cu cele de iederă
sau de agnus castus lugos şi trei flori roşii, cu şase petale şi peduncul albastru,
CUlTI sînt cele din colţurile nord-est şi sud-vest. 2 Identitatea. ornau1entelor
florale din colţul sud-est şi nord-vest este evidentă, pe cîtă vrelue asen1ănarea
111otivelor din colţul nord-est şi sud-vest se poate numai presupune, Inai ales
că părţile rănlase din colţarul sud-vestic prezintă unele elelnente deosebite:
chenar din rOlnhuri albastre, cadru verzui şi probabil un orn,unent floral de
culoare verzuie şi albastră.
Interiorul celor patru trlunghiuri dreptunghiuri - trei aproape întregi -
este ornalnentat, cu lnotive diferite: un cantharos stilizat, albastru, cu volute
simple sau duble, o spirală cu două braţe, invers răsucite, în tessere albe pe
fond albastru.

1 D. R est a g n o, II mosaico, p. 130-140, fig. 1, 6, pl. 1; D. T s o n t c h e v,

Baiu romain, p. 157-159, fig. 22-24, pl. 1; DA, III, 2, fig. 5240; B 1 a n e het, La mosa-
i"gue, p. 63- 64; B 1 a e k e, The pavenzents, p. 104; lele fi, l~oman lŢlosaics, p. 197.
2 D. R est a g n o~ IllTIOsaico, p. 133-138, fig. 3; M. Leg 1 a y, JUllon, p. 33,
fig. 3; DA, 111,2, fig. 5243; R. N a li fi a n 11, ]\(losaik, fig. 4-5; J. Gal i a y, Los mosai-
cos, p. 229; B 1 a k e, The pavements, pl. 1: Teramo, p1. 39, 4, p. 113: Aquileia, pl. 16, 2,
p. 99, p1. 18, 3, p1. 42, 1-2: POll1pei; 1 el e In, Roman mosaics, p1. 22, 1, p. 103, 198:
Aquileia, p1. 20, 1, p. 128: Cremona, p1. 13, 2, p. 201-205: Ostia, pl. 14~ 3-4, p. 81, 204:
Tivoli, pl. 19, 1, 24, p. 108-111: Trieste, p1. 20, 4, p. 102, 190: Este, p1. 25, 1-2, p. 117:
Neapole, pl. 25,3, p. 118-119, 182: Prima Porta, pl. 27, 3, p. 95-96: Via Latina, p1. 29,
4, pl. 41, 3, 42, 1, p. 120-121, p. 202: Il-orna.
 31 MOZAfcURILE ROMANE DIN APULU~vr 181

Într-un cadru pentagonal, cu cele două laturi superioare mai 111ici şi un

chenar de triunghiuri isoscele, un ornan1ent denticular şi o bordură din trei
rînduri de tessere cărăl1lizii, pe un fond alb-gălbui; atît în partea nordică,
cît şi în cea sudică, se află cele două emble111e-busturi, lucrate din zaruri
extren1 de fine de 1/1-0,5/0,5 Cl1l, într··o risipă de culori - verde închis,
negru, galben, cărămiziu, violet, roşu viu, verde închis ~ în cel nlai d~,să­
vîrşit opus vermiclilalum. Ele dau irnptesia unor portrete in llliniatură, execu-
tate artistic In tr-un l1lediu de ornalnente florale şi lTIotive geon1etrice.
Portretul de pe latura sudică, deteriorat în parte, reprezintă un bărbat
în floarea vîrstei, cu frunte înaltă, nas drept, buze pronunţate, bărbie mică,
sprîncene arcuite, pe cap cu o cunună împletită, cu privirea spre est, deasupra
capului în litere mari din cuburi negre inscripţia: II VRe ])ărul scurt este redat
prin cOlnhinarea tesserelor de culoare verde deschis, verzui şi albastru foarte
închis, iar coroana din hnpletirea zarurilor albastre foarte închise cu cele
cenuşii deschise. Faţa este expresivă, prin folosirea culorilor galben deschis,
violet foarte deschis, albastru foarte închis, roşu viu, albastru deschis, galben
închis. Gîtul este redat prin tessere violete deschise, violete foarte închise
şi roşii deschise. Din îl1lbrăcăminte nu se pot distinge decît urnlele unei haine,
probabil închise, din tessere albastre şi violete.
I)ortretul din partea nordică, mult deteriorat, înfăţişează un bărbat lnai
în vîrstă cu barbă, frunte bQlnbată, nas ascuţit, buze subţiri, gît scurt, figură
masivă, pe eap cu o coroană, din care se disting numai extrenlităţile, din
tessere albastre foarte închise, cu privire spre vest. COlnbinaţia tesserelor
este tot atît de variată, pentru redarea părului, feţei şi Îlnbrăc~1l11intei. În
partea superioară se află inscripţia: L-EPlIE (pl. XI).
Anlbele inscripţii par eniglTIatice,iilrlpsa celorlalte trei elnblelne: tabloul
central şi cele din părţile de es t şi vest.
Elelnentele vegetale decorative - floarea de lotus 1, - iedera sau varie-
tatea sa cu fructul galben, agnus caslus lugos 2, - precuIll şi coroana 3, ne-ar
îndemna să adrnitelTI că subiectul este de natură eroică sau legendară.
Inscripţia portretului dinspre nord, dac~l priilla literă n-ar fi dubioasă,
ar putea să ne ducă spre nunlele lui Kephe(us), - Cepheus - fiul lui Belas
şi al Anchinoii, fratele lui Phrineus, soţul Cassiopeii, regele Etiopiei şi tatăl
Andromedei ..t l\1itul e_!lbeEări~ Andron1edei de căţI~J?e[~~a atras pe artişti
t din cea mai îndepărtată antichitate. Scena o găsim în picturile de la Pompei
şi HerculanU111, pe teracotele antice şi italiene şi pe reliefurile rOluane. 5
Într-o scenă pe un vas de la Berlin, reprodus de G. Glotz, alături de Androll1eda
în 1ă il ţ uit ă pe s t înc ă şi dePerseu, g ă s i 111 fi guralu i K ep h eu s şi a soţ iei saI e
Cassiopeia. 6 în centru stă Androlneda, la picioarele ei Perseu înnrlnat cu

1 DA, 1, 1, Antinol.ls, p. 292, fig. 338.

2 DA., 1, 1, Agnus castus, p. 1287; Il, p. 136; II, 1, p. 864; III, 2, Vitex, p. 1252,
1631; V, vitex agnus, p. 866.
3 DA, 1, 2, p. 1521-1533, fig. 1997; C a g n a t-C h a pot, ~"Ianuel, II, p. 108, fig.
401, p. 137, fig. 413; B. N e II t s e h, Arch. Grabungen, p. 566, fig. 51, 66, p. 582.
4 Ros c h e r, 11,1, col-1107-1114; RE, X, I{epheus, eol. 222-224.
5 G. G lot z, Perseus, DA, I\r, 1, p. 404-405; 1, 1, A.ndromeda, p. 268-269,
fig. 323.
6 DA., 1\', 1, fig. 5585.
182 T. BERCTU

o suliţă, la stînga Cassiopeia, iar la dreapta tatăl ei Kepheus, care este aşezat
Într-un tron, în dreapta cu sceptru, în stînga ţine o coroană de laur, pe cap
are o el iadernă regaHL În linii rnari, această scenă descrisă şi de Ovidiu 1
ar părea că reproduce un portret al lui Kepheus aselnănător cu acel de pe rnozai-
cuI de la ApullllU: aceeaşi figură Inasivă, cu barbă, cu diadernă şi Cll privire
pă tru nză toare.
Piedici şi lnai serioase sînt în lărllurirea inscrippei a doua: II VR (pI. XII).
Biagio Pace citează un caz aproape analog, în opera sa 1 Tnosaici di ])iazza
.A.rmerina: în j uruI unui cantharos din centrul scenei "Marea vînătoare";
alături de numl~le unui oarecare Bonifacius sînt nUlllerele II, III şi 1111.
Autorul crede C~t aceste nUlnere arată nlllnărul aelalnaţiilor pe care le-ar fi
avut un atlet renlllni t 2, lucru ce-l acceptă şi lVlarcel Renard 3: G. J-Iafaye
vorbind despre jocurile de noroc citează un 1110zaic din Tehessa, împărţit in
diferite compartinlcnte, cu un nume urInat de o cifră rornană. 4
S-ar putea, deşi există puţine elernente sigure, să se ia în consideraţie
şi posibilitatea unui subiect, în legătură cu cele patru vînturi, presupunînd
că inscripţia portretului din partea de nord ar putea fi citită: Zephy (ros).5
În actuala stare a lucrurilor nu se poate aduce mai ll1Ultă IUlllină în iden-
tificarea celor două portrete. Se pot trage totuşi unele concluzii.
Din punct de vedere tehnic, aeest lnozaic reprezintă un lTlare progres:
infinita varietate a coloritului, arrnonioasa ÎInbinare a artei -- opus vermi-
Cl1latllnl - cu mij loacele tehnice -- opus tessellatum - , sinteza motivelor
decorative geolnetrice şi vegetale, executarea celor doua en1blenle-portrete,
cu tessere extrem de fine.o Se poate adlnite că aceste portrete au fost lucrate
Într-un atelier special după un tablou al unui pictor de sea111ă, apoi transpor-
tate şi aşezate în CîUlpul rl1ozaicului, în cadrul lor bine conturat, în fOfInă de
lnedalion sau clipeus. 7 Celelalte 1110tive decorative - figuri geollletrice şi
plante stilizate - executate tot în opus vermiculatum au fost lucrate pe sol
după 1110delele respective, încaslrarea lor pe fondu 1 alb fi ind intiJn legată
de desfăşurarea "covorului".
Contopirea ornan1ente lor geol11etrice cu lllotivele florale aproape ÎIl pro-
por-ţii egale ne îndreptăţeşte să credenl că ne găsirn în epoca de expansiune
a lnozaicului din ti111pul Antoninilor şi Severilor. 8 lVlotivele vegetale,
de tradiţie elenistică, exuberante la începutul inlperiului, se transfor111ă
trep lat, sub acţiunea spiritului realist rOlnau, în elegante şi subtile arabescuri,
iar ornan1entele geornetrice se supun unei stricte discipline, caracteristice

lOvidius, Jletalnorplwses, I\T, Y. 670 sq.

2 Biagio Pac c, 1 mosaici, p. 118-119; B 1 a k e, ROl1UlJ1 mosaics, p1. 27, 1, p.
189-190.
3 Latomlls, XV (1956), p. 682.
4 DA, Lllsoria tabula, III, 2, p. 1408-1405, fig. 457&.
5 [)A, V, Venti, p. 71.5~721, fig. 7380, 7381, nota 14; C a g n a t-C h a pot,
.Alanllel, 11, p. 53-75; H o s c h e r, VI, Venli, col. 511-517; B 1 a k e, TIu pavements,
pl. 46, 8.
6 C a g Il a t-C h a pot, J.\1anzzel, II, p. 131-139.
7 DA, III, 2, [l. 2095-2099; G. ·[\;1 e a li t i s, Les c/zefs rl'oezzvres, p. 195-209,
fig. 66-71; lVlalteo D e 1 1 a Cor t e, Case, p. 98, nr. 185, nota 1 şi p. 131-132, nr. 280-281,
Terentius Neo, studiosus iuris.
8 DA., III, 2, 2110--2115.
33 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 183

ll10zaicului rOlllan de ia sfîrşitul secolului Il şi începutul secolului al III-Iea. l

EInblelllele portrete, deşi au urInat evoluţia naturală a segmentării tabloului
central, începută în secolul al II-lea, ele au păstrat, totuşi, eleganţa, migala
şi chiar mărirnea tablourilor din secolul 1. 2 Chenarul mozaicului, bogat
ornamentat cu motive vegetale, obişnuite şi în plastica luonumentelor sculptu-
rale în secolul III, dă o deosebită strălucire întregii opere. El se aseamănă
cu chenarul Illozaicului de la Balacza 3, eu acela al marelui mozaic de 1a
Nennig, de lîngă Trier, din Germania superioară, a cărui emblemă înfăţi­
şează o scenă de luptă a gladiatorilor, cu un ornanlent triunghiular asemănător
de aselnenea cu acela de pe Illozaicul nostru. 4 Acelaşi chenar "en châinette"
apare şi în Daeia Ripensis, la Gamzigrad 5, la Loano în Italia şi în alte părţi
ale imperiului.
În ceea ce priveşte materialul folosit în mozaicurile de la Apulum trebuie
să ne declarărll cu totul de părerea lui P. (i-auckler, F. X. Hene, E. Marec şi
K. Hornig, care socotesc că atelierele din marile centre administrative folo-
seau din plin posibilităţile locale. 6 În j uruI oraşelor Sarmizegetusa şi Apulum
erau o mulţime de cariere de exploatare a pietrelor seluiscumpe - calcedonia,
agatul, carneolul - iar G. Teglâs citează rîurile Almaş, Glod, Burgue, Girla
Băeşului, Crişul Alb şi Lunca Criştior, unde se găsesc pieţre semiscumpe. 7
Se poate trage concluzia că acest frumos mozaic datează din prima jumă­
tate a secolului III, cînd se putea observa, după întoar'cerea spre clasicislu,
cu accentuarea moştenirilor etrusce şi italice., o uşoară revenire spr.e temele
elenistice, care vor domina sub Gallienus. 8 Echilibrul între ornamentele
geometrice şi vegetale, precunl şi execuţia mozaicului presupun un atelier
bine organizat. Coloritul viu şi bogăţia elenlentelor vegetale, cu predoIui-
narea florilor stilizate, fac să se Întrevadă o rupere a echilibrului Între realisnlul
rOlnan şi simplitatea elegantă a clasicism ului elin: se silnte prezenţa artei
elenistice, dOl1linatoare în mozaicul tîrziu roman din Italia, Africa, Siria,
Palestina şi Bizanţ.9
Faptul că. la Apulum ca şi la Sarlllizegetusa, toate nlozaicurile au fost
descoperite- într-o regiune anumită a oraşului rOluan - la nord de casţ[u,
extra muros, la VIpia 'rraiana, în cuprinsul Coloniei Apulensis la ApuluIn,
departe de marele castru al legiunii XI 1][ Gelllina _. dovedeşte că în acele
părţi erau vilele negustorilor romani şi proprietarIlor de ,fer!ue, din aceste

1 D. M a n o-Z isi, Le casirllm, p. 74-78; D. Restagno, /1 mosaico, p. 133-134,

Hg.3.
2 DA, III, 2, p. 2108-2111.
3 G. H. he, IJaldcza, p. 95-97, }lI. VIII.
4 A. B a li f i e i s t e r, nze Denkmiiler, III, p. 2097, pI. XCI, fig. 2313; II, p. 930,
fig. 1001-1002.
5 D. 1\'1 a n o-Z isi, Le castrum, p. 76, fig. 14-16.
6 DA, III, 2, p. 2109-2111; Hen e, Beytriige, p. 198-199; E. Maree, Dell.x mosai"ques,
p. 95.
G. T e g 1 a s, Jlunyadvdrmegye, p. 179; M. IIi e, 111llntii Apuseni, Bucureşti,
1957,314 p.
8 Biagio Pac e, / mosaici, p. 100-101.
9 Biagio Pac e, 1 mosaici, p. 98-99, pI. )~IV-XVIII; D. 1\1 a li o-Z isi, Le cas-
trum, p. 72-79, fig. 14-20.
184 1. BERCIU 34

centre ale unei vieţi econolnice active, lnai cu seaTIlă sub .A.nton ini şi Severi. 1
F:ste perioada cînd se pun telueliile celor lnal luulte centre urbane din I)acia,
cînd iau naştere colegiile de la A.pululll şi cînd Sarluizegetusa, Apulul11 şi
I)robeta devin focarele unei intense vieţi culturale şi econolllice, datorită
poziţiei lor; geografice, legăturii lor pe apă şi pe uscat cu Italia şi bog{lţiilor
naturale, nlinierl' ~i agricole ale I)aciei.

Aruncînd o privire retrospectivă asupra încercării noastre de a reconstitui

din date risipite şi din fragn1ente TIlutilate, un modest început de monografie
a lllozaicurilor poiicroine romane din Dacia, descoperite pînă 'in prezent, ne
putenl da seaina de necesitatea unei aselnenea contribuţii, atît pentru istoria
patriei, cît şi pentru istoria Romei, în general.
Este aproape neînSe111nat nUln~irul lllozaicurilor ronlane, ieşite la lU111il1ă
în Dacia, în eOlllparaţie cu sutele de exemplare descoperite în celelalte pro-
vincii r0111ane, iar valoarea estetică a acestor lucrări pare rnică, dacă o c0111parăln
cu realizările artistice de la P0111pei, Hercu lanum, Piazza Arinerina sau din
alte centre ale iInperiului, unde s-au făcut descoperiri illlportante. 2
Cu toate acestea, lnozaicul rOlnHn din Dacia îşi are inlportanţa lui deose-
bită, determinată de situaţia provinciei în sine, de evoluţia "acestei arte
pietrificate" şi de posibilitatea de datare, pe care o oferă aceste descoperiri.
S-ar putea spune, mulatis lnutandis, cti 1110zaicul rornan din Dacia, alături
de POlnpei şi I-IerculanulTl, reprezintă un punct fix, în studiul atît de greu al
acestei "arte", în care evoluţia orna111entelor geornetrice şi flora le, precu 111
şi semnificaţia subiectului, prezintă o filare ilnportanţă.
Nu 111ică este de aselnenea contribuţia 1110zaicului rOlnan la cunoaşterea
nlai amănunţită a gustului artistic al epocii, în marile centre econoluice ale
provinciri romane, la exploatarea şi "urbanizarea" căreia s-au depus toate
sforţările, de care era capabil un iJrnperiu ajuns la apogeul său.
Nu poate fi neglijat nici aportul, pe care-l aduce un asernenea studiu la
cunoaşterea stării sociale şi econornice din Dacia, cu vile urbane şi rustice,
înzestrate cu tot confortul necesar şi împodobite cu alese opere de artă, alături
de ulnile colibe ale băştinaşilor şi ale aşezărilor din jurul minelor şi cariereIor.
Cele 13 exenlplare de rllozaicuri dintre care numai două întregi, reprezintă
l'

o sinteză: întreaga galnă a decorurilor geo111etrice şi florale, cu predorninarea

ornamentelor de bază vechi şi noi _. 111eandrul, pelta, rODlbul, pătratul,
triunghiul, dreptunghiul, ex.agonul, octogonul, Îlllpietit.uri, unda etruscă,
nodul lui SOlOITIOn, floarea de lotus, frunze şi flori stilizate, l'n combinalii
încîntătoare(amoenissinza pictura), cum sînt ce le de la Sarl1lizegetusa şi Apulu111,
realizări artistice deosebit de valoroase, în rllinunate tablouri-elTlblelTIe ,cunl
sînt: judecata lui Paris, implorarea lui Priam, Victoria şi anloraşii, eques
singularis şi "Kepheus".
Mozaicul policronl din Dacia ne duce, prin tehnica şi elelnentele lui
decorative esenţiale, spre 1talia, Pannonia şi Moesia.

C. Dai c o vie i u, La Trans!llvanie, p. 128, nota 4, p. 171, nota 1.

1
B 1 a k e, 1'Ile pal1e171ents, p.1-19; 1 de n1, Roman mosaics, p. 71-161;i\. Blanchet,
2
La mosal'que, p. 63-87.
 .~~. -_ .. - .
~ ~-~. _.....- ....

-----i

~ '; ;
iL _..._
 PLANŞA XI

Apulum. Portretul de pc latura nordică.

 PLANŞA XII

Apulum. Portretul de pe latura sudică.

35 MOZAICURILE HO:\lAl\E Dr~ APlJLU:\f 185

Cu drept cuvînt observă 'acad. prof. C. Daicoviciu:

"Chiar in dorueniul aşa de delicat al artei, dOlneni II deschis la atîl de
111ulLe şi variate influenţe, orientarea fundanlentală, inspiraţia generală fi
provinciei se îndreaptă spre rornanitatea occidentală, fie prin ilnportul direct
al forlnelor italice devenite rOlnane, venite din Italia, fie a unor caracterisLici
stilistice din una sau din altă provincie apuseană".l
Cînd descoperiri noi, urnl~1rite· cu grijă, se vor adăuga la acest început de
"corpus" al l1l0zaicurilor rOIl1ane din l)acia, pe lîngă observaţiile cu caracter
general, în directă legătură cu evoluţia acestui gen special de "art.ă"', se vor
pu tea desprinde luai uşor şi caracteristicile specifice ale provinciei carpatice.
Pălnîntul patriei noastre, atît de bogat în urme daco-rOlllane, "păstrează
încă în sînul său necunoscute ll1iracole artistice 2".
ION BERCIU

Addendum
La începutul lunii octol1lbrie 1959', în ÎInediata apropiere a Sfatului
popu·lar al oraşului Constanţa, în partea de vest a pieţii Ovidiu, pe faleza
dinspre port, s-a descoperit, cu prilej u] săpării fundaţiilor unui lnare bloc
de locuinţe, la o adîncilne de 5 111, zidurile unei clădiri antice şi un irnens
1110zaic policrol11, lung de 41 111 şi lat de 15 111, "una din cele luai de seanlă
lucrări de acest gen cunoscute în regiunea dunăreană".3
Prin cercetările ulterioare făcute sub îndrumarea unei corn isii, în frunte
cu acad. prof. EUl. Condurachi, directorul Institutului de arheologie al Aca-
denliei R. F). I{., s-a stabilit, prin sondaje, că "dimensiunea acestui padilnent
floral, încadrat de ziduri groase ce poartă încă alnprenta înlbrăcăturii în
111ar1UUră, este de circa 2 000 IUp".4
Fără să se fi ajuns la o concluzie clară, cercetările urlnÎnd să se continuie
şi în cursul anului 1960, asupra naturii clădirii, în a cărei uriaşă sală a fost
construit acest lllozaic "unul din puţinele cunoscute în lun1e", precunl şi asupra
datării lui, au ieşit în evidenţă totuşi unele eielnente esenţiale: iInportanţa
excepţional:1 a descoperirii, încadrarea ei în epoca romană şi anUIne în peri-
oada cînd oraş']1 'rolnis "a fost Inetropola oraşelor greceşti din această regiune",
preCUl1l şi necesitatea iInperioasă de a se continua săpăturile, pe bHza cărora
"se vor putea aduce precizări în privinţa epocii de construcţie şi func-ţionare
a acestui 1110nument grandios, cu o valoare inegalabi lă în această parte a
lUluii" .5
Ornalnentul "en châinette" al chenarului si cantharosul sînt asenlănătoare
cu aceiea ale rl10zaicului de la Apulul1l, descoperit în 1950, i,ar unda etruscă,
de o formă lTIult I1lai elegantă, poate fi pusă în legătură cu unul din nl0zaicurile
de la termele din Histria.

1 C. Dai c o vie i u, La Transylvanie, p. 143-144.

2 13 i a g i o Pac e, 1 mosaici, p. 17.
3 ~i ari n R o t a r tI, tn Scinteia, anul X:XIX, Nr. 4650, p. 1 din 10 X. 1959.
4 N.P.B, in Contemporanul, 41 (679), p. 1-2, din 16 X.1959.
5 VezI în acelaşi număr din "Contemporanul" opiniile acad. prof. Em. Con d li fac h i,
profesor Ion Nes t o f, membru corespondent al Acadelniei H.. P .11, şi profesor universitar
D. M. P i P P i d i.
186 T. BERCIU 36

Varietatea decorurilor geolnetrice şi florale, precum şi nlarea impor-

tanţă artistică şi istorică, la fel ca şi dinlensiunile 1110zaicului de la TOITlis
îl apropie cu cinste de descoperirile spectaculare, din ultirna vrenle, de la
Piazza .A.rnlerina din Sici lia.
1. BERCIU

PHMCKHE M03AMKM B AnYJIE.

K HCCJIe)I.OBaHHHIO M03aHK ,UaKHH

PE3lOME

1l.nH pHMCKOii ,UaKHH eI.I(e He HMeeTCH penepTyapa MHorOUBeTHbIX

M03aHK; rro3ToMY aBTop HaqHHaeT CBOIO paooTy KpaTKHM H3JIOJKeHHeM
HCTOpHH H pa3BHTHH 3Toro BH,I.:(a H306pa3HTeJIbHOfO HCKyccTBa Ba Bcei!
HMrrepHH, y,lI,eJIHH oco6oe BHHMaHHe lVl03aHKe B I1aHHoHHH H Me3HH.
,UaJIee aHaJIH3HpyIOTcH OTKpbITHH, C,I.:(eJIaHHble B MaJIoii CKHep.HH
(B I1CTpHH II TOMax), a TaK)Ke B ,UaKHII - B CapMHcereTy3e (Vlpia Traiana)
H AnYJIe.
I1pH apXeOJIOrHqeCKHX paCKOTIKaX B I1cTpHH, HaqaTbIX eIl(e BaCHJIe
I1bIpBaHoM B 1915 f., B 3,LLaHHH pHMCKHX TepM ObIJIH Haii,n:eHbI B
1949-1952 ff. TPH MHorOUBeTHbIX M03aHKH, H3 KOTOpbIX TOJIhKO o,n:Ha He
rrOBpe)K,LLeHa (pHC. 1). OHH ,L(aTHpyIOTC5I Bpel\1eHeM CeBepoB, a rro CBOHM
jl,eKOpaTHBHhIM 3JIeMeHTaM - reOMeTpHqeCKHe epHrypbI, UBeTbI JIOTOCa II
labrum - BKJIIOqaIOTCH B nepHO,ll. pacrrpocTpaHeHHH pHMCKOii M03aHKH no
Bceii HMTIepHH.
OC~HblO 1955 r., B KOHCTaHue, Ha yJIHue MapKa-ABpeJIH5I, 6JIH3 rrJIO-
II~a,I.:(H OBH)I.HH 6bIJIa o6Hapy)KeHa pHMcKaH M03aIfKa, KOTOpyIO BJIa,n 3Hrrrra
H I1eTpe AJIeKCaH,lI,pecKy, Ha OCHOBaHHH KepaMHKH, MOHeThI IOJIlIaHa Arroc-
TaTa li caMoro 3,LLaHHH, ,LLaTHpyIOT IV B. 1 MelK,L(y TeM, rrO-BH,L(HMOMy, 3Ta
M03aHKa OTHOCHTCH K III B.; 3JIeMeHTbI, HCTIOJIb30BaHHble )I.JI5I ,L(aTHpoBKH,
He,n:OCTaTOqHbI ,L(JIH HCqeprrbIBaIOmero YTOqHeHHH.
B CapMHcereTy3e, CTOJIHue pHMCKOM JlaKHH, 6bIJIO HaH,lI.eHO ,lI.O CHX
IlOp lIeTbIpe MHorOUBeTHbIX M03aHKH. TOqHhIe )I.aHHhle HMeIOTC5I JIHIllb o
Tpex H3 HHX: )I.Be, HaM)I.eHHbIe B 1823 r., H306pa)KaIOT ,n:Be cueHhI H3 UHKJIa
npeJl,aHHM o TpOHHCKOM BOMHe - CyJl, I1apHca H I1pHaM, rrpOC.sImHH y
AXHJIJIa TeJIO reKTopa - (pHC. IV1-VII); TpeThH, qaCTUqHO pa.sI6HTa.sI, 6bIJIa
o6HapylKeHa rrpH paCKonKax, rrpOBe)I.eHHblx M.)I(. AKHepO;M B 1832 r.
ABTOp rrO,lI,p06HO OCTaHaBJIHBaeTCH Ha HCTOpHH, OIIHcaHHH COCTaBHbIX
9JIeMeHTOB Ka)KJl,OM M03aHKH H Ha HX 3HaqeHHH, npHXO)I.H K CJIe,n:yIOmHM
EbIBO,LLaM:
a) M03aHKH B CapMHcereTy3e npe,lI,CTaBJIHIOT 60JI~lllYIO xy,L(OLKeCTBeH-
HylO :ueHHOCTb; HX MOlKHO nOCTaBHTb pH,LLOM C Ba)f(HeHIIlHMH OTKpbITHHMH
B 3TOH 06JIaCTH, CJl,eJIaHHbIMH B PHl\tICKOii HMrrepHH;
6) HMeH B BH)I.y HaJIHqHe 60JIblllHX 06I.I(eCTBeHHblx 3Jl,aHHM, Cpe,L(M
KOTOpbIX DOlnus August(llium saHHMaeT rrepBoe MeCTO, a TaK)Ke crrelIJ1aJIhHOe

1 }'1ateriale şi eerreU"iri arheologice, T. IV, 1957, CTp. 93-94, BKJI. XII, pHC. 65-70.
37 MOZAICURILE ROMANE DIN APULUM 187

nOJIO)l{eHHe npOBHHUHH, 3TH lVI03aHKH MO)l{HO ,naTHpOBaTb BpeMeHeM K

KOHUY II B.;
B) 3TH xy,uo)l{ecTBeHHble npoH3Be,ueHHSl "KaMeHHoH )l{HBOnHCH", nOMHMO
cBoeH xy,n:o)l{ecTBeHHoH ueHHOCTH (6JIaro.napSl HCnOJIb30BaHHHIO caMbIX cOBep-
IlJeHHbIX TeXHHqeCKHX npHeMoB), HrpaJIH TaK)I{e B CTOJIHue "CqaCTJIHBOH
,llaKHH" Ba)l{HyIO nOJIHTHqecKyIO pOJIb; OHH y6e,n:HTeJIbHhIM o6pa30M H30-
6pa)l{aJIH BeJIHKO,lI.ylIlHe pHMcKoro HapO,lI.a K ero no,n,n:aHHbIM, CBSlm.eHHyIO
JIHqHOCTb HMnepaTopa HJIH nOCBSlmeHHe B qeCTb KaKOH-JIH6o no6e,lI.bI.
B AnyJIe - BoeHHoH, 06mecTBeHHoii H a,lI.MHHHCTpaTHBHoH CTOJIHue
,llaKHH - 6bIJIO HaH,lI.eHO B 1767, 1782, 1863, 1864 H 1950 rr. nSlTb MHoro-
l~BeTHbIX M03aHK, Cpe,lI.H KOTOpbIX He 6bIJIO HH O,lI.HOH ueJIOH (plIC. VIII-XII).
YIx MO)KHO ,lI.aTHpoBaTb KOHUOM II B. I1eTOJIKOBaTb HX CMbICJI 3aTpy,lI.HH-
TeJIbHO, HO C TeXHUqeCKOH H xy,uO)KeCTBeHHoH TOqKH 3peHH5I OHH 3aHHMaIOT
Ba)l{HOe MeCTO B pa3BHTHH pHMCKOH npoBHHUHaJIbHOH M03aHKH.
B KaqeCTBe BbIBo,n:a aBTOp onpe,l1,eJISleT MeCTO, 3aHHMaeMoe pHMCKOH
M03aHKOH H3 naKHH B pa3BHTHH 3Toro HCKyccTBa, a TaK)I{e ee 3HaqeHHe
B OTHomeHHH ,IJ.aTHpOBKH JlpyrHx M03aHK H3 HMnepHH.

~ES MOSAiQU"ES ROMAINES D'APULUM

Contribution ă l'etude des mosaiques romaines en Dacie -
RESUME

La Dacie rOlnaine n'ayant pas encore un repertoire des mosaiques poly-

Chr0111eS, }'auteur comlnence son etude par un apercu succinct de l'historique
et de l'evolution de cet art plastique dans l'empire, en insistant surtout SUf
la lnosaique de la Pannonie et de la Mesie.
I:luis j 1 analyse les decouvertes qui ont ete faites dans la Scythia Minor,
a savoir celles de Histria et de Tomis, et en I)acie, a Sarlnizegetusa (Ulpia
'T'raiana) et Apullln1.
Les fouilles archeologiques faites a I-listria (initiees par Vasile Pârvan
en 1915) ont lnis a jour, en 1949 -1952, dans les therUles rOlnains, trois
lllosaiques polychrolnes, dont seulement une est intacte (pI. I). Elles datent
de l'epoque des Severes et appartiennent probablement - en raison de leurs
elelnents decoratifs: figures geol11etriques, la fleur de lotus et labrum - a la
peri ode d'expansion de la lllosalque rOlna.ine dans l'empire.
Pendant l'automne 1955, a ete decouvert a Constantza, rue Marcu Aurelian,
dans le voisinage immediat de la place Ovidiu, une lllosaique romaine que
Vlad Zirra et Petre Alexandrescu datent du Ive siecle, en se basant sur la
ceramique, sur une lTIonnaie de Julien l'Apostat y trouvees et sur le bâtin1ent
n1 eme. 1 Il senlble toutefois que cette Illosalque appartienne au IlIe siecle,
quoique les eh~ments soient insuffisants pour pernlettr~ de le dateI' avec pre-
cision.

1 1\laleriale şi cercetări arheologice, voI. IV, 1957, p. 93-94, pl. XII, fig. 65-70.
188 I. BERCIU 38

A Sarlnizegetusa, capitale de la Dacie ron1aine, ont etc decouvertes

fusqu'a present quatre mosaiques polychronles.
Des donnees precises n 'existent que pour trois de ces nlosalques: deux,
decouvertes en 1823, representant deux scenes du cycle de legendes relatives
a la guerre de 'Troie - le jugelnent de l~âris et Pria111 reclaJnant d' Achille
le corps d'Hector (pl. 11- III) - et un e troisicrne, dccouverte (ln 18:32 par
1\1. J. Ackner, d6truit en partie (pl. IV-VII).
I/au teur insiste sur 1'historique, la description des eh~~lnents COIllPO-
sants de chaque 1110salque et leul' signification, d'oiI se degagent les conclu-
sions suivantes:
a) les ll10saiques de SarJnizegetusa ont une grande valeur artistiqufl,'
dont l'ilnportance egale ce lle des decouvertes les plus Îlnportantes faites dans
ce donlaine sur le territoire de l' clnpire ronlain;
b) si l'on a en vue les grands etablissenlents publics, parIni lesquels
DOlTIliS Augustalillm occupe la prelniere place, ainsi que la situation speciale
de la Dacie, ces 1l1osaYques peuvent etre dates de la fin du IIe sier le et du
COlTIlnenCenlent du IlIe siecle.
c) dans la capitale de la "Dacia Felix", ces representations artistiques
dans des u~uvres de "peinture petrifiee", rernplissaient outre leul' valeur
esthetique, aussi un role politique i111portant: elles affirnlaient de lnaniere
suggestive la ,.generosite du peuple rOlnain" envers ses sujets, la personnalite
sacro-sainte de 1'ernpereur ou la consecration d 'une victoire.
A Apulu111, capitale nlilitaire, politique et adrninistrative de la Dacie,
ont etc decouverts en 1767, 1782., 1863, 1864 et 1950 cinq lnosalques poly-
Chr0111eS, tout~s eu etat fragulentaire (pl. VIII --XII). Elles remontent a la
fin du IIe siecle. 13ien qu'il soit difficile de leul' donner une interprctation,
elles occupent cepeudant, au point de vue technique et artistique, une
place ÎJnportante dans l'cvolu"tion de la Inosaique rOlllaine provinciale.
En conclusion, l'auteur ctabUt la place qu 'occupe la lTIosalque rOIllaine
en I)acie, dan·s l'cvolution de cet art, et sou'ligne son irnportance en ce qui
concerne 1'epoque ~t laqnelle rernontent d 'autres IHosalques de 1'enlpire.