II.
Materiale şi cercetări
SITURI PALEOLITICE DE PE TERITORIUL SATULUI
TEȘCURENI, RAIONUL UNGHENI
Cuvinte-cheie: Paleolitic superior, Gravettian,
cultura Sântana de Mureş-Černeahov, amfore
romane.
În perioada dintre vara anului 2020 şi primăvara
anului 2021 au fost efectuate o serie de periegheze
pe teritoriul satului Teşcureni de către autoarea
articolului, care au avut ca rezultat descoperirea a
trei situri arheologice – unul dintre ele pluristra-
tificat – situate în extravilanul localității.
Perimetrul satului Teşcureni a fost puțin cercetat
din punct de vedere arheologic. Până la momen-
tul de față, în literatura de specialitate este
menționată – de către Vasile Haheu şi Veaceslav
Bicbaev – descoperirea, lângă localitate, într-un
context neclar, a unui akinakes (Haheu, Bicbaev
1998, 160-162). Aceasta a fost inclusă ulterior şi
în repertoriul elaborat de Serghei Covalenco, cu
mențiunea că akinakes-ul scitic a fost furat de
la Muzeul de Istorie şi Etnografie din Ungheni
(Covalenco 2006, 5-41).
Din punct de vedere fizico-geografic, satul
Teşcureni este amplasat în zona Podişurilor şi
Câmpiilor de silvostepă a Moldovei de Nord, sub-
regiunea Câmpia Prutului de Mijloc, caracterizată
prin intense alunecări de pământ, care se observă
foarte bine şi în peisajul natural al localității
(Boboc 2009, 163-165). Rețeaua hidrografică a
localității este reprezentată doar de cursuri de apă
intermitente, cel mai reprezentativ fiind pârâul
Flămânda, numit în trecut pârâul Teşcureni.
Acesta îşi are izvorul la poalele unui deal situat în
nord-estul satului şi, împreună cu celelalte cur-
suri de apă mai mici, izvorâte din dealurile de la
nord-vest, formează un afluent al râului Delia, ce
se varsă, pe teritoriul raionului Ungheni, în Prut1.
Primul dintre siturile paleolitice de pe teritoriul
satului, Teşcureni I, se află în locul cunoscut sub
numele de În deal la Mirceşti (fig. 1/2). Acesta a
fost descoperit în vara anului 2020, ulterior cer-
1
www.apelemoldovei.gov.md
Tyragetia, s.n., vol. XV [XXX], nr. 1, 2021, 51-66.
Irina Rusu
cetat – în toamna aceluiaşi an şi primăvara anu-
lui 2021. Situl se află pe un deal întretăiat de un
drum, care face legătura dintre satele Teşcureni
şi Izvorăni, fiind actualmente semănat cu culturi
agricole sezoniere şi exploatat de antrepreno-
rul SRL Traidan-Agro, Igor Gurdiş. Dealul are o
altitudine ce variază între 212 şi 288 m, punctul
maxim al dealului are coordonatele 47°24’47” N
27°58’15” E, sectorul de pe partea dreaptă a dru-
mului individualizându-se prin versantul ves-
tic parțial abrupt. Pe suprafața ambelor părți de
deal, cu precădere pe partea sudică, se remarcă
aglomerări de pietre, specifice Sarmațianului
mediu (basarabeanul) (Boboc et al. 2012, 173).
În apropierea sitului nu se află nicio sursă de apă
permanentă, în schimb pe fotografiile satelitare
(earth.google.com) se poate observa un sistem de
pârâuri subsecvente, care – pe partea de deal din
stânga drumului – curg de la est spre vest, iar pe
partea dreaptă – de la sud spre nord, fiind mai
accentuate în perioadele ploioase.
Pe suprafața terenului arabil mai sus menționat
au fost identificate o serie de obiecte din silex,
răspândite neuniform. Pe partea de deal din
dreapta drumului, astfel de obiecte sunt mai
numeroase şi se găsesc pe întreaga suprafață a
terenului, o densitate mai mare fiind observată în
partea sudică a sitului, unde altitudinea creşte. Pe
partea de deal din stânga drumului, se găsesc mai
puține obiecte, fiind concentrate, la fel, pe partea
sudică. Pe restul suprafeței au fost identificate
doar nişte microfragmente. În ansamblu, inven-
tarul litic este compus din obiecte care se află în
stadii diferite de prelucrare şi, în mare parte, este
fragmentat.
O primă categorie de obiecte este reprezen-
tată de nuclee (fig. 3/1, 2, 5, 8; 5/8; 6/1-3, 5, 6).
Suprafețele de percuție ale acestora sunt de mai
multe feluri: piramidale (fig. 3/2; 6/1, 5), drept-
unghiulare (fig. 3/8), protoprismatice (fig. 6/6) şi
amorfe (fig. 5/8; 6/2, 3). Bazele acestor nuclee au
o formă neregulată.
51
 II. Materiale și cercetări

Teşcureni III Teşcureni II

Teşcureni I

1 2

3 4

Fig. 1. Poziția topografică (1) şi reprezentarea fotografică a aşezărilor Teşcureni I (2), Teşcureni II (3)
şi Teşcureni III (4).

O altă categorie de obiecte sunt lamele care, pro-
babil, au fost obținute prin procedeul de percuție
indirectă (Păunescu 1970, 92). În cazul nostru,
lamele reprezintă cea mai numeroasă categorie
de obiecte (fig. 2/1-4, 7-9; 3/3, 6; 4/3, 5, 6, 8-14;
5/5-7). Cele mai multe dintre ele nu sunt întregi,
sunt plate şi au marginile neretuşate. Există unele
lame care au o parte din suprafață acoperită cu
cortex (fig. 2/8; 4/14), ceea ce arată o pregătire
sumară a bulgărelui înainte de debitare. La o
parte dintre lame este vizibil, pe partea din spate,
bulbul de percuție (fig. 2/4, 8; 3/6; 4/8, 11, 13, 14;
5/5), iar la altele este păstrat şi talonul, de mici
dimensiuni (fig. 2/8; 3/6; 4/11, 13, 14; 5/5). Un
alt tip de lamă este cea cu encoches (fig. 3/4).
Spre deosebire de celelalte lame, aceasta are
în lateral o scobitură, care, în cazul nostru, nu
este retuşată, dar are o margine tăioasă. Tot aici
putem menționa o categorie de obiecte apropiate
după formă lamelor, dar care diferă din punct de
vedere al dimensiunii – lamelele (fig. 4/1-3, 5,
6). Lamelele puteau fi obținute din nişte bulgări
mici de silex sau din nucleele ce se micşorau pe
măsură ce erau desprinse lamele.
În cantități mici sunt prezente aşchiile (fig. 2/5,
6). Acestea se deosebesc de lame şi lamele prin
faptul că lățimea lor este mai mare decât lungi-
mea, iar punctul de înclinație al piesei de la bulb
este abrupt sau semiabrupt. De asemenea, sunt
prezente şi deşeurile de debitaj, numite şi rebu-
turi (fig. 5/4; 6/4). Cele mai multe au rezultat în
urma epuizării nucleului sau sunt lame / aşchii
care nu au mai fost prelucrate.
Conform descrierii pieselor de mai sus, putem
constata că în acest sit nu avem o mare diversi-
tate de piese, cele mai multe fiind unelte simple,
folosite strict pentru destinația lor. În mare parte,

52
 I. Rusu, Situri paleolitice de pe teritoriul satului Teşcureni, raionul Ungheni
lamele, lamelele şi aşchiile puteau fi folosite pen-
tru tăiat şi răzuit, iar lama de tip encoches – pen-
tru ascuțirea unor obiecte de lemn sau de os.
În ce priveşte materia primă, majoritatea unelte-
lor sunt confecționate din silex, care este puter-
nic patinat – atât datorită condițiiilor de zacere
în solul argilos, cât şi expunerii la soare. Cu toate
acestea, am considerat că pentru fabricarea piese-
lor s-a folosit silexul de Prut (Păunescu 1993, 179),
deoarece unele dintre piese şi-au păstrat culoa-
rea cenuşie-negricioasă (fig. 4/2, 4, 10, 13), iar
altele au aceeaşi culoare în spărturile proaspete
(fig. 4/1). Un alt argument este şi distanța rela-
tiv apropiată (30 km) a aşezării față de râul Prut.
O excepție este reprezentată de o lamă (fig. 3/9),
confecționată din materie locală, şi anume gre-
sie sarmațiană, care, aşa cum am menționat, se
găseşte în structura dealului.
Încadrarea cronologică exactă a pieselor consti-
tuie o problemă, întrucât o parte din obiecte sunt
atipice. Însă, judecând după microlitismul pie-
selor şi după prezența a două piese semilunare
(fig. 4/4, 7), cunoscute şi sub denumirea de vârfuri
de tip La Gravette, putem atribui situl Gravettia-
nului oriental târziu din Paleoliticul Superior.
Tot pe suprafața acestui teren, pe ambele părți
ale dealului, au mai fost identificate şi fragmente
ceramice. Unul dintre fragmente, de dimensi-
uni mici, a fost modelat dintr-o pastă fină de
culoare cenuşie. Din păcate, fragmentul nu este
relevant pentru conturarea formei vasului, însă
consistența şi culoarea lui ne fac să credem că
ar fi putut aparține unui recipient specific cul-
turii Sântana de Mureş - Černeahov (sec. III -
IV p. Chr.) (Ioniță 1966, 201). Această părere
este justificată şi de prezența unor fragmente de
culoare galbenă, unele negre în interior, din pastă
zgrunțuroasă, cu adaos de pietricele şi cu urme de
lucru la roată. Vase cu această textură şi culoare
sunt prezente într-o proporție mai mică în cultura
sus-menționată (Ioniță 1966, 201). Tot aici au fost
găsite două bucăți mici de sticlă, dintre care una
este din buza unui recipient. După formă, culoare
şi grosime, credem că ar fi făcut parte dintr-un
pahar asemănător celor găsite în necropolele de
la Dănceni (Istoria 2010, 601), Tigheci (Vornic
et al. 2019, 191), Mihălăşeni (Oanță-Marghitu
2018, 577). Astfel de pahare sunt considerate a
fi importuri romane (Ioniță 1966, 201). Tot din
import considerăm că provin şi câteva fragmente
de amfore romane. Fragmentele sunt de la torțile
vaselor (fig. 11/2-4), fapt care nu ne permite să
precizăm tipul amforelor. Primul fragment (fig.
11/2) este de la mijlocul torții, suprafața acestuia
fiind decorată cu nişte nervuri şi caneluri longitu-
dinale pe partea exterioară. Celelalte două frag-
mente sunt de la baza torților, fapt care ne-a per-
mis să estimăm diametrul în această zonă şi, cu o
probabilitate mai mică, înălțimea gâtului şi dia-
metrul gurii. Toate trei fragmentele sunt mode-
late dintr-o pastă de ciment de culoare galbenă,
ce are în compoziție mici particule de culoare
roşie şi neagră. Un exemplar de amforă romană
întreagă a mai fost descoperit pe teritoriul raio-
nului Ungheni, la Petreşti, în grădina unui locu-
itor, aceasta fiind încadrată cronologic în sec. al
III-lea. O altă bucată – din gâtul unei amfore –
a fost găsită în satul Zagarancea (Roşca 2001,
21-22; Covalenco 2006, 25), iar în Buzduganii
de Jos II au fost identificate perieghetic bucăți de
amfore, pe care V. Bicbaev le încadrează în peri-
oada antică târzie (Bicbaev 2006, 48).
Pe drumul care desparte aceste două dealuri, la
circa 100 m la sud de ele, a fost descoperită o
sârmă (fig. 11/1). Analiza chimică, efectuată la
spectrometru EDX-900HS, a arătat că obiectul
a fost realizat din cupru 100%. Aşa cum se poate
observa din imagine, sârma este foarte contorsi-
onată, iar la un capăt este ruptă, fapt pentru care
nu putem determina cu exactitate ce obiect a fost
confecționat din ea. Însă putem menționa că piesa
are o secțiune dreptunghiulară, iar capătul întreg
este trunchiat oblic. Dat fiind faptul că piesa este
confecționată din cupru, este puțin probabil ca ea
să aparțină culturii Sântana de Mureş – Černea-
hov, întrucât în Antichitate se foloseau prepon-
derent aliajele cuprului. Cel mai probabil, obiec-
tul, devenit amorf, provine din epoca eneolitică.
Obiecte cu secțiune dreptunghiulară similară – o
brățară şi un inel pentru gât – au fost descoperite
într-un tumul de la Căinari, Republica Moldova,
atribuit culturii Suvorovo, contemporană cu faza
Cucuteni A 1-3 (Мовшa, Чеботаренко 1969,
45-50; Rusu 2020, 411-426).
Cel de-al doilea sit, Teşcureni II se află într-o
zonă numită de localnici În fundoaie (fig. 1/3).
Materialele au fost descoperite cu ocazia lucră-
rilor agricole de toamnă, în via gospodaru-
lui Mihail Rusu. Altitudinea absolută a locului
(47°25’03” N 27°57’32” E) este de 196 m. Chiar
dacă cea mai mare aglomerare de obiecte este
în via cetățeanului sus-numit, o altă cercetare a
53
 II. Materiale și cercetări

scos la iveală un nucleu de silex, ce se afla la circa
200 m spre est. Datorită faptului că dealul are o
înclinație destul de accentuată, cel mai probabil,
obiectele s-au putut rostogoli sau au fost duse de
apa pluvială mai la vale. Cu toate că obiectele din
acest sit sunt mai puține, ele prezintă o varietate
mai mare.
Ca şi în cazul primului sit, au fost descoperite
câteva nuclee (fig. 7/2, 3), unul având suprafețele
de percuție relativ dreptunghiulare, iar celălalt –
protoprismatice, bazele fiind una triunghiulară,
iar cea din urmă – semisferică.
Lamele (fig. 8/4-7) şi lamelele (fig. 8/1, 3) se
aseamănă din punct de vedere al formei cu cele
din situl Teşcureni I; nici acestea nu au bene-
ficiat de o retuşare pe margini. Alte piese sunt:
un străpungător de mici dimensiuni (fig. 8/2),
folosit, cel mai probabil, la găuritul pieilor sau a
obiectelor din lemn sau din os, şi un racloar (fig.
8/8), lucrat pe o aşchie şi folosit, de asemenea,
la prelucratul pieilor sau a lemnului (Păunescu
1970, 95).
Cea mai reprezentativă piesă este un vârf de
săgeată (fig. 7/1). Acesta reprezintă un bifacial
triunghiular, a cărui bază nu este caracteristică
altor vârfuri de săgeată din Paleoliticul Supe-
rior. Totuşi, cele mai apropiate analogii ale aces-
tei piese, după formă, nu şi după grosime, le
identificăm pe teritoriul Republicii Moldova, în
aşezarea de la Gordineşti, încadrată în cultura
Prut, numită şi Gordineşti, şi la Bobuleşti (Chi-
rica, Borziac, Chetraru 1996, fig. 4/1; 5/5; 43/5,
Борзияк 1984, рис. 11/1), iar pe teritoriul Româ-
niei – în nivelul gravetian II b din aşezarea de la
Ripiceni-Izvor (Păunescu 1993, 170, fig. 104/30;
Păunescu 1999, 258, 84/30), situri aparținând
Paleoliticului Superior.
În ceea ce priveşte materialul din care au fost
fabricate piesele, considerăm că a fost folosit
acelaşi silex de Prut, iar referitor la încadrarea
cronologică, presupunem că este vorba de Gra-
vettian Oriental final. Chiar dacă între aceste
două aşezări este o distanță mică (2-3 km în linie
dreaptă), în lipsa unor dovezi concludente, nu
putem să identificăm dacă aşezările au fost con-
temporane.
Ultima aşezare, Teşcureni III, se află în apropiere
de izvorul pârâului Flămânda, pe un deal numit
În hârtop (47°25’06” N 27°56’29” E), cu o altitu-
dine de 148 m, semănat anual cu culturi agricole.
Cea mai mare densitate de materiale a fost iden-
tificată în ogorul ce aparține localnicului Fănică
Negară. Majoritatea pieselor nu sunt întregi; se
remarcă o mare cantitate de aşchii şi deşeuri de
debitaj. La fel ca şi în celelalte situri, obiectele
nu sunt retuşate. A putut fi identificat un număr
mare de lame (fig. 9/1-7, 9, 10; 10/1-3, 5, 6). O
altă categorie o constituie gratoarele, lucrate atât
pe lame, cât şi pe aşchii (fig. 9/8; 10/4, 8). Con-
siderăm că atât gratoarul din figura 10/8, cât şi
lama (fig. 10/7) sunt de tradiție musteriană. Pe
suprafața terenului au mai fost colectate şi bucăți
de bulgări de silex, de diferite forme, şi un nucleu
în stare amorfă (fig. 10/9).
Astfel, plecând de la rezultatele cercetărilor de
teren, constatăm că aşezările paleolitice din
preajma satului Teşcureni au fost de tip deschis.
Cantitatea de materiale şi deşeuri arată că, cel mai
probabil, aici au funcționat nişte ateliere de pre-
lucrare a uneltelor, mai ales că şi sursa de aprovi-
zionare cu silex se află într-o relativă apropiere.
Cele mai apropiate aşezări care pot fi atribuite
Paleoliticului superior, de pe teritoriul raionului
Ungheni, se află în Grozasca şi Rezina VII, însă
autorul descoperirilor este sceptic în ce priveşte
încadrarea lor cronologică şi culturală (Bicbaev
2006, 41-51). Aşezări din Paleoliticul mijlociu,
aparținând culturii musteriene, sunt cunoscute
la Sculeni, Gherman şi Mânzâteştii Vechi (Cova-
lenco 2006, 29-31).
În ceea ce priveşte materialele aparținând culturii
Sântana de Mureş – Černeahov, credem că ele ar
fi putut face parte din inventarul unui mormânt
izolat, mai ales că în relativa apropiere a acestui
loc există alte două situri, în care a fost identifi-
cată o mare cantitate de ceramică, lut şi alte mate-
riale, care vor face subiectul unui alt articol.
Mulțumiri. Dorim să mulțumim, şi pe această
cale, dl. conf. univ. Mircea Ignat pentru ajutorul
oferit la încadrarea culturală a fragmentelor de
amfore, dl. lect. univ. dr. Sorin Ignătescu pen-
tru unele materiale bibliografice şi pentru ajutor
la reconstituirea grafică a vaselor, dl. conf. univ.
dr. Mircea Oroianu pentru accesul la spectrome-
trul pentru efectuarea analizei chimice a sârmei,
dl. director al Muzeului de Iistorie şi Etnografie,
Ungheni, Vasile Iucal pentru accesul la revista
muzeului – Pyretus, precum şi Mihaelei Rusu şi
Doinei Munteanu pentru că ne-au însoțit în unele
cercetări de teren.

54
 I. Rusu, Situri paleolitice de pe teritoriul satului Teşcureni, raionul Ungheni

Fig. 2. Piese de silex din situl Teşcureni I: 1-4, 7-9 - lame neretuşate; 5, 6 - aşchii; 10 - lamă cu creastă.

55
 II. Materiale și cercetări

Fig. 3. Piese de silex (1-8) şi gresie sarmațiană (9) din situl Teşcureni I: 1, 2, 5, 8 nuclee; 3, 6 - lame neretuşate;
7 - deşeu de debitaj; 9 - lamă de tip encoches.

56
 I. Rusu, Situri paleolitice de pe teritoriul satului Teşcureni, raionul Ungheni

Fig. 4. Piese de silex din situl Teşcureni I: 1, 2 - lamele neretuşate; 3, 5, 6, 8-14 - lame neretuşate;
4, 7 - vârfuri de tip La Gravette.

57
 II. Materiale și cercetări

Fig. 5. Piese de silex din situl Teşcureni I: 1-4 - deşeuri de debitaj; 5-7 - lame neretuşate; 8 - nucleu.

58
 I. Rusu, Situri paleolitice de pe teritoriul satului Teşcureni, raionul Ungheni

Fig. 6. Piese de silex din situl Teşcureni I: 1-3, 5, 6 - nuclee; 4 - deşeu de debitaj.

59
 II. Materiale și cercetări

Fig. 7. Piese de silex din situl Teşcureni II: 1 - vârf de săgeată; 2, 3 - nuclee.

60
 I. Rusu, Situri paleolitice de pe teritoriul satului Teşcureni, raionul Ungheni

Fig. 8. Piese de silex din situl Teşcureni II: 1, 3 - lamele neretuşate; 2 - străpungător; 4-7 - lame neretuşate;
8 - racloar.

61
 II. Materiale și cercetări

Fig. 9. Piese de silex (1-10) şi piatră (11) din situl Teşcureni III: 1-7, 9, 10 - lame neretuşate; 11 - lamă cu creastă;
8 - gratoar pe lamă.

62
 I. Rusu, Situri paleolitice de pe teritoriul satului Teşcureni, raionul Ungheni

Fig. 10. Piese de silex din situl Teşcureni III: 1-3, 5-7 - lame neretuşate; 4 - gratoar pe lama; 8 - gratoar pe aşchie;
9 - nucleu.

63
 II. Materiale și cercetări

Fig. 11. Sârmă de cupru (1) şi reconsituirea amforelor romane (2-4) din situl Teşcureni I.

64
 I. Rusu, Situri paleolitice de pe teritoriul satului Teşcureni, raionul Ungheni

Bibliografie

Bicbaev 2006: V. Bicbaev, Contribuții la constituirea repertoriului arheologic al raionului Ungheni. In: Pyretus,
Ungheni, 2006, 41-51.
Boboc 2009: N. Boboc, Probleme de regionalizare fizico-geografică a teritoriului Republicii Moldova. In: Buleti-
nul Academiei de Științe a Moldovei. Științele vieții, nr. 1 (307) (Chişinău 2009), 163-165.
Boboc et al. 2012: N. Boboc, Iu. Dejan, T. Castraveț, V. Muntean, P. Țîțu, Metode de analiză a peisajelor din
Câmpia Prutului Mijlociu. In: Buletinul Academiei de Științe a Moldovei. Științele vieții, nr. 2 (317) (Chişinău
2012), 167-185.
Chirica, Borziac, Chetraru 1996: V. Chirica, I. Borziac, N. Chetraru, Gisements du Paleolitic superior ancient
entre le Dniestre et la Tissa (Iaşi: Ed. Helios 1996).
Covalenco 2006: S. Covalenco, Repertoriul arheologic al raionului Ungheni. In: Pyretus, Ungheni, 2006, 5-41.
Haheu, Bicbaev 1998: V. Haheu, V. Bicbaev, Akinakes-ul din r-nul Ungheni. Revista Arheologică 2, 1998, 160-
162.
Ioniță 1966: I. Ioniță, Contribuții cu privire la cultura Sântana de Mureş – Cerneahov pe teritoriul Republicii
Socialiste România. ArhMold IV, 1966, 189-219.
Istoria 2010: Istoria Moldovei. Epoca preistorică şi antică (până în sec. V) (Chişinău: Academia de Științe a Mol-
dovei 2010).
Oanță-Marghitu 2018: R. Oanță-Marghitu (coord.), Aurul şi argintul antic al României (Râmnicu Vâlcea: Ed.
Conphys 2018).
Păunescu 1970: Al. Păunescu, Evoluția uneltelor şi armelor de piatră cioplită, descoperite pe teritoriul României
(Bucureşti: Ed. Academiei Republicii Socialiste România 1970).
Păunescu 1993: Al. Păunescu, Ripiceni-Izvor. Paleolitic şi Mezolitic. Studiu monografic (Bucureşti: Ed. Acade-
miei Române 1993).
Păunescu 1999: Al. Păunescu, Paleoliticul şi mezoliticul de pe teritoriul Moldovei cuprins între Siret şi Prut
(Bucureşti: Ed. Satya Sai 1999).
Roşca 2001: A. Roşca Aida, O amforă romană la Petreşti. In: Pyretus, Ungheni, 2001, 21-22.
Rusu 2020: I. Rusu Irina, O nouă categorie de podoabe din mediul Cucuteni-Tripolie: inele pentru gât. In: Eter-
nitatea arheologiei. Studii în onoarea profesorului Dumitru Boghian la a 65-a aniversare ( Cluj-Napoca: Ed.
Mega 2020), 411-426.
Vornic et al. 2019: Vl. Vornic, I. Ciobanu, S. Popovici, A. Simalcsik, Cercetări de salvare în necropola de tip Sân-
tana de Mureş – Cerneahov de la Tigheci. Campania 2017. In: Arheologia preventivă în Republica Moldova, IV
(Chişinău 2019), 183-197.
Борзияк 1984: И. Борзияк, Верхне-палеолитическая стоянка Гординешты I в Попрутье (Кишинев: Шти-
инца 1984).
Мовшa, Чеботаренко 1969: T. Мовшa, Г. Чеботаренко, Энеолитическое курганное погребение у ст. Кай-
нары в Молдавии. В: Краткие сообщения о докладах и полевых исследованиях института археологии
(Москва 1969), 45-50.

Paleolithic sites on the territory of Teşcureni village, Ungheni District

Keywords: Upper Paleolithic, Gravettian, Eneolithic, Sântana de Mureş-Černeahov culture, Roman amphorae.
Abstract: This article presents the results of field research conducted by the author of the article, which ended up
in the identification of three Paleolithic sites, one of them being multilayered. The settlements Teşcureni II and
Teşcureni III, according to the typology of the identified materials can be attributed to the Upper Paleolithic, Late
Gravettian. In the Teşcureni I settlement, in addition to the tools specific to the Gravettian, fragments of pottery
belonging to Roman amphorae and vessels characteristic of the Sântana de Mureş-Černeahov culture were also
identified. In addition, a copper wire was identified on the road separating the site, which can, most likely, be as-
signed to the Eneolithic. The importance of these sites is also outlined by the fact that, so far, on the territory of
Ungheni district, they are the only ones that can be certainly included in the Late Upper Paleolithic.

List of illustrations:
Fig. 1. Topographic position (1) and photographic representation of the settlements Teşcureni I (2), Teşcureni II
(3) and Teşcureni III (4).
Fig. 2. Flint pieces from the site Teşcureni I: 1-4, 7-9 - unretouched blades; 5, 6 - flakes; 10 - ridge blade.
Fig. 3. Pieces of flint (1-8) and Sarmatian sandstone (9) from the site Teşcureni I: 1, 2, 5, 8 - cores; 3, 6 - unretou-
ched blades; 7 - waste flakes; 9 - notched blade.

65
 II. Materiale și cercetări

Fig. 4. Flint pieces from the site Teşcureni I: 1, 2 - unretouched bladelets; 3, 5, 6, 8-14 - unretouched blades; 4,
7 - Gravette points.
Fig. 5. Flint pieces from the site Teşcureni I: 1-4 - waste flakes; 5-7 - unretouched blades; 8 - core.
Fig. 6. Flint pieces from the site Teşcureni I: 1-3, 5-6 - cores; 4 - waste flakes.
Fig. 7. Flint pieces from the site Teşcureni II: 1 - arrowhead; 2, 3 - cores.
Fig. 8. Flint pieces from the site Teşcureni II: 1, 3 - unretouched bladelets; 2 - piercing tool; 4-7 - unretouched
blades; 8 - scraper.
Fig. 9. Flint pieces (1-10) and stone (11) from the site Teşcureni III: 1-7, 9 - unretouched blades; 11 - ridge blade;
8 - scraper on blade.
Fig. 10. Flint pieces from the site Teşcureni III: 1-3, 5-7 - unretouched blades; 4 - scraper on blade; 8 - scraper on
flake; 9 - core.
Fig. 11. Copper wire (1) and reconstruction of roman amphorae (2-4) from the site Teşcureni I.

Палеолитические памятники на территории села Тешкурень Унгенского района

Ключевые слова: верхний палеолит, граветт, культура Сынтана-де-Муреш-Черняхов, римские амфоры.

Резюме: В статье представлены результаты проведенных автором полевых исследований, в результате ко-
торых были выявлены три палеолитических памятника, один из которых многослойный. Поселения Теш-
курень II и Тешкурень III по типологии обнаруженных материалов можно отнести к верхнему палеолиту,
финальному граветту. На поселении Тешкурень I, помимо орудий, характерных для граветта, были обна-
ружены фрагменты керамики, принадлежащие римским амфорам и сосудам, характерным для культуры
Сынтана-де-Муреш-Черняхов. Кроме того, на дороге, разделяющей памятник, была обнаружена медная
проволока, скорее всего, относящаяся к эпохе энеолита. Важность этих памятников заключается и в том,
что из найденных до сих пор на территории Унгенского района только они достоверно относятся к финаль-
ному верхнему палеолиту.

Список иллюстраций:
Рис. 1. Топографическое положение (1) и фотоизображение поселений Тешкурень I (2), Тешкурень II (3) и
Тешкурень III (4).
Рис. 2. Кремневые предметы с памятника Тешкурень I: 1-4, 7-9 - неретушированные пластины; 5, 6 -
отщепы; 10 - реберчатая пластина.
Рис. 3. Предметы из кремня (1-8) и сарматского песчаника (9) с памятника Тешкурень I: 1, 2, 5, 8 нуклеусы;
3, 6 - неретушированные пластины; 7 - отходы производства; 9 - выемчатая пластина.
Рис. 4. Кремневые предметы с памятника Тешкурень I: 1, 2 - неретушированные пластиночки; 3, 5, 6, 8-14 -
неретушированные пластины; 4, 7 - острия типа граветт.
Рис. 5. Кремневые предметы с памятника Тешкурень I: 1-4 - отходы производства; 5-7 - неретушированные
пластины; 8 - нуклеус.
Рис. 6. Кремневые предметы с памятника Тешкурень I: 1-3, 5, 6 - нуклеусы; 4 - отходы производства.
Рис. 7. Кремневые предметы с памятника Тешкурень II: 1 - наконечник стрелы; 2, 3 - нуклеусы.
Рис. 8. Кремневые предметы с памятника Тешкурень II: 1, 3 - неретушированные пластиночки; 2 - про-
колка; 4-7 - неретушированные пластины; 8 - скребло.
Рис. 9. Предметы из кремня (1-10) и камня (11) с памятника Тешкурень III: 1-7, 9, 10 - неретушированные
пластины; 11 - реберчатая пластина; 8 - скребок на пластине.
Рис. 10. Кремневые предметы с памятника Тешкурень III: 1-3, 5-7 - неретушированные пластины; 4 - скре-
бок на пластине; 8 - скребок на отщепе; 9 - нуклеус.
Рис. 11. Медная проволока (1) и реконструкция римских амфор (2-4) с памятника Тешкурень I.

15.05.2021

Irina Rusu, Universitatea „Ștefan cel Mare”, str. Universității, 13, Suceava, România, https://orcid.org/0000-
0003-3381-8514, e-mail: irinarusu.1998moon@gmail.com

66