22 S.

PAULIUC

Elementele de gresii ~i marnocalcare de tipul stratelor de Sinaia apar

foarte sporadic numai in partea superioara a seriei conglomeratice. J as-
purile ro~ii, diabazele ~i porfirele se inttlnesc frecvent in proportie'de 5-10
% in partea inferioara a seriei ~i cu totul sporadic spre partea superioara
f:li ei.
Marimea predominanta a elementelor este de 3-5 cm, local ajungind
pina la 1 m diametru. tn partea inferioara a seriei in masa conglomera-
telor sint prinse, de asemenea, ~i blocuri mari de calcare cu diametrul
de ordinul zecilor de metri. tn ceea ce prive~te forma elementelor, ea va-
riaza in.limite foarte largi. Blocurile mari (peste 10 cm) prezinta in general
contuie neregulate, cu urme slabe de rulare. Elementele cal'caroase ~i
cuar~itice cu dimensiuni mijlocii (3-10 cm) au formeaproape izometrice
~i prezinta ~n grad de rulare destul de pronuntat (gradul 2-3 dupa
R u h i n). Elementele de ~isturi cristaline ~i unele gresii dure se caracte-
rizeaza prin forme rotunjit-aplatizate. Gradul de sortare al elementelor
este relativ slab. tn acela~i bane de conglomerate se intilnesc aidesea ele-
ip.ente cu diametre cuprinse intre 1 ~i 60 cm. Elementele conglomeratelor
sint legate printr-o gresie micacee grosiera cu ciment calcaros. de. culoare
cenu~ie-verzuie in stare proaspata ~i galbuie-cenu~ie in stare altel'ata. In-
tercalaviile grezoase grosiere care apar sporadic intre bancurile conglome-
; ~. ratioe sint constituite din aceea~i gresie. tn citeva puncte izolate la nord
de Apa~a ~i in bazinul vaii Bogata a fost observata in aceste gresii o stra-
tilica~ie incruci~ata de curenyi, care indica existenta unor curep.yi orien-
tayi spre nord.. .
Oomplexul jlifJoid. Are o raspindire locala pe versantul est~c
al Per-
~anilor intre Augustin ~i Ormeni~, la vest ~i sud de Apaya, precum ~i pe
flancurile anticlinalului Runcu Bogatei. El se dispune concordab.t peste
seria conglomeratica ~i suporta cu discordanya unghiulara gresii ceno-
maniene, strate cu inocerami sau depozite neogene ale bazinulu} )3araolt.
in lucrarile anterioare, complexul fli~oid a fost inclus in compl~xul con-
glomeratic, atribuindu-i-se o virsta apyian-albiana (D. M. Pr e;d a ~i E.
J eke 1 i us, 1935), sau cenomaniana (M. I Ii e, 1954). Grosim~a acestui
complex variaza intre 250 m pe valea Satului (Ormeni~} ~i 300 ~in bazi-
;nul vaii Bogata. Din punct de vedere litologic, complexul f1i~oid se pre-
~inta sub trei litofaciesuri ca:re tree lateral unele in altele ~i anume faciesul
marno-greios, faciesul marno-grezo-conglomeratic ~i faciesul microbrecios.

,.
 STUDIU'L GEOLOGIC AL PERi;IANILOR CENTRALI 23

,Litofaciesul marno-grezos este dezvoltat bitre Augustin ~i Apa'(;a

.!ji este bine deschis pe valea Racilor (Augustin), valea Satului (Ormeni~)
~i vatea Morii (Apa'(;a). Oomplexul fli~oid este constituit in regiunile men-
tion.ate; dintr-o alternanya ritmica de gresii micacee in strate de 10-40 cm
.!ji ma;rne nisipoase in strate de 0,5-3 m. Gresiile au o culoare cenu~ie
verzuie in spartura proaspata ~i galben-bruna pe suprafe'(;ele alterate. Ele
prezi:tita pe fa'(;a inferioara bioglife reprezentate prin urme de viermi de
tip Cpsmoraphe. in interiorul lor se observa adesea fucoide mici, ramificate
de tip Chondrites. La partea inferioara bancurile grezoase tree uneol'i la
un microconglomerat cu elemente de 2 - 5 mm de cuar'(;, mica~ist, ~ist clori-
tos, calcar etc . cu conture subangulare. intre aceste elemente se inttlnesc
a.desQa orbitoline de tipul 0. conoidea ( '>
Spre partea superioara, bancurile de gresii devin mai fine ~i prezinta .
o strj:l,tifica'(;ie curbicorticalit. 1n masa gresiilor se intilnesc frecvent urme
de plante incarbonizate. Unele dintre acestea prezinta aspectul unor spice
de graminee. 1n sec'(;iuni sub'(;iri. la microscop, gresiile prezinta o structura
psaniitica inechigranularlli. Granulele au dJ,ametre cuprinse intre 1,2 mm
~i 0,2 mm ~i sint reprezentate prin fragmente de cuar'(;, feldspa'(;i, muscovit,
granat, cuar'(;it, mica~ist etc. Ca resturi organ.ice se inttlnesc: orbitoline,
fragmente de brachiopode ~i de alge calcaroase. Cimentul este bazal ~i
de ,aitingere, de natur:it calcaroasa, microgranulara.
Intercala'(;iile marnoase sint constituite din marne nisipoase cenu~ii
inchise, sau cenu~ii-verzui fara microfauna.
Litofaciesul marno-grezo-conglomeratic este dezvoltat in culmea
Bursucului ~i pe versantul sudic al anticlinalului Runcu Bogatei. Spre
de6sebire de faciesul descris mai sus, acest facies se caracterizeaza prin
prezen'(;a unor intercala'(;ii conglomeratice in bancuri de 1-20 m care al-
terneaza cu pachetele marno-grezoase. Oonglomeratele sint cu atit mai
frecvente ~i au grosimi mai mari cu cit ne apropiem de baza seriei fli~oide,
marcind astfel o trecere gradata a acestei serii la seria conglomeratica
propriu-zisa.
Pe versantul sudic al Dealului Oapului (Maeru~) in gresiile de la baza
com;plexului fli~oid am gasit un exemplar de Hamites (8tomohamites) cf.
par]finsoni F 1 e m i n g em. S p a t h, forma caracteristica Albianului
superior.
Litofaciesul de microbrecii este dezvoltat numai pe flan.cul nordic
al anticlinalului Runcu Bogatei. El se caracterizeaza printr-o alternan'(;a
 24 S. PAULIUC

!fe microbrecii in strate de 0,5-5 m, gresii microconglomeratice, gresii

dure vinete ~i marne grezoase. Microbreciile sint constituite din fragmente
angulare cu diametrul de 0,5-2 cm, de ~isturi clorito-sericitoase. ~i ~ubor
donat calcare. Grosimea vizibila a complexului fli~oid in faciesul micro-
brecios este de cca 350 m. Treb.uie sa remarcam insa ca partea,superioara.
a acestui complex este afectata de eroziunea actuala.
De~i cele trei litofaciesuri descrise mai sus apar in sectoare izolate
prin eroziune, paralelizarea lor stratigrafica se poate face u~o~ pe de <>
parte pe baza asemanarilor litologice ~i a trecerii gradate care se observa.
,.
j
de la un facies spre celalalt, iar pe de alta parte pe baza pozitiei pe care o
I ocupa seria fli~oida in sucicesiunea stratigrafica a depozitelor. Trecerea.
1

gradata se observa eel mai bine intre litofaciesul marno-grezo-conglome-

I. ratic dezvoltat in culmea Bursucului ~i eel marno-grezos dezvoltat intre
i Augustin ~i Apata. Aceasta trecere gradata este marcata de ,o reducere.
treptata a grosimii intercalatiilor conglomeratice pe masura, deplasarii
de la sud spre nord.
- Virsta aptian superioara - albiana a complexului conglomeratic
~i a celui fli~oid din Per~ani a fost atribuita pe baza urmatoa11,elor consi-
derente. Aceste doua complexe prezinta caractere litologice analoge cu
ale conglomeratelor de ;Bucegi ~i ocupa o pozitie stratigrafica asemana-
toare. Dupa cum a aratat G. Maco v e i ~i I. At an as i u (1934) ~i
E. J eke 1 i us (1938), conglomeratele de Bucegi au o virsta aptian-
albiana. G. Mu r g e a nu ~i D. P at r u 1 i u s (1957) au arat11t ca seria-
conglomeratelor de Bucegi, pe versantul estic al acestui masiv, se 1dispune in
continuitate de sedimentare peste gresii cu Parahoplites trefryans A:n th u 1a.
~i Acanthoplites subpeltoceratoides Sin z o v, forme caracteristice pentru
baza Aptianului superior (Clansaysian). La Cotene~ti acelea~i conglomerate
suporta discordant Vraconianul fosilifer. Pe baza acestor raporturi, autorii
mentionati atribuie conglomeratelor de Bucegi o virsta aptian-~upel'ioara
~i eventual albian-inferioara. Gasire.a formei Hrimites cf. par;lcinsoni la.
baza seriei fli~oide confirma faptul ca partea superioara a serfei conglo-
meratice precum ~i seria fli~oida revin Albiap.ului. ,
Dupa cum am aratat, atit seria conglomeratica cit ~i ser:ia fli~oida.
suport.a cu o discordanta evidenta un pachet de gresii calJaroase de
virsta cenomaniana.
0 e n o m a n i a n. Cenomanianu1 este reprezentat in regiunea de
care ne ocupam, printr-n pachet de gresii calcaroase spatice ailbe-galbui
. .

; .
 CENTRAL! 25

ca.re ae dispun discordant peste diferiti termeni ai Mezozoicului ~i care su-

portil! Turonianul inferior reprezentat prin marne nisipoase cu lnoceramus
labiatus Sch I o th.
JD. M. Preda ~i E. J eke 1 i us (1935) au mentionat acest pachet.
de gr~sii galbui in profilul Vaii Oarbunelui considerindu-1 concordant peste.
c.onglj:>merate ~i atribuindu-i o virsta cenomaniana prin, paralelizarea.
Jui c~ gresiile de acela~i tip care apar la Tohan. D. M. Preda (1950)-
a.nali~ind acela~i profil scoate in evidenta asemanarea acestui pachet,.
cu gi~siile cenomaniene de la Ri~nov, Tohanul Vechi ~i Podul Oheii. M. I 1 i e
(1954~ atribuind Cenomanianului seria conglomeratica din Per~ani include
orizo~tul grezos, care apare pe valea Bogatei, fa partea superioara a seriei
eonglpmeratice ~i U atribuie o virsta -0cnomanian-superioara. Acela~i
a.utori printr-o interpretare gre~ita a raporturilor stratigrafice plaseaza,.
ulterfor, orizontul gTezos sub seria conglomeratica ~iii atribuie in consecin~a
o vll!sta cenomanian-inferioara. D. Pat r u 1 i us (1954) paralelizeaza.
orizo~tul gresiilor albe de pe valea Carbunelui cu seria fli~oida care se
dezvqlta pe'valea Racilor la vest de Augustin atribuindu-le o virsta ceno-
ma.niana.
I ._
!Urmarind extinderea in suprafata ~i raporturile stratigrafice ale
orizo~tului grezos 4 ) am stabilit suprapunerea lui discordanta peste brecia.
bai1eriana ~i seriile conglomeratica ~i flifloida aptian-albiana .. Orizontul
grezos caruia ii atribuim o vitsta cenomaniana are dezvoltarea sa maxima
pe v~rsantul vestic al Per~anilor, intre valea Bogatei ~i valea Cetatelei.
El a.~are de ~semenea ~i pe versantul estic pevalea Carbunelui (Raco~ul
tle S~s), la Ormeni~ (Oariera de piatra) ~i la vest de Apata.
l_tn zona dintre valea Bogatei ~i Cetatelei orizontul grezos are o gro-
a:ime de 250 -300 m ~i se dispune discordant peste depozitele barremiene,
Iii ~te conglomeratele ~i seria fli~oida aptiian-albiana. La Ormeni~ el
Ai ~scordant peste str~t.ele de Sinaia ~i peste seria fli~oida iji are o grosime
4lr ~_:r 40 m. Pe valea Carbunelui acest orizont se <;lispune dhect peste seria
eratica ~ are o: grosime de cca 150 m. Gresiile din constitutia
ului de care ne ocupam formeazl.t strate masive, .grosiere, puternie
ate de 0,5-10 m -grosime, cu intercalatii de 0,1.:.._o,2 m de gresii:
~i mai slab cimentate. Bancurile grezoase prezinta nneori o stra-

- . int.erna oblica ( de curenti) cu o inclinare .de 8-12. Orientarea.
c
lrlt
l
~.

1
.
.

26
"
inclinltrii stratificatiei de curenti oscileaza tntre azimutele 320 ~i 30,
fapt ce indica o orientare predominanta spre nord a curentilor sub actiunea
carora a fost transportat materialul sedimentar.
Culoarea gresiilor este alba sau gltlbuie in spartura prbaspata ei
cenu~ie-bruna pe suprafetele alterate. Nivelul bazal al pachetului grezos
cuprinde uneori (valea Buumcului - Apata) gresii ro~ii caramizii puternic
pigmentate cu oxizi ei hidroxizi defier, fapt ce indica existen~a unei faze
de exondare ~i de alteratie continentala intensa inainte de depunerea
acestui pachet. Local, bancurile grezoase tree spre baza lor la microconglo-
merate cu elemente de cuart alb bine rulate cu diametrul de 0,5-2 cm.
Oimentul calcaros al gresiilor este foarte abundent, imprimind uneori
rocilor un caracter de calcar grezos.
0 sectiune subtire tntr-un calcar grezos de pe Valea Mare (Dopca),
analizata microscopic, arata urmatoarea compozitie mineralogica : frag-
mente angulare de cuartite ~i ~isturi sericito-cloritoase 10 %, cuart 10 %,
glauconit 3 %, limonit 3 %, piroxen 0,5%, hornblenda 0,1 %, staurolit
0,1 %, fosile calcaroase 20 %, calcit 54 %. Structura rocii este granulara.
Diametrul granulelor variaza intre 0,1 ~i 3 mm.
I. '
Masa fundamentala a rocii este reprezentata prin calcit granular cu
pelicule fine de limonit. !n aceasta masa calcaroasa sint prinse fragmente
de cuartite, ~isturi sericitoase ~i cuart cu conture subangulare, rare granule
rotunjite de glauconit precum ~i frecvente resturi de organisme calcaroase.
!ntre organismele calcaroase predomina algele calcaroase de tipul Amphi-
roa, .Archaeolithothamniun, Lithophyllum ~i Solenopora. Sint prezent~ de
asemenea fragmente de briozoare de tipul Ciclostomatelor, fragmente de
echinoderme ~i foraminifere de tipul Textulariilor. Majoritatel:i, resturilor
calcaroase sint puternic epigenizate ~i prezinta o pigmentare limonitica.
Alte sectiuni executate in gresii calcaroase din bazinul vaii Mari
(Dopca) ~i din regiunea Apata prezirita fragmente de cuart; ~i cuartite
in proportie de 40-50% prins~ intr-un ciment bazal de calcit granular.
Ca resturi organice ele prezinta entroce de crinoide calcitizat,!briozoare
~ f oraminifere de tipul Textulariilor, Miliolidelor ~i Trun;catulinelor,
precum ~i alge calcaroase de tip .Amphiroa, .ArchaeoZithothaf(mium etc.
Glauconitul apare rar sub forma de granule rulate. Dupa car:l.cterul gra-
nulelor detritice, toate tipurile de gresii analizate fac parte din categoria
gresiilor oligomictice. Orizontul grezos descris mai sus este foarte sarac b,l
resturi de macrofauna. Pe valea Oarbunilor, in partea mijlocie a acestui
 STUDIUL GEOLOGIC AL PERl;!ANILOR CENTRAL! 27

.-izont au fost gasite mai multe exemplare de Terebratula cf. biplicata

Sow.1
Virsta cenomaniana pe care o atribuim acestui orizont este justifi-
ea.ta ii\ primul rind prin pozi\;ia stratigrafica pe care o ocupa l'}i anume prin
dispozi\;ia discordanta peste depozite albiene ~i prin faptul ca suporta
~ o "Q.~oara discordanta orizontul bazal al Turonianului cu I noceramus
kbiat-$ Sch 1 o t h. Aceasta virsta este confirmata de asemanarile litologice
b ale ac~stui orizont grezos cu gresiilc cenomaniene de la Ri~nov, Tohan.
'ste demna de remarcat asemanarea din punct de vedere litolo-
,gic a ol'izontului grezos din Perl'}ani cu seria de Iancila din bazinul Babadag,
ea.racthizata printr-o bogata fauna cenomaniana ( G. M a c o v e i ~i
L A tra n as i u (1934), 0. Mir au\; a). De asemenea acest orizont pre-
%inta :unele asemanari cu stratele de Fornadia din muntii Mure~ului
{C. Gih e or g hi u, 1954).
tot pe criterii litologice orizontul grezos din muntii Per~ani poate
:fi con;iparat cu Quadersandstein-ul german.

'rl! u r o n i a n ~ i G o n i a c i a n. Depozitele pe care le atribUim,

pe baza unui boga.t material paleontologic, Turonianului ~i Ooniacia:hului
sint r+prezentate printr-un orizont cu grosime maximlii de 120 m, c,on-
.titui~ din marne nisipoase cenu~ii negricioase, peste care urmeaza marno-
Cllcarr cenu~ii albicioase, uneori galbui ~i marnocalcare ro~ii-caramizii.
Din ppnct de vedere litologic, acest orizont prezinta asemanari cu marnele
-ile Plf:i,ner din Germania (H. Dietze, 1960) ~i cu seria de Dolo~man
4in b~zinul Babadag. El se dispune discordant peste di:feriti termeni ai
Cttt~icului ~i suporta conglomerate ~i marne miocene.
n sect;iuni subtiri, marnocalcarele prezinta o structura aleuro-
piliti{:a. Ele sint constituite dintr-o masa calcaroasa-argiloasa, cripto-
.-ista. ina in care sint incluse granule de 0,05 -0,2 mm de <mart, feldspat,
muscovit ~i turmalina, glauconit antigen precum ~i foarte frecvente testuri
e 1otaminifere de tipul Globorotaliidelor, Rotaliporelor, Textulariilor,
~111inelor etc. care nu pot fi insa determinate specific. Varietatile ro-
:..iliid~ p1ezinta o puternica pigmentare cu limonit.
Ma.1nele turoniene ~i coniaciene apar in diferite sectoare izolate in
tura unor mici sinclinale, local faliate. !n afara de punctele cunoscute
or de pe valea Satului (Ormenil'}) ~i valea Oarbunelui, acestedepozite
identificate pe versantul estic al Per~anilor, in inca trei puncte
lllCUne pe valea Remete, in culmea Bursucului ~i pe valea Maeru~ului;
28 S. PAULIUC

I
iar pe versantul v.estic al Per~anilor 1 in doua petece ~i anume pe piriul
lui Iaro~ (afluent al vaii Cetatelei) ~i in bazinul vailor Poclo~ ~i Valea Mare. D
Pe valea Ormeni~ului, marnele de tip Planer, bogate in inocerami
apar in doua sectoare: unul larg care se intinde pe tot cursul mijlociu
al acestei vai, continuindu-se pe sub depozite mai noi spre nord in bazinul
vaii Racilor ~i spre sud pina in valea Bodi, iar al doilea, cu o extindere mult
mai mica, in satul Ormeni~ in apropierea primei mori de apa (din amonte). -
In satul Ormeni~ depozitele cu inocerami se dispun peste gresii ~
cenomaniene ~i probabil peste strate de Sinaia. Ele apar intr-o deschidere
in malul drept al vaii Ormeni~ului, precum ~i in cimitirul satului Ormeni~.
Ele sint reprezentate prin marnocalcare dure cenu~ii albicioase in strat~
de 10-40 cm cu intercalaW de marne cenu~ii friabile ~i sint deschise pe
o grosime de 5-6 m.
0

Deschiderea din satul Ormeni~ a fost identificata de Fr. Her b i ch

l1878 b) care a recoltat din acest punct o bogata fauna, pe baza careia a
pus in evidenta pentru prima data prezenta Cretacicului superior in Per.. -
~ani. In urma unei deter:r;ninari preliminare a acestei faune, F r. H er b i ch
a ajuns la concluzl3, ca pachetul de marne din satul Ormeni~ cuprindq
forme cenomaniene (Am. mantelli, Am. qusteni, Turrilites costatus, Ha- -
mites armatus, Exogyra columba), turoniene (Am. requienianus, Am. peram-i
plus, Am. woolgari, Inoceramus labiatus) ~i senoniene (Am i brandti, Am~
isculensis, Inoceramus cripsii, I. lobatus, I. lingua).
I. Simi ones cu (1899 a, b) redeterminind exemplarele recol1
tate de Fr. Herb i ch, a ajuns la concluzia ca marnele de la Orme~
reprezinta Turonianul inferior (Inoceramus labiatus), Turonianul mediu.
(I. brogniarti, I. latus ~i I. undulatus), Turonianul superior (/. cuvieri)~
Senonianul (Gaudryceras mite, Pachydiscus linderi, Puzosia gaudama~
In,ocerarnus decheni, I. cripsii, I. schluteri) precum ~i Danianul (Stenonitt _
tuberculata, Oardiaster pseudoitalicus ).
V. Corvin Papi u (1948) determinind o fauna de inoceramj
recoltata de D. M. Preda de la Ormeni~ (.A.rmeni~), mentioneaza form~
turoniene (I. labiatus, I. lamarcki) coniaciene (I. cf. involutus) precum ~~
specia I. balticus .santonian-campaniana. Fauna determinata de V. Co r-
v in Papi u a fost pierduta in timpul razboiului. Determinarea specie4
I. balticus este contestata de D. M. Preda (1950). El ajunge, p~
baza interpretarii fauriei determinate de V. Corvin Pap i -u, la con1
cluzia ca inarnele cm inocerami de la Orineni~ reprezinta Turonianu~
 S TUDIUL G EOLOGIC AL PER~ANlLOR CENTRAL!

illllperior, ConiacianuJ ~i Santonianul. M. I 1 i e (1954) revizuind fauna de

e piriul ~niti de la Ormeni~, ajunge la concluzia ca marnele de aici ar reprezenta
a Mare. intreg Tl\l'onianul ~i Senonianul. .
>cerami !n cadrul cercetarilor pe care le-amefectuat in regiune, am recoltat
nijlociu din aflorimentul din satul Ormeni~ urmatoarele forme: Inoceramus subla-
bazinul 6iatus G. M ti 11., I. simionescui n. sp., I. transilvanicus S i m., I. schlonbachi
re mult B oehm, I. kleini G. Mull., I. kiliani Sim., I. ktliani carinatus n. ssp.,
nonte). I. costeUatus Vf o o d s, I. carpaticus (Si m.J, I. carpaticus sadetzki (S im. ),
1 gresii 7'41ina ilrm0sensis (Sim.), T. cf. semicostata A. Roe m., T. cf. concen-
chidere . ieG R eus s, T. cf. subdecussata A. Roe m., Gaudryceras mite Hauer,
rmeni~. G. sp. I, G. sp. II, Neancyloceras kossmati Sim., Damesites sugata
. strate P o r b e s, Lewesiceras peramplus simionescui n. ssp., Oardiaster pseudo-
hise pe ~icus Sim.
Dintre acestea, I. schlOnbachi ~i I. costeUatus sint forme caracteristic~
bi ch pentru Turonianul superior. I. kleini ~i I . sublabiatus sint caracteristice
a:reia a pentru Coniacianul inferior, iar Damesites sugata este o forma comuna
tn Per- pentru Turonianul superior ~i Coniacianul inferior. tn ceea ce prive~te
r bich forma Gaud!ryceras mite, intilnita obi~nuit in Santonian, trebuie slt admitem
tprinde - ea apare inca din Coniacian, data fiind asociatia faunistica in care o
8, Ha-
- - ,,im.
peram- P baza formelor mentionate, atribuim depozitelor ,care afloreaza
i, Am. 111 satul Ormeni~ o virsta Turonian superior-C~niacian inferior, fa.r a a putea
trasa o limita intre aceste subdiviziuni.
Pe valea Bodi, valea Satului (Ormeni~) ~i pe valea Racilor, marnele
recol-
inocerami se dispun discordant peste seria fli~oida albiana ~i suporta
rmeni~
ne ~i conglomerate miocene, ~i local depozite nisipoase-argiloase plio-
mediu
~. Depozitele care apar in cadrul acestui sector sint reprezentate prin
tvieri ),
.:narne nisipoase cenuii masive peste care urmeaza o alternanta de marno-
tdama,
eare dure in strate de 20-60 cm ~i marne nisipoase moi. Pe afluentii
enonia
~ Ra~ilor, partea superioara a acestor depozite are o culoare ro~ie cara-
aizie. Marnele cu inocerami prezinta aici o structura monoclinala, u~or
~rami
lllulata ~i sint afectate in partea de est de o falie care le aduce in con-
forme
..ai eu stratele de Sinaia. Grosimea pachetului de marne este de ordinul
um ~i -100 m. Din partea inferioara a acestui pachet de marne fli marno-
C or-
ra.Jn.re am recoltat pe valea Satului (Ormeni!l) ~i in culmea Rachitiflului
1peciei : Inoceramits labiatus mytiloides Man t., I. labiatus submytiwides
:e, pe it z. Aceste forme indica prezenta Turonianului inferior in baza seriei
i, con-

lianul
30 S. PAULIUC

Din partea mijlocie ~i superioara ale aceleia~i serii am recoltat

de pe valea Satului (Ormeni~) urmatoarele forme: Inoceramus weisei
A n d er t, I. globosus S i m., I. schlonbachi B o e h m, I. kiliani
Sim., I. deformis Meek., 1. cf. lamarcki Park., Scaphites cL
geinitzi d'O r b., Parapuzosia gaudama Forbes. Din acelea~i depozite,.
pe al doilea a.fluent drept al vaii Racilor (de la obir~ie) am recoltat
formele : lnoceramus labiatus opalrnsis B o s e f. elongata S e i t z,.
1. sublabiatus G. M ii 11., I. inconstans Woods, 1. schlonbachi
B o eh m, I. kleini G. M ii 11., 1. lusatiae Andert. , I. costellatu8'
Woods, I. costellatus rectangularis n. ssp., l'. carpaticus (Sim.),.
Pachydiscus cf. sayni Gr o s s., (Jardiaster pseudoitalicus S i m.
Dintre acestea, formele I. schlonbachi, I. deformis, I. cf. lamarcki~
I. costellatus ~i Scaphites cf. geinitzi, sint caracteristice Turonianului
superior, iar I. sublabiatus ~i J. kleini indica prezenta Coniacianului
inferior. Forme comune pentru Turonianul superior ~i Coniacianul
inferior sint : I. weisei, Parapuzosia gaudama, I. inconstans ~i I.
lusatiae. Inoceramus labiatus opalensis Bo s e, forma elongata Seit z,.
raspindita in mod obi~nuit in Turonianul inferior, a.pare aici in asociatie.
cu forme turonian-superioare.
Pe baza acestor date atribuim partii mijlocii ~i superioare a.
pachetului de marne ~i marnocalcare de tip Planer care se dezvolta
pe valea Bodi, Ormeni~ului ~i Racilor, o virsta turonian superioara -
coniacian inferioara . .Aceasta virsta este confirmata de analizele micro-
paleontcilogice efectuate din intercalatiile marnoase ale acestor de-
pozite care au dat urmatoarea asociatie de foraminifere : Globotr.un-
cana sigali (Reiche 1), G. lapparenti tricarinata Que re au, G. lap-
parenti angusticarinata G a n d o 1 f i, G. cf. schneegansi S i g a I,
Marsonella oxycona Reus s, Lagena globosa W a 1 k er et Boys,
Gaudryina globosa d' 0 r b., Ramulina sp.
Pe valea Carbunelui (Raco~ul de Sus), marnele cu inocerami a.par
in ambele flancuri ale unui sinclinal, in partea centrala a oaruia se
dezvolta marne ~i conglomerate miocene. Yn flancul vestic al acestui
sinclinal peste depozitele grezoase-calcaroase ale Cenomanianului se
dispun_e un pachet de cca 50 m format dintr-o alternanta de marne
cenu~ii-inchise ~i gresii calcaroase, slab micacee, cenu~ii, in strate
de 10 -30 cm. ln acest pachet nu au fost gasite resturi de macrofosile.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PERi;iANILOR CENTRAL!

oltat Probele analizate micropaleontologic au dat urmatoarea asocia.tie :

7eisei Marsonella oxycona Reuss, Textularia sp., Trochammina cf. diagonis
liani (C ors s), Patellina sp. Concordant peste a.cest Jlachet se dispun
l cL ma.rne ~i marnocalcare cu inocera.mi care se dezvolta pe o grosi.me de
zite,. cca 80 m ~i ca.re suporta discordant conglomeratele miocene.
Jltat 1n flancul estic a.I aceluia~i sinclinal, ma.rnele cu inocera.mi sint
it z,. deschise pe o grosime de numai 10 -12 m stind peste conglomerate ~i
1 achi gresii aptia.n-a.lbiene ~i suportind ma.rne miocene . .Acelea.~i marne cu
'.atus- inocerami ma.i a.par ~i la sud de valea Carbunelui pe primul a.fluent
m.),. torential al Oltului, ava.l de confluenta acestuia cu valea. Co:rmo~ului.
Din pachetul ma.rnelor cu inocerami de pe valea. Carbunelui, D. Pa-
t r u l i us (1954) citeaza forma. Paciiydiscus vaju St o l.
cki,.
ului Din acest pa.chet, incepind chiar din ba.za lui, precum ~i din
11lui diferite puncte de la. partea mijlocie ~i superioa.ra a. lui, a.m recoltat
1nnl formele urmatoare: I. weisei .Andert., I. transilvanicus S.i m.,
I. I. globosus S i m., I. schZOnbachi B o e h m, I. cf. circularis S ch l ii t t.,
1. kleini G. Miill., I. lusatiae .Andert., I. koegleri .Andert, 1.
t z~
frechi F 1 e g e 1, I. apicalis W o o d s, I. costellatus W o o d s, I. costellatus
~tie.
tectangularis n. ssp., I. carpaticus (Si m.), Neancyloceras kossmati
Sim., Protexites sp. I, Nowakites draschei Red t., Oxyrhina cf.
macrorhiza Pict. et Camp., entroce de crinoide.
Ca ~i in regiunea Ormeni~, distingem a.ici forme caracteristice
ro- Turonianului superior (I. schlonbachi, I. apicalis, I. costellatus),
le- forme ca.racteristice pentru Conia.cianul inferior (!. cf. circularis, I.
tn- kleini, N owakites draschei) ~i forme comune pentru Turonia.nul superior
~i Coniacianul inferior (I. weisei, 1. lusatiae, I. koegleri, I. frechi).
~p
Rezulta deci ca ~i pe valea Carbunelui orizontul ma.rnos are o virsta
' 1,
s, turonian superior-coniaciana. Pornind de la aceste date, trebuie sa
atribuim pachetului marno-grezos nefosilifer din baza marnelor c-q
ar inocerami, o virsta turonia.n-inferioa.ra.
se Pe valea Remete (.Apata) marnele cu inocerami apar intr-un
ni sector izolat, de dimensiuni mici, stind peste seria fli~oida albiana ~i
se suportind nisipurile pliocene ale depresiunii Ba.raolt. Marnel~ care apar
ie a.ici pe o grosime de cca 25 -30 m au o culoare cenu~ie mai inchisa ~i
sirtt mai nisipoa.se ca cele de pe va.lea Satulai ~i valea. Carbunelui.
e. Din aceste marne am recoltat formele : Inoceramus labiatus mytiloides
 S. PAULIUC

Man t., I. labiatus opalensis B 6 s e, forma elongata Seit z. Aceste

:forme indica virsta turonian inferioara a marnelor nisipoa.se de aicL
Pe un afluent drept al vaii Bursucului, precum ~i pe culmea
Bursucului, se dezvolta un pachet de marne ~i marnocalcare de tip
Planer cu o grosime de 50 -60 m. Acest pachet se dispune discordant
pe conglomeratele ~i pe complexul fli~oid aptian-albian. La contactul
.cu marnele cu inocerami, conglomeratele sint impregnate cu limonit,
ca urmare a alteratiei continentale pe care au suferit-o inainte de de-
punerea marnelor. Dintte formele recolta.te din mairnele care apar
~ici am determinat urmatoarele: Inoceramus eUipticus n. sp., I. in-
constans Woods, I. kleini G. M ii 11., I. cf. lamarcki Par k., I.
lamarcki cuvieri Woo d s, I. lusatiae And., I. costellatus reetangu-
laris n . ssp. i. carpatinus ( S i .m. ), H amites sp. I, Pu~osia le marchandi pll
Gross ., Holaster cf., planus Man t. to
Remarcam ca in acest sector formele I. lamarcki cuvieri
Woods ~i Holaster cf. plwnus Man t., care sint caracteristice
Turonianului superior, au fost gasite chiar 1n baza depozitelor
marnoase, care acopera discordant conglomeratele apatian-albiene.
Aceasta arata ca sedimentarea marnelor cu iri.ocerami a inceput aici
de-abia in Turonianul superior. Formele I. kleitni G. M ii 11. ~i Puzosi'a
le marchandi Gr o s s . gasite in partea. superioara a complexului ma.r-
Il
nos indica prezenta Coniacianului. Pe baza acestor forme atribuim
pachetului de tnarne de pe lmlmea Bursucului o virsta turonian supe-
F
rioara - coniacian inferioara.
Pe valea Maeru~ulni, de la intrarea in padure ~i pina la confluenfa
eu va.lea Chelcherului, 'marnele ~i marnocalcarele cu inocerami formeaza..
umplutura unui sinclinal,. orientat E - W. !n flancul sudic al acestui
sinclina.l, seria marnoasa se dispune peste suprafafa erodata ~i alterata
a. conglomeratelor apfian-albiene, iar in eel nordic, ele se dispun peste
seria fli~oida. Din baza pachetului marnos am recoltat pe "alea Chel-
cherului formele : Inoceramus kleini M ii 11 ., I. costellatus Woods.
Aceste forme indica o virsta turonian superioari:i - coniacia.n inferioara.
!ncepind din Valea Mare (Dopca) ~i continuindu-se pe cursul
superior al vaii Poclo~ pina la vest de virful Piatra Morii, se dezvolta
cea mai larga ivire a marnelor cu inocerami din partea centrala a
Per~anilor, care nu a fost menfionata in lucrarile anterioare. Marnele
I
formeaza aici umplutura unui" larg brahisinclinal cu o orientare NE - J
 STUDm GEOLOGIC. ~. ~ANILOR CENTRAL!

este SW. Marnele cu inocerami se dispun aici cu o u~oara discordan~a pestei

iici. &el'ia grezoasa-ca.lcaroasa - c.e nomaniana ~i suptirtit discordant marne ~i
4)0nglomerate miocene, Datoritlt .plasticiti't1;ii lor, mai mari, marnele
tnea.
tip prezinta o serie de ondulat;ii .d isarmonice in raport cu subs_tratul lor
.ant _pezos mai rigid, fa pt. ce ingreunea.za foa.rte mult urmarirea succesiunii
~tul
BtratigraJice a acestora. Marnele care a.par aici sint nisipoase, slab
nit, .micacee ~i se caracterizeaza printr-o culoa.re cenu~ie-alba.struie. Din
de- .ac.este marne am recoltat pe un a.fluent drept al Vaii Mari ~i pe Valea.
.J?oclo~ numeroase exemplaire de : I noceramus labiatus herey_ n icus P e -
par
t t a s c h e. k, I. lal}iatus mytiloides M a n t., Dames.ites sugata F o r-
in-
b es, Protexanites sp., Nowakites cf. linderi (Gros S;) . .
I.
gu- Probele analizato micropaleontologic din marnele moi de la
ndi pa.rtea. superioara a a.cestui complex de pe valea Poclo~ au dat urma-
toll&l'ea asocia.t;ie micropaleontologica : Spiroplectamina annectens Jo -
n e 8 et Park, Globotrwncana helvetica B o 11 i (f. frecv.), Praeglo-
:eri
lJotrimcana stephani Gan do 1 f i (f. frecv.), Marssonella oxycona,
ice
(R e u s s), Ramulina aculeata W r i g ht, Gaudryina lae'Vigata Fr a n k e-,
tor
6tt.'Velinopsis bembia; (Ma rs son), Hedbergella britanensis Loeb 1 i ch
ie.
et Ta.pp a n,, Globigerina cretaooa d'O r b., Lenticulina (Lenticulina)
ici
sp., Dentalina megapolitana Reuss, Lagena globosa W a 1 k. et B o y s,
lia
NodosareUa cf. gracilina Cush. Aceasta asociat;ie arata o virsta turo-
Lr-
LID
nian inferioara-turonian medie, fa.pt indicat ~i de lipsa. Globotruncane-
lor bicarenate. Tinind seama insa de prezent;a formei Damesites sugata
1e-
F o r b e s la partea superioara a mairnelor cu inocerarrii de pe Valea
Mare (Nagy), putem admite ca in seria. marno asa din a.cea sta regiune
ta ~ste prezent ~i Turonianul supE>rior.
~a.
1n bazinul vaii Oetat;elei . (Ra.co~ul de Jos.), pe afluentul d:rept a.I
ui
acestei vai numit Piriul lui Iaro~, a pare un pachet de marne. nisipoase
ta
cenu~ii inchise in baza ~i ro~ietice. la partea. superioa.ra, dezvoltat pe 0
Ge
l-
grosime de cca 60 m. El se dispune. discordant peste marne cu Berriar
s. sella sp. ~i peste gresii calcaroase cenomaniene ~i suporta conglomerate
miocene. Din acest pachet am recoltat numeroase exemplare de bw-
~
ll
ceramus labiatus mytiloides Man t., care indica o virsta turonian-
inferioa.ra.
Pe baza da.telor prezentate mai sus privind cont;inutul paleon to-
logic al stratelor cu inocerami, rezulta ca virsta a.cestor strate in
Per~a.nii centrali este cuptinsa int~e Turonia~ul interior ~i Conia.cia.nu.1
34 S. PAULIUC

superior. Nu am gasit pina in prezent in aceste depozite forme fosile

mai noi decit Coniacianul. For ma Stenonia tuberculata D e f r. pe ba.za. ]
careia I. S i m i o n e s c u a afirmat prezentai Danianului in seria.
marnelor cu inocerami, nu a fost regasita iar forma Oardiaster pseudo-
italicus Sim. se gase~te impreuna cu o bogata fauna turonian-superi-
oara. I
tn ceea ce prive~te fauna de amoniti citata de M. I 1 i e (1954), care
cuprinde cinci specii caracteristice Santonianului, trei specii caracte-
ristice Campanianului ~i o specie caracteristica Maastrichtianului,
consideram ca a fost determinata gre~it, data fiind starea proasta de.
conservare a a.monitilor.

5, NEOGEN

Depozitele neogene au o larga dezvolta.re pe ambii versanti ai

munfilor Per~ani, unele dintre ele patrunzind ~i in partea axiala a. t
acestor munti. Cu studiul acestor depozite s-au ocupat 0. Schmidt
(1932), E. J eke 1 i us (1932), I. Ban ya i (1913, 1926), z_
T or o k (1938), Tr. I ch i m 51 ~i altii.
a) Mioeen. Este reprezentat in regiunea cercetata prin Burdigalian,
Helvetian, Tortonian ~i Sarmatian. t
Prezenta primelor patru etaje ale Miocenului a fost stabilita t
numai pe baza corelarii litologice ~i a raporturilor stratigrafice. Pina.
la gasirea unor dovezi paleontologice concludente, orizontarea prezen-
J1
tata are un caracter provizoriu.
11
Burdi gal i an. Depozitele atribuite Burdigalianului sint fl

reprezentate printr-un pachet de conglomerate foarte slab sortate,

in strate de 1-5 m care prezinta intercalaW de gresii grosiere de 10 -
r:
30 cm. Grosimea acestui pachet variaz~ intre 20 ~i 50 m. Pachetul con-
glomeratic este dezvoltat pe versantul estic al Per~anilor in bazinul
vaii Satului (Ormeni~) 11i vaii Carbunelui (Raco~ul de Sus), in partea.


axiala a Per~anilor, la vest de Apata, precum ~i pe versantul vestic al
acestor munti, intre Bogata ~i Raco~ul de Jos. El se dispune dis- f:
cordant peste diferiti termeni ai Cretacicului. 1n partea de sud I

6> Tr. I chi m. Ccrcetari gcologicc tn reglnnea Arpa~-FAgl'ira~-Per$anl. Arhiva M.I.P.C~

(1958).
 STUDIUL GEOLOGIC AL PERl?ANILOR CENTRAL! 35

>Sile a Per~anilor, acelai pachet de conglomerate se dispune discordant

aza. peste depozite oligocene. 1n alcatuirea acestor ~onglomerate intra
eria. elemente de gresii calcaroase cenomaniene, calcare triasice i jurasice,
'IJdo- 'isturi cloritoase i cuartite prinse intr-un ciment grezo-calcaDos
,eri- de culoare cenu~ie-verzuie, local ro~ietica. Pachetul conglomeratic
suporta un orizont marnos-nisipos (helvetian), acoperit la rindul lui de
iare orizontul tufurilor dacitice paralelizate cu tuful de Dej care reprezinta
llte- baza Tortonianului in cea mai mare parte a bazinului Transilvaniei.
lui,
de. Helve Ii an. A fost atribuit Helve~ianului u~ pachet de marne
~ gresii friabile de culoare cenuie-galbuie, care se dispune peste orizontul
conglomeratelor burdigaliene i suporta discordant orizontul tufurilor
dacitice de virsta tortoniana.
ai T o r t o n i a n. Transgresiv peste 'marnele nisipoase atribuite Helve:
I. a. t;janului ca ~i peste diferiti termeni ai Mezozoicului, pe tot versantul vestic
dt al Peranilor se dispune un pachet de tufuri dacitice verzui-albicioase,
z. cu o grosime de 250 -300 m.
Virsta tortoniana a fost atribuita acestui pachet de tufuri dacitice
a.n, pe baza asemanarii lui cu tuful de Dej, precum ~i pe baza l'lSOcllJ.tiei de
foraminifere citata de T r . I c h i m din ma.rnele intercalate in aceste
ita tufuri in partea de sud a Per~anilor.
tna.
S a r m a I i a n. Depozitele atribuite SarmaManului au o raspindire
~n-
miusa in cadrul regiunii cercetate. Ele sint reprezentate p1intr-un nivel
ba.zal de conglomerate friabile ,cu. o grosime de 20 -30 m, -care suporta
int concordant un pachet de marne ~i nisipuri de 100 -150 m gTosime. Coijglo-
te~ ID.era.tele bazale sint constituite din elemente rotunjite mari de gresii
I- calcaroase cenomaniene, ~i subordonat din calcare mezozoice i roci meta-
m- morfice, prezentind un ciment grezos-calcaros. Ele se dispun cu o uoa.ra
ml discordanta peste orizontul tufurilor dacitice tortoniene. Din marnele i
ea. nisipurile care acopera orizontul conglomera.tic, cercetatorii a.nteriori
al (I. Lorent hey, 1895; H. W a.ch n er, 1915, 1918; Z. Torok, 1938)
is- citeaza in regiunile lnvecinate o fauna care indica prezenta Sarmafianului
11d mediu i superior.
',(. b) Pliocen. Depozitele pliocene a.u fost intilnite in cadrul regiunii
cetate numai pe versa.ntul estic a.I Per~anilor, intre Maeru~ i Varghi~.
 . S. PAULIUC

Ele sint reprezentate prin nisipuri, argile ~i marne cu interm,la.tii subordo-

na..te de diatomite" Pe ba.za.. boga.tei !aune de lamelibranchiate. ~i gaste- .
ropode descrisa de E. , J eke 1 i us (1932), acestor depozite Ji se atri)mie
o virstit dacia.n a. . .
. :;

' .' B) TECTONICA

a) Consideratii generale. Din punct de vedere geotectonic, Per~anii

fac parte din doua unitati structurale majore ale Carpatllor Orienta.Ii ~i
anume dill unitatea centrala sau zona cristalino-mezozoica care ocupa
ceamai mare pa.rte a sectorului cercetat ~i unitatea fli~illui intel'n, de>.yol-
fatit sub forni.a unei zone inguste intre localitayile Ormeni~ ~i Varghi~.
Marginea estica a muntilor Per~a.ni este acoperita de formatiunile plioeen9
ale depresiunii Tara Birsei, iar cea vestica coboara treptat sub -depozitele
neogene ale depresiunii Transilvaniej.
.. Aplicind inetodica elaborata de colectivill de cercetatorf sovietici
condus de N.S. f;; at ski care a intocmit harta tectonfca a U.R.S. S;
sc. 1 :5.000.000 (1956), metodica care a stat la baza construirii' .haryii
tectonice a R.P.R. sc. 1 :1.000.000 (1962) ~i a haryii tootonice a Europei,
distingem in constitutiaparW centrale a Per~anilor trei etafo structurale:
I -inferior:. (Triasic-Albian), II - mijlociu (Cenomanian-Senonian). ~i
IIi -superior (Neogen).
Fiecare din aceste etaje structura.le se caracterizeaza printr-un stil
tectonic propriu ~i este separat prin discordante unghiulare cu caracter
regional. La rindul lor, etajele structurale se divid' in subetaje separa.t&
prin discorda.nte de amploare mai mica (pl. XXXIV) .
.b) Deserierea prineipalelor elem.ente strue;turale. Structura actuals.
a: muntilor ~er~ani este rezultatul insum.arii unor m.i~cari tectonice repe-
tate care s-au I,IUiUlifestat .in. special in. cursul Oretacicu1ui, Paleogenului
,~i Neogen.ului. Orientarea principalelor elemente structura.le este determi-
)lata de. pozitia. pe car~ o. ocupa a.cest teritoriu in zona de rac9rdare a
Oarpatnor Meridiona.li. cu Oarpatii Orientali. Sub influenta acestor doua
sisteme.cutate, in partea de nord a regi~i s-au format structuri cu orien-
tare N -S paralele cu directia principaJ.a de cutare a Cari>aVUor Ori~ntali,
iar in partea de sud structuri orientate W -E paralele cu rama nordica
.a Carpatflo:c .-Meridionali. 0 orientare W -E a, structm-ilor a fost obser-
Y.atll 'de N. O.n c es 0:u:.:fl94:2.) .,ua S de munW Pex~ani ~ia.}lU:IW} in masi-
 STUDIUL GEOLOGIC AL PEJt.SANILOR CENTRALI 37

ordo-
vu1 Piatra Craiului, in sectorul Magura -Bran. .Aceasta .orientare este
:a,ste-
~plicata de autorul citat prin impingerea tectonica e:x:ercitata de masivul
i)Juie
Fagara1;1ului de la. W spre E.
Structurile plicative identificate in cadrul regiunii studiate sint
urmatoarele de la sud la nord:
S i n c 1 i n a 1 u 1 B o g a t a M i c a-M a e r u 1;1 ca.re se intinde cu o
4lirectie W -E intre valea Stejarului, afluent sting al vaii"Bogatei, trecind
1;1anii prin valea Bogata Mica 1;1i valea Chelcherului, pina in valea Maeru1;1ului.
lili l;li Umplutura acestui sinclinal este constituita din depozite fli1;1oide albiene
cupa l)i marne turonian-senoniene. Flancul nordic al sinclinalului prezinta
~yol
inclinari de 40 -60. Flancul sudic este afectat intre v2Jea Stejarului ~i a
gbi1;1. O.helcherului de o falie cu o si1.ritura maxima de cca 600 m. Spre E, sincli-
cane nalul are ambele flancuri dezvoltate, fiind acoperit in extremitatea estica
;itele de depozitele pliocene ale depresiunii Baraolt. Spr.e W sinclinalul prezinta
o ridicare axiaHi.
etici .Antic 1ina1 u l Run cu Bog ate i este situat la N de sincli-
S.S; na-lul Bogata Mica-Maeru1;1 l;li a fost urmarit pe o direct;ie W :-E intre
art;ii Harbamul Unguresc 1;1i muntele Saigo. In stmburele lui a par .conglomerate
>pei, aibtene, iar pe flancuri se dezvolta seria fli1;1oida alb~na care prezinta
ale: inelinari de 30 -50. .Anticlinalul prezinta o .u1;1oara ;ridj~are a~iala. spre
). l;li E, C\li rezultat al careia in stmburele lui a.par depoz~te barrem,iene. sub
forma unei butoniere (valea Saigo). .
stil Sin c l i n a 1u1 Sa 1ciu1;1u1 u i situat la N de.anticlinaJ.ul Ruwm
cter 1lo.gat~i a fost urmarit pe o diiect;ie WSW -ENE .nitre val~~ Bogatei
rate ti V.11ile11i Mare. Umplutura lui este formata din .depozite .fli1;1oide-alb~~e
care prezinta inclinari de 40 -60. Sinclinalul prezi,nt~ r'i<i'foari.axiale at.it
'. spre W cit 1;11. spre E.
LIala
3pe- .A n t i c 1 i n a.I u 1 G 1 a j e r i a- G r u i u 1 R o l;l u situa t ls N de
ului falia Harbamul-Valea Mare, se intinde cu o dire.ctie SW -NE intre V8lea
~mi-
Glajeriei 1;1i valea Bogatei, luind a poi o direct;ie W - E, pina Ia. obir1;1ia
e a Vail Mari. In simburele acestui antielin~l se dezvolta seria de brecii bari'e-
oua m.iene care prezinta local blocuri de calcare jurasice l;li efuziuni d~ diabaze,
ien- melafire 1;1i porfire. '.Fiancul nordic a1 anticlinalului este constituit din
jali, arizontu] gresiei de Bogata - cenomaniene, peste care urmeaza stra.te .cu
lica inocetami 1;11 seria de depozite miocene. In imediata a.propiere de contactul
ser- en depoziteie barremiene, gresia de Bogata prezinta inclinari de 30-50
asi- pentru a se reduce la 10 -15 la distant;a de 200 -300 m de acest contact.
Aeest fapt indica un in.ceput de diapirism al nucleului barremian.
38 S. PAULIUC

B r a h i s i n c 1 i n a 1 u 1 P o c 1 o ~ se intinde la N de anticlina.lul
Glajeria-Gruiul Ro~u, cu o orientare SW -NE pe o lungime de cca 5 km
~i cu o latime maxima de 2 km. Umplutura lui este constituita din depo-
zite turonian-coniaciene, iar flancurile din depozite cenomaniene. Flancul
sud-estic al brahisinclina.lului prezinta inclinari de 10 -15, eel nord-vestic
este acoperit transgresiv de seria miocena. 1n partea de mijloc 2i sinclina-
lului se constata ondulatii secundare ale marnelor turoniene ~i senoniene,
formate prin desprinderea ~i alunecarea seriei marnoase, pe funda.mentul
ei grezos rigid.
Antic 1ina1u1 Si 1 a ~-Luc a~ este un anticlinal cu flancu.ri
asimetrice, orientat N -S, care a fost urmarit de la izvoarele vaii Remete
spre S, pina in culmea Luca~-Andra~, unde prezinta o coborire axfala
~i in acela~i timp pare sa schimbe brusc directia spre W, venind
in continuarea anticlinalului faliat Glajeria-Gruiul Ro~u. Spre N, ant i-
clinalul Sila~-Luca~ se continua in anticlinoriul Remete-Carhaga a carui
ramificatie pare sa fie. tn simburele acestui anticlinal apar depozite bre-
cioase ale Barremianului ; ele sint dezvoltate intre izvoarele vaii Bila~ ~i
culmea Luca~-Andra~.
tn constitu~ia flancului estic al anticlinalului intra depozitele conglo-
meratice ~i fli~oide ale Aptian-Albi::mului, care suporta la rindul lor gresiile
cenomaniene transgresive ~i marnele cu inocerami turoniene ~i coniaciene.
t nclinarile stratelor in flancul estic sint de 25 -35 spre est.
Flancul vestic este constituit din pachetul gresiei cenomaniene, cai'e
suporta marnele cu inocerami ~i depozitele Miocenului.1nclinarile stratelor
din flancul vestic al anticlinalului sint de 10 -15. Ca ~i in cazul ant icli-
nalului Glajeria-Gruiul Ro~u ~i aici se constata o oarecare redresare a
stratelor la contactul cu depozitele barremiene, care constituie simburele
acestui anticlinal ~i care prezinta o tendinta de diapirism.
A n t i c 1 i n a 1 u 1 R e m e t e-0 a r h a g a a fost pus in evidenta
prin cartarile a:nterioare (M. I 1 i e, D. M. Preda). El reprezinta un ele-
ment structural major care se intinde cu directia N -S pe o lungime de
peste 10 km. Latimea cea ma.i mare (4,5 km) o prezinta in. zona unde
este traversat de defileul Oltului. Spre N el poate fi urmarit pina in culmea
Carhaga, unde este acoperit discordant de depozitele Tortonfanului infe-
rior. D.M. Preda (1950) a admis existenta in aceasta zona a unei pinze
de ~ariaj pusa in loc in faza. chimerica veche. M. I 1 i e (1954) sustine
existenta unei pinze de ~ariaj formata in faza austrica. Aceste conceptii
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER:;lANILOR CENTRAL! 39

se bazeaza pe faptul ca in structura acestei zone se observa suprapunerea.

anormala a unor mase de roci triasice ~i jurasice peste depozite mai noi.
Observatule noastre efectuate in aceasta zona ne conduc la confir-
marea ipotezei emise de D. Patrulius ~i Gr. Popescu (1960) in
urma obserV'atiilor facute in sinclinalul Raraului ~i anume ca aceast~
at;ructura complicata este rezultatul u,nor alunecari submarine care s-au
produs probabil la sf'ir~itul Barremianului, astfel ca s'intem in prezen~a
llllei brecii sedimentare de tip ,,Wildfli~" cu elemente foarte mari (de sut~
de metri) de roci triasice, juraisice ~i neocomiene. Flancul estic al anticli
nalului Remete-Carhaga este constituit din seria m~siva a conglomeratelor
albiene, peste care urmeaza depozitele fli~oicle albiene ~i marnele cu
inocerami.
tn valea Oltului conglomeratele prezinta inclinarile maxime (60 -soc.)
.A.tit spre N cit ~i spro s, inclinarile se reduc la 30 -40. La ob'ir~ia vaii
Ormeni~ului, flancul estic al anticlinalului este afectat de o fa.lie tra~sver
saJ.a orient.a.ta W -Eal carui compartiment sudic este coborit cu cca 200 m.
Lio E de dealul Carhaga, conglomeratele din flancul estic sint faliate
longitudinal.
Flancul vestic al anticlinalului are o alcatuire mai complexa. ln
pa.rt-ea de S, pe valea. Remete ~i in malul sting al Oltului, in constitu~ia.
acestui flanc intra conglomerate a.lbiene; intre muntele Tolva~ ~i valea
Cetatelei el este constituit din gresii cenomaniene care stau transgresh
~ depozitele barremiene din nucleu, iar la N de valea Oltului, flancul
..tic este format din tufurile dacitice ale Tortonianului. Este de rema.rcat
:llptol ca flancul vestic al anticlinalului prezinta inclinari de 10 -2!l0 ,
...Ut mai mici decit cele a.le flancului estic. Acest fapt indica asimetria.
.-stei structuri ca rezulta.t al unor impingeri orientate de la W spre E.
Sin c 1 in a 1 u 1 fa 1 i a t 0 r me n i ~ ~i R a c o ~ u 1 d e Su s a.
llllt ~unoscut prin cercetarile anterioare. El este situat la E de anticlinoriul
m.aete-Carhaga, prezentind aceea~i orienta.re N -S. Umplutura. acestui
11iz iina] este formata din depozite apartinind Cretacicului superior ~i
miaeenului inferior.
FJancul vestic al sinclinalului este bine dezvolta.t, prezentll;l.d inclinari
_ -40, iar eel estic este faliat. Urmarit longitudinal, sinclinalul Orme-
l!a.ootnl de Sus prezinta o cobor'ire axiala la W de localitatea. Ormeni~,
_:ridicare axiala in apropiere de localitatea Augustin, pentru a cobori
axial in bazinul vaii Carbunelui.
40 S. PAULIUC

Pe Unga elementele structurale plicative descrise mai sus, in.regiunea.

cercetata au mai fost puse in evidenta ~i urmatoarele falii mai importante :
F a 1 i a H a r h a m u 1-V a 1 e a M a r e, cu o orien:tare generallt
W -E, este o fracturlt importanta care afecteaza flancul nordic al sincli-
naJului Safoiu~u1ui, aducind in contact depozitele fli~oide albiene cu
depozitele brecioase barremiene. Aceasta falie a fost urmarita incepmd
din versantul nordic al muntelui Harhamul Unguresc, prin :valea Bogatei
pina la izvoarele Vaii Mari. Saritura ei depaete probabil 1 000 m. En.
se continua, dupa cit se pare, departe spre Win afara perimetrului cercetat.
F a 1 i a P i s c u 1 G r i n d e i u 1 u i a fost pusa in evidenta la N
de brahisinclinalul Poclo~, avind o orientare paralela cu a acestuia.. Ea.
a fost urmarita incepind de la confluenta vaii Bogatei cu valea Trestiei,
prin Valea Mare pina la obir~ia vaii Cetatelei. Compartimentul nord-vestiu
al acestei falii este coborit cu cca 100 -120 m, din care cauza tuiurile daci
tice tortoniene sint aduse in contact direct cu gresiile cenomaniene. Spra
SW aceasta falie este mascata de lavele ~i aglomeratele bazaltice pliocenei
care nu sint afectate de ea.
F a 1 i a 0 r m e n i ~-Vi r g h i ~ este p fractura tectoriica important~
care reprezinta dupa parerea noastra, in cadrul regiunii de care ne ocupam,
limita dintre unitatea cristalino-mezozoica ~i zona fli~uh,J.i carpatic. Cerce-
tarile mai vechi (D.M. Preda, 1950), (M. I Ii e, 1954), au pus in evi-
dent:l existenta unor fracturi tectonice pe valea Satului-Ormeni ~i po
valea Carbunelui, fara insa a pune in evidenta legatura dintre ele. Falia
mentionat'a este figurata numai pe o harta inedita ridicata de D. Pa t 'r u~
Ii us in defileul Oltului. Prin cartarea detaliata a acestei regiuni, am con-
statat ca atit pe valea Satului, cit ~i pe valea Carbunelui i 'in continuar0
spre N pina in valea Virghiu1ui, sinteni in prezenta unei singlure ffacturi
importante care a putut fi urmarita cartografic pe o lungime de peste
25 km.
Compartimentul estic al acestei fracturi este format pe tot lungul
ei din seria stratelor de Sinai.a, care prezinta caderi monoclin.ale spre E.
In compartimentul vestic al faliei nu se cunosc nicaieri apari'tiii ale stratelor
de Sinai.a. In schimb, in acest compartiment sint dezvoltate depozitels
caracteristice zonei cristalino-mezozoice i anume : congl-omerate albiene,
marne cu in_ocerami turonian-senoniene i chia.r marne miocene. In
imprejurimile satelor Ormeni~ i Raco~ul de Sus, falia este acoperita de
depozitele daciene ale depresiunii Bara.olt. La S de Ormeni~, falia esto
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRALI 41

nea orientata spre SE, fiind acoperita de depozite da.ciene. Ea se continua

Lte: in fundamentul depresiunii Bara.olt, legindu-se probabil cu linia tectonica
ala din fa ta Bucegilor ~i a Pietrei Mari.
LCli- La N de valea Carbunelui falia a fost urmarita pe valea Rica pe.
CU Yalea. Haghima~ului ~i pe valea Sarmanului pina in valea Virghi~ului la E .
ind de dealul Iano~. Dupa ce traverseaza valea Virghi~ului spre N, falia nu
ttei mai poate fi urmarita, fiind acoperita de pinzele de lave andezitice ale.
Ea masivului Harghita. Ea se continua probabil departe spre N ~i NE
;at. pe sub masele eruptive, pina in regiunca Miercurea Ciucului, legindu-se.
.N cu linia tectonica din fap:t. masivului Haghima~. Saritura faliei Ormeni~
Ea. Virghi~ este greu de apreciat. Judecind dupa grosimea conglomeratelor~
iei, eempartimentul vestic al faliei este coborit cu aproxima.tiv 1000 m in
itic lefileul Oltului.
1ci- F a 1 i a 0 a p e n i, situata la S de gara Capeni, este orientata.
[lra :XE --sw. In lungul acestei falii a carei saritura depa~e~te 100 m, s-a.
predus o coborire a compartimentului estic. Prezenta acestei falii pe rama
esticlt a Per~anilor ridica problema existentei ~i a altor fracturi in lungul
marginii estice a. masivului Per~ani, in lungul carora. s-ar fi produs cobori-
m, rea depresiunii Baraolt. Pina in prezent nu au putut fi identificate carto-
gra.fic alte astfel de fracturi, insa judecind dupa raspindirea i;;i pozitia.
vi mpsometrica a del>ozitelor daciene de pe marginea es ti ca a Per~anilor,
pc presupunem o cadere in trepte a depresiunii Baraolt in lul).gul . unor
lia. falii li f.lexuri mascate de depozitele cuaternare. ) . . :
U- Comparind harta tectonica a sectorului cercetat cu imaginea anoma-
n- liei Bouguer data de E;)t. Air in e i ~i G. Mu r g ~a n u (1960), .consta-
re tam utmatoarele :
lri Fa 1 i a 0 rm en i ~-Vi r g hi~ este marcata pe harta gravimetrica
te Jwintr-o zona ; de gradient pronuntat care separa anomalia negativa a
4epresiunii Baraolt de anomalia. pozitiva din mun~ii Per~ani. Acest lucru
111 *1gereaza ideea. ca de~i la nivelul depozitelor cretacice ~i miocene, compal'-
~- timentul vestic apare coborit, la nivelul fundamentului cristalin situa~ia
>r este inversa, compartimentul estic fiind mult coborit in raport cu eel vestic.
le Pnternica anomalie negativa a depresiunii Baraolt este explicata nu numai
prin prezenta depozitelor pliocene din aceasta depresiun'e, ci ~i prin dezvol-
"'
n tarea putetiiica a depozitelor sedimentare mezozoice (in special cretacic-
.6 ~rioare) a caror grosime este mult mai mare la E de falia Ormeni~
e "Virghi~.
42 I
S. PAULIUC

A n t i c 1 i n a 1 u 1 R e m e t e-0 a r h a g a corespunde unei anomalii

pozitive cu aceea~i orientare (NW-SE) al carui ax este insa cu put;in
deplasat spre W fat;it de axul cartografic al anticlinalului.
D i r e c t; i a E - W a s t r u c t u r i 1 o r din partea de sud a
regiunii cercetate corespunde direct;iei liniilor izoanomale care se observa
in special intre Vladeni ~i ~inca Nona.
c) Virsta disloeatiilor. De~i aspectul structural actual reprezinta
insumarea efecteror mai multor faze de mi~cari tectonice, vom incerca
133, stabilim, pe baza discordant;elor, limitele de virsta intre care se inca-
dreaza formarea diferitelor elemente structrirale descrise. Cele mai vechi
elemente structurale, in cadrul regiunii de care ne ocupam, se intilnesc
in ~imburele anticlinalelor Remete-Carhaga, Sila~-Luca~ ~i Glajeria-
Gruiul Ro~u, precum ~i pe rama estica a Per~anilor.
tn ceea ce prive~te structura terenurilor mai vechi care apar in
nucleul anticlinalelor ment;ionate, aceasta a fost desavir~ita in faza de
mi~cari tectonice care s-a manifestat la sfir~itul Barremianului ~i in Apt;ia-
nul inferior. Acest lucru este dovedit de dispozit;ia discordanta a conglo-
meratelor apt;ian-albiene peste structura respectiva.
tn ce prive~te virsta fracturii Ormeni~-Virghi~, de pe rama estica
a Per~anilor, admitem in mod ipotetic ca ea a aparut in Vala.nginian, ca
efect al mior mi~cari tectonice precursorii care au dus la aparit;ia geosin-
clinalului de fli~ in care s-au depus stratele de Sinaia. Facem aceasta
ipoteza pornind de la concept;ia ca ea reprezinta un segment al liniei tec-
tonice din fat;a unitat;ii centrale a Oarpat;ilor, linie denumita de I. Ban-
-0 i 1 a (1958) ,,linie centrala". Aceasta fractura a funct;ionat init;ial, in cursul
Oretacicului inferior, prin coborirea compartimentului estic concomitent
cu acumularea fli~ului cretacic-inferior.
tncepind din Cretacicul superior, fractura ment;ionata a funct;iona.t
din nou, de data aceasta in sens invers, prin cobodrea intensa a compar-
timentului vestic. Aceasta mi~care s-a continuat cu unele intreruperi pina
dupa depunerea con'glomeratelor burdigaliene ~i a marnelor pe care le
atribuim Helvet;ianului, posibil chiar pina dupa depunerea tufurilor torto-
niene, dar in orice caz inainte de depunerea depozitelor daciene ale bazi-
nului Baraolt care acopera falia fara a fi afectate de aceasta.
Fenomene ana.loge de inversa.re a. sensului deplasarii compartimentelor
in lungul unor falii au fost semna.late de N. 0 n c es cu (1943) in bazinul
Dimbovicioarei ~i de S. Pa u 1 i u c (1958) in grabenul Remet;i din partea
 STUDIUL GEOLOGIC AL PE~ANILOR CENTRAL!

1alii de :N a MunWor Apuseni, precum ~i de 0. G he o r g h ~ u (1954) in bazi-

11tin nul Streiului ~i al Mure~ului.
.Anticlinalele Remete-Carhaga, Sila-Luca~, Glajeria-Gruiul Ro~u,
l a .Runcu Bogatei, ca i sinclinalele Bogata Mica-Maeru~, Sa.Iciu~ului, Ormeni~
:rva .Raco~ul de J os s-au schitat la sfir~itul Albianului ~i inaintea Cenomania-
nului ~i s-au desavir~it in urma mi~carilor care au avut loc intre Ceno-
manian ~i Turonian ~i in Senonianul superior.
ntii Mi~carile de la sfir~itul .Albianului sint puse in evidenta de dispozit;ia
~rca
discordanta a gresiilor cenomaniene peste conglomera.tele albiene ~i peste
LCa- depozitele barremiene, cele de la sfir~itul Cenomania.nului - de discordanta
\Chi constatata intre Turonian ~i Cenomanian. Mi~carile din Senonianul supe-
leSc rior nu pot fi exact datate, intrucit in regiune lipsesc depozite paleogene,
ria- iar primele depozite care acopera discordant structurile mai vechi sint
cele miocene.
in Structura monoclinala a depozitelor miocene de pe versantul vestic
de ca ~i falia Piscul Grindeiului s-au format dupa depunerea Sarmat;ianului,
~ia ca rezultat al unor miciliri de ridicare manifestate in zona axiala a muntilbr
rlo- Per~ani ~i de coborire a bazinului Transilvaniei. Falia Oapeni a luat na~tere
dupa Dacian, ca efect al mi~carilor de coborire din zona depresiunii Baraolt.
ica Structura actuala a depozitelor pliocene ~i cuaternare s-a desavir~t
ca in cursul mi~carilor verticale care au avut loc in Cuaternar. Pe versantul
1in- estic al Per~anilor depozitele pliocene ~i cuaternare au fost ridicate pina
sta. la. altitudini de 600-650 m, in regiunea .Augustin. Ele coboara treptat
ec- spre sud pina la altitudini de 450 m.
n-
BUI
mt C) EVOLUfI.A GEOLOGIC.A A PER::;J.ANILOR CENTR.ALI

Pe baza analizei faciesurilor ~i a raporturilor dintre diferitele depozite

Lat
intilnite in Per~anii centrali, vom incerca sa reconstituim evolutia geologica
11.r-
a acestui sector al Carpat;ilor Orientali. ln istoria geologica a acestei regiui,ri
na 41.istingem urmatoarele trei etape principale: ;i.nte-triasica, triasic-albiana
le
~i cenomanian-cuaternara. Prima dintre aceste etape corespunde evolut;iei
GO~
geosinclinale hercinice ~i mai vechi, cea de a doua corespunde evolutiei
zi-
geosinclinale alpine, iar ultim~ corespunde evolut;iei posttectonice ale
lor acestei regiuni.
lUl E t a p a a n t e-t r i a s i c a. Cu:prinde timpul in care s-au format
ea ,PstUI'ile crista.line care constituie fundamentul regiunii. .Aceasta etapa
44 S. PAULIUC

cuprinde o faza de sedimentare in conditiile unui geosinclinal, o faza de

orogeneza ~i metamorfism ~i o faza de eroziune continentala. .A.supra duratei
acestei faze nu aveni elemente in cadrul regiunii de care ne ocupam. Pe
baza paralelizarii ~isturilor cristaline din muntii Per~ani cu rocile epizonale
din Fagara~ ~i Haghima~, putem a{lmite ca faza de sedimentare a acestor
~istlll'i a a1''llt loc, ca ~i in celelalte regiuni carpatic~, in Proterozoic ~i
eventual in Paleozoicul inferior.
Tinind srnma ca in Ca1patii Meridionali au fost descoperite depozite
sedimEntare nEmetamodozate de virsta siluriana stind peste ~isturile
cristaline (Gr. R a i 1 e a n u ~i S. N a s t a s e a n u, 1961 ), metamor-
fismul acestoia poate fi pus pe seama fazei taconice sau chiar unor faze
mai vrnhi.
1n timpul Paleozoicului superior regiunea a fost exondata, suferind
o eroziune continentala puternica, care a scos la zi ~isturile cristaline.
E t a p a t r i a s i c-a l b i a n a.
A inceput prin transgresiunea ma-
rii werfeniene ~i s-a incheiat prin cutarea ~i regresiunea determinata de
puternicele mi~cari orogEnice care s-au manifestat in aceasta regiune la.
sfir~itul .A.lbianului. 1n cadrul a~estei etape distingem urmatoarele cicluri
de sedimentare separate prin discordante unghiulare: Triasic, Liasic,.
Dogger-Barremian ~i Aptianc.A.lbian.
c
C i c 1 u 1 tr i a s i a inceput printr-o puternica mi~care de coborire
a scoartei, care a determ:lnat transgresiunea marii werfeniene peste tun-
damentul cristalin al muntiJor Per~ani. :In timpul Triasicului inferior, in
partea centrala a Per~anilor s-au acumulat depozite terigeno-carbonatate,
cu o ,bo~t!i. fauna de lamelibranchiate. Sedimentarea acestor depozite
a avut loc in conditiile unui bazin epicontinental, cu ape putin adinci,
care J>rimea: un aport terigen destul de puternic de pe uscat. .
' 1n timpul .A.nisianului sedimentarea predominant organogen~ ~i
hemogena in conditll'le unui bazin putin aerat, a dus la acumularea c~l
carelor negre bituminoase de tip Guttenstein. 1n Ladinian, sedimentarea
se continua in cadrul unui bazin epicontinental relativ bine aerat, care
a permis dezv'oltarea recifilor calcaro~i.
!n Triasicul superior a avut loc o adincire a bazinului mar~ din
muntii Per~ani, fapt care s-a reflectat in sEdimentarea calcarelor pelitice
ro~ii de tip Hallstatt. .A.ceasta adincire a bazinului s-a produs in lungul
unor fracturi puternice, fiind insotita de efuziuni diabazice.
 l STUDIUL GEOLOGIC -~ PER$ANILOR CENTRALI

, . . La sfir~itul Triasicului, ca efect al mi~carilor de ridicare legate, de.

, de
faza chimei:ica veche, apele marii s-au retras din Per~ani, regiunea rami-
:i.tei
nind probabil exondata in cursul Rh_e tianului.
Pe
tale C i c 1 u 1 d e s e d i m e n t. a r e 1 i a s i c pus in evidenta in Car-
tor patil :Romaneti de Gr. R a i 1 e a n u (1958 ) a inceput printr-o micare
\ ~i de coborire, care a determinat o inaintare a marii in Liasicul inferior.
ln oursul Liasicului inferior i mdiu, pe amplasamentul muntilor Perani
1ite se intindea o mare epicontinentala, putin adinca, in care se acumulau
~ile caJ.care oolitice ~i calcare roii cu amoniti. La sfiritul Liasicului mediu,
or- regiunea a fost afectata de nii~cari de cutare ~i de ridfoare (faza donetiana~
tze ca.re au determinat o retragere temporara 'a.- marii din tnuntii Perani.
Cic~ul de sedimen:t1 are do'gger-aptian ~nferror.
nd Dei raporturile directe intre depozitele atribuite Doggerului $i cele liasice
1e .. nu pot fi observate in Per~anii centrali, admitem totui existenta unei trans-
gresiuni doggeriene in aceasta regiune por'nfod de (la fapt-U:i ~a depozitefo
la- Liasfoului superior nu sint cunoscute aici, l.ar Doggerul este reprezentat
de J>rin depozite grezoase, care reflecM o schimbare a conditiilor paleogeo-
la grafiee la limita dintre Liasic ~i Dogger. Transgresiunea doggeriana este
tri eunoscuta in Oarpatii Orientali, atit la' S de triunW Per~~mi, itj. masivul
lC,. Bucegi (N. 0 n c es cu 1943), unde a inceput in Bajocian, cit ~i la N,
in Illasivul Haghimaului (I; B a n c i 1 a, 1958), unde a inceput inca din
re Aa.imnian.
n- La inceputul Malmului, in muntii P~r~ani ca ~i in restul Carpatilor
in {)rientali, au avut loc mi$cari de coborire care au determinat trecerea de la,
e, sedimentarea terigena din timpul boggerului fa sedimentare~ calcarelor
be
cu radiolarite ale CaJlovian-Oxfordianului. fn tirripul Kimmeridgianului
:j'
i Portlandianului sedirilentarea a continuat in conditiile unui bazin marin
cu ape putin adinci ~i bine a~rat'e c'a re au favorizat dezvoltarea recifilor
~i
l-
ealcaro$i. La sfir~itul PortlandianUlui, ca ecou al mi~carilor din faza chi-
a merica noua, regiunea a ~ufer:it o U$Oara ridicare, urma~a in Berria'sian
e de o noua coborire. Existenta acestor mi~cari in inuntii Perani este pusa
in evidenta numai de. caracterul grezos al depozitelor di~ baza Berriasia;
[l
nului. fn, Berriasian putem admite c~ atit in munW Perani cit i in zona
0
fli~ului qretacic, sedimentarea a avut foe in conditllle unui . ba.zin marin
1 normal, cu ape putin adinci i cu fundul relativ uniform, fara un relief
pronunt~t. Aces~ bazin primea un slab,_aP,ort de material psamitic .de pe
 S. PAULlUC

uscat, sedimentarea .fiind predominant pelitica. 1n VaJanginian-Hauteri-

vian, ca efect al unor mi~cari tectonice precursorii, situatia paleogeografica
din teritoriul Per~anilor sufera modificari importante. 1n partea de E a
..
acestei regiuni, apare o fractura importanta-faJia Ormeni~-Varghi~. Re-
giunea situata la E de aceasta falie sufera o ~care de coborire, precum
~i o deformare intensa a structurii fundamentului care determina aparitia.
unor creste ridicate, separate prin fose. 1n aceste conditii are loc acumu-
larea fli~ului terigen-carbonatat reprezentat de stratele de Sinaia.
La vest de faJia Ormeni~-Varghi~ a aparut probabil o creasta exon-
-
data care separa bazinul de fli~ al stratelor de Sinaia de bazinul epicon-
tinental situat pe soclul relativ mai rigid al zonei centrale a Per~anilor.
1n acesta din urma s-au mentinut conditiile de sedimentare din timpul
:Berriasianului, continuindu-se acumularea depozitelor marnoase, asema-
-

al
zi
natoare cu cele ale seriei neocomiene din bazinul Dimbovicioarei. De
ielevat este faptul ca procesul de subsidenta a fost mult mai activ in re n
giunea estica caracterizata printr-un regim geotectonic de fli~, decit in
regiunea vestica, relativ mai stabila din punct de vedere al regimului geo-
tectonic. .Acest fapt este pus in eviden~a de grosimea mult mai mare a.
stratelor de Sinaia (cca 700-800 m) in raport cu grosimea marnelor neo-
comiene din partea centrala a muntnor Per~ani.
Materialul sedimentar-terigen din constitutia stratelor de Sinaia
provenea din distrugerea unor cordiliere formate din cristalin epizonal
~i depozite triasice ~i jurasice. .Acest material era redistribuit in bazin sub

actiunEa unor curenti longitudinali a caror orientare dominanta, indicata
I
de turboglife ~i de stratificatia oblica, a fost de la S spre N.
1n :Barremian, regimul geosinclinal de fli~ se extinde spre W in zona
centrala a Per~a.nilor. Datorita unor puternice mi~cari de ridicare a unor
eompartimente ~i de coborire a altora, insotite de efuziuni diabazice, ~i de
puternice alunecari submarine, sedimentarea ia, in aceasta regiune, un I
caracter de ,, Wildflysch''.
La sfir~itul .Aptianului inferior, regiunea muntnor Per~ani este afec-
'
1
tata de mi~cari de cutare ~i de ridicare, care pot fi raportate la faza austrica 1
veche.
1
C i c 1 u l .de s e d i m e n t a r e a -p t i a n s u p e r i o r-a 1 b i a n
a inceput in muntll Per~ani printr-o mi~care de coborire care a. determinat
o inaintare a marii de la E spre W. 1n cursul acestci etape, partea estica
~i sudica a muntilor Per~a.ni a suferit un puternic proces de subsi dentii.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PERl;lANILOR CENTRAL! 47

eri- concomitent cu ridicarea regiunilor situate la W de Per~ani, care consti-

fica tuiau zone de eroziune. !n aceste condifii a avut loc acumularea pe o zona
aa relativ ingusta a unui pachet de conglomerate a carui grosime depai,e~te
Re- 1500 m in partea axiala.
um Prezent:a. unor elemente cu dimensiuni de ordinul zecilor de metri1
l'
ifia..
in masa conglomeratelor indica adincimea mica a bazinului ~i apropierea
nu-
zonei de eroziune.
on- Spre sfir~itul acestui ciclu, intensitatea mi~carilor diferenfiale a.
:>n- scazut, fapt ce a dus la acumularea. alternanfei de conglomerate, gresii ~i
or. marne, descrisa mai sus sub numele de serie fli~oida.. Ciclul apfian superior-
JU} albian se incheie prin mi~carile de cutare ~i de ridicare din faza austrica
ia- noua. Cu aceasta faza de mi~cari se incheie evolufia geosinclinalli. propriu-
De zisa a teritoriului munfilor Per~am. Marile care au acoperit ulterior aceasta
re regiune, au avut caracterul unor mari epicontinentale iii cares-au acumulat
in depozite de grosimi mai reduse . .A.ceste depozite nu au mai suferit o cutare
~o-
propriu-zisa, ci doar u~oare ondulari ~i denivelari in lungul unor falii
1a
(pl. XXXV).

E t a p a c e n o m a n i a n-c u a t e r n a r a. Cuprinde trei cicluri de

,fa sedimentare separate prin lacune ~i slabe discordanfe unghiulare : ciclul
ial ee11.omanian-senonian, ciclul miocen ~i ciclul pliocen superior-cuaternar.
lb
ta C i c 1 u I c en om an i an - sen on i an a inceput printro puter-
nica transgresiune marina, care s-a extins mult in Turonianul inferior
l}i eel superior ~i s-a incheiat prin exondarea genera.la a munfilor Per~ani
la
:>r centrali ca efect al mi~carilor din Senonianul superior.
le 1n Cenomanian teritoriul Per~nilor centrali este afectat de o mi~care
lil de coborire in bloc ~i este acoperit de o mare epicontinentala de mica adin-
cime care depune pe suprafafa, erodati1. a formafiunilor mai vechi un pachet
[l- uniform de depozite psamitice-calcaroase. Regimul geotectonic al munfilor
"
:a Per~ani era in acest timp foarte apropiat de un regim de platforma, fapt
pus in evidenfa de uniformitatea, grosimea redusa ~i caracterul oligo-
n mictic al depozitelor ~i de asema.n area lor cu depozitele corespunzatoare
~t
din bazinul Babadag. Stratifica~ia oblica a gresiilor indica o orientare
a
a. d.ominanta spre N a curen~ilor.
 . S. PAULIUC

La sfirl}itul Cenomanianului, in zorui.. axiala a anticlinalului Remete- D

Ca.rhaga au avut loc Ul}oareridicari, care au dus la erodarea locala a pache- 4
tului de depozite cenomaniene (pl. XXXVI). cl
tn Turonianul inferior, marea inainteaza din nou acoperind probabil J
in intregime sector.u l defileului, Oltului..1n acelal}i timp marea se extinde
mult spre ~ in regiunea muntilor Baraolt (.A.. Z b e r e a, Mari a Z be re a
1960). 1n Turonianul superior, marea se extinde spre Sin regiunea .A.pa~a
Maeru~. Tin.ind sea.ma ca depq~itele turoniene se dispun discordant peste
..
c
Q.epozitel~ neocomiene din zona axiala a Per~anilor, peste depozitele con-
glomeratice ~i flil}oide al~ :4-Ptian-.A.lbianului, precum ~i peste str.e.tele de
Sinaia de la Ormeni~ ~i din :Qlasivul Baraolt, trebuie sa admitem exist~nta
unei..transgresiuni turoniene destul de importante in aceste regiuni.
tn timpul Turonianului l}i al Ooniacianului are loc sedimentarea
marnelor cu inocerami, in conditiile unui ba~in, epicontinental cu ape putin
adinci l}i cu un a.port ~erigen relativ slab. tn acest bazin se dezvolta o aso-
ciatie faunistica de amoniti, inocerami, echinoderme, ~<;>arte asemanatoare
cu cea intilnita in bazinul Glodu (S . .A.than as i u, 1898 a, b; V. Mu-
t i ha c, 1959) l}i bazinul Babadag, fa.pt ce dovedel}te o larga comunicare in
a marii turoniene din muntii Perl}ani cu marile care acopera bazinele
mentionate (pl. XXXVII). . -u
1ncepind din Senoniari.ul superior, muntii Perl}ani sufera o foarte Di
slaba ondulare l}i o--ridicare deasupra nivelului apelor. Marea se retrage 1t
spre S, mentinindu-se in Paleogen numai in depresiunea Vladenilor.
Partea centrala a muntilor Perl}ani a ramas exondata in tot cur.s ul Paleo-
genului, suferind un intens proces de denuda:re in conditiile unui climat
arid. Oa urmare a acestui fa.pt, ~ mareparte din depozitele Cretacicului
superior au fost inlaturate prin eroziune, aceste depozite pastrindu-s~
numai in anumite depresiuni.
m
0 i c 1 u 1 m i o c e n de sedimentare a inceput in Perl}anii centrali
~()
printr-o ingresiune a marii. tn Burdigalian, datorita unor mil}cari decobo- a:
rire active, marea inainteaza mult spre E, acoperind cea mai mare pa.rte diJ
a Perl}anilor centrali. Mar.ea burdigaliana a primit un puternic a.port de ca
material terigen grosier,. a.tit de pe relieful muntos dezvoltat pe conglo- cle
meratele aptian-albiene la sud de valea Bogatei, cit ~i de pe insulele ramase rid
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER:;iANJLOR CENTRAL!

~te mcadrul ooestei mari in regiunea defileului Oltului. 0 cantitate mai redusa
he- de material terigen a tost transportata de pe uscatul constituit in special
din strate de Sinaia, care formau tarmul estic al marii burdigaliene (pl.
Lbil XX.XVIII).
1de Judecind dupa puternica pigmentare cu hidroxizi defier a conglo-
ea meratelor burdiga.liene, trebuie sa admitem existentain timpul formarii
.~- acestor depozite, a unui climat subtropical care determina in regiunile
1ste oontinentale o alteratie de tip ,,terra rossa".
on- Dupa cum a remarcat 0. S chm i d t (1932), marea burdigaliana
.de a a-0operit transgresiv ~i rama nordica a Fagara~ului, unde s-au depus
nta eonglomerate cu o grosime de 500-800 m constituite aproape exclusiv
din elemente de ~isturi cristaline provenite din masivul Fagara~ului.
rea 1n Helve~ian, aportul terigen scade, marea continuind sa depuna
~in 41.epozite marnoase .~i nisipoase. La inceputul Tortonianului, regiunea situ
so- ata la N de defileul Oltului, precum ~i partea de W a mun~ilor Per~ani,
a.re la S de defileu, sint antrenate in mi~carile de coborire ale depresiunii
. u- Transilvaniei, fapt ce determina o u~oara transgresiune a marii tortoniene
:i.re in aceste regiuni.
ele
Ca urmare a intensei activita~i vulcanice explozive ca.re s-a manifes-
tat probabil in partea de sud a lan~ui Calimani-Harghita, in marea torto-
rte D.iana are loc acumularea unui pachet masiv de tufuri dacitice de tipul
Lge 1nfului de Dej.
or.
1n Tortonianul superior, ca urmare a mi~carilor din faza stiriaca,
eo-
partea axiala a mun~ilor Per~ni este exondata ~i afectata de eroziunea
1at
eontinentala, care se continua ~i in Sarma~ianul inferior (pl. XXXIXJ.
Jui
1n Sarmayi.anul mediu are loco noua mi~care de coborire, care se
-se
maniiesta de data aceasta numai in partea de W a munytlor Per~ni, deter-
minind inaintarea marii in aceasta regiune. 'farmul marii sarma~iene era
ali
eonstituit in sectorul dintre Boga.ta ~i Raco~ul de Sus in special din gresii
)0-
oflenomaniene, care au furnizat cea mai mare parte a materialului psefitic
~te
din constitu~ia conglomeratelor sarma~iene. La sfir~itul Miocenului,marea
de care mai acoperea o parte din versantul vestic al Perfl&nilor se retrage spre
lo- tipresiunea Transilvaniei, regiunea muntoasa a Per~nilor suferind o
LSe :ridicare treptata.
50 S. PAULIUC

Ci c 1u1 p 1 i o c e n s u p e r i o r - c u a t e r n a r a inceput o data

cu manifestarile vulcanice intense din lanvul Harghita-Calimani, prin
coborirea treptata a depresiunii Baraolt - 1ara Birsei ~i prin formarea
lacului pliocen din aceasta regiune. tn mi~carea de coborire a depresiunii
Ba.raolt au fost antrenate ~i anumite sectoare de pe versantul estic al
Per~anilor, apele lacului pliocen patrunzind uneori (la obir~ia vltii Satului)
pina in zona actualului ax orografic al Per~anilor. tn cursul Levantinhluir
in depresiunea Baraolt areloc acumularea unui pachet de depozite lacustre
terigene cu intercalaVfi de diatomite, tufuri ~i carbuni. !n Cuaternar, lacul
din depresiunea Baraolt se colmateaza, iar teritoriul Per~anilor sufera o
ridicare continua.
]

'
I

I
,

i
i
j

I
I
data
prin
area,
iunii
c al
Ilui)
alui,
tstre II. PALEONTOI,OGIE
a cul
Consideratii ge.n erale

Materialul paleontologic recoltat din partea centi'ala a muntilor.

Per~ni cuprinde numeroase lamelibranchiate, amoniti, brachiopode,
eehinide ~i resturi de pe~ti, recoltate din depozitele cretacice, in special din
ma.rnele Turonianului ~i Ooniacianului (vezi tabelul).
ln cele ce urmeaza vom da o caracterizare a principalelor elemente
JDOrfologice care au fost luate in considerare la determinarea speciilor ~i a
"9al'ietatilor, de lamelibranchiate continute in depozitele neocretacice.
Lamelibranchiatele Turonianului ~i Ooniacianului, reprezentate prin
specii de Inoeeramus ~i Tellina sint in general rau conservate. Ele sint
incluse in marne ~i marnocalcare puternic diagenizate ~i din aceasta cauza .
tiegajarea cochiliei din roca se face foarte greu. De cele mai multe ori poate
fi extras numai mulajul intern al acestor forme, care past reaza impresiunile
1rnamentatiei. Exemplarele extrase din marnocalcarele mai dure sint in
general nedeformate, in schimb cele extrase din marnele ~istoase sint
adesea deformate prin comprimare, datorita proceselor de compactizare
sedimentelor. Foarte rare ori se gasesc ambele valve izolate, dispuse
tn interiorul stratelor cu fata interna orientata spre partea inferioara a
matelor.
Determinarea ~i descrierea speciilor de inocerami comporta unele
dificultati datorita pe de o parte marei varietati de forme atribuite acestui
~n, iar pe de alta parte terminologiei neuniforme care a fost utilizata in_
diferitele descrieri publicate.
0 cauza care a dus la impartirea inoceramilor in mai multe genuri
ti la crearea de subgenuri, a fost exagerarea valorii taxonomice a unora
iintre elementele morfologice ale valvelor in detrimentul celorlalte. Un
nemplu in acest sens il constituie lucrarile lui R. Heinz (1928 b~ 1933)
'

52 S. PAULIUC

'
in care s-a exagerat importan~a elementelor sculpturale ale valvelor, a~a
cum arata criticile aduse de 0. Seitz (1935) ~i de al~i autori.
0 contribu~ie insemnata la perfec~ionarea metodelor de studiu a
inoceramilor se datore~te lui 0. Seitz (1935), care a scos in eviden~a
marea variabilitate a speciei Inoceramus labiatu.s Sch 1 o t h. , utilizind
procedee morfometrice in studiul dezvoltarii ontogenetice a acestei specii.
Procedeul morfometric aplicat O.e 0. Seitz a fost utilizat cu succes de
catre H. Dietze (1960) pentru caracterizarea varietaWor de Inoceramus
pictus Sow.
Studiul inoceramilor a aratat ca pentru o buna caracterizare a
speciilor ~i subspeciilor este necesar sa luam in considerare intreg ansam-
blul de elemente morfologice, ~inind seama de limitele intre care poate
va:ria fiecare din aceste elemente. Principalele elemente motfologice la care
ne vom referi in descrierea inoceramilor din munW Per~ani sint urmatoarele :
1, conturul ~i dimensiunile valvei; 2, forma umbonelui; 3, forma spinarii
valvei ; 4, ornamenta~ia valvei ; 5, marimea relativa a celor doua valve.
1. C o n t u r u 1 ~i d i m e n s i u n i 1 e v a 1 v e i. La valva unui
inoceram, ca ~i 1a celelalte lamelil;>ranchiate, distingem o margine cardinala,
care pastreaza uneori fosetele li~~mentare ~i sub care, de regula, se dezvolta
spre partea posterioara o aripa. 'Umbonele valvei este situat in majoritatea
cazurilor la capatul anterior al liniei cardinale. Marginea anterioara, in
general mai 'slab dezvoltata, poate avea un contur rectil.iniu, convex sau
concav.
Marginea ventrala opusa Iiniei cardinale este convexa, mai mult sau
mai pu~in curbata, rareori rectitinie. Marginea posterioara po~te avea de
asemenea un contur rectiliniu, convex sau concav.
Linia care porne~te de la umbone ~i une~te punctele de maxima
curbura a striurilor de cre~tere este axul de cre~tere, sau mai sim~u axul
valvei. 1n cazul formelor circulare, axul valvei este bisectoarea unghiului
format de marginea anterioara cu marginea cardinala a valvei.
Unghiul format intre linia cardinala ~i marginea. 3t'-terioarit, sau o
tan~enta la marginea anterioara, reprezinta unghiul apica1 sau antero-car-
dinal. Acest unghi are valoare taxonomica, in special in cazul fermelor cu
ma.rginea anterioara dreapta. 1n cazul formelor circulare sau cu marginea
anterioara puternic convexa, acest unghi are o va.loare aproximativa,_
intrucit tangenta la marginea anterioara poa.te fi dusa la un punct ma.i
apropi~t sau mai departat de umbone.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER!;iANILOR CENTRAL! 53

Unghiul format intre linia cardinala ~i axul valvei este unghiul

axial 1Sau. unghiul de cre~tere. El poate avea o valoare constanta, dar poate
Taria in diferitele stadii de cre~tere a valvei. 1n acest din Ul'ma caz se ia
m oonsiderare valoarea maxima ~i minima a acestui unghi. La formele cu o
aripa bine dezvoltata, separata printr-o depresiune de corpul valvei, se ia
m considerare ~i unghiul alar, format intre linia cardinala ~i corpul valvei.
Marimea unghiului axial a fost utilizata de A. T s a g a r e 11 i
l942) drept criteriu de separare a unor subgenuri (Inoceramus, Mytilo-
rles, Or.tlwceramus, Taenioceramus, Haenlenia etc.). Valoarea acestor
111bgenuri este discutabila, intrucit marimea unghiului axial variaza in
limite destul de largi, chiar la formele din cadrul aceleea~i specii ~i in unele
r.aznri chiar in diferitele stadii de cre~tere ale aceluia~i exemplar.
Dimensiunile unei valve de lamelibranchiat se exprima in mod obi~
nnit prin ina.ItJme, lungime ~i latime. 1nalt;imea valvei unui inoceram este
iista.nta masurata perpendicular pe linia cardinala de la marginea dorsala
pina la cea ventrala ; lungimea valvei reprezinta distan1ia masurata para.lei
ru linia cardinala de la marginea anterioara la cea posterioara ; iar Iatimea
este distant!L dintre punctul de maxima boltire a valvei pina la planul
de separare a valvelor (fig. 1).
Lat;imea valvei raportata la celelalte dimensiuni, exprima gradul de
boltire al valvei. Ea poate servi drept criteriu de identificare a speciilor
:munai in cazul f ormelor nedeformate, care se intilnesc in roci rigide de
tipul psamitelor, sau al calcarelor care nu au suferit o mic~orare impor-
tanta a grosimii stratelor, in cursul procesului de litificat;ie. .
Lungimea ~i inaltimea valvei, masmate in raport cu linia cardinala,
nu caracterizeaza intotdeauna in suficienta ma!mra forma valvei, intrucit
cle depind de marimea unghiului axial. La formele cu unghiul axial apro-
piat de 90 axul de cre~tere corespunde cu inalt;imea valvei, in timp ce la
fannele cu unghiul axial mai mic de 45 axul de cre~tere corespunde en
:ungimea valvei. Formele eliptice alungite cu un unghi axial apropia.t de
45 an in acest caz lungimea egala cu lat;imea, fapt ce poate da. n.al}tEre
~ eonfuzii. A.ceste confuzii devin mai grave in cazul formelor la care nu
pastreaza aripioara ~i linia cardinala ~i deci nu se cun()afte mirimea
mnghiului axial.
Oontmul valvei inoceramilor se apropie de o elipsa mai mnlt sau
.mai ipup deformata pe care o putem numi elipsa de creQt,ere. Forma
 54 S. PAULIUC

acestei elipse poate ii urmarita in diferite stadii de cre~tere a animalului,

fiind marcata de striurile de cre~tere sau de ondulaWle concentrice ale
valvei. Lungimea elipsei de cre~tere reprezinta distanta masurata de la
umbone sau in cazul formelor cu partea anterioara bine dezvoltata, de la

Lt

Fig. 1. - Dimensiunile ~i elementele morfologice ale valvei de Inoceramus.

,., unghtul apical eau unghlul umbonelul; ~. unghlul arlpel :-y,, y 1 ulll!hiul de oeetere In dlferlte st adll de dezvoltare;
L'l L,, lWlilmea ellpeei de cre~tere In dtferlte ste.dll de dezvoltare ; I,, I,, lnAIUmea ellpsel de rreetere in dlferlte etadll de
desvoltare; Lt. If.time& valvjll. Lv. lunglmea valve!, Iv, lniltlmea valve!: Av. 1 xul valve!.
Dimensions et ~l~ments morphologiques de la valve d' lnoceramus.
, angle apical ou angle du crochet; ~. angle de l'alle; y,,y,, angle de crolsance ii divers ate.dee de d~veloppement;
L 1 , L 1 , longueur de !'ellipse de crolesance ii dlvrs ate.des de d~veloppement; I,. I,, hauteur de I'ellipse de croieaance 4
.tlvers stades de dheloppement; Lt. largeur de la valve; Lv. longueur de la valve; Iv. hauteur de la valve; Av, axe
de la valve.

marginea anterioara, pina la punctul eel mai indepartat, situat pe acela~i

~lement al ornamentatiei concentrice.
tnaltimea elipsei de cre~tere reprezinta distant;a masurata perpen
dicular pe lungime intre punctele cele mai departate ale elipsei. Lungimea.
.~i inaltimea elipsei de cre~tere caracterizeaza mai precis forma valvei in
-cazul formelor alungite cu ungbiul axial mic (ex. I. labiatus); aceste ele-
-mente pot fi masurate ~i la exemplarele care nu pastreaza linia cardinal!L.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER~ANILOR CENTRAL! 55

lui, 0. S e it z (1935) pentru a pune in evidenta li.mitele intre care variaza

ale nportul dintre lungimea ~i Ia.timea elipsei de cre~tere in diferitele stadii ale
la 4ezyoltarii formelor de I noceramus labiatus Sch 1o t., a reprezentat variatia.
1la acestui raport prin diagrame ale dezvoltarii o~togenetice. Pe aceste dia-
grame a proiectat pe abscisa lungimea elipsei de cre~tere instadii succesive
de dezvoltare, iar pe ordonata, marimea raportului dintre inalti.mea i,i
lungimea acestei elipse. Acest mod de reprezentare a evolutiei conturului
valvelor poate fi aplicat la majoritatea speciilor de inoceram.i, precum ~i la
alte lamelibranchiate. Forma curbelor de dezvoltare ontogenetica este un
bun criteriu de comparare a speciilor ~i a subspeciilor.
2. F o r ma u m b o n e 1u i variaza la diferite specii de I noceramus
in lim.ite destul de largi. Astfel virful umbonelui poate avea o forma ascu-
lita sau poate fi mai mult sau mai putin rotunjit. Dupa raportul fata de
linia cardinala, virful umbonelui poate fi situat pe linia cardinala sau dea-
supra ei. Umbonele poate fi drept, fara a prezenta o incovoiere evidenta
sau poate fi incovoiat spre interior i,i spre partea anterioara (prosogir)
iar in unele cazuri poate prezenta chiar o inrulare mai mult sau mai putin
pnternica.
3. Form a v a 1 v e i este de asemenea un element morfologic im-
portant. Ea poate fi aplatizata sau poate fi boltita regulat sau neregulat.
Axul boltirii poate ocupa o pozitie mediana in raport cu conturul valvei
sau poate fi situat mai aproape de marginea anterioara sau posterioara.
Punctul de maxima boltire a spinarii valvei poate fi situat in partea cen-
trala a valvei sau poate fi mai aproape de umbone sau de marginea ven-
e;
de
trala. Trecerea de la spinarea valvei la marginea anterioara sau la aripioara
se poate face rotunjit sau prin intermediul unei muchii (carene). Forma
valvei ca ~i forma umbonelui sint caractere care pot fi urmarite numai la
exemplarele care nu au suferit deformari importante.
4. 0 r n a m e n t a t i a v a 1 v e i. R. H e i n z (1928 b) a efectua.t
nn studiu multilateral al ornamentatiei valvelor de Inoceramus. El dis-
i tinge elemente sculpturale concentrice reprezentate prin linii de cr~e,
~reste de cre~tere, ondulatii de cre~tere etc. ~i elemente sculpturale radiale
i~rezentate prin coaste, ~anturi ~i striuri radiare. Unele din aceste ele-
mente sculpturale (ondulatiile, coastele, i,anturile) sint vizibile ~ pe mulajul
intern al cochillilor, altele se gasesc numai pe supra.fa.ta externa a coohiliei.
0. s e it z (1935) a aratat ca diferitele elemente sculptmale nn pot fi
luate drept criterii de separare a genurilor i,i apeciilor, dati ti.ind marea
56 S. PAULIUC

variabilitate a acestor elemente scll.lpturale la exemplarele aceleia~i specii

~i chiar in diferitele stadii de cre~tere a unei forme. Totu~i ornamentatia.
valvei nu trebuie subapreciata intrucit in multe cazuri, alaturi de celelalt&
caractere, ea ne ajuta la identificarea speciilor ~i varietatilor genului Ino-
ceramus.
5. M a r i m e a r e 1 a t i v a a c e 1 o r d o u a v a 1 v e constituie,.
de asemenea in unele cazuri un criteriu de separare a speciilor. Trebui&
insa tinut seama de faptul ca de cele mai multe ori nu avem la dispozitie-
exemplare cu ambele valve pastrate, fapt ce nu permite folosirea acestu.i
criteriu in toate cazurile. Cercetarile efectuate de 0. Seitz (1935) au
a.ratat ca chiar in cazul formelor considerate ca echivalve nu exista o.
identitate P.erfecta a tormelor celor doua valve.

Olasa: LAME LL IBRANCHIAT .A, lBlain ville 1816.

Ordinul : DYSSODONTA N e u m a y r 1883
Familia : Pernidae Z i t t e 1
Genul: Inoceramus Sowerby 1814
I noceramus labiatus mytiloides M a n t e 11
PL I, fig. 1 a, 1 b, 2, 3 a, 3 b, 4 ; pl. II, fig. 1, 2, pl. VI , fig. 4
lnoceramus mytiloides Go Id fuss (1836), pag. 118, Taf. 113, fig. 4; I. problematicus d'Or-
b lg n y (1846), pag. 110, fig. 6, 7; I. labiatus Woods (1911), pag. 283, Text fig. 37,_
tab. 5 a fig. 2, 3; S cup l n (1912 - 1913) pag. 210. Text fig. 30; I. labiatus S c h I o t h.
var. mytiloides Mante 11, Seit z (1935) pag. 435 Taf. 36 fig. 1-.-.4, Taf. 37, fig. 4, 5.Texl
fig. 2.
Dimenslunl :
lungime, mm 40 60 50
lnUpme, mm 24 30 30
IA.time, mm 12 13 12
unghlul apical, 0 70 70 72
'Qnghl ul axial, 0 45 40 35

Forma oval afongita. Contur eliptic u~or ascutit la partea antero-

dorsala. Umbonele drept, ascutit, ocupa o pozitie terminala fara a depa~i
linia cardinala. Corpul valvei este regulat boltit, axul boltirii ocupind o.
pozi~ie mediana in raport cu conturul valvei. Punctul de maxima boltire
este situat in treimea ariterioara a valvei. Spre ma.rgine ,corpul valvei
eoboara treptat, fara a forma carene. Peretele anterior in vecinatate~.
umbonelui este aproape perpendi~ular pe planul de separatie a valvelor ~
 ill
STUDIUL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRAL! 57

ecii i&ripioara ingusta scurta ~i relativ neteda este separata de corpul valvei
tfia. pintr-o u~oara inflexiune.
ilt& Raportul dintre ina.11Jmea ~i lungimea elipsei de cre~tere variaza
no- m dezvoltarea ontogenetica de la o, 7 in stadiul tinar la 0,5-0,45 in sta-
il:iile ulterioare (fig. 2).
lie,.
ui& l/L
0.9
'.fi&
tui
OB
au
~ ().
8,7

16- 0,6

"1 ~--,-~C'"'
10
--,,---......,,.---......,,,---....,--....,,--....,,--....,.,-__,,L(mmJ
1s zo zs
1
Jo JS ~o ~s 50

Fig. 2. - Variatla raportului I/L In dezvoltarea cochlliei la Inoceramus labiatus

>r- mytiloides M a n t.
17,_ Variation du rapport I/L dans le developpement de la coqullle chez Inoceramus labiatus
h. mytiloides Ma n t.
xt_

Or:r:w,menta.fia mulajului intern consta din ondulatil concentrice

cre~tere cu creste relativ ascufite ~i ~anturi rotunjite, mai largi catre
~ginea posterioara. La unele exemplare (pl. I, fig. 4 ~i pl II, fig. 1)
-1ula~iile de cre~tere prezinta o tendinta de aplatizare.
Exemplarele pe care le atribuim acestei subspecii se deosebesc de
'W>iatus submytiloides S e i t z prin aripioara mai scu.rta ~i ma.i ingusta 11i
pin unghiul axial mai mic. Fata de I. labiatus opalensis B o s e forma
i -.ata S e i t z, se deosebe~te prin conturul sau mai alungit ~ prin un-
). llUul umbonelui mai ascutit.
~ 1. 'labiatus mytiloides M a n t. este larg raspindit in Turonianul in-
irior din Germania, Anglia, Caucaz, Orimeia etc. Formele fignrat;e provin
Turonianul inferior din partea centrala a muntilor Per~ni (ville:
alltelei, Satului-Ormenif}, Poclof}-Dopca).
58 S, PAULIUC

I nooeramus labiatus submytiloides S e i t z

Pl III, fig. 1 a , 1 b, 1 c, 2 a, 2 b
Inoceramus labiatus submytiloides Sei tz (1935), pag. 444, Tab. 37, fig. 1 -3.
Dimensiuni :
lungimea, mm 90 58
lnlUtimea, mm 55 35
llltimea, mm 15 10
unghlul apical, 0 100 90
unghlul axial, 0 45 50
unghiul alar, 0 20 20

lforma oval alungita. Conturul est e drept in partea anterioartt, larg

convex in partea ventrala, puternic curbat in unghiul postero-ventral ~i
aproape rectiliniu in partea posterioara. Lillia cardinala, dreapta, face un
unghi de cca 120 cu marginea posterioara. Umbonele drept, ascuyit,
are o poziyie terminala.. Corpul valvei este boltit ~i schiyeaza o carena puyin
distincta, cu creasta rotunjita, in lungul axului de cre~tere. Axul boltirii
urea de la umbone pina la o treime din lungimea valvei, apoi coboara lin
prezentind o u~oara arcuire spre partea postero-ventrala. Peret ele anterior

1,0

O/l

0,8

0,7

0,6

L1mm1
10 15 lO ZS 30 35 ~o ~s so 60 65 70

Fig. 3. - Variatia raportului 1/L ln diferite sta.dii de dezvoltare la Inoceramus labiatm

submytiloides S e it z.
Variation du rapport l/L en divers stades de d~veloppement chez Inoceramus labiatus
submytiloides S e 1 t z.

este drept ~i formeaza un unghi de 70-90 cu pla.nul de separayie a valvelor.

Aripioara este bine individualizata, avind o lungime egala cu jumatate din
lungimea elipsei de cre~tere a valvei. Raportul dintre layimea ~i lungimea
elipsei de cre~tere variaza de la 0,9 in stadiul tinar la 0,7-0,6 in stadiul
adult (fig. 3). Ornamentayia mulajului intern consta din ondulayii concen-
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER!;!ANILOR CENTRAL! 59

trice de cre~tere, cu creste asimetrice, relativ ascu(iite, separate prin fian-

turi largi putin adinci. La exemplarele care prezinta ambele valve, nu se
eonstata deosebiri esentiale in ceea ce prive~te forma Eii marimea celor
doua valve.
Exemplarele pe care le atribuim acestei subspecii prezinta asemanari
cu I. labiatus mytiloides Man t., de care se deosebesc insa prin forma
eonturului fii printr-o aripioara mai dezvoltata.
Formele figurate provin din Turonianul inferior de pe valea Satului-
Ormeni~.
, Iarg
ral ~i I noceramus labiatus opalensia B os e forma elongata S e i t z
~e un Pl. IV, fig. 1 a, 1 b, 2, 3.
:utit, l11oceramus hercynicus Petr as ch e k (1903), pag. 159. Text fig. 1; I. llercynicus Sc l1 pin
mtin (1912-1913), pag. 204. Tab. 10, fig. 6; I. labiatus var. opalensis Bo s e f. elongata Seitz,
(1935), pag. 457. Tab. 38, fig. 4-6. Tab. 39, fig. 2-4.
ltirii
Dimensiuni: hmgime 80 mm; 1n1iltime 50 mm; l1itime 12 mm; unghiul apical 100;
~ lin
~rior mighiul axial 60--15.

Forma ovala slab boltita, cu contur eliptic putin ascutit in regiunea

"111llbonelui. Axul boltirii este u~or arcuit spre partea posterioara, punctul
de maxima boltire fiind situat in partea miJ1ocie a valvei. Spre partea.
uterioara, peretele valvei coboara abrupt formind un unghi de 70-90
eu planul de separatie a valvelor. Spre marginea posterioara, corpul valvei
t:rece gradat la o aripioara ingusta, a carei lungime nu depa~efite 1/3 din
lo.ngimea valvei. Umbonele este rotunjit Eii u~or arcuit spre interior. 0.rna.-
mentatia mulajului intern consta din creste concentrice simetrice separate
prin ~anturi rotunjite. Pe spatiile dintre creste se observa cite 3-4: striuri
de cre~tere fine u~or asimetrice. In stadiile tinere, conturul valvei 11i res-
pectiv al ornamentatiei este aproape circular. in stadiile ulterioare, con-
turul devine eliptic, din ce in ce mai alungit, ajungind ca lungimea elipsei
atus ae cre~tere sa fie de doua ori mai mare decit inaltimea. Curbele varia.tiei
nportului inaltime/lungime in diferite stadii de creEitere (fig. 4) a.le formelor
or. aescrise prezinta asemanari cu curbele figurate de 0. s e it z (1935)
lin )lentru lnoceramus labiatus Sch 1 o th. var. opalensis Bose /. elon,gata
Lea Seitz.
LUI Exemplarele atribuite acestei forme se deosebesc de I. labiatus
ill- .ytiloides Man t. prin conturul mai rotunjit al partii a.nterioa.re, fii prin
 S. PAULIUC

aspectul curbelor de dezvoltare ontogenetica (fig. 4). Fayii. de I. labiatu~

submytiloides, ele se disting prin dimensiunile mai mici ale aripioarei ~i
printr-o boltire mai slaba ~i mai uniforma.

0,9_

a.e

0,7

.0,6

Llmml
10 IS io 2S 30 35 so 55 60

Fig. 4. - Variatia raportului 1/L In dezvoltarea cochiliei la lnoceramus labiatua opalensis

B Ci. s s e forma elongata S e i t z.
Variation du rapport 1/L dans le developpement de la coqullle chez In.oceramus labiatus
opalensis B ii s s e forme elongata S e i t z.

.A.ceasta forma este citata in depozitele turoniene din Germania,_

Formele figurate provin din Turonianul inferior de pe valea Remete ~i
din Turonianul superior de pe valea Racilor.

I noceramus sublabiatus G. M ii 11 e r
Pl. V fig. 1 a, 1b, 2, 3, 4, 5, 6
Inoceramus labiatus var. regularis S 1 ml o n es c u (1899), tab. II, fig. 3 ;
I. sublabialus Heine (1929), pag. 57, Taf. V fig. 27, 28, Taf. VI fig. 29.

Dlmensiuni :

lunglme, mm 48 40 48
lniUtfme, mm 24 21 25
lll.tfme, mm 9 7 11
unghlul apical, a 95 95 95
unghiul axial, 0 70 68 65
unghiul alar, 0 30 32 35
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER:;iANILOR CENTRAL! 61

1iatutt- )!o:rma oval a.lungita cu boltire mijlocie, regulata. Marginea ante-

rei ~i rioara este dreapta sau slab convtU:a, cea ventrala puternic arcuita, iar
rea posterioara dreapta sau slab concava. .Aripioara triunghiularli. cu o
luigime ce nu depa~e~te 1/3 din lungimea valvei, este separata printr-o
/ L
cs,
I

~JI
"07

C6

"----,.-----r--,-----.----,--~---r--..----.----r----. Llrnml
10 15 zo 25 30 35 ~o 45 so 55

:n sis
Jlit. 5. - Varia\ia raportului l/L in dezvoltarea cochlliei la Inoceramus sublabiatus M ii I I.
:Wuiation du rapport l/L dans le developpement de la coquille chez Inoceramus sublabialus
M ii 11.
alus
daba depresiune de corpul valvei. Axul valvei este rectiliniu ~i ocup~ o
pzitie mediana, boltirea maxima fiind situata in partea centrala a valvei.
ia.. Umbonele este ascutit, putin arcuit spre interior ~i inainte depa~ind cu
~i "JIU.tin capittu1 anterior al liniei cardinale. In dezvoltarea ontogenetica,
import ul dintre lungimea ~i inaltimea valvei variaza continuu de la 0,8
_ stadiile tinere la 0,6-0,5 in stadiile dezvoltate (fig. 5.}. Ornamentatia
-.W.jelor interne ale valvelor consta din ondulatii concentrice de cr~tere,
eii.ror frecventa este variabila. La unele exemplare (pl. V fig. 1,5) on-
Wat;iile concentrice sint foarte fine ~i dese, la altele aceste ondulatii sint
mai pronunt;ate ~i mai rare (pl. V fig. 2, 3, 4, 6).
Exemplarele figurate sint aproape identice cu eel figurat de I. S i-
. i o Jl es cu sub numele de Inoceramus labiatus var. regularis, deose-
lindu-se numai prin aripioara cu putin mai larga. Ele provin din satul
Onneni~ din acela~ punct din care provine ~i forma figurata de I. S i m i o-
e s o u. tn acest pup.ct, formele descrise sint asociate cu o bogatii. fauna de
iMeerami ~i amoniti de virsta turonian superioara-coniaciana.
 i _,
f< i 1 d'

lnoceramus sublabiatus G. M ii I er este raspindit in Coniacianul in-

ferior (zona cu I. involutus) din Germania.

I noceramus hercynious P e t r a s c h e c k
Pl. VI fig. l, 2; pl. XIII fig. 3, 4
lnoceramus hercynicus Petr as ch e c I;: (1903), pag. 156. Tab. s, fig. 1 -3;
I. labiatus var. subhercynica Seitz (1935). Tab. 40, fig. 1, 3. Mytiloides hercynicus Ts a
g a r e I I i (1942), pag. 138. Tab. IX, fig. 1 ; lnoceramus hercynicus Do b r o v-P a v 1 ova
(1959) Tab. II, fig. 5.

Dimensiuni :

Jungime, mm 55 68 45
1naltime, mm 42 48 38
Iatlme, mm 4 5 3
0
unghiul apical, 135 130 130
unghiul alar, 0 50-70 45-70 50-60

Conturul valvelor este oval - pu~in alungit. Marginea anterioara con

vexa, bine dezvoltata, trece cu o curba continua la marginea ventrala
'1/L
0,9

0,9

0,7

0,6

0,5

l tmml
10 15 zo 25 30 so 55 60

Fig. 6. - Variatla raportului I/L Jn dezvoltarea cochiliei la Inoceramus hercynicll.$ Petr.

Variation du rapport I/L dans le dt\veloppement de la coquille chez lnoceramus hercynicm
Pett.

de asemenea regulat curbata. Marginea posterioara devine dre::1ipta in

apropierea liniei cardinale cu care formeaza un unghi de 120-130. Corpu1
valvei prezinta o boltire slaba ~i uniforma, coborind treptat atrt spre mar-
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRAL! 63

in- gin.ea anterioara, cit ~i spre partea posterioara, fara a forma o aripa dis-
lincta. Axul valvei este u~or arcuit spre partea posterioara. Umbonele situat
m treimea anterioara a valvei este drept ~i nu depa~e~te in inaI~ime linia
iardinala. Ornamenta~ia valvei consta din ondula~ii inelare de cre~tere
pe suprafa~a carora se observa, in special spre periferia valvei, striuri fine
cre~tere, marcate prin mici creste vizibile ~i pe mulajul intern. Oochilia
a- lllte foarte sub~ire ~i friabila. tn dezvoltarea ontogenetica raportul I/L
il' a 'ftriaza de la 0,6 in stadiile tinere la 0,8 in stadiul adult (fig. 6).
Exemplarele figurate corespund descrierii date de P e t r a s c h e c k.
Ele prezinta unele asemanari cu I noceramus lahiatus S c h 1 o t h. de care
deosebesc insa prin boltirea mai redusa, convexitatea mai puternica
:ma.rginii anterioare ~i prin conturul mai pu~in alungit. Din aceasta
r.auza consideram ca nu este justificat ca I. hercynicus P e t r a s c h e c k
- fie considerat numai ca o varietate a speciei I. labiatus S c h 1 o t h.,
cum a facut 0. Seit z.

1/L
~o

01!

0.7

0,6

Fig. 7. - Variaa .raportului l/L ln dezvoltarea cochillei la Inoceramus ellip-

ticus n.sp.
Yariation du rapport l/L dans le developpement de la coquille chez Inoceramus
ellipticus n.sp.

Unele exemplare prezinta un contur aproape circular, fapt ce le

ie mult de I noceramus cycloides W e g n. (H e i n e 1929, Tab. II,
) deosebindu-se .i nsa .Prin talia mai mica ~i printr-o ornamentape
mai Pu.tin regulata.
 S. PAULIUC

I noceramus hercynicus P e t r a s c h e c k este raspindit in Turonia-

nul inferior (stratele cu labiatus) din Boemia, bazinul Elbei f}i din Caucaz
~i Crimeia. Exemplarele descrise provin din Turonianul inferior de pe
-vailea Mare-Dopca.

I noceramus ellipticus n.sp.

Pl. VII fig. 1 a, 1 b, 2, 3 ; pl. VIII fig. 1 a, 1 b, 2
Ho lot y pus : pl. VII, fig. 1 a, lb.
Derivatio nominis: de la forma eliptica a valvelor.
Locus typicus: Valea aursucului - Apata, in muntii fer~ani.
.Stratum t;rpicum: marne ale Turonianului superior-Coniacianului.

Dimensiuni : .
lungime, mm 86 45 42 74 84
inal\ime, mm 52 28 22 48 51
li!time, mm 18 10 8 14 15
unghiul apical, 0 85 85 85 90 90
unghiul axial, 0 40 35 40 55 52
unghiul alar, 0 15 15 12 20 15

Forma cu contur aproape eliptic f}i cu boltire mijlocie. Marginea

anterioara dreapta trece cu o curbura continua la marginea ventrala larg
convexa. 1n unghiul postero-ventral conturul descrie un arc de cerc con-
tinuindu-se cu o convexitate larga spre linia cardinala dreapta, formind
cu aceasta un unghi de 145. Lungimea liniei cardinale nu depa~e~te o
treime din lungimea valvei. Pe suprafata ligamentara se observa fosete
fine cu contur dreptunghiular. Oorpul vaJvei este regulat boltit; axul bol-
tirii corespunde cu axul de cref}tere ~i ocupa partea mediana a valvei,
punctul de maxima boltire fiind situat in treimea anterioara. Spre marginea
anterioara peretele valvei coboara relativ abrupt, fara a forma insa o muchie
distincta. Aripioara este slab individualizata, fiind separata de corpul
valvei printr-o u~oara depresiune. Umbonele este drept, ascutit,ridicin-
du-se cu putin deasupra liniei cardinale. Comparind valva dreapta cu cea
stinga de la indivizi diferiti, se constata ca valva dreapta este in general
mai slab boltita ~i cu umbonele mai putin dezvoltat decit valva stinga.
Ornamentatia consta din striuri de cre~tere vizibile atit pe supra.fa.ta co-
chiliei cit ~i pe mulajul intern. Unele exemplare (pl. VII fig. 1) au cochilia
n eteda, lipsita de ondulatii sau creste concentrice de ore~tere. La altele
insa (pl. VIII fig. 2) se pot observa unele ondulatii concentrice regulate
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER!;\ANILOR CENTRAL! 65

ia- lns3. slab reliefate, care se aplatizeaza complet .pe peretele anterior f}i pe
iaz
ltmpioara. 1:n dezvoltarea valvei, raportul dintre inal~ime f}i lungim.ea elip-
pe
mei de cref}tere variaza de la 0,9 la 0,6 (fig. 7).
Exemplarele descrise se apropie prin aspectul conturului de Inoce-
Nmus labiatus submytiloides S e i t z. Se deosebesc insa de acesta printr-o
hvoltare mai larga a par~ii anterioare, fapt ce ii imprima un contur elip-
iic. 0 deosebire pronun~ata se constata f}i in aspectul ornamenta~iei care
ate mult mai pu~in reliefata. Dupa ornamenta~ie, formele descrise pot fi
-.inparate cu lnCJceramus lamarcki cuvieri Sow., de care se disting insa
.aet prin contur f}i unghiul axial mult mai mic.

I noceramus simionescui n.sp.

PI. IX fig. 1 a, 1 b, 2.
o I o t y p u s : pl. IX fig. 1 a, b.
er iv a t i o n o m i n i s : ti:i onoarea eminentului paleontolog roman I o n S i m i o n e s c u.
c u s t y p i c u s : valea Satului-Ormeni~, in muntii Per~ani.
;. r a t u m t y p i c u m : marne ale Turonianului superior.
Dimensiuni :
lungime, mm 51 48
inii.Itime, mm 39 31
latime, mm s 6
unghiul apical, 0 90 90
unghiul axial, 0 50-40 45-35

Forma ovala cu o boltire mijlocie. Marginea anterioara este scurta f}i

ireapta, for mind un unghi drept cu linia cardinala. Marginea ventralA.
cea posterioara sint convexe f}i prezinta o cur bura continua. Corpul
'Walvei este regulat boltit ; axul boltirii ocupa o pozi~ie mediana cu punctul
maxima boltire situat in treimea anterioara. Peretele anterior este
ndicular pe planul de separa~ie a valvelor f}i formeaza 0 muchie ro-
lllnjita cu peretele lateral. Spre partea posterioara f}i spre linia cardinalii.,
ul valvei coboara treptat fara a individualiza o aripioara distincta. 1:n
liferitele stadii de dezvoltare a valvei, raportul dintre inU~imea f}i lungimea
lllipsei de cref}tere oscileaza intre 0,8 f}i O, 7 (fig. 8). Umbonele, u~or curbat
mpe interior, ocupa virful anterodorsal al valvei, fara a se ridica deasnpra
miei cardinale. Ornamenta~ia mulajului intern este reprezentata prin
...arte ascu~ite Uf}Or asimetrice, cu versantul indreptat spre nm.bone mai
. ia.r eel indreptat spre margini mai abrupt. Crestele sint separate prin
.-Pn"i concentrice largi cu fundul rotunjit. Pe spaile dintre creste se
 66 S. PAULIIUC

remarca linii de cre~tere mai mult sau mai pufin reliefate la intervale de
0,5-1 mm. Lafimea spafiilor dintre creste cre~te treptat de la 1-2 mm,
in apropierea umbonelui, la. 5 mm spre periferie.

l}L
C,9

0,8

0,7'

0,6

'----r---::i:------i:----:r----.---r------,----.---.----. L(mml
10 15 20 25 30 35 'iO .t,S 50

Fig. 8. - Variatla raportulul I/L in dezvoltarea cochiliei la Inoceramus simionescui

n.sp.
Variation du rapport l/L dans le developpement de la coquille chez lnoceramus
simionescui n.sp.

Exemplarele descrise se aseamana in anumita 'masura cu I noceramutt

balticus Bohm. prin aspectul conturului. Se deosebesc insa net de acea-
sta specie prin form a dreapta a peretelui anterior ,prin .opozitia termina13.
a umbonelui, prin tendinta de cre~tere a inaltimii valvei spre partea pos-
terioara, precum ~i prin aapectuJ ornanientatiei.

I noceramus inconstans W o o d s
Pl. X, fig. 1 a, 1 b
Inoceramus inconstans W o o d s (1911), pag. 285. Tab. 51, fig. 1, 2. Text fig. 39, 42, 43
46; Tsagarely (1942), pag. 189; Dobrov ~i Pavlova (1959), pag. 137, Tab.
5 fig. 1 a, 1 b, 2 a, b.
Dimensiunl : lungime 54 mm; lnalthne 42 mm; latime 29 mm; unghiul apical. 115 ~
unghiul axial 60 ; unghiul alar 2.5 .

Forma ovala neregu1at boltita. Conturul este eliptic, pufin ascutit

la umbone. Corpul valvei slab boltit in apropierea umbonelui prezinta
o schimbare brusca a directiei de cre~tere spre planul median al valvelor.
Aripioara acurta este sep'arata de corpul valvei printr-o depresiune. Um-
bonele ascutit ~i drept are virful.situat la capatn.l anterior al liniei cardiiiale.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRAL! 67

namenta~ia consta din ondulatii concentrice foarteslab reliefate. Supra-

fata cochiliei poarta striuri de cre~tere fine ~i dese u~or asimetrice. 1n
lezvoltarea ontogenetica, raportul dintre inaWniea ~i latimea elipsei, de
~tere variaza intre 0,8 ~i 0,6 {fig. 9.). . ' , '

0,7

Op

Fig. 9. - Variatia raportului l/L in dezvoltarea cochiliei Ia Inoceramus inconstans

Woods.
Variation du rapport l/L dans le developpement de la coquille chez Inoceramus
inconstans W o o d s.,

Exemplarul descris prezinta unele asemanari cu 1. kiliani S i m.

- care se deosebe~te insa prin conturul oval ~i aripioara mai scurta.
Specia inconstans W o o d s este raspindita in Turonianul superior
iin .Anglia ~i Germania ~i in Coniacianul inferior din Crimeia ~i Caucaz.
emplarul figurat provine din Turonianul superior de la Apata.

Inoceramus cf. wei.sei Andert

PI. X, fig. 2, .3, 4
lllellramus weisei Andert (1934). Tab. IV, fig. 1 a, b; Dobro v ~i Pavlov a (1959),
138 Tab. VII, fig. 3 a, b.
Dimensiuni: lungime 35 mm; inaltime 26 mm; la time 28 mm.

Exemplarele de care dispuilem; de~i deforlnate prln presiune, pre-

lint a ca.rncterele distinctive aratate de .And e rt pentr"Q. aceasta specie:
oDltirea foarte puternica 1 umbonele arcuit ~i peretele anterior concav,
_irpendicular pe planul median. Se deosebesc de I. globosus Sim. prin
.-cuirea puternica a umbonelui ~i pri.Ii concaVitatea peretelui anterior.
Specia I. weisei A n d e r t este raspindita in Turonianul superior
Coniacianul inferior din Germania, Caucaz, Platforma Rusa et.c. Exem-
bl'ele descrise provin din Turonianul superior de pe valea Carbunelni.
68 S. PAULIUC

I rioceramus transil'Vanicus S i m i o n e s c u
. Pl. X fig. 5 ; pl. XI fig. 1 a, 1 b, 2 a, 2 b
lnoceramus transiluanicus Si mi on es cu (1899), pag. 31, pl. II, fig. 6, 7; I. inconstan1
W o o d s (1911), pag. 285, text fig. 47; I. inconstans Fl e g e (1930). Tab. 51 fig. 1, 2 a, b.
Dimensiuni :
lunglme, mm 42 48 36
lnilltlme, mm 36 42 33
llltime, mm 19 18 10
unghiul apical, 0 110 110 115
0
unghiul axial, 65 60 60
0
unghiul alar, 20 22 20

Eorma puternic boltita cu contur subtriunghiular. Marginea ante-

rioara dreaptli. formeaza un unghi rotunjit de 120 cu mall'ginea ventrala
larg convexa. Marginea posterioara este convexa la partea ventrala ~i
aproape dreapta in apropierea liniei cardinale cu care formeaza un unghi
de 120. Peretele anterior al valvei este perpendicular pe planul median
~i formeaza o muchie rotunjita cu peretele lateral. La partea posterioara,
corpul valvei este separat de aripioara printr-o depresiune puternica.

0.8

0.?

10 IS 20 25 30 , 5 L1mm1

Fig. 10. - Variatia raportulul l/L ln dezvoltarea cochillei lnoceramus transil-

vanicus S i m.
Variation du rapport 1/L dans le developpement de la coquille chez l noce-
ramus transilvanicus S i m.

1n dezvoltarea valvei se <listing doua stadii de cr~tere ~i anume un prim

stadiu in'care valva cr~te mai mult in suprafa'(ia, fiind slab boltita ~i un
a.1 doilea stadiu in care.valva schimba direc~ia de cre~tere spre planul median
de separa~ie a valvelor, dezvoltindu-se mai mult in latime. Raportul din-
 Pf'
STUDIUL GEOLOGIC AL PERi;lANILOR CENTRAL! 69

tre inaJ~imea ~i lungimea elipsei de cre~tere variaza in diferitele stadii intre

,95-0,75 (fig. 10). Umbonele este drept ~i ascu~it, depa~ind cu .Pu~in
aapatul anterior al liniei cardinale. 1n apropierea umbonelui ornamenta~ia
este constituita din creste de cre~tere concentrice fine ~i dese, care tree
spre marginea ventrala la ondulafii largi, neregulate, care se estompeaza
in nltimele stadii de cre~tere. Pe suprafa~a cochiliei se observa linii de cre~
tere fine separate prin benzi de cre~tere cu la~imi de 1-2 mm.
Exemplarele descrise sint identice cu cele figurate de I. S i mi o n es cu
1899) sub numele de I. transilvanicus. Ele se apropie prin schimbarea
iirec~iei de cre~tere ~i prin varia~ia ornamenta~iei de I. inconstans W o o d s
fiind probabil inrudite cu aceasta specie. Fa~a de I. globosus Simi o -
n e s c u , ele se disting prin conturul subtriunghiular ~i prin aspectul
snamenta~iei.
I. transilvanicus S i m i o n e s c u este raspindit in depozitele Turo-
llianului superior - Coniacianului inferior de pe versantul estic al mun-
tilor Per~ani. Formele descrise provin din Turonianul superior de pe
Talea Carbunelui ~i piriul Satului-Ormeni~.

I noceramus globosus S i m i o n e s c u
Pl. XI fig. 3 a, 3 b.
bloceramus globosus S 1 m i o n e s c u (1899), pag. 32, pl. IJI, fig. 3, 4 ; 1. n. sp. S c u p in
1912-1913), pag. 205. Tab. XI, fig. 9; I. protractus Andert (1934), pag. 114. Tab. IV,
- 8 a, b ; I. waldersdorf'ensis An de rt (1934). Tab. IV, fig. 2 a, b.
Dimensiuni: lungime 29 mm; lnliltime 28 mm; lapme 14 mm; unghiul apical 150;
migbiul axial 75; unghiul alar 20~.

Forma aproape circulara, globuloasa. Marginea anterioara dreapti

trece rotunjit la cea ventrala care descrie un semicerc trecind apoi la mar-
lffiea posterioara larg convexa. Linia cardinala este scurta !(Ii dreapta.
Corpul valvei puternic boltit, punctul de maxima boltire fiind situ.at in
)l&l'tea centrala a valvei. Spre partea anterioara, valva coboara abrupt
formind un perete perpendicular pe planul de separa~ie dintre valve. Ia
prtea ventrala peretele valvei se curbeaza treptat, ajungind aproape per-
'81ldicular pe planul median al valvelor. La partea posterioarl fji dorsa.Ia
"ftalva coboara treptat, trecind la o aripioara ingusta slab individualizata.
Umbonele este ascu~it, pu~in incovoiat spre interior, fara a depifji capatul
anterior al liniei cardinale. Ornamenta~ia mulajului intern consta din creste
eoncentrice ascu~ite, pu~in asimetrice, separate prin pnpni concentrice
70 S. PAULIUC I

cu fundul rotunjit. Pe peretele anterior, pe eel ventral ~i pe aripioara,

ornamenta~ia este mai slab pronun~ata. Pe suprafa~a cochiliei se observa
striuri fine ~i dese de cre~tere, paralele cu creste concentrice (fig. 11)

1/L
0,8

0,7 -~-------

0,6

0,5

Fig. 11. - Variatia raportului I/Lin dezvoltarea cochilici

la lnoceramus globosus Si mi ones cu.
Variation du rapport I(L gans le dt\veloppement de la
coquill!l chez Jnoceramus g/obostzs Sim.

Inoceramus protractus Sc up in descris ~i figurat de Andert

este foarte apropiat de I. globosus Simi ones cu, reprezentind probabil
aceea~i specie. Acest fapt a fost remarcat ~i de I:l e in z (1928). Caractere
asemanatoare prezinta ~i I. waldersdorfensis A n d er t. Dupa cum arata
I. Simi ones cu (1899), I. globosits prezinta unele asemanari cu I.
gibbos1ts Sch 1 ii t. de care se deosebe~te insa prin forma sa mai regulat
globuloasa.
Specia I. globosus S i m i o n e s c u este raspindita in Turonbnul
superior ~i Coniacianul inferior din mun~ii Per~ani. Exernplarnl figurat
provine de pe valea Carbunelui (Raco~ul de Sus).

I noceramus schlonbachi B o e h m.
Pl. VI fig. 5; pl. XII fig. 1 a, 1b, 2 a, 2 b; pl. XIII fig. 1 a, 1 b.
lnoceramus cuvieri Go 1 d fuss (1836), pag. 114. Tab. III, fig. 1; I. cripsi var. regularis
Simi ones cu (1899), pag. 30. Pl. II, fig. 10; I. sclzliinbachi Ts agar e 1 y (1942), pag.
111; I. schl6nbachi Boehm, Dobro v ~i Pav 1 ova (1959), pag. 152, Tab.' VIII, fig. 1 a,
b, 2 a, b.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PERi?ANILOR CENTRAL! 71

:iira, Dimensiuni ~

rva lungime, mm 30 86 88 36
11) inaltlme, mm 30 80 87 31
latime, mm 8 30 36 10
0
unghiul apical, 130 135 130 125
unghiul axial, 0 80 75 70 70
unghiul alar, 0 20 20

Cochilie aproape circulara cu boltire puternica. :Marginea anterioarA

llreapta sau u~or concava in apropierea umbonelui se arcuie~te treptat spre
lnarginea ventrala larg convexa. Marginea postero-ventrala este pnternic
ino.rbata, iar cea posterioara - este dreapta, uneori slab concava. 1n sta
Gille tiner.e, valva cre~te mai mult in suprafat;a., fiind relativ slab boltita
pl. VI fig. 5). 1n stadiile mai dezvoltate, valva i~i schimba direcfia de
lire~tere spre planul de separat;ie dintre valve. A.cest lucru se observa in
special in profilul valvelor (pl. XII fig. lb, 2b). Punctul de maximii.
boltire este situat in partea centrala a valvei. A.ripioara este scurta ~i slab
indi\Tidualizata. Umbonele este drept, put;in ridicat deasupra liniei cardi:
nale. Ornamentafia mulajului intern consta din ondulafii concentrice de
l/L
1,0

o~

0,8

0,1 -

L(mml
10 15 20 30

Fig. 12. - VarlatJa raportului 1/L in dezvoltarea co-

chiliei la Inoceramus sch/Onbachi B o e h m.
Variation du rapport l/L dans le developpement de la
coquille chez Inoceramus sch/Onbachi Boehm.

formaneregulatadezvoltate numai in partea. la.terala a valvelor. in zona.

m care valva i~i schimba direct;ia de cre~tere spre planul de separape dintre
ftlve, ondulat;iile de cre~tere devin mai largi, a.poi se aplatizeaza complet
fig. 12).
 72 s. PAULIUC

1n materialul recoltat de pe valea Satului-Ormeni~ se deosebesc unele

exemplare tinere nedeformate (pl. VI fig. 5) la care se observa numai
primul stadiu de cre~tere ~i care prezinta un aspect foarte asemanator cu
exemplarele descrise de I. S i m i o n e s c u din acela~i loc sub numele de
I. cripsii Man t. var. regularis d'O r b. Exemplarele mai mari (pl. XII
fig. la, lb, 2a, 2b) de~i sint pufin deformate, prezinta schimbarea direc~iei
de cre~tere, fapt ce le apropie de I. inconstans Woods. Dat fiind ca.
e~sta treceri gradate intre exemplarele mici ~i cele mari, est e posibil ca.
forma figurata de I. S i m i o n e s c u ca I. cripsii M a n t. var. regularis
d' 0 r b. sa apar~ina tot speciei I. schl6nbachi B o eh m.
Din punct de vedere filogenetic, I. schl6nbachi B o e h m reprezintlt
probabil o treapta intermediara intre I. cripsii Man t. raspindit in Ceno-
manian ~i I. regularis d'O r b. cunoscut in Campanian.
I. schlonbachi B o e h m este raspindit in Turonianul superior din
Germania ~i in Coniacianul inferior din Crimeia ~i din Caucazul de nord.
Exemplarele descrise provin din Turonianul superior de pe valea Satului-
Ormeni~ ~i din Coniacianul inferior de pe piriul Carbunelui - Raco~ul
de Sus.

I noceramus cf. circularis S c h I ii t t e r

Pl. XIII fig. 2
lnoceramus circularis Sch l titter, Heine (1929). Taf. IV, fig. 23.
Dimensiuni : lungime 45 mm; tniiltlme 42 mm; HI.time 4 mm; unghiul apical 135;
unghiul axial 70; unghiul alar 15.

Forma slab boltita cu contur aproape circular. Marginea anterioara

dreapta in apropierea umbonelui trece rotunjit la marginea ventrala care
descrie un arc de cerc impreuna cu marginea posterioara. Linia cardinala
dreapta cu o lungime de 35 mm formeaza un unghi de 100 cu marginea
posterioara. Corpul valvei cu o boltire slaba ~i uniforma este separat de
aripioara printr-o mica depresiune. Umbonele este larg rotunjit ~i nu depa-
~e~te in inalfime linia cardinala. Ornamentafia consta din striuri concen-
tr~ce de cre~tere fine ~i u~or asimetrice. 1n primele stadii de cre~tere con-
turul valvei este eliptic alungit dupa diametrul antero-posterior, raportul
dintre inalfimea ~i lungimea elipsei de cre~tere fiind de O, 6-0, 7. 1n. stadiile
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER!;IANILOR CENTRAL!

iele lfterioare valva cre~te in special spre marginea ventrala, tinzind spre o
nai lnrma circulara (fig. 13).
cu I. cf. circularis S c h 1 ii t t e r prezinta asemanari cu I. lat us M a n t.
de care se distinge prin faptul ca peretele anterior nu este perpendicular
:rr
iei ~PL
ca.
09

;:l
) 07

n 06

O 15 ZO 25 30 JS 'JO ~5 so L("""I
I Fig. 13. - Varlatla raportului l/L tn dezvoltarea cochlllel la Inoceramus cf.
circularis S c h ii l e r.
Variation du rapport I/L dans le d~veloppement de la coquille chez lnoceramus cf.
circularis S c h ii l e r.

_ pl.a.nu! median, ci formeaza un unghi de 20-30 cu acesta. De asemenea

tJre deosebire de Inoceramus latus Man t., la care striurile de cre~tere
liinneaza cu linia cardinala un unghi de 130-140, la I. cf. circularitt
eh I ii t. acest unghi este de numai 100.
I. circularis S c h 1 ii t. este citat din Coniacianul din W estfalia.
9-mplarul fignrat provine din depozitele coniaciene din malul drept al
Iii Carbunelui.
I noceramus latus M a n t e 11
Pl. XIII fig. 5 "
_.amus latus M ante l l, Go Id fuss (1836}, pag. 117. Tab. 112, fig. 5; I. I~
rbigny (1843-1847), pag. 513. Tab. 408; I. laius Dobrov ~i Pavlova (1959)
135. Tab. I, fig. 6; I. latus Woods (1911), text fig. 76, pag. 318.
Dimensiuni : lungime 46 mm; tnii.ltime 45 mm; Hime 8 mm; nngbiol apical 120;
~ axial 70 ; unghlul alar 20.
74 S. PAULIUC

Forma aproape circulara,slab boltita. Marginea anterioara dreapta

in apropierea umbonelui formeaza un unghi rotunjit de 120 cu marginea
ventra~a care descrie un semicerc impreuna. cu marginea posterioar~
Linia cardinala cu o lungime de 35 mm formeaza cu marginea posterioar'
un unghi de 130-140. Corpul valvei este uniform boltit. Spre partea
anterioara el coboara brusc formind un perete perpendicular pe planul
median. La partea posterioara corpul valvei este separat printr-o mica
depresiune de aripioara. Ornamenta~ia mulajului intern consta din linii
concentrice de cre~tere.
Raportul dintre inal~imea i lungimea elipsei de cretere Yariaza
de la 0,55 in stadiile tinere, la 0,93 in stadiile mai dezvoltate (fig. 14).
Exemplarul figurat este aproape identic cu formele figurate sub acest
nume de catre d'O r big n y (1843-1847) ~i de catre Go 1 d fu ss (1836).
Ele prezinta un contur apropiat de eel al lui Inoceramus cripsii Man t.

0,9

0,8

0,7

0,6

--.---.---r----,.------,.---.,--~---~-~ L(mm)
10 15 20 25 30 3S "iO "iS

Fig. 14. - Varia1ia raportului I/L In dezvoltarea cochiliei la Inoceramus

Latus :M a n t.
Variation du rapport I/L dans le developpement de la coquille chez Ino-
ceramus talus M a n t.

figurat de Woods (1911), t.ext fig. 33, 34, 35 pag. 276, 277), deosebin-
du-se de aceasta specie prin cochilia mai neteda. tn raport cu holotipu~
speciei Inoceramus latus Mante 11, reprodus de Wood s (1911) sub
numele de I. lamarcki var. cwvieri Sow., exemplarul figurat se deosebe~te
printr-un unghi apical mai larg ~i prin conturul sau mai pu~in alungit~
 STUDWL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRAL! 75

~a I. latus M a n t. este raspindit in Turonianul superior din Europa

~a de Vest, Crimeia, Caiucaz ~i Asia Centrala. Exemplarul figurat provine
a.. de pe valea Bur~ucului-Apata.

:a Inoceramus kleini G. M ii 11 er
ll Pl. XIV fig. 1 a, 1 b, 2, 3, 4, 5; pl. XV fig. 1 a, lb, 2a, 2b, 3a, 3b
a llwceramus kleini G. Millier, Scupin (1912-1913). Taf. II, fig. 4, pag. 209; I. kleini
ii He i n e (1929), pag. 44, Taf. II, fig. 10, 11 ; Taf. III, fig. 12, 13; I. kleini D a c q u e (1942).
Taf. XXIX, fig. 8.
Dimensiuni :
lunglme, mm 47 27 31 16
lnaltime, mm 37 23 23 13
latime, mm 13 10 11 5
unghiul apical, 0 110 90 100 100
unghiul axial, 0 60 60 60 70
unghiul alar, 0 30 35 30 35

Forma ovala cu aripioara bine dezvoltata ~i cu o boltire pronuntata.

lJonturul valvei este eliptic, putin- alimgit. Marginea a'nterioara dreapta
~ relativ scurta trece rotunjit la marginea ventrala larg arcuita.. Marginea.
postetioara dreapta sau slab concava formeaza cu linia cardinala un unghi
aproape drept. Corpul valvei regulat boltit, cu boltirea maxima in apro-
pierea umbonelui formeaza la partea anterioara un perete perpendicular
pe planul median al valvelor ~i este separat de aripioara printr-o depresiune
mai mult sau mai putin pronuntata. Axul boltirii corespunde cu axul de
ere~tere al valvei formind un nnghi de 60 -70 en linia cardinala. Umhonele
ascutit, putin rasucit spre partea anterioara ~i spre interior, se ridica cu
putin deasupra liniei cardi.nale, ocupind unghiul antero-dorsal al valvei.
Ornamentatia mulajului intern consta din creste concentrice ascutite se-
p.irate p1in ~anturi rotunjite. Pe peretele anterior ca ~i pe aripioara, cres-
tcle concentrice sint mai putin pronuntate. Unele din formele pe care le
atribuim acestei specii (pl. XIV, fig. 2) corespund in intregime holotipului
lui G. M ii 11 er figarat de D a c q u e; altele (pl. XIV, fig. 1, 4, 5)
se deos3besc fie printr-o boltire ma.i slaba, care poate fi pusa pe seama unei
~o:1re deformari, fie printr-o ornamentatie ma.i fina, fara ca aceste carac-
tere sa indreptateasca sepa,rarea unor varietati.
Formele descrise provin din Turonianul superior ~ Coniacianul de
pe versantul estic al muntnor Per~ani. I. kleini G. M ii 11 . este raspindit
in Emscherianul din bazinul Babadag, din Westfalia, din R. P. Polonaetc.
76 S. PAUI.ilUC

I noceramus kiliani S i m i o n e B c u
Pl. IX fig. 3; pl. XVI fig. 1, 3, 4, 5; pl. XVII fig. 2
Inoceramus lamarcki d'O r b i g n y (1843-1847), peg. 518, pl. 412; I. kiliani Sim ion es co
(1899). Tab. II, 1ig. 5.

Dimensiuni :
lunglme, mm 61 98 35 39
ln1U1ime, mm 48 70 25 32
la1ime, mm 10 18 7 5
unghiul apical, 0 115 115 120 120
unghiul axial, 0 50 65-50 50 50
unghlul alar, 0 28 30 30 20

Forma echivalva, ovala alungita spre partea posterioara. Marginea

anterioara dreapta formeaz:li cu marginea ventrala un unghi rotunjit de
120-130. Marginea ventrala larg convexa trece cu o curbura continulf.
la marginea posterioara care este convexa in unghiul postero-ventral ~i
cu o u~oara concavitate la contactul dintre co1 pul valvei ~i aripioara. Corpul
va.lvei, regulat boltit, are punctul de maxima boltire in pa.rtea centrala a
1/L
1,0

o.s

0,8

0.1

0,6

Ltmml
5 10 15 20 25 35 50 55 60

Fig. 15. - Varia1ia raportului I/L In dezvoltarea cochiliel la Inoceramus kiliani Sim.
Variation du rapport I/L dans le developpement de la coquille chez Jnoceramus kiliani Si m.

conturului. Spre partea anterioara valva coboara abrupt, formind un perete

aproape perpendicular pe planul de separatie a valvelor. Spre aripioara,
corpul valvei coboara de asemenea abrupt, schitind uneori o muchie rotun-
jita. Umbonele este drept ~i ascutit, fara a se ridica deasupra liniei car-
 STUDIUL GEOLOGIC AL PERi;lANILOR CENTRAL! 77

mnale. Ornarnentatia mulajului intern consta din ondulatii concentrice

de cre~tere pe suprafata carora se disting uneori linii de cre~tere. La unele
cu
llDXernplare (pl. XVI, fig. 1, 4) ondulatiile sint rnai puternic re~iefate ~i au
un ca.racter mai regulat in timp ce la altele (pl. IX, fig. 3, pl. XVI, fig.
3), ele sint rnult mai ~terse. Pe suprafa~a cochiliei se disting striuri de cre~
tere fine, pu~in reliefate. Aripioara este neteda sau prezinta striuri foarte
fine. 1n dezvoltarea valvei, raportul dintre inaltimea ~i lungimea elipsei
de cre~tere variaza intre O, 9 ~i O, 75 (fig. 15).
I. S i m i o n e s c u a luat drept tip al speciei I. kiliani forma figu-
1a.ta de d'O r big n y (1843-1847, pl. 412), sub numele de I. lamarcki.
)llemplarele pe care le atribuim acestei specii corespund atit tipului fi-
gorat de d'O r big n y cit ~i exemplarului figurat de I. Sirnio n es cu.
Ele prezinta insa ~i unele mici deosebiri ~i anume au aripioara mai neteda
4i ceva rnai alungita, iar conturul corpului valvei se ap.ropie de un drept-
:i -.nghi cu virfurile rotunjite. .Acest caracter le apropie de I. subquadratus
I Sc h 1 ii t t er , de care se deosebesc insa prin aripioara triunghiulara bine
individualizata ~i prin pozitia urnbonelui mai apropiata de margineaan-
terioara. Fata de I. crassus Petr as check, cu care prezinta unele
memanari, I. kiliani se distinge printr-o boltire mai regulata, prin carac-
ternl ornamentatiei ~i prin dezvoltarea mai puternica a aripioarei. Este
totu~i posibil ca specia I. drassus separa.ta de P e t r a s c h e c k sa re-
pezinte o subspecie a speciei I. kiliani separata anterior de I. Simi o-
ne s cu.
Exemplarele descrise provin din Turonianul superior ~i din Oonia-
cianul inferior de pe versantul estic al muntnor Per~ani.
Inoceramus kiliani carinatus n.ssp.
Pl. XVI fig. 2

Bo I o t. y p u s : pl. XVI fig. 2.

D ~riv at I o n o mi n i s : de la carena din vecinll.tatea umbonelul.
;. o c u s t y p i c u s : valea Satulul-Ormeni~.
tr a t u m t y p i c u m : marne ale Turonianulul superior-Coniaclanulul.
Dimensiuni :
lungime, mm 35 75
lnll.ltime, mm 30 55
Iii.time, mm 10 21
unghiul aplcal,0 110 115
unghiul axial, 0 40 45
unghihl aripei 0 25 25
 S. PAULIUC

Formele pe care le separam ca subspecie noua a speciei I. 1

Simi ones cu se deosebesc de formele tipice ale acestei specii prin I
prezenta unei ca~ene care este mai pronunta.ta in vecinatatea umbonelui
~i care se aplatizeaza spre unghiul postero-ventral al valvei. Pe suprafata
mulajului intern se disting creste concentrice pronuntate separate prin
i;ianturi cu fundul rotunjit.
Exemplarele figurate provin din Turonianul superior de pe versan-
tul estic al muntilor Per~ani.

I noceramus deformis M e e k
Pl. XVII fig. 1 a, 1 b.
Jnoceramus de(ormis l\I e e k, H e i
11 z (1928) Taf. II, fig. 1.

Dimensiuni: lungime 128 mm; tnalme 98 mm; latime 35 mm; unghiul apical 145.
unghiul axial 85.

Forma de talie mare, cu contur eliptic, alungit spre partea ventra~a.

Marginea anterioara larg convexa trece cu o curbura continua la margine::t
:ventrala care este mai puternic curbata. Marginea posterioara este, de.
.asemenea, convexa, prezentind o curbura larga. Corpul valvei este regulat
.b oltit cu punctul de boltire maxi.ma situat in apropierea marginii ventrale.
De la axul boltirii, care ocupa o p9zitie mediana in raport cu conturul,.
valva eoboara treptat atit spre mar~nea anterioara, cit ~i spre cea poste-
rioara, continuindu-se cu o aripioara slab individualizata. Umbonele.
este rotunjit ~i drept. Ornamentatia cochiliei consta din ondulatii de cre~
tere (,,Anwachswellen" dupa R. Heinz) largi vizibile i;ii pe mulajul in-
tern. 1n apropierea crestelor ondulatiilor pe suprafata cochiliei se observa
urme de crei;itere (,,Anwachsmarchen" dupa R. Heinz) marcate de mici
creste pe al caror versant abrupt, indreptat spre marginea paleala, se dis-
tinge structura prismatica a cochiliei. Pe suprafata i;ianturilor largi care
separa crestele se mai observa cite o linie de cr~tere mai putin reliefata.
Ornamentatia de pe partea laterala a valvei se continua ~i pe aripioara.
Prin unghiul axial apropiat de un unghi drept, exempla,rul pe care
il atribuim acestei specii se aseamana cu exemplarul de I. lamarcki P a r k ..
figurat de Woods (1912, pag. 323, text fig. 82) deosebindu-se de.acesta
prin ornamentatia sa earacteristica.
Inoceramus deformis M ~ e k este raspindit in Turoniauul superior
din .America de Nord (Colorado, Texas) i;ii din Germania. ExeJ:ll.plarul de-
 STUDIUL GEOLOGIC AL Pi;JR!;lANILOR CENTRAL! 79

mi ICl'is provine din partea superioara a Turonianului superior de pe piriul

in ~lui-Ormeni~.
lui
ta. I noceramus cf. lamarcki P a r k i n s o n
in PI. XVIII fig. 2, 3a, 3 b, 4.
~amus lamarcki Park., Go 1 d fuss (1836), pag. 114, Pl. III, fig. 2a, b; Woods
;1911)1 pag. 307, text fig. 64-69, 78, 82, 84; Dobro v .~! Pav 1 ova (1959), pag. 142.
1- Tab. III, fig. 1 a, b, 2.

Dimensiuni :

lungime, mm 35 32 90
lnaltime, mm 29 28 90
latime, 'mm 10 9 15
unghlul apical, 0 120 121 125
I> unghiul axial, 0 75 75 70
unghiul alar, 0 25 30 25

Forme oval alungite, puternic boltite. Marginea anterioara dreapta

~ u u~or concava in apropierea umbonelui trece rotunjit la marginea ven-
trala care descrie un arc de cerc, devenind aproape dreapta in partea pos-
-moora. Linia cardinala este dreapta ~i relativ scurta . Umbonele este as-
-tit ~i rasucit spre parrtea anterioara ~i spre interior. Boltirea maxima
gise~te in apropierea umbonelui. Peretele a:1terior perpendicular pe
lanul de separatie a valvelor formeaza o muchie ascutita cu corpul valvei.
~ioara este separata de corpul valvei printr-o u~oara inflexiu:r;ie. Orna-
lilentatia con-sta din creste concentrice ascutite separat e prin ~anturi ro-
._jite. Fata de tipul descris de Parkins on, exemplarele gasite din munW
~ se disting prin dimensiuni mai mici, reprezentind probabil forme
lliiaere. Aripioarele sint mai scurte ~i mai pu~in individualizate. Prin talia
: .. mica ~i prin aspectul ornamenta,fiei, exemplarele figurate se apropie
_ earecare masura ~i de I noceramus sturmi Andert, de care se disting
~<;i prin forma subconcava a peretelui anterior. Unele exemplare de talie
SK& (pl. XVIII, fig. 2) mai putin boltite ~i relativ deformate, prezint a
isontur subtriunghiular,-reprezentind probabil o varietate noua a acestei

Formele pe care le atribuim acestei specii provin din Turonianul su-

-or din valea Carbunelui. I1ftOceramus lamarcki P a rk. este o forma
.If!. rii.spindita in part.e a inferioara a Turonianului superior din Anglia ,
f!omnia, Crimeia, Caucaz etc.
80 S. PAULIUC

Inoceramus lamarcki cuvieri (S ow.)

Pl. VI fig. 3 a, 3 b; pl. XVIII fig. 1
lnoceramus lamarcki var. cuvieri W o o d s (1911) Text fig. 73, 74; I. lamarcki var. cuvieri
W o o d s (1912) Text fig. 41, 42.
Dimensiuni: lunglme 71 mm; lnaltime 54 mm; lapme 12 mm; unghiul apical 120; un-
ghiul axial 85.

Forma ovala cu boltire mijlocie. Marginea anterioara dreapta foarts

slab convexa, trece cu o curbura continua la marginea ventrala care im-
preuna cu cea posterioara descrie un arc de cerc. Linia cardinala este dreapta.
<Jorpul valvei prezinta o boltire maxima in apropierea peretelui anterior
cu care formeaza o muchie pronunt;ata. Spre marginile ventrala ~i poste-
rioara, corpul valvei coboara treptat, fara aripioara distincta. Umbonele
ocupa virful antero-cardinal al valvei, ridicindu-se cu put;in deasupra.
liniei cardinale. Ornamentat;ia consta din linii de cre~tere concentrice
1/L.
1,0

0,9

o.e

0,7

0,6 .

L----,-----~-~---,---.-----.--~ L Imm)
n 20 30 ~o so so 70

Fig. 16. - Variatia raportului I/L in dezvoltarea cochiliel

lnoceramus lamarcki cuvieri Sow.
Variation du rapport I/L dans le developpement de la coquille
chez lnoceramus lamarcki cuvieri S ow.

vizibiie atit pe suprafat;a cochiliei, cit ~i pe mulajul intern al acesteia. !ntre

liniile de cre~tere se observa benzi de cre~tere u~or deprimate, cu lat;imi
de 1-2 mm.
!n stadiile tinere, conturul valvei indica.t de striurile de cre~tere este
subcircular, alungindu-se in stadiile ulterioare spre marginea ventrala
(fig. 16).
 - - -----

~UDIUL GEOLOGIC AL PER~ANILOR CENTRAL!

Prin conturul ~i ornamenta~ia simpla, forma descrisa se apropie ~i

de I. pictus Sow., de care se distinge printr-o boltire mai slaba ~i relativ
ri llsimetrica.
Forma descrisa provine din Turonianul superior de la .Apata (valea.
l-
~sucului). I. lamarcki cuvieri (Sow.) este raspindit in Turonianul su-
~ior ~i Ooniacianul din .Anglia (zona cu Perebratulina lata ~i zona cu
.Iicraster coranguinum).

I noceramus lusatiae .A n d e r t
Pl. XIX fig. 1, 2, 3.
11-euamus lusaliae A n de rt (1934). Tab. VII fig. 1 a, b, 2, 3. Text .fig. 14 a, b; D o bro v
Pav 1 ova (1959). Tab. IV fig. 5, 6 a, b.

Dimensiuni :

Iungime (dorso-ventral), mm 35 45 35
inaltlme (antero-posterior), mm 30 30 27
latime, mm 10 11 10
unghiul apical, 0 110 115 110
unghiul axial, 0 80 85 80
unghiul alar, 0 40 40 42

Forme regulat boltite cu un contur aproape dreptunghiula.r. Margi-

cardinala ~i cea anterioara sint drepte, marginea ventrala este semi-
t-ular!i., iar marginea posterioara este convexa in partea ventrala, con-
la baza aripioarei ~i din nou convexa pe aripioarli.. tn primele stadii
6'tere diametrul antero-posterior .este mai mare decit eel dorso-ven-
-1n sta.diile mai dezvoltate, cochilia cre~te in special in partea ventrala,
inolt dimensiunea dotso-ventrala o depa~e~te pe cea antero-poste-
~ (fig. 17).

'Lmbonele este ascutit ~i putin arcuit spre interior ~i spre partea pos-
-""""'Pli~ , ridicindu-se cu puFn deasupra liniei cardinale. Peretele anterior
perpendicular pe planul median. Corpul valvei este asimetric bolii.t,
' boltirii fiind situat in apropierea marginii anterioare a valvei. Spre
ea posterioara corpul valvei este separat printr-o dep.resiune slabi de
. - . ara larga, bine dezvoltata. Ornamenta~ia. mulajelor interne eonsta
.-Iulatii simetrice de cre~tere care acopera oorpul Yalvei. ti wiJ!ii.Jua,
trece ~i pe peretele anterior. I. lusatiae And e :rt paiata un oon-
memanator cu eel al form.ei I. Zamardi Pa r k. figmat de W' o o d s
82 S. PAULIUC

(1912) la pag. 313 fig. 65, 67. Formele figurate se disting totu~i de I.
lamarcki din figurile mentionate, prin talia lor mai mica! prin ornamentaiia
mai fina ~i prin boltirea lor mai slaba. De I. percostatus M iil 1 er ele se
disting prin lipsa ~antului radiar caracteristic acestei specii.

I/ L
1,8

1,6

t.~

1,0

0,8

10 15 20 25 JO

Fig. 17. - Variatia raportului l/L In dezvoltarea cochiliei la lnoce-

ramus lusatiae A n d e r t.
Variation du rapport IjL dans le developpement de Ia coquille chez
lnoceramus lusatiae A n d e r t.

I noceramus lusatiae A n d e r t este r:lspindit in Turonianul superio:t'

din bazinul Elbei (Waltersdorf), in Emscherianul din SW Poloniei (Gra-
benul Neise) ~i in Turonianul superior ~i Coniacianul inferior din Crimeitb
~i Caucaz. Exemplarele descrise provin din Turonianul superior ~i din
Coniacianul inferior de pe versantul estic al muniilol' Per~ani (Raco~ul
de Sus, Ormeni~, Apaia).

I nooeramus koegleri A n d e r t
Pl. XIX fig. 5 a, 5 b, 5 c
lnoceramus lamarcki 'Woo d s (1911)' pag. 325 Text fig. 68, 85; I. koegleri Andert (1934)
pag. 117 Text fig. 13.
Dimensiuni: lungime (dorso-ventral) 30 mm; tnaltime (antero-posterior) 24 mm; latime
12 mm; uflghiul apical 100; unghiul axial 85; unghiul alar 30.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRAL! 83

Forma puternic boltita cu un contur dreptunghiular avind unghiul

lestero-ventral rotunjit ~i marginea posterioara u~or concava. Peretele
:e
1111terior plan, perpendicular pe planul median al valvelor, formeaza cu
mrpul valvei o muchie pronuntata. Boltirea maxima a valvei este in apro-
:.ierea umbonelui, axul boltirii ocupind o pozitie asimetrica, fiind mai
opiat de marginea anterioara. Umbonele rotunjit este puternic inco-
Toiat spre interior, astfel incit in regiunea umbonelui, planele marcate de
ll;riurile de cre~tere sint perpendiculare pe planul median al valvelor. Or-
~entatia mulajului intern consta din coaste concentrice puternic relie-
&te, cu creasta rotunjita, separate prin ~anturi largi pe suprafata carora
1e observa ondulatii secundare. Pe peretele anterior ~i'pe aripioara orna-
liaentatia este mai slab reliefata. 1n dezvoltarea valvei, ca ~i la Inocera-
MS lusatiae A n d e r t, primele stadii se caracterizeaza prin dimensiunea

~o-posterioara mai mare decit cea dorso-ventrala, in timp ce in stadiile

.iterioare acest raport se inverseaza (fig. 18).

1,4
I/L

1,2

1,0

Fig. 18. - Varfapa raportului l/L In dezvoltarea co-

chiliei la Inoceramus koegleri An de rt.
Variation du rapport l/L dans le developpement de la
coqullle chez Inoceramus koegleri A n d e rt.

I. koegleri Andert prezinta asemanari cu Inoceramus lusatiae

A-n d e r t. de care se deosebe~te insa prin bcltirea mai puternica, prin ari-
ioara mai scurta ~i prin aspectul ornamentatiei. El se aseamana ~i cu
mnele din formele trecute de W o o d s (1911} in sinonimia lui I. lamarcki,
.,_ebindu-se p:rin dimensiunile sale mai mici. Fata de forma figurata
 84 S. PAULIUC

de A n d e r t, exemplarul descris se distinge de asemenea prin dimensiu

sale mai miei.
I noceramus koegleri A n d e r t este raspindit in Turonianul supe
Qi in Coniacianul din bazinul Elbei. .Exemplarul descris provine de pe v:
Carbunelui (Raco~ul de Sus).

I noceramu8 /rechi F 1 e g e I
Pl. XlX. ttg. 4 a, 4 b.
lnoceramus frechi Sc up l n (1912-1913), pag. 208. Taf~ XI, fig. 10, Taf. 12, fi~
Andert (1934), pag. 120. Taf. V, fig. 5-8, 9 a; b, c; Taf. VI, fig. 1 ; Do bi o -
Pavlov a (1959), pag. 137, Tah XI, fig. 4.
Dimenstunl: lunglme (dorso-vetitra1) 3-6 mm; lnlHtime (antero-posterior) 28 mm
time 8 mm; unghlul apical .110; unghiul Jl'.xial 70; unghiul alar 15.

Formlt oval alungita cu bOltite mijloeie. Marginea anterioara 1

'larg con.vexa, cea ventrala ap1oape semieirculara, ia1 cea posterioara ~

1,0
1/L

0.9

0,8

0,7

0,6

Fig. 19. - Variatia raportulul l/L In dezvoltarea cochlliel la

Inoceramus frechi Fl e g e I.
Variation du rapport I/L dans le developpement de la coqullle
chez Inoceramus frechl F l e g e l.

dreapta cu o mica concavitate in apropierea aripioarei.Oorpulvalvei E

regulat. boltit, ax.ul boltirii fiind J!ituat in partea mijlocie a valvei. Punc
de maxima boltire este in apropiere de vtrful umbonelui. Umbonele sit;
aproximativ la mijlocul marginii dorsale, are o f orma rotunjita ~i se rid

":
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER~ANILOR CENTRALI 85>:>

*'asulpra liniei cardinale. Ornamentat;ia mulajului intern consta din coaste.

eonce;nt;rice cu creasta rotunjita separate prin ~ant;uri a caror lat;ime cre~te'
spre marginea ventrala. Crestele se continua ~i pe aripioara. !n dezvo~ 7 :
wea sa, valva trece de la un contur aproape circular in stadiile tinere ~a
In contur eliptic alungit in sens dorso-ventral (fig. 19).
Valva dreapta figurata prezinta cele mai multe asemanari cu forma
iigmata de Andert sub acest nume, deosebindu-se numai prin dimen-
iiunile ceva mai mici. Fat;a de I. costellatus Woods ea se deosebe~te
prin umbonele rotunjit ~i prin dezvoltarea mai mare a part;ii anterioare.
Inoceramus frechi F 1ege1 este raspindit in Turonianul superior
pin Coniacianul din 9aucaz ~i Copet-Dag ~i in Turonianul superior din
bazinul Elbei. Exemplarul descris provine din Turonianul de pe valea Car-
lmnelui (Raco~ul de Sus).

I noceramus apicalis W o o d s
PI. XIV. fig. 6 a, 6 b
lnoceramus lamarki var. apicalis Woods (1911). Tab. 53 fig. 2 a, b, 4, 5 i' W o o d s
0912) fig. 32, 33; I. inaequivalvis S ch I sp. juv. ( = ? In. apicalis W o o d s Fi e g e (1930)
Tab. 5 fig. 2; I. apicalis D ob r o v ~I Pav I o v a (1959). Tab. II fig, 4 a, b.
Dimenslunl : lungime (dorso-ventral) 43 mm; ln!iltime (antero-posterior) 30 mm; lii.1ime
16 mm; unghlul apical 120; unghiul axial 75; unghlul alar 25. , ; :'

Forma romboidalovarn, puternic boltita . Marginea anterioara

dreapta in apropierea umbonelui, trece cu un unghi rotunjit de 150 la
marginea ventrala puternic curbata. Marginea posterioara convexa for-
meaza un unghi de 130 cu linia cardinala foarte scurta.
Raportul dintre axa mica (inalt;ime) ~i axa mare (lungime) a elipsei
de cre~tere variaza in diferitele stadii de dezvoltare ale valvei intre 0,85'

~ o, 70 (fig. 20). Oorpul valvei este boltit simetric, axul boltirii ocupind
:partea mijlocie a acesteia. Umbonele este ascut;it ~i puternic incovoiat
spre interior, astfel incit planele striurilor de cre~tere sint, in apropierea
umbonelui, perpendiculare pe planul de separat;ie a valvelor. Ornamentat;ia
consta in mici create de cre~tere concentrice, separate prin ~ant;uri apla-
tizate cu lat;imi de 1-2 mm.
Exemplarul figurat se aseamanlii prin contmul ~i ornamehtat;ia sa
de cele figurate de Woods sub acest nume, deosebindu-se numai prin
 s. P.A,ULIUC

aripioara sa mai scurta ~i mai slab individualizata. Faya de I. kleini

M ii 11 ., ea se deosebe~te prin aripioara mai scurta ~i prin ornamentayia
mult mai a.lab reliefata.

Fig. 20. - Variatia raportului l/L in dezvoltarea cochiliei la Inoce-

ramus apicalis W o o d s.
Variation du rapport l/L dans le developpement de Ia coqullle chez
Inoceramus apicalls W o o d s.

I. apicalis Woods este raspindit in partea inferioara a Turonia-

nului superior din Europa vestica, din Platforma Rusa, Orimeia ~i Ca.ucaz.
Exemplarul (valva. stinga) descris provine din Turonianul superior de pe
valea Carbunelui (Raco~ul de Sus).

I noceramus costellatus W o o d s
Pl. XX fig. 1-8
lnoceramus undulatus G o 1 d f u s s (1862) pag. 109, tab. 112, fig. 1 ; I. costellatus W o o d 5
(1911), pag. 336, Tab. LIV fig. 5-7; Fie g e (1930), pag. 35. Tab. V, fig. 3;
I .. woodsi D ob r o v ~i P av 1 o v a (1959) pag. 135. Tab. IV, fig. 1 a, b.

Dimensiuni :.
lungime {dorso-ventral), mm 51 30 26 20 25
1nlHme (antero-posterior), mm 40 24 26 14 21
Ill.time, mm 9 6 5 5 5
0
unghiul apical, 120 110 110 105 115
0 75
ungbiul axial, 80 75 72 75
0
unghiul-alar, 20 25 25 20 20
 STUDIUL GEOLOGIC AL P.Eru;;ANILOR CENTRAL! 87

Forma ovala slab boltita. Marginea anterioara dreapta in apropierea;

llunbonelui, apoi larg convexa. Marginea ventrala puternic arcuita trece
,gradat la marginea posterioara larg convexa, care face un unghi de 100
eu linia cardinala. 1n primele stadii de cre~tere pina la diametrul de 10 mm,
410nturul se meniine aproape circular, apoi se alungel}te inspre partea ven-
trala (fig. 21) luind o forma eliptica. Oorpul valvei mai puternic boltit
in apropierea umbonelui, se aplatizeaza spre marginile ventrala ~i poste-
rioara l}i coboara aproape perpendicular pe planul median al valvelor in
partea anterioara. .Aripioara este scurta l}i putin individualizata. Umbo-
nele este drept sau putin arcuit spre partea anterioara. Ornamentatia
este reprezentata prin creste concentrice separate prin l}antliri cu fundui
rotunjit. La unele exemplare (pl. XX, fig. 7, 8) crestele concentrice sint
.simetrice l}i alterneaza cu l}anturi de egala latime. .Alte exemplare (pl. XX,
fig. 1-6) prezinta creste concentrice Ul}Or asimetrice separate prin l}anturi

OS

0,8

0,7

0,6

~---,----,,.---.----.---.-----r--....----.----..l(mm)
,. 15 20 25 30 35 ~ ~5

Fig. 21. - Variatia raportului l/L ln dezvoltarea cochiliei la Inoceramus

costellatus W o o d s.
Variation du rapport l/L dans le d~veloppement de la coquille chez lnoceramus
costellatus W o o d s.

mai largi. 1ntre aceste doua tipuri de ornamentatie se constata treceri

gradate.
Exemplarele figurate corespund celor figurate de W o o d s, deose-
bindu-se in unele cazuri printr-o talie mai mare l}i o mai mare variabili-
 I
S. PAULIUC

tate a ornamentat;iei. Exemplarele mari se apropie foarte mult de Inocera-

mus undulatus figarat de G o 1 d f u s s .
Inoceramus costellatus Woods este raspindit in Turonianul su-
perior din Germania, .Anglia ~i din Caucaz. Exemplarele desc:rise provill)
din depozitele turonian superioare de pe versantul estic al munt;nor Per~ani..

Inoceramus costellatus rectangularis nov. subsp.

Pl. XXI fig. 1 a, 1 b, 2 a, 2 b, 3 a, 3 b, 4 a, 4 b, 5, 6, 7.
lnoceramus undulatus Simi ones cu (1899), pag. 26, Tab. III, fig. 2; I. costellallU Fie g e
(1930), pag. 35. Tab. V, fig. 7, 10, 11.
H o 1 o t y p u s : pl. XXI fig. 1 a, b.
D e r i v a t i o n o m i n i s : de la forma rectangular! a valvei.
L o cu s t y pi cu s : Valea Bursucului - Apata.
S t r a t u m t y p i c u m : marne coniaclene.

Dlmensiuni :

Lungime (dorso-ventral), mm 21 28 36
It
Iniil1.lme (antero-posterior), mm 15 18 26
Lll.me, mm 6 9 8
Unghiul apical, 0 100 100 100
Unghiul axial, 0 70 75 75
Unghiul aripei, 0 35 30 35

Forme slab boltite cu contur aproape dreptunghiular, rotunjit la.

partea ventrala. Marginea anterioara dreapta formeaza un unghi de 120>
cu marginea ventrala care descrie un arc de cerc trecind apoi la marginea..
posterioara. Aceasta din mma este de asemenea dreapta ~i mai mult sau.
mai put;in paralela cu marginea anterioara. Linia cardinala dreapta depa-
~e~te 1/2 din lungimea valvei. Peretele anterior este perpendicular pe pla-
nul median al valvelor ~i formeaza pe toata lungimea lui o muchie rectan-
gulara cu peretele lateral al valvei. .Aripioara este bine dezvoltata ~i este
separata de corpul valvei printr-o depresiune cu fundul rotunjit. Axul bol-
tirii este situat mai aproape de marginea anterioara, boltirea maxima
aflindu-se la mijlocul axului de boltire. Umbonele e ascut;it, drept, cu vir-
ful situat in unghiul antero-dorsal, fara a depa~ in inalt;ime linia cardinala.
Orna.mentat;ia consta din creste concentrice ascut;ite, separate prin ~an
t;uri ovale. Peretele anterior este neted pe suprafat;a lui observindu-se
numai strimi de cre~tere fine.

! l i
 Exemplarele descrise, pe care le consideram ca aparvinind unei sub-
- noi a speciei I nooeramus costellatus W o o d s se disting de holotipul
a-.stei specii prin conturul lor dreptunghiular, uneori subpatratic, prin
~ea i caracterul ascut;it al muchiei dintre peretele anterior i eel
literal, prin unghiul apical mai mic i printr-o ornamentat;ie mai fina i
mai regulata.
Prin forma peretelui anterior, aceasta subs:pecie se apropie de Ino-
mus koegleri Andert (1934), de care se distinge insa prin crestele
m..ro.~ite i dese i printr-o boltire mai mica.
Subspecia reotangularis se apro:pie foarte mult de forma figurata
Ge in it z (Tabl. 13 fig. 3) sub numele de Inooeramus brogniarti i
- eele figurate de Fie g e (1930), Tab. V fig. 10-11 sub numele de
ooatellatus. De asemenea consideram ca forma figurata de I. S i m i o-
e s cu (1899, Tab. III fig. 2) sub numele de I. undulatus reprezinta o
llrma cu aripa larg dezvoltata a acestei subspecii. Astfel de exemplare cu
m:ipa mult largita (pl. XXI fig. 5, 6, 7) ar puteafi cu:prinse sub numele
I. oostellatus rectangularis forma alata. Remarcam insa ca intre formele
ari:pa larga ~i cele cu aripa mai ingusta exista treceri gradate.
Inooeramus oostellatus reotangularis n. subsp. este larg raspindit in
liipozitele turonian superioare-coniaciene de la Ormeni, Racoul de
Apat;a.

Inooeramus oarpatkicus ( Simi ones cu)

Pl. XXII fig. 1-4; pl. XXIII fig. 1, 2; pl. X X IV fig. 1 a, 1 b .
...._amus labialus var. carpalhica Si m i o n e s cu (1899). Tab. II, fig. 1 a, b.

Dimensiuni :
lungime, mm 50 37 46 70 62
inaiiime, mm 36 25 32 48 44
Iame, mm 18 10 9 12 14
unghiul apical, 0 120 120 120 115 125
unghiul axial, 0 90 80 80 84 85
unghiul atar, 0 35 30 25 35 35

Forma ovala alungita spre partea ventrala. Marginea anterioara

lrmpta in apropierea umbonelui se arcuiete treptat spre ma.rginea. ven-
ala care descrie un arc de cerc. Marginea posterioara este larg oonvexa,
iiendint;a de a deveni dreapta in apropierea liniei cardinale cu care for-
meaza un unghi de 110. Corpul valvei prezinta o boltire mijl.ocie, regulata,
 S. PAULIUC

axol boltirii ocupind o pozitie mediana in raport cu conturul valvei. Punc-

tul de maxima boltire este situat in partea centrala a valvei. Peretele
anterior in apropierea umbonelui este perpendicular pe planul de separatie
a valvelor, formind cu restul valv:ei o muchie mai mult sau mai putin
pronuntata. Aripioara, cu o lungime ce nu depa~e~te 1/3 din lungimea
elipsei de cre~tere este separata din corpul valvei printr-o depresiune foarte
slaba la formele mai putin boltite ~i mai pronuntata la formele cu o boltire
mai puternica. Spre marginea ventrala, corpul valvei coboara treptat cu o
curbura continua. Umbonele este dre,pt, sau u~or curbat, ridicindu-se cu
putin deasupra liniei cardinale la formele mai boltite (pl. XXII fig. 1)
sau oprindu-se la capatul anterior al acesteia, la formele cu boltire slaba
(pl. XXIV fig. l).' Ornamentatia cochiliei consta din striuri concentrice
regulate. Unele exemplare prezinta ~anturi ~i creste concentrice bine re-
liefate, in timp ce la altele aceste elemente sint foarte putin reliefate.
Raportul dintre inaltimea ~i lungimea elipsei de cre~tere i~ dezvol-
tarea cochiliei variaza intre 0,9 ~i o, 7 (fig. 22).
J
1,0
l/l

.O/f

o,e

0,1

o~

Fig. 22. - Varia\ia raportului l/L tn dezvoltarea cochiliei la lnoceramus carpathi-

Clls (S i mi one s cu).
Variation du rapport I/L dans le developpement de la coquille chez lnoceramus carpalhicua
(Simi ones cu).

Exemplarele descrise prezinta cele mai multe asemanari cu forma

descrisa ~i figurata de I. Simi ones o u sub numele de Inoceramus
Zabiatus Sch 1 o th. var. carpathica, unele din ele provenind chiar din
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRAL! 91

iilela~i punct din care a fost recoltata aceasta formli:. Ele se deosebesc de
11 a figurata de I. Simi ones cu numai printr-un raport mai mare
, ~e infil~imea ~i lungimea elipsei de cre1?tere. Unghiul axial drept deose-
~e net aceste forme de I. labi atus Sch 1 o th., apropiindu-le de
1.amarcki P a r k ., fa~a de care se disting insa prin boltirea mai redusa
prin aspectul general al conturului ~i al ornamenta~iei. Fa~a de I. labia-
., Sch 1 o th. var. regularis figurat de I. Simi ones cu (1899)
IDrma de care ne ocupam se distinge prin aripioara mai scurta l?i prin con-
llmul mai regulat eliptic. !n raport cu forma figurata de R. H e i n z
1928) sub numele de I. striato-oJncentricus G ii m b. var. aff. carpathica
... i m., aceasta forma se deosebe1?te prin unghiul axial mai mare ~i prin
liripioara mai slab dezvoltata.
P~ baza calor aratate mai sus, consideram justificata sepa1area
~emplarelor descrise ca specie independenta pastrind denumirea sub care
au fost descrise pentru prima data de I. S i m i o n e s c u ca varietate a
1peeiei Inoceramus labiatus.
I. carpathicus S i m i o n e s c u este larg raspindit in depozitele tu-
nnian superioare de pe versantul estic al munWor Per~ani (valea Satului-
Ormeni~; valea Bursucului-Apa~a etc.).

Inoceramus carpathicus szadetzkyi (Simi ones cu)

Pl. XX III fig. 3, 4, 5; pl. XXIV fig. 2, 3
.APicula szadetzkyi SI m Ionescu (1899). Tab. II, fig. 13.

Dlmensluni:
lunglme, mm 44 32 30 30
tnA.ltlme, mm 29 20 19 19
HI.time, mm 8 7 6 6
unghlul apical, 0 120 110 110 115
unghlul axial, 0 90 80 80 85
unghlul alar, 0 50 40 40 40

Exemplare aproape identice cu eel figurat de I. Si m i o n e s c u

sub numele de Avicula szadetzkyi. Spre deosebire de acesta din urma, exem-
larele de care dispunem pastreaza unele fragmente de cochilie pe care
se observa foarte bine stratul prismatic puternic dezvoltat, caracteristic
inoceramilor.
Prin aspectul conturului, pozi~ia ~i forma. umbonelui, ca l?i prin ma-
rimea unghiului axial, aceste exemplare se apropie foa.rte mult de Inoce-
92 S. PAULIUC

ramus carpathicus S i m i o n e s c u. Se deosebesc insa de exemplare'hll

tipice ale acestei specii prin dezvoltarea mai puternica a aripioarei, care este
separata de corpul valV'ei printr-o depresiune mai accentuata, prin talia.
lor mai mica i, mai ales, prin caracterul ornamentayiei. Pe suprafata mula.i
If L
1,0

OjJ

0,8

0,7

0,6

ib ---:?,s:----:rzo:----.zs--.,.-----..--....--~
m ~ ~
L:mmJ
~ .~ .

Fig. 23. - Variatia raportului I/L tn dezvoltarea cochiliei la Inaceramus

carpathicus szddetzkyi (S l mi o n e s cu).
Variation du rapport I/L dans le d6veloppement de la coquille chez Inocera-
mus . carpathicus szddei'l:kyi (S i mi on es cu).

jului intern se observa o ornamentafie fina constituita din creste concen-

trice ascutite i simetrice, separate prin anyuri regulate cu layimi ce nu
dep~esc 1 mm. Crestele i anyurile de pe corpul valvei se continua i pe
aripioara. La unele exemplare (pl. XXIII fig. 3) aripioara prezinta unele
ondulavii de ordin superior. Raportul dintre inalyimea i lungimea elipsei
de cretere in diferite stadii de dezvoltare a cocbiliei variaza intre 0,8 i
0,62 (fig. 23).
Exemplarele pe care le atTibuim acestei subspecii, provin din depozlio
tele Turonianului superior de la Ormeni.

I noceramus decheni A. R o e m er
Pl. XXIV fig. 4 a, 4 b.
lnoceramus decheni S I m 1 o n e s c u (1899). Tab. II, fig. 4 a, b.
Dlmensluni: Jungime 34 mm; tnil.lpme 28 mm; liltime 15 mm; unghiul apical 120;
unghiul axial 90.
 STUD'lUL GEOLOGIC At; PER$ANILOR CENTRAL! 93

Forma cu boltire mijlocie ~i cu un contur aproape trapezoidal. Pere-

lele anterior, concav, este perpendicular pe planul de separayie a valvelor
formeaza o muchie pronunyata cu restul valvei. Marginea ventrala ~i
rea. posterioara sint convexe. .Aripioara este scurta ~i este separata de corpul
walvei printr-o depresiune puternica. Conul valvei este regulat boltit,
pmctul de maxima boltire fiind situat aproximativ in centrul conturului
ll'alvei.
Umbonele este arcuit spre interior ~i spre partea anterioara, ridi-
lln.du-se cu puyin. deasupra liniei cardinale. Ornamentayia consta din create
loncentrice rotunjite separate prin ~anyuri puyin adinci cu o dispoziyie
9'!gnlata.
Exemplaru1 figurat se deosebe~te de eel figurat de I. S i m i o n e s c u
mb acela~i nume, prin conturul sau mai puyin alungit ~i printr-o boltire
mai regulata. Faya de Inoceramus costellatus Woods cu care prezinta
-.n.ele asemanari, se distinge prin forma concava a peretelui anterior ~i
}lrin conturul sau subtrapezoidal.
Inoceramus decheni A. Roemer este cunoscut in depozitele em-
ICheriene din Germania. Exemplarul descris provine din rnarnele turo-
nian superioare de pe piriul Carbunelui - Raco~ul de Sus.

Familia : Tellinidae L a m a r c k
Genul : Tellina Linne 1758
Tellina urmosensis S i m i o n e s c u
PI. XXV fig. 3, 4
Tdlina iirmiisensis Sim i on es cu (1899) Tab II fig. 11, 12.

Dimensiuni :

lungime, mm 39 38
tnAltJ.me, mm 15 22
Ill1ime, mm 6 7
0
unghiul umbonelui, 165 160
unghiul alar, 0 20 20

Forma echivalva, inechilatera.Ia, slab boltita. Partea anterioara bine

iezvoltata reprezentind o treime din lungimea. valvei este convexa cu o
mrbura continua. Partea posterioara alungita spre unghiul postero-vien.i-
Va.l prezinta o aripioara ingusta bine delimitata faya de corpul valvei
flrintr-o depresiune pronunyata. Boltirea valvei este regulata, punctul de
 S. P.AULIUC

maxima boltire fiind situat in partea centrala a acesteia. La partea veD-1

trala peretele valvei se curbeaza mai puternic spre interior, ajungllu1
aproape perpendicular pe planul de separa'(iie a valvelor. Umbonele est.e
drept, rotunjit ~i nu depa~e~te linia cardinala.. Ornamenta'(iia cochiliei
imprimata ~i pe mulajul intern, consta din creste concentrice fine, asi-
metrice, cu versantul mai abrupt indreptat spre marginea paleala. 1n
apropierea marginii ventrale, crestele devin mai dese, apoi devin din ce in
ce mai pu'(iin proeminente, astfel incit pe o zona de 3-4 mm de la mar-
gine, cochilia este aproape netediL Crestele concetrice nu se extind ~i pe
a.ripioara, care este neteda prezentind numai striuri de cre~tere foarte fine.
Pe partea laterala a valvei se observa 8-10 coaste radiare rarepu'(iin proe-
minente, care se pierd atit spre umbone cit ~i spre marginea paleaJa. Co-
chilia este foarte sub'(iire pastrind uneori stratul prismatic, fa.pt ce ar apro-
pia aceste forme de grupul inoceramilor. '.finind sea.ma de conturul net
deosebit de eel al inoceramilor, raminem la punctul de vedere expri-
mat de I. Simi ones cu, ca aceste forme apar'(iin genului Telli'YIAly
de~i cochiliile de care dispum.m nu pastreaza dentitia ~i nici impresiuneat
paleala.
Dupa cum arata autorul citat, Tellina urmosensis pr~zinta unele
asemanari cu Tellina plana Rom. ~i Tellina pondicherriensis Forbes,
de care se deosebe~te prin alungirea mai puternica a par'(iii posterioare.i
Exemplarele descrise provin din Turonianul superior de pe piriul
Satului-Ormeni~.

Telli?W cf. concentrica Reuss

Pl. XXV fig. 1
Tellina concentrica Andert (1934). Tab. XIII, fig. 20, 21.
Dimensiuni: lungime 54 mm; 1nal1Jme 34 mm; 12.time 5 mm.

Exemplarul pe care n atribuim acestei specii prezinta un contur

aproape semicircular. Linia cardinala este dreaptf, continuindu-se ~i pe
partea anterioara a cochiliei. Boltirea este foarte slaba. Umbonele este
drept, rotunjit, situat aproape la jumatatea liniei ca1dinale, Ornamenta'(iia.
cochiliei consta din striuri concentrice de cre~te:rle foarte dese ~i relativ
bine marcate. Pe partea laterala a valvei prezinta citeva coaste radiare
rare, foarte pu'(iin proeminente. Cochilia este foarte sub'(iire ipastrind totu~i
resturi ale stratului prisma,tic.
 STUDIUL GEOLOGIC f.:L PER~ANILOR CENTRAL! 95

Prin caracterul ornamentatiei, exemplarul descris se apropie eel

mai mult de Tellina concentrica Reuss figurata de .Andert (1934).
Se deosebe~te insa de aceasta prin dimensiunile sale mai mari ~i prin dez-
i 'Woltarea mai puternica a partH anterioare.
Forma descrisa provine din Turonianul superior de pe piriul Satului-
Prmeni~.

Tellina cf. semicostata .A. R o e m.

Pl. XXV, fig. 2.
T~llina semicostata Andert (1934). Tab. XIV, fig. 4.
Dimensiuni: lungimea 20 mm; inll.ltimea 16 mm; hltimea 3 mm.

Forma foarte slab boltita, cu un contur aproape eliptic. Partea ante-

rioad~ este convexa ~i prezinta o curbura regulata; cea posterioara este
putin alungita ~i prezinta o curbura continua. Umbonele ascutit ~i drept
ecupa partea mijlocie a marginii cardinale. Ornamentatia mulajului intern
eonsta din mici creste concentrice care se contopesc uneori doua cite doua
in apropierea marginii ventrale. Prin forma generaia a cochiliei ~i prin
earacterul ornamentatiei, exemplarul descris se apropie eel mai mult de
!lellina semicostata A. Roemer, figurata ~i descrisa de Andert.
Fata de T. urmosensis Sim. se distinge prin pozitia umbonelui ~i prin
lipsa coastelor radiare.
Exemplarul descris provine din partea superioara a Turonianului
mperior de pe valea Sat-nlui-Ormeni~.

Tellina cf. subdeciissata .A. R o e m.

Pl. XXV fig. 5
T~llina subdecussata Andert (1934). Taf. XIV, fig. 7.
Dimensiuni: lungime 16 mm; inalpme 15 mm; la time 3 mm.

Forma foarte slab boltita cu un contur subcircular. Linia cardinala

este dreapta. Partea anterioara bine dezvoltata prezinta un contur aproape
Bimetric cu cea posteri~ara. Umbonele este drept, rotunjit, situat la partea
mijlocie a marginei cardinale. Ornamentatj.a, mulajului intern consta din
striuri de cre~tere concentrice fine.
Exemplarul descris provine din Coniacianul de pe valea Racilor-
dugustin.
 S . PAULIUC

Clasa : C E P H .A L 0 P 0 D A C u vi er 1795
Ordinul : .AMMONITIDE
Subordinul : Phylloceratina Hy a t 1900, .Ar k ell 1950
Familia : Phylloceratidae Z it t e 1 1884
Subfamilia : P h y l l o c er at i n a e Z i t t e 1 1894
Genul : Phylloceras S u e s s 1854, 1865

Phylloceras sp.
Pl. XXXIII fig. 3

Cochilie involuta, comprimata lateral, cu marginea sifonala rotun-i

jita, caracterizata printr-o puternica cre!}tere in maJtime a spirei. Orname11-1
tatia consta din striuri de cre!}tere fine, foarte putin arcuite spre part~
anterioara. Linia lobara de!}i rau pastrata, prezinta asemanari cu cea a
Phylloceratidelor.
Aceasta forma arata unele asemanM'i cu Phylloceras milascliewitchi
Kar a k a s c h deosebindu-se printr-o cre!}tere mai rapida a spirei. Exem-
plarul figurat provine din marnele barremiene de pe piriul Cetatelei -
-Raco!Jul de Jos.

Genul: Neolissoceras Sp at h 1921

Neolissoc&ras grasi d'O r big n y
Pl. XXXIII fig. 4, 5
Ammonites grasianus d' 0 r b i g n y (1840), pl. XLIV; Haploceras (Lisaocer118) gr'1$i K a r a-
ka sch (1907). Tab. V, fig. 6a, b, c; Neolissoceras grasi Rom an (1938), pl. XLI, fig. 386.

.Aceasta specie binecunoscuta este raspindita in regiunea alpino-

carpatica incepind din Tithonic pina in Hauterivian.
Exemplarele figurate provin din marnocalcarele stratelor de Sinaia
de pe piriul N ada!J - Varghi!J.

Subgenul : Oalliphylloceras Sp at h 1924

OalliphyUoceras (Ptychophylloceras) sp.
Pl. XXXIII fig. 1

Prin aspectul cochiliei se apropie de Oalliphylloo&ras semisulcatum

d'O r b., deosebindu-se insa prin lipsa !}anturilor ombilicale. Prezenta
 STUDIUL GEOLOGIC AL P~ANILOR CENTRAL! 97

12-14 coaste pe partea ventralli. o apropie de ~~r~a calloviana 0. fed-

imi Zit t e I, de care se distinge printr-o sectiune a spirei mult mai
IJongita.
Exemplarul descris provine din depozitele berriasian-valanginiene
pe piriul Oarhaga.

Subordinul : Lytoccratina H y a t 1889

Fam.ilia: Lytoceratidae Neu may r 1875
Genul : Lytoceras Sue s s 1865 em. Sp at h 1924
Lytoceras muierense S i m i o n e s cu
Pl. XXXII fig. 3, 4
~ras muierense S I mi o n es cu (1898). Tab. II, fig. 3.

Exemplarele din Per~ani se apropie foarte mult de holotipul figurat

I. Simi ones cu. Oochilia este evoluta cu sectiunea spirei aproape
lkcnlara, pu~in comprimata lateral. Pe suprafata cochiliei se observa stri-
mi de cre~tere f oarte fine, iar din distanta in dist anta se disting coaste
111>ri putin proeminente. Linia lobara nu este pastrata.
Exemplarele figurate provin din marnele hauteriviene de pe piriul
. .haga.

Lytoceras vogti K a r a k a s c h
PI. XXXII fig. 1
~as uogti Kar aka sch (1907) Tab. V, fig. 1, Tab. XXVI, fig. 7.

Cochilie evoluta cu sectiunea. spirei aproape circulara. Suprafata

~ei este acoperita de coaste drepte, subtiri, separate prin spatil cu
at;im.i de 0,5-1 mm. Linia lobara rau pastrata prezinta lobi bi.fizi asema-
mit-0ri cu cei ai tipului figurat de K a r a k a s c h .
Lytoceras vogti K a r a k a s c h este citat din calcarele ro~il bar-
...Uene de la Biassala (Orimeea). Exemplarul descris provine din marnele
lmmeriviene de pe piriul Oarhaga.

Familia : Gaudryceratidae Sp a t h 1927

Genul : Gaudryceras G r o s s o u v re 1894 em. K o s s m a t
1895, em. J a c o b 1907
98 S. PAULIUC

Gaudryceras mite H a u e r
Pl. XXX fig. 3
Ammonites mitis Red ten b ache r (1873), pl. XXVII, fig. 4; Gaudryceras mite Gr o
1 o u v re (1894), pag. 227, pl. XXVI, pl. XXXIX; Lytoceras (Gaudryceras) mite Simi o
n es cu (1899). Tab. I, fig. 1.

Fragmentul de spira pe care ii atribuim acestei specii prezinta cara.&1

tere aproape identice cu cele ale formei figurate de I. Simi ones c
sub acela~i nume, deosebindu-se numai prin IM.lfimea mai mare a spireil
Gaudryceras mite H a u er este citat din marnele cu M ortonicer
texanum (Santonian inferior) din sudul Franfei, din marnele cu inoceraml
de la Glodu ~i de la Ormeni~.
Exemplarul descris provine din Turonianul superior de pe piri~
Carbunelui - Raco~ul de Sus.

Gaudryceras sp. I.
PI. XXX fig. 2.

Cochilie convoluta, ingust ombilicata, cu fefele laterale plane

partea ventrala rotunjita. Marginea ombilicala este de asemenea rotun~
jita. Ornamentafia consta din coaste fine, dese, care pornesc de la marginesJ
ombilicala ~i tree drept peste partea ventrala, fara a forma sinuozitaVfl
caracteristice speciei Gaudryceras mite Hauer. Linia lobara prezint~
lobi bifizi.
Exemplarul descris provine run Turonianul superior de la Ormenih

Gaudryceras sp. II
Pl. XXIX fig. 5.

Cochilia convoluta larg ombilicata cu secfiunea spirei aproape cir-

culara. Ornamentafia consta din coaste fine dese care pornesc de la mar-
ginea ombilicala ~i prezinta o arcuire pronunfata spre partea anterioarA.
pe fafa ventrala. La anumite intervale unele coaste sint ceva mai proe-
minente in apropierea marginii ombilicale. Prin secfiunea circulara a spirei
~i prin arcuirea simpla a coastelor, aceasta forma se deosebe~te net de
Gaudryceras mite~ apropiindu-se in anumita masura de Gaudryceras vara-
gurense Koss mat. Prin ombilicul ingust ~i adincit, ea se apropie de
PkyUoceras (SbkWtte'ria) rous11eli Grosso u v re.
Forma descrisa provine din Coniacianul de pe piriul Satului-Ormeni~
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER!;iANILOR CENTRAL! 99

Familia: Crioceratitidae Hy at 1900

Genul: Orioceratites (Leve i 11 e) 1837 em. Sp at h
Orioceratites duvali L e v e i 11 e
Pl. XXXI fig. 3
ma-as duva/i d'O r b i g n y (1840), pag. 459, pl. 113, Crioceras duvali K a r a k a s ch
- T ab. XV, fig. 2a, b, Tab. XVI, fig. ta, b, 2, 3a, b, 6a, b . Crioceras duvali R o m an
pl. xxxv, fig. 332.

Fragment de spira care prezinta forma i ornamentavia caracteris-

- acestei specii, corespunzind in special figurilor date de K a r a k a s c h.
plarul provine din marnele hauteriviene de pe piriul Cetavelei-Raco-
- de .J os.

Orioceratites cf. recticostatum K a r a k a s c h

Pl. X XX I fig. 2
"9ttl'as recticostatum K a r aka s ch (1907),

Spira derulata cu o cretere destul de rapida in grosime. Secviunea

firei aproape circulara, uor deformata prin comprimare. Ornamentavia
reprezentata prin coaste ascuvite drepte dispuse radiar, care acopera
ta suprafava spirei, devenind mai subviri pe partea interna. f;)anvurile
ltercostale sint ceva mai largi decit Iaviinea coastelor. Prin caracterele
~tate mai sus, exemplarul figurat se aseamana cu f ormele descrise de
- a r a k as c h din Barremianul din Crimeea.
Forma descrisa provine din marnele hauteriviene de pe p'iriul Ceta-
. - Racoul de Jos.

Familia : Hamitidae H y a t 1900

Genul : Hamites P a r k i n s o n 1811
Hamites sp. I
Pl. X XIX fig. 4

Mulaje interne ale unor fra.gmente de cochilie cu sec~unea elipt ica,

110r arcuite. Ornamentavia consta din coaste tra.nsversale drepte cu creasta.
mnjita in numar de 6 la o lungiine de 10 mm ~i o inal~ime de 9 mm.
Prin aspectul coastelor, aceasta forma prezinta. afinita~i cu Hamites
ltemicus F r it s ch et S ch Io n b a ch (1872), Tab. XIII, fig. 20.
 S. PAULlUC

Exemplarul descris provine din Turonianul superior de pe piri~

Bursucului~A;p~ta.

Hamites (Stomohamites) cf. parkinsoni F 1 em in g Sp at h

PI. XXXIII fig. 2
H.amites (Stomohamites) cf. parkinsoni S p at h (1941) Text fig. 239.

Cochilia derulata, arcuita, cu sectiune circulara. Ornamentatia constl

din coaste proeminente orientate perpendicular pe axul spirei. Pe o lun-
gime egala cu diametrul cochiliei se disting 5 -6 coaste echidistante. Lillia
lobara nu se poate distinge. Prin aspectul cochiliei f}i al ornamentatift
se apropie' eel mai mult de Hamites (Stomohamites) parkinsoni. De
H amites charpentieri cu care prezinta unele asemanari, se deosebef}te prin-
tr-o frecventa mai mica a coastelor. Hamites (Stomohamites) parkinson4
este raspindit ill Albianul superior din Anglia.
Exemplarul figurat provine din gresiile seriei flif}oide albiene de pe
piriul MaierufJ.

Familia : Diplomoceratidae S p a th 1926

Genul: Neancyloceras Sp at h 1926
. N eancyloceras kossmati (Simi ones cu)
Pl. XXX fig. 4
Ancyloceras kossmatt ,s i ml ones cu (1899) Tab. I, fig. 6, 7, Sa, b.

Fragment din crosa care pastreaza foarte bine caracterele

figurat de' l . s i m i o n e s c u.
Exemplarul figurat provine din Turonianul superfor de pe piriul
Cll.rbunelui - Racof}ul de Sus.

Familia: Scaphitidae Meek 1876

Genul : Scaphites P a r k i n s o n 1811
Soaphites (Holcoscaphites) cf. geinitzi d'O r big n y
Pl. XXX fig. 1.
. .
geinitzi Fri ts ch und Sch 1 ti n b a ch (1872). Tab. XIV, fig. 11 ; Scaphit~
Sctiphites
(Holcoseaphites) geinitzi D a c q u e (1942). Tab. XXV, fig. 3.
' ..
. E~emplar fr,a gmentar care reprezinta o portiune din partea dreaptil.
~i din .'Part~ .te:r~ial~ .~ ,spirei.
 STUDIUL GEOLOGIC AL P~ANILOR CEN'TRALI 101

Prin caracterele sale, aceasta forma se apropie eel mai mult de Sca-
1es geinitzi figurat de F r i t s c h~i S c h l o n b a c h din Cretacicul
-llperior din Boemia, deosebindu-se numai prin lungimea mai mica a
-:Mstelor de pe partea interna a spirei.
Exemplarul descris provine din Turonianul superior de pe piriul
tului-Ormeni~.

Subordinul: AMMONIT11NA Hy at 1889

Familia : Berriasellidae Sp a t h 1922
Genul: Berriasella Uh 1 i g 1905
Berriasella cf. pontica R e t o w s k i
Pl. XXXI fig. 1
ltlrriase/la pontica Rom an (1938); pl. XXXII, fig. 307.

Prin caracterele sale morfologice aceasta forma se apropie eel mai

-.ult de Berriasella pontica Re tows k i, deosebindu-se insa printr-un
llRmar mai redus de coaste (24 fata de 28 pe o jumatate de spira) ~i printr-un
1111bilic ceva mai Iarg.
B erriasella pontica R e t o w s k i este raspindita in depozitele ber-
iiasiene din Franta ~i din Caucaz. Forma descriEa provine din marnele
miasiene de pe pirlul Carbaga.

Genul: Dalmasiceras D j an el id z e 1921

Dalmasiceras sp.
Pl. XXXII fig. 2.

Fra.g ment din ultiinul tur de spira, caracterizat printr-o ornamentaiie

popiata de cea a formei Dalmasiceras dalmasi P i ct et figurata de
~ om an (1938, pl. XXXII, fig. 310). Se deosebe~te tnsa printr-o cr~
ere foarte puternica in inaltime ~i prin noduri ombilicale mai puiin pro-
9rinente. Coastele fasciculate ~i slab arcuite in forma de S se pierd pe fa~
lifonala care este neteda. Prin cre~terea puternica in iniiliime ~i prin
tonna coastelor, se apropie pe Nwc6mites neocomteflsis, de care se distinge
tnsa prin lipsa nodurilor sifonale Ja capitol coastelor.
Genul Dalmasiceras este raspindit in depozitele tithonice ~i berria-
liene din regiunea geosinclinala alpina. Exemplaro.l figurat provine din
a.ozitele berriasiene de pe piriul Carhaga.
 c.
S. PAULIUC
Familia : Oleostephanidae H au g 1910
Genul: Olcostephanus Neu may r 1875
Olcostephanus cf. astierianus d'O r b i g n y
Pl. XXXIII fig. 6a, 6b, 7
Ammonites astierianus d' 0 r b i g n y (1840), pl. XXVIII fig. 1, 2, 4; Holcostephanus aslim
Rom an (1938), pl. XXXIX fig. 367.

Fragmentele din ultimul tur de spira pe care le atribuim acest.el

specii, de~i sint deformate prin comprimare, pastreaza destul de binl
unele caractere ale holotipului figurat de d' 0 r big n y.
Olcostephanus astierianus d'O r big n y este raspindit in depoziteJt
valanginiene ~i bauterivian inferioare din regiunea alpina. Exemplarelt
figurate provin din marnele hauteriviene de pe piriul Cetatelei-Ra-
col}ul de Jos.

Familia : Dipoloceratidae S p a t h
Genul : Protexanites M a t s u m o t o 1955
Protexanites sp. I
Pl. XX IX fig. 6

Exemplar fragmentar, convolut cu flancurile plane ~i marginea ven-

trala rotunjita. Ornamentatia consta din coaste proeminente, mal subtiri
in apropierea marginii ombilicale. 1n apropierea partii ventrale, coastele
poarta doua ~iruri de noduri fine. La un diametru de 11 mm jumatatea
unui tur de spira poarta 14 coaste. Aceasta forma prezinta afinitati cu
Protexanites bourgeoisi d'O r big n y figurat de Grosso u v re (1894,
pl. XIV, fig. 4) din Coniacianul superior din sudul Frantei. Exemplaruli
descris provine din Turonianul superior-Coniacianul inferior de pe piriul
Carbunelui -:- Raco~ul de Sus.

Protea;anites sp. II
Pl. XXX fig. 5

Fragmentul de spira pe care il atribuim acestei specii prezinta flancuri

slab convexe ~i partea ventrala larg rotunjita. Orna.mentatia consta din
coaste drepte proeminente separate prin spatii de doua ori mai largi. Coas-
tele poarta pe fiecare flanc cite cinci ~iruri de noduri, cele de pe marginea
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER~ANILOR CENTRAL! 103

ftn.trala fiind mai proeminente. Prin aspectul ornamentaviei, aceasta

:lorma se apropie de Texanites texanum F. Roemer, figurat de Gros-
. o u v re (1894), pl. XVI, fig. 3, 4, deosebindu-se insa prin forma larg
lliittunjita a parvii ventrale i prin nodurile mai puvin proeminente.
Exemplarul descris provine din Turonianul de pe piriul Valea Mare -
l>opca.

Familia : Desmoceratidae Z i t t e I 1895

Genul : Damesites M a t s u m o t o 1942
Damesites sugata (F o r b e s)
Pl. XXIX fig, 2, 3
-..znoceras sugata Koss mat (1897), pag. 111, Taf. XIX, fig. la, b; Desmoceras aff. sugata
Simi o n e s cu (1899) pag. 19.

Aceasta forma a fost descrisa (fara a fi figurata) de I. Si mi one s cu

1899) din Turonianul superior de la Ormeni.
tn materialul recoltat din depozitele turonian superioare ~i conia
eiene de pe ambii versanvi ai munvilor Per~ani, aceasta specie este reprezen-
tata prin foarte numeroase exemplare de talie mica, adesea fragmentate
pl. Xx.IX fig. 2) i mai rar prin forme de talie mai mare (pl. Xx.IX fig. 3).
Damesites sugata F o r b e s este raspindit in depozitele turoniene
gi coniaciene din Germania, India ~i alte regiuni.

Genul : Puzosia B a y I e 1878

Puzosia le marchandi G r o s s o u v r e
Pl. XXVIII fig. 3

Puzosia le marchandi G r o s s o u v r e (1894) pl. XXII, fig. 5.

Exemplarul figurat se deosebel)te de holotipul figorat de Gr o s-

.. o u v r e prin frecvenva i;ii adincimea mai mica a constric~unilor. Fava
de Parapuzosia gaudama Forbes el se d.istinge printr-o crei;itere mai
lnceata a spirei ~i prin numarul mai mare de coaste.
Puzosia le marchandi este raspindita in depozitele de la baza Conia-
danului din regiunea Montferand (Frant;a).
Forma descrisa provine din partea superioara a Turonianului supe-
rior de pe piriul Bursucului - Apava.
 S. PAULIDC

Subgenul: ParapuZ<Jsia Now a k 1913

Parapuzosia gaudama (Forbes)
Pl. XXVIII fig. 1, 2.
Puzosia gaudama Koss mat (1897), Taf. XVI, fig. 2, Ta!. XVII, fig. 3, Taf. XIX, fig. la.
b; P. gaudama Si m 1 on es cu (1899) Tab. I, fig. 4; Parapuzosia gaudama H. B e s s air e
(1936) pl. XXI, fig. 18.

Oochilie discoidala turtita lateral cu sect;iunea spirei oval, alungitit

Spirele se acopera pe aproape doua treimi. Ombilicul este put;in adincit.
1na.It;imea ultimului tur de spira reprezinta 0,44, iar distant;a ombilicall
0,23 din diametrul cochiliei. Ornamentat;ia consta din coaste put;in proe-
minente, care incep din partea mijlocie a flancurilor ~i se arcuiesc spre
partea anterioara in apropierea marginei ventrale. La intervale neregu.-
late unele din ~ant;urile care separa coastele, sint mai largi ~i mai adincite
form.ind un fel de constrict;iuni care se prelungesc pina la marginea ombi-
iicala. Linia lobara este foarte prost pastrata.
Parapuzosia gaudama (Forbes) este o forma larg raspindita in
Turonianul din Germania, Frant;a, India ~i Madagascar. Exemplarele fi-
gurate provin din Turonianul superior de pe piriul Bodi - Ormeni~.

Familia : Pachydiscidae S p a t h 1922

Genul : Lewesiceras S p at h 1939
Lewesiceras simionescui n.sp.
PI. XXVI fig. 1 a, 1 b ; pl. XXVII fig. 1.
Pachydiscus n.sp. S i m ion e s cu (1899) Tab. I, fig. 5.
Ho l o t y p u s : pl. XXVI, fig. la, b.
D e r i v a t i o n o m i n i s : in onoarea emlnentului paleontolog romAn I o n S i m i o n e s c u.
L o c u s t y p i cu s : valea Satului - Ormeni~ tn muntii Per~ani.
S t r a t u m t y p i cu m : marne turonian superior-coniaciene.

Forma convoluta, relativ larg ombilicata, diametrul ombilical re-

prezentind 0,27 din diametrul cochiliei. Sect;iunea spirei este aproape
eliptica. 1na.It;imea ultimului tur de spira reprezinta 0,47 din diametrul
cochiliei. Ornamentat;ia consta din coaste ascut;ite proeminente separate
prin ~ant;uri cu fundul rotunjit. Pe ultimul tur de spira se disting 15 coaste
principale care pornesc de la marginea ombilicala, merg transversal pe
part;ile laterale ~i formeaza, in regiunea ventrala, un arc de cerc a carui
convexitate este indreptata spre partea anterioara. 1ntre coastele princi-
pale se observa cite 1-3 coaste secunda.re care incep fie din partea mijlocie
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER:;'lANILOR CENTRAL! 105

spirei, fie din apropierea marginii ventrale. Num~ul total de coaste vi-
moile pe partea ventrala a unui tur de spii'a este de 38.
Exemplarul descris prezinta caracterele formei figurate de I. S i-
mi ones cu (1899 a) din aceea~iregiune, sub numele de Pachydiscus n.sp.,
fiind insa mai bine pastrat. Dupa cum arata ~i autorul citat, el se apropie
loarte mult de formele tinere de Lewesiceras peramplus Man t., de care
deosebe~te insa prin lipsa nodurilor ombilicale ~i prin neregularitatea
.-at;ernantei coastelor principale cu cele secu11dare.

Genul : N owakites S p a t h 1922

Nowakites draschei Red ten b ache r
Pl. XXVI fig. 2a, 2b; pl XXVII fig. 3
~onites draschei R e d t e n b a c h e r (1873) Tab. XXX, fig. 1.

Cochilie convoluta cu ombilicul ingnst ~i adinc. Diametrul ombilical

hprezinta 1/8, iar inalt;imea ultimului tur de spira 1/2 din diametrul co-
ehiliei. Partea ventrala convexa, racordindu-se gradat cu flancurile, de
uemenea convexe. Marginea ombilicala este rotunjita. Ornamentat;ia con-
lta din coaste put;in proeminente, rotunjite in sect;iune. Pe o jumatate
de spira se disting 3-4 coaste principale terminate cu noduri ombilicale
lntre care se intercaleaza cite 2-4 coaste secundare care se pierd pe flancu-
rile spfrei fara a ajunge la marginea ombilicala. Unele dintre coastele prin-
lipale se bifurca in apropierea nodului ombilical. Toate coastele prezinta
puternica arcuire produsa pe partea ventrala. Unele exemplare (pl.
XXVI, fig. 2) pastreaza pe mulajul intern o parte din linia lobara, remarcin-
iu-se un lob sifonal foarte adinc, puternic divizat, dupa care urmeaza lobi
laterali trifizi mai mici.
N owakites draschei R e d t. este raspindit in depozitele coni.aciene
llin regiunea alpina. Exemplarele figurate provin din partea. superioara
marnelor cu inocerami de pe piriul Carbunelui.

Nowakites linderi (Grosso u v re)

Pl. XXVII fig. 2
~discus linderi G r o s s o u v re (1894) pl. XVIII, pl XXIV fig. 4.

De~i nu este bine pastrat, exempla.ml pe ca.re ll atribuim acestei

lpeCii prezinta caractere f oarte asemanatoa.re cu cele a.le formelor figurate
tie Grosso u vr e sub acest nume.
 ,, =
1
S. PAULIUC
=

Nowakites lindrri (Gross.) este raspindit in Coniacianul inferi<Jll

din Franta (Corbieres). Exemplarul descris provine de pe piriul Valea Mare
- Dopca, din depozite turoniene.

Genul : Paohydisous Z it t e 1 1884

Pachydiscus cf. sayni Gr o s s o u v r e
Pl. XXIX fig. 1
Pachydiscus sayni G r o s s o u v r e (1894) pl. XXIX fig. 2

De~i fragmentar, exemplarul pe care il atribuim acestei specii pas-

treaza caracterele principale ale tipului descris de G r o s s o u v r e. Co-
chilia prezinta o cre~tere rapida in inaltime, flancurile sint aproape plate,
iar ombilicul este adincit. Ornamentatia consta din coaste drepte proe-
minente, rotunjite in sectiune. Spatiile dintre coaste sint de aproape dona
ori mai largi decit latimea coastelor. Coastele principale pornesc de la
ombilic ~i alterneaza cu coaste secundare care pornesc din treimea interna
a turului de spira. Exemplarul descris provine din Turonianul superior
de pe piriul Satului - Ormeni~.
Aptychi

Lamellaptyckus beyrichi ( 0 p p.) em. T r a u t h

Pl. XXV fig. 8, 9, 10
Lamellaptychus beyrichi, Trauth (1938), pl. IX, fig. 5, 5a; pl. X, fig. 5-9.

Exemplarele din Per~ani corespund figurilor ~i descrierii date de

T r a u t h pentru aceasta specie. Talia lor este insa ceva mai mica.
Exemplarele figurate provin din Berriasianul de pe valea Carhaga.

Primit: mai 1966.

 BIBLIOGRAFIE

Air i 11 e i ~t.,
Mu r g ea nu G h. (1960) Donnees geophysiques sur la structure du sou-
bassemenl de la courbure des Carpates Orientales. Rev. de Gt!olog. et de Gt!ogr.
IV /2 Bucure~ti .
Andert H. (1934) Die Kreideablagerungen zwischen Elbe und Jenschen. Tei!. II. Die Fauna
der obersten Kreide in Sachsen, Bohmen und Schlesien. Abh. d. Preuss. Geol.
Landesanstalt N.F. Hf. 159 Berlin.
Athan as i u S. (1898 a) Studii geologice In districtul Suceava I. Depozitele cretacice de
la Glodq. Bul. Soc. de St. VIII/1 Bucure~ti.
Atha )1 as i u S. (1898 b) Ober die Kreideablagerungen bei Glodu in den nordmoldavischen
Karpathen. Verh. d. Geol. R.A. Wien.
Ba n c i 1 a I. (1958) Geologia Carpatilor Orientali. Ed. ~tiintifica, Bucure~ti.
Ban ya i I. (1913) Das Braunk.ohlengebiet von Barot-Ajta (Baraolt-Aita). Jahr. d. K. ung.
geol. R.A., pag. 114.
Ban ya i J. (1926) Geologia teritoriului de gaz de la Cristurul Secuiesc. Montanistica ~i
Mc~alurgia 2, Petro~ani.
Bey ens burg E d. (1936) Neue Fossilienfunde aus dem Untersenon dei: Westfalischen
Kreide. Zeitschrift "der deut. Geo(. Gesellschafl. Bd. 88 Berlin.
Bi e I z E. A. (1857) Ueber das meergriine Gestein von Persany, u.s.w. Verh. u. Mill. d. sie-
benb. Verh. f. Nalurwiss VIII. Slbiu.
Bi e I z E. A. (1894) Pontische Ablagerungen in Siebenbiirgen. Verh. u. Mill. d. siebenb. Ver.
f . Nalurwiss XLIII, pg. 94-96. Sibiu.
Blanc J. (1956) Sedimentation et paleoceanographie du Turonien et du Senonien dans le
Bassin du Beaussat (Var) Bui. Soc. Geo/. France 6-eme serie, VI, 7-9. Paris.
Ca y e u x L. (1929) Les roches sedimentaires de la France (roches siliceuses). Paris.
Caye u x L. (1931) Introduction a l'etude petrographique des roches sedimentaires. Paris.
Ca y e u x L. (1935) Les roches sedimentaires de la France. (Roches carbonatees). Paris.
Chi r i a c M. (1957) Contribution a l'etude de la faune des f:cbinides cretacees de la Dobrogea
du Sud. Acad. de la R.P.R. Rt11. de Giol. el de Giogr. I, Bucarest.
D a c q u e E d. (1942) Leitfossilien. Wirbellose der Kreide. Berlin.
Dess i o A. (1920) La creta nel bacino de Firenze. PalaeonlDgraphit:a italica XXVI Pisa.
Die 11 er C. (1925) Ammonoidea neocretacea. Fouilium calalDgus. Pars 25 Animalia Berlin.
Dietze H. (1960) Die lnoceramen von Oberau in Sachsen. Obercenoman bis Unterturon.
Geologie. Zeil. f. das Ges. d. Geo/.
 S. PAULIUC

Dim It res cu R. (1957) Asupra prezentei rocilor alcaline In partea nordica a Muntilor Per~ani..
Comunicdrile Acad. RPR Vll/1, Bucureti.
Dobro v S., Pav Io v a M. H. (1959) Atlas verhnemelovoi faun! Crlma i Cavcaza. MoscovL
Dumitrescu I.,Lazarescu V., Sandulescu M., Pauliuc S., Mirautl
0., Georges cu C. (1962) Memoire a la carte tectonique de la Roumanle. An.
Com. Geol. XXXII, Bucureti.
F I e g e K. (1930) Cb er die Inoceramen des Oberturon. Paleontographica 73. Stuttgart.
Fi Ii p es cu M. G., Mu r g ea nu G. (1933) Calpionella carpathica n .sp. dans les Carpates
roumaines. Nolaliones biologicae I.
Fi Ii p e s cu M. G. (1934) Cercetari geologice lntre V. Teleajenului IV. Doftanei. Judetul
Prahova. Bucure~ti.
Fi Ii p es cu M. G. (1955) Contrlbutll la orizontarea Cretacicului din fli~ul Carpatilor Orlen-
tali. Rev. Univ. ,,C. I. Parhan" nr. 8, Bucure~ti.
Filip es cu M. G., I lies cu G. (1958) Date noi privltoare la stratigrafia regiunii dintre
V. Buzaulul i R. Negru (Ciuca-Teliu) i importanta acestor date pentru desci-
frarea structurii Carpatilor Orlentali. Sludi i $i Cercetari de Geologie I II 1- Z.
Bucure~ti.
Frech Fr. (1887) Die Versteinerungen der Untersenon-Thonlager zwischen Suderode und
Ruedlinburg. Zeil. d. Deul. Geol. Ges., XXXIX. Berlin.
F r it s ch und S ch I on b a ch (1872) Cephalopoden der Bohmischen Kreideformation. Praga.
G he or g hi u C. (1954) Studiul geologic al vaii Mureului lntre Deva ~i Dobra. An. Com.
Geol. XXVII. Bucureti.
G i 11 et Suzette (1943) Les Limnocardiides des couches a Congeries de Roumanie. Mem.
Inst. Geol. Rom. IV. Bucure~ti.
Go Id f u s s A. (1836) Petrefacta Germaniae ], Diisseldorf,
Gr o s s o u v re A. de (1894) Les Ammonoides de la Craie superieure. Mem. pour serv. a !'ex-
plication de la carte geologique detaillee de la France. Paris.
Hauer Fr. (1859) Tertiii.rversteinerungen aus der Gegend von Reps (Rupea). Jahr. d. K.
K. Geol. R.A. Budapest.
H a u er Fr., S t a ch e G. (1863) Geologie Siebenbiirgens. Wien.
He In e F. (1929) Die Inoceramen der Mittelwestfalischen Emschers und unteren Untersenon.
Abh. Preuss. Geol. Landesamsl. N. F. Heft 120. Berlin.
Heinz R. (1928 a) Das Inoceramen-Profil der Oberen Kreide Liineburgs. Jahr. d. Nieder-
siichsischen Geol. Vereins zu Hannover 21.
Heinz R. (1928 b) Uber die bisher wenig beachtete Sk.ulptur der Inoceramen-Schale und ihre
stratigraphische Bedeutung. Inoceramen IV. Mitt. u. d. Miner. Geol. Staat-
. sanst. Hf. 10 Hamburg.
Heinz R. (1933) Inoceramen von Madagask.ar und ihre Bedeutungen flir die Kreide - Stra-
tigraphie. Zeit. deulsch. Geol. Ges. Bd. 85 Berlin.
H er b i ch Fr. (1866) Geologische Streifungen im Altbruch zwischen Felso und Als6-Rakos.
Verh. u Mill. d. Sieb Verf. f. Nalurwissenschaflen XVII. Sibiu.
Herb i ch Fr. (1868) Beitrag zur Paleontologie Siebenbiirgens. Verh. u. Mill des Siebenb.
Vereines. f. Nalurwiss. XIX Sibiu.
H er b i ch Fr., N e u ma y er M. (1875) Beltril,ge zur Kenntnis fossiler Blnnenfaunen. Die
Sfisswasserablagerungen im siidostlichen Siebenburgen. Wien.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PE~ANILOR CENTRAL! 109

__ er b i c h Fr. (1878 a) Geologische Karte des Szek,lerlandes. Budapest.

er bi ch Fr. (1878 b) Das Szek.lerland mit Beriick,sichtigung der angrenzenden Landesteile,
geologisch und pali\ontologisch beschrieben. Mitt. a.d. Jahr. d. I<.gl. ung. Geo/.
Anst. V, 2. Budapest.
- He M. (1941) Problema jaspurilor ~i radiolaritelor din Carpatii Romani. Bu l. Soc. Nat.RQm.
1941, nr. 15, Bucure~ti.
_Ii e M. (1953) Structura geologica a Muntilor Per~ani I. Regiunea Cuciulata - Lup~a - Co-
mana - Venetia . .An. Com. Geol. XXVI. Bucur~ti.
Ii e M. (1954) Structura geologica a muntilor Per~ani II. Defileul Oltului. An. Com. Geo I.
XXVII. Bucure~ti.
eke Ii us E. (1924) Zacamintele de llgnit din bazinul Oltulul. Inst. Geol. Rom. Stud Lehn,
econ. nr. III, fasc. 2. Bucure11ti.
~ e k. e Ii us E., Preda D. (1935) La faune neocomienne du Defile de l'Olt dans les Monts
Per~ani. D.S. Inst. Geol. Rom. XX (1931-1932) Bucure~ti.

e k. e Ii us E. (1932) Die Mollusk.enfauna der daziscben Stufe des Beck.ens von Br~ov. Mem.
Inst. Geol. Rom. II. Bucure~ti .
e k, e 1 I us E. (1935) Der weisse Triask,alk von Bra~ov und seine Fauna. An. Inst. Geol.
Rom. XVII. Bucure~ti.
~eke 1 i u s E. (1938) Der geologische Bau des Gebirges von Bra~ov. An. Inst. Geol. Rom.
XIX. Bucure~ti.
_ a r a k, a~ N. I. (1907) Nijne-melovtie otlojen!a Krima i ih fauna. Petersburg.
:Koch A. (1900) Die Tertiii.rbildungen des Beck.ens des Siebenbiirgischen Landesteile. II.
Neogen. Budapest.
o s s mat Fr. (1897) Untersuchungen iiber die Siidindische Kreideformation. Beitr'1ge :.
Pal. und Geo!. Oesterreich. Ungarn. Wien.
- op u bins k, i C. P. (1958) Inoterami k.reidov!J1 vidk,ladi podilsk,oipllU Kiev.
~ore nth e y I. (1895) 'Ober die geologischen Verhii.ltnisse der Lignitbildung des Szek,lerlan-
des (~ Secuime). Orv. Term. Tud. Ertesito, XX. Cluj.
a cove i G h., At an as i u I. (1934) :Evolution geologique de la Roumanie-Cretacee. An.
Inst. Geol. Rom. XVI. Bucure~ti.
ll i r a u ta O. MI r a u ta E I en a (1964) Cretacicul superior ~i fundamentul bazinului
Babadag (Dobrogea). .A,n. Com. Geol. XXXIII, Bucure~ti.
ll it u r a F. (1957) Inocerames du Cretace superieur de Bachovice. Annales de la Soc. geol.
de Pologne. XXXI, V. Krak,owia.
JI o s k, vi n M. M. I., Pav Io v a M. H. (1960) Nijnii turon na severnom Kavcaze. BiuL
Mose. Ob1cestvo. lsp. Prirodl. XXXV, 5. Mosk;va.
11 ft I I er G. (1887) Beitrag zur Kenntnis der oberen Kreide am nordlichen Harzrande. Jahr.
der Preuss. Geo!. Landesanstall. Berlin.
JI u I I er G., W o I I e n ma n (1898) Die MolluskenfaUBa des Untersenons von Braunsch-
weig und Ilsede. Abh. d.k . Pr. Geol. Laruksanstall Hefl 25 Berlin.
ll n r g ea nu G h .. (1930) CretacicuI ~i Tertiarul in lmprejm:imile Pie~\ei ti Bezdeadului
.D.S. Inst. Geo!. Rom. XIX. Bucur~ti.
ll urge an u G h., Pat r u 1 i u s D. (1957) Le cretad sn~rieur en bordure de la Leaota
et I'Age du conglomerat de Bucegi. Re11ue de Giologie el de GiographU. I. Bucure~ti.
110 S. PAULIUC

Mu r g ea nu G h., Sau I ea Em i Ii a, Popescu Gr., Mot a~ I. C. (1960) StadiuJ

actual al problemelor de stratigrafie a Teqiarului ln R.P.R. Acad. RP R. Studii
;ii Gere. geol. V, 2. Bucure~ti.
l\I u ti h a c V. (1959) Observatii geologice ~i paleontologice la Glodu (Moldava). Acad. RPR.
Studii ~i Gere. geol. IV/2. Bucure~ti.
Na id in D. P. (1956) Nek,otorle voprost zonalnoi stratigrafii verhnemelovth otlojenii Russkol
Paltforml. Ucente zapiski Mosk. Universiteta. Gheologhia Fasc. 176. Moscova.
0 n c es cu N. (1943) Geologie de la region de la Piatra Craiului-Bucegi. An. Inst. Geol.
Rom. XX, Bucure~ti.
0 n c es cu N. (1959) Geologia R.P.R. Ed. ~t. Bucure~th
0 r b i g n y A. (1840) Pa1eontologie fran~aise. I. Terrains cretaces. Cephalopodes. Paris.
0 r big n y A. (1846) Paleontologie fran~aise. III. Lamellibranchiata. Paris.
Pach u c z k, i C. (1957) 0 stratigrafii i litologii Kredy w Rowie Kladzk,iej. An. Univ. Mariae-
Curie Sklodowska. XII. S. B. Lublin.
Pa If y M. (1916) Geologische Notizen aus dem Persanyer Gebirge. Jahr. d. Kgl. ung. geol.
R. A. Budapest.
Papi u V. C. (1948) Sur Ia faune d'Inocerames d'Ormeni~ (Monts Per~ani) C. R. Inst. Geol.
Roum. XXIX (1940-1941) Bucure~ti.
P a p i u V. C. (1953) Cercetari geologice In masivul Drocei-Apuseni. Bui. Acad. RP R Sec/,.
II. V/1 Bucure~ti.
Papi u V. C. (1960) Petrografia rocilor sedimentare. Edit. ~tiintifica, Bucure~ti.
Pas tern a k I. I. (1959) Biostratigrafla Kreidovih vidkadiv volino-podilscoi plitl. Kiev.
Pat r u 1 i us D. (1952) Notii asupra stratigrafiei Masivului Bucegi. D.S. Inst. Geol. Rom.
XXXVI. Bucure~ti.
Pat r u Ii us D. (1953) Noi contributiuni la cunoa~terea stratigrafici din regiunea masivului
Bucegi. D.S. Com. Geol. XXXVII. Bucure~ti.
Pat r u l i u s D. (1954) Observatii asupra depozitelor mezozoice din Bucegi ~i Per~:mi. D.S.
Com. Geol. XXXVIII. Bucure~ti.
Pat r u l i us D. (1957) Corclarea Doggerului superior ~i a Malmului din Carpatii Orientali.
Acad. RPR. Bui. ~tiinf. (Sec/. Geol.-Geogr.) 11/2. 2.
Pa u Ii u c S. (1958) Contributiuni la studiul depozitelor mezozoice din bazinul Remcti (Pa-
durea Craiului). An. Univ. Parhon Seria $l. Naturii nr. 17.
Petr as ch e k, W. (1903) Inoceramen aus der Kreide Bohmens und Sachsens. Jahr. d. K.K
Geol. Reichsanst. Bd. Lill Heft 1. Wien.
Petr as ch e k. W. (1906) Ober Inoceramen aus der Gosau und dem Flysch der Nordalpen.
Jahr. d. K.K. Geol. Reichsanst. Bd. L VI Wien.
Pi vet ea u J. (1952) Traite de Paleontologie. Paris.
Pict et, C a m pi ch e (1860) Description des fossiles du terrain cretace des environs de
Sainte Croix. Geneve.
Geol. Paleont. Unio, Cluj.
Popescu-Voit e ~ti I. (1936) Evolua geologica-paleogeografica a pam!ntului romancsc.
Rev. Mui. Geol. Mineral. Univ. Cluj. V/2 Cluj.
Pop o vi c i Ha t e g (1897) Sur l'Age des conglomerats de Bucegi (Roumanie). Bui. Soc.
Geol. Fr. S6r. S T. XXX Pari&.
 STUbIUL GEOLOGIC AL PER!;IANILOR CENTRAL! 111

p o'v i c i Hate g V. (1898) Etude geologique des environs de Cimpulung et de Sinaia.

Paris.
po vi c i Vi or i ca (1959) Explorllrl geologice In bazinul Baraolt-Vllrghi~-Cllpeni-Budu~
Aita Seaca. St. tehn. ~i econ. Com. Geol. Seria A nr. 6. Bucure~ti.
_ re d a D. (1935) Les gisements de diatomite du bassin pliocene de Bra~ov Baraolt. C.R.
Inst. Geol. Roum. XX (1931-1932) Bucure~ti.
~ r ed a D. (1950) Les couches a Inocerames des Monts Per~ani. C. R. Inst. Geol. Roum.
XXIX (1940-1941) Bucure~ti.
- red a D., Ra i le an u Gr. (1953) Liasicul din Per'iani. An. Com. Geol. XXVI Bucure'iti.
- a il ea n u Gr. (1958) Jurasicul din Carpatii Romane~ti. Budapesta.
- a i I e a n u G r., N a s t a s e a n u S. (1963) Asupra prezentei formei Artrophycus alle-
ghanensis In depozitele Paleozoicului inferior din Banat. Com. Acad. R . P.R.
13/5. Bucure~ti.
e d t e n b a ch er R. (1873) Cephalopodenfauna der Gosauschichten Abh. d. K.I<. Geol.
Reichsanst.
e u s s E. (1846) Versteinerungen der Biihmischen Kreideformation. Stuttgart.
~o m an Fr, (1938) Les Ammonites jurassiques et cretacees. Paris.
= o t h v. Tel e g d (1882) Beitrag zur Kenntnis der Fauna der neogenen Siisswasserabla-
gerungen im Szek.lerlande ( = Secuime). Ver. d.K.K. R.A. Wien.
_ c b I ii t t er C. (1876) Cephalopoden der oberen deutschen Kreide. Palaeontographica 21.
Cassel.
ch I ii t t er C. (1877) Kreide-Bivalven. Zur Gattung Inoceramus Palaeontographica 24.
Cassel.
ch m id t O. (1932) Neue Beobachtungen iiber das Vork,ommen von Oligozii,n und Burdi-
galien am Siidostrande des siebenbiirgischen Beck.ens. Bull. S oc. Rom.
Geol. I. pg. 209-214 Bucure'iti.
Sc up i 11 H. (1912-1913) Die Lii.wenberger Kreide und ihre Fauna. Palaeontographica. Suplim.
6. Stuttgart.
ci t z 0. (1921) Die stratigraphisch wichtigen Inoceramen des Norddeutschen Turon. Z eit.
d. deutsch. geol. Ges. Bd. 73 nr. 6/7 Berlin.
e it z 0 . (1935) Die Variabilitii,t des Inoceramus labiatus Schloth. Jahr. d. Preuss Geol.
Landesanstalt f . 44 H. 1 Berlin.
;:,i mi on es cu I. (1897) Ueber eine Unter-Cenomanfauna aus den Karpathen Rumii,niens.
Verh. d. ](. K . geol. R. A . nr. 14, Wien.
i mi o n e s cu I. (1898a) Ueber die Geologic des Quellgebietes der Dimbovicioara (Rumii,nien)
Jahr. d. K. K. Geol. R . A. Bd. 48 Heft 1. Wien.
i mi ones cu I. (1898 b) St udii gcologice iji paleontologice din Carpai Sudici. I. St udii
geologice asupra basenului Dlmbo\'icioarel .A.cad. Rom. Pulb. V. Adamadli,
II, Bucure'iti.
Si m i o n e s c u I. (1848 c) Fauna neocomiana din basenul Dimbo'\icioarei. Acad. Rom.
Publ. V . Adamachi. 1/1. Buclll'qli
~ i mi o n e s c u I. (1899 a) Fauna cretacica superioar.'i de la Crmu' (Ormenif). Acad. Rom.
Publ. V. Adamachi. I, Bucur~ti.
:) i mi ones cu I. (1899b) Ueber die oberk.retaziscbe Fauna von Crmos (Siebenbilrgen). Verh.
der K. f (. Geo/. R . A . nr. R. Wien.
S pa~ h L. F. (1941) A monograph of the Ammonoidea of the Gault. Pal. Society,
XIV. London.
St i 11 e H. (1953) Der geotektonische Werdegang der Karpathen. Hannover.
S t o Ii c z k a F. (1873) Cretaceous fauna of Southern India. Vol. IV, Calcutta.
St o Ii c z k a F. (1887) Cretaceous fauna of Southern India. vol. III. The Pelecypoda. MillL
of the Geol. Survey of India. Paleont. indica.
~at ski N. S. ,1 colab. (1956) Tectonicescaia Karta SSR i sopredelnlh stran. Moscova,
To di r it ii Victoria (1955) Contributii la cunoa,terea Cretacicului superior din bazin..
Ro~ia. Rev. Univ. nr. 8. Bucure~ti.
Trauth Fr. (1938) Die Lamellaptychi des Oberjura und der Unterkreide. Palaeonlographiqt
XXXVIII, Stuttgart.
Toro k, z. (1938) Geologische Struktur des Miindungsgebietes von Homorodbach. Cluj.
T s agar e 11 i A. (1942) Les inoctirames cretaces de la Georgie. Trav. de l' lnstitut giologiqae
de l' Acad. de Sc. de la RSS Giorgienne Ser. Geol. I (VI) Tbilisi.
Wach n er H. (1915 a) Die geologischen Verhli.ltnisse des siidllchen Teiles des Persanya::
Gebirges (= munpi Per~ani). Jahrb. d. Kgl. und geol. R. A. f. 1914. Budapest.
Wach n er H. (1915 b) Die Verbindung des Fogaraser (= Fagara~) und Persanyer Gebirges
(= Muntii Pe~ani). Foldt. Kozl. XL V.
Wach n er H. (1918) Bericht iiber die im Sommer 1916 im Persanyer Gebirge ausgefiihr-
t~n geol. Aufnahmen. Jahresb. d. kgl. ung. Geol. R. A. f. 1916 Budapest.
Vada s z E. (1906) Die Fauna der Liasschichten von Topepatak bei 'Ormos. Naturwissen-
scha~. Museums Hefte I, Cluj.
Va d as z E. (1907) 'Ober die Fauna der unterliasschichten von Also-Rak,os Persanyergebirge.
FlJld. KlJzl. XXXVII. Budapest.
Vada s z E. (1915) Geologische Beobachtungen im Persanyer Gebirge und Nagyhagymas.
Jahresber. d. k. ung. geol. R. A, Budapest.
I/ an c ea o. (1960) Neogenul din bazinul Transilvaniei. Bucure,ti.
Woods H. (1912) The evolution of Inoceramus in the Cretaceous period. The Quaterly Jour-
nal of the Geological Society of London. LXVIII. London.
W o o d s H. (1911-1913) A monograph of the Cretaceous Lamellibranchia of England. Paleont.
Soc. I ,1 II. London.
y u be H. (1915) Cretaceous Fossils from Anoga and Toyjo. The Science reports of the Tokok,u
imperial University Sandal-Japon Second Series (Geology). IV/1.
z b ere a A., z b ere a M a r i a (1960) Date noi asupra stratigrafiei Mqntilor Baraolt.
D. S. Com. Geol. XLVII. Bucure~ti.
PLAN~.A I
Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus labiatus mytiloides Man t ., valva dreaptii viizuta lateral (1 a)
x 1,40 i vazuta de sus (lb) x 1,7. Plrlul lui Jaro - RaCOUl de Jos. Turonian
inferior.
lnoceramus labialus myliloides Man t., valve droite, vue laterale (1 a) x 1,40
et vue d'en haut (1 b) x 1,7. Ptriul lui larO - Racoul de Jos. Turonien in-
ferieur.

Fig. 2. - Jnoceramus labiatus myliloides M a n t., valva stlngil. x 1,50. Plrlul lui Iaro - Ra-
COUl de Jos. Turonian inferior.
lnoceramus labialus mytiloides Ma 11 t., valve gauche x 1,50. Ptrtul lui Iaro~ -
Raco~ul de Jos. Turonien inferieur.

Fig. 3 a, 3 b. - lnoceramus labiatus mytiloides Man t., valva stlngil. x 1,20. Plrlul lui Iaro~
- Raco~ul de Jos. Turonian inferior.
lnoceramus labialus myliloides Man t., valve gauche x 1,20. Plrul lui Iaro~ -
Raco~ul de Jos. Turonien inferieur.

Fig. 4. - Jnoceramus labiatus myliloides Man t., valva sUngil. x 0,85. Ptrlul Satului-Ormeni~
Turonian inferior.
lnoceramus labiatus myliloides M ant., valve gauche x 0,85. Ptrtul Satului -
Ormeni~. Turonien inferieur.
S. P.AULIUC. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. Pl. I.

ta

fb

.Ja 36
Studii tehnice si e'Conomice. serfa J. nr. 4.
PLAN~A II
Fig. 1. - Inoctramtu labiatus mytiloides Man t., valva sttngli x 1,62. Ptrlul Poclo~Dopca.
Turonlan inferior.
Inot:11ramru labiatus mytiloides M a n t., valve gauche x 1,62. Ptrtul Poclo~Dopca
Turonien illt6rleur.
.'
Fig. 2. - Inoc.eramus labiatus mytiloides M a n t., trel valve grupate pe fata superioarli a unui
strat de marne calcaroase x 0,87. Plrlul lui Iaro~ - Raco~ul de Jos. TuronlaD
inferior.
Inoceramru labialus mytiloides Man t., trols valves groupl!es sur la face supl!rieure
d'U:ne couche de marnes calcaires x 0,87. Plrlul Jui Iaro~-Raco,ul de Jos. Turo-
nlen lnt6rlenr.
S. PAULruc. Studiul geologic al Peri,anilor centrali. Pl. II.

2
:Studii tehnice i economice, seria J, nr. 4.
Fig. 1 a, 1 b, 1 c. - Inoceramus labiatus submytiloides S e i t z, valva clreaptli viizutli lateral
(1 a) x 1,2, din partea antero-inferioara (1 b) x 1,2 ~i dinspre umbone (1 i:-
x 1,34. Ptrlul Satului-Orm.eni~. Turonian inferior.
Inoceramus labiatus submytiloides S e i t z, valve droite, vue laterale (1 a) x 1,J.
antero-inferieure (1b)x1,2 et vue umbonale (1 c) x 1,34. Ptrlul Satului-Ormenil
Turonien inferieur.

Fig. 2 a, 2 b. - Jnoceramus labiatus submytiloides S e it z, exemplar cu ambele valve bine plis-

trate vazut lateral (2a)x1,42 ~i din partea anterioarii. (2b)x1,42. Plrlul Satului-
Ormeni~. Turonian inferior.

Jnoceramus labiatus submytiloides S e it z, exemplaire dont les deux valves sont

bien conservees, vue laterale (2 a) x 1,42 et anterieure (2b)x1,42. Ptrtul Satu-
lui-Ormeni~. Turonien inferieur.
S. PAULIUC. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. ID.

23 Z6
Studii t ehnice ,1economice, seria J, nr. 4.
 P'.L.AN$.A. IV

Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus labiatus opalemis B IS s e forma elongata S e i t z, valva stlnll

,1
vli.zutli. lateral (1 a) x 1,12 din partea postero-dorsalil (1 b) x 1,28. Plrlul Ra~
!or-Augustin. Turonlan superior
lnoceramus labiatus opalensis BIS s e forme elongata Seitz, valve gauche, vue
laUrale (1 a) x 1,12 et posUro-dorsale (1 b) x 1,28. Plrlul Racilor-Augustin. Turo-
nlen superieur.
Fig. 2. - lnouramus labiatus opalemis B IS s e forma elongata S e it z. Ambele valve, X 1,16.
Plrtul Remete-Apa\a. Turonian inferior.
lnoceramus labiatus opalensis B o s e forme elongata Seitz. Les deux valves,.
x 1,16. Plrlul Remete-Apata. Turonien inferieur.
Fig. 3. - lnoceramus labiatus opalensis B o s e forma elongata S e i t z, valva stlngil putfn
deformatli., x 1,16. Valea Bursucului-Apata. Turonian superior,
lnoceramus labiatus opalensis B o s e forme elongata S e i t z, valve gauche un
peu deformee, x 1,16. Valea Bursucului-Apa\a. Turonien superieur.
8. PAULIUo. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. Pl. IV.

lb

2 3
Stodii tehnlce si economice, seria J, nr. 4.
 PLA:Nf$A V

Fig. 1 a, 1 b. - Inoceramus sublabiatus G. M it 11., valva dreaptli. vl!.zutli. lateral (1 a) x 1,21

~i din partea anterioara (1 b) x 1,22. Form ii. cu coaste dese. Ptrlul Satului -OPI
men!~. Turonian superior-Coniaclan.

Inoceramus sublabiatus G. r.1 Ii 11., valve droite, vue lat6rale (1 a) x 1,22 et anti-
rieure (1 b) x 1,22. Forme a cotes serr6es. Ptrtul Satului-Ormeni~ . Turonien so-
p6rieur-Coniacien.

Fig. 2. - Inoceramus sublabiatus G. M ii 11., valva dreapta vazutli lateral x 1,22. Ptrlul Sa-
tului- Ormeni~. Turonian superlor-Coniacian.
Inoceramus sublabiatus G. M ii 11., valve droite vue laterale x 1,22. Plrlul Sa-
tului-Ormeni~. Turonien sup6rieur-Coniacien.

Fig. 3. - Inoceramus sublabiatus G. M ii 11., valva stlnga x 1,61. Plrlul Satului-Ormen1"'

Turonian superior-Coniacian.
Inoceramus sublabiatus G. M ii 11., valve gauche x 1,61. Plrlul Satului-Ormeni...
Turonien superleur-Coniacien.

Fig. 4. - lnoceramus sublabiatus G. Mill!., valva dreaptax0,72. Ptrlul Satului-Ormenif.

Turonian superior-Coniacian.
Inoceramus sublabiatus G. M ii 11., valve drolte x 0.72. Plrlul Satulul-Orme~
Turonlen superieur-Coniaclen.

Fig. 5. - Inoceramus sublabiatus G. M ii 11., valva dreaptli x 1,68. Plrtul Satului-Ormen1"'

Turonian superior-Coniacian.
lnoceramus sublabiatus G. M ii 11., valve droitex 1,68. Ptrlul Satului-Orme!Jit.
Turonien su~rieur- Coniacien.

Fig. 6. - Inoceramus sublabialus G. M ii 1 L, valva stlngli. x 1,68. Plrlul Satului-Ormenlt-

Turonlan superlor-Coniacian.
Inoceramus sublabialus G. M ii 11 .. valve gauche X 1,68. Plrtui Satutul-Ormenlf.
Turonien sup6rieur-Coniacien.
S. PAULIUC. Studiul geologic a.I Pe~anilor centrali. Pl. V.

l(J
6
Stud.ii tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.
 PLAN~A VI

Fig. 1. - Jnoceramus hercynicus Petr., valva sttngli. x 1,42.

inferior.
Jnoceramus hercynicus Petr., valve gauche x 1,42. Valea Mare-Dopca.
inferieur.

Fig. 2. - lnoceramus hercynicus Petr., valva stlngli. x 1,20. Valea Mare-Dopca. Turonillll
inferior.
Jnoceramus hercynicus Petr., valve gauche x 1,20. Valea Mare-Dopca. ~
ronien inferieur.
Fig. 3 a, 3 b. - lnoceramus lamarcki cuvieri (Sow.), valva dreaptli. (20 a) vli.zutli. lateni
x 1,3 ~I din partea anterioarll (20 b) x 1,3. Valea C~rbunelui-Raco~ul de Sus..
Turonian superior.
lnoceramus lamarcki cuvieri (Sow.), valve droite (20 a)
anterieure (20 b) x 1,3. Valea Cllrbunelui-Raco~ul de Sus. Turonien sup6-
rleur.
Fig. 4. - lnoceramus labiatus mytiloides M a n t e 11 , valva dleaptll x 1,5. Piriul Satului-
Ormeni~. Turonian inferior.

lnoceramus labiatus mytiloides Man t e 11, valve drolte x 1,5. Plriul Satulul-
Ormeni~. Turonien inf~rieur.

Fig. 5. - lnoceramus schllinbachl B o eh m. valva dreaptll x 1,5. Plrlul Satulul-Ormenif.

Turonlan superior.
Jnoceramus schliinbachi B o e h m. valve drolte x 1,5. Plrtul Satului - Ormen~.
Turonlen sup6rieur,
S. PAULIUC. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. VI.

J,;

s
Studll tehnlce ~i economice, seria J , nr. 4.
PLAN~AVII
Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus ellipticus n.sp. valva sttngll vllzutll lateral (1a)x1,30 ~I din part.ea
antero-lnferioarll (1 b) x 1,30. Plrlul Bursucului-Apa1a. Turonian superior.
tnoceramus ellipticus n.sp. valve gauche, vue laterale (1 a) x 1,30 et antero-
ferieure (1 b) x 1,30. Plrlul Bursucului-Apata. Turonien superieur.

Fig. 2, 3. - lnoceramus ellipticus n.sp. valva sttngll x 1,12. Forme tinere. Ptrtul Bursuculnl
-Apata. Turonian superior.
lnoceramus ellipticus n.sp. valve gauche x 1,12. Formes jeunes. Plrlul Bursu-
cului-Apata. Turonlen superleur.
S. PAULIUc. Studiul geologic al Pel'f}anilor centrali. Pl. VII.

16

2 .J
Studii tehnice ~i economice,- seria J, nr. 4,
Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus elliplicus n.sp. valva dreaptil, X 1,20, pu\in deformatll.. Plrt..
Bursucului-Apa. Turonian superior.
lnoceramus ellipticus n.sp. valve droite x 1,20, un peu d6form6e. Plrlul Bursu-
cului-Apata. Turonien sup6rieur.
Fig. 2. - lnoceramus ellipticus n.sp. valva dreaptii x 1,40. Plrlul Bursucului. Conlaca
lnoceramus elliplicus n.sp. valve droite x 1,40. Plrlul Bursucului. Coniacien.
S. PAmruc. Studiul geologic al Pereanilor centrali. Pl. VIII.

'
\

1a

I b

Studil tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.

PL.AN~.A IX
 PLANf$A IX

Fig. 1 a, 1 b . - Inoceramus simionescui n.sp. valva st1nga vi'lzuta lateral (1 a) ~i din part4!11
antero-inferioara (1 b) x 1,50. Ptrtul Satului- Ormenl~. Turonian superior.
Inoceramus simionescui n.sp. valve gauche, vue laterale (1 a) et antero-inferieml
(1 b) x 1,50. Ptrlul Satului-Ormeni~, Turonien superieur.

Fig. 2. - Inoceramus simionescui n.sp., valva stlngi'l vi'lzuta lateral x 1,20. Plrtul Satului-1
Ormeni~. Turonian superior.

Inoceramus simionescui n.sp., valve gauche, vue laterale x 1,20. Plrtul Satului-
-Ormeni~. Turonien superieur.

Fig. 3. - Inoceramus kiliani S i m ion es cu, valva dreapta x 1,22. Plrlul Bursucului-Apa14
Turonian superior.
Inoceramus kiliani Simi ones cu, valve droite x 1,22. Ptrtul Bursucului-
Apata. Turonien supt\rieur.
S. PAULmo. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. IX.

'

1 b

z
Studii tehnice ~i economice , seria J, nr. 4.
..
Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus inconstans Woo d s, valva sttngA vbuti lateral (1 a) x 1,40 ~
din partea antero-inferioarli. (1 b) x 1,60. Ptrtul Bursucului-Apata. Turoniaa
superior.
lnoceramus inconstans Woods, valve gauche, vue lat6rale (1 a) x 1,40 et ant6ro-
inf6rieure (1 b) x 1,60. Plrtul Bursuculul-Apata. Turonien superieur.
Fig. 2. - lnoceramus cf. weisei A n d e r t, valva dreapU x 1,36. Ptrlul Ciirbunelul. Turo-
nian superior.
lnoceramus cf. weisei A n d e rt, valve droite x 1,36. Plrlul Ciirbunelui. Turo-
nien sup6rieur.
Fig. 3. - lnoceramus cf. weisei An de rt, valva sttngii x 1,25. Plrlul CA.rbunelui. Turonian
superior.
lnoceramus cf.weisei A n d er t, valve gauche X 1,25. Plrtul CA.rbunelui. Turonien
superieur.
Fig. 4. - lnoceramus cf. weisei Ander t, exemplar cu ambele valve x 1,20. Pirlul CA.rbunelul.
Turonian superior.
lnoceramus cf. llJflisei Andert, exemplaire a deux valves x 1,20. Plrtul Cilr-
bunelui. Turonien superieur.
Fig. 5. - lnoceramus tran&iloanicus S I m l o n e s c u , valva dreapta x 1,50. Plrtul CiirbuneluL
Coniacian.
Inoceramus tran&ilvanicus S I m i o n e s c u, valve drolte x 1,58. Ptrlul Ciirbu
nelul. Coniacien.
S. PAULIDC. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. Pl. X.

16
3

+ s
Studii tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.
PLAN~A XI
 PL.AN~A XI

Fig. 1 a, 1 b. - Inoceramus transilvanicus S i m i o n e s c u, valva dreaptll vllzutll lateral

(1 a) x 1,68 ~i din partea anterioarll (1 b) x 1,55. Valea Satului-Ormen~.
Turonian superior.
Inoceramus transilvanicus S i m i o n e s c u, valve droite, vue laterale (1 a)
x 1,68 et antMieure (1 b) x 1,55. Valea Satulul-Ormeni~, Turonien superieur.

Fig. 2 a, 2 b. - lnoceramus transilvanicus Si m I o n e s cu, valva dreapta vazutll lateral (2 a)

x 1,70 ~i din partea anterioara (2 b) x 1,56. Plrlul Cllrbunelui. Turonian supe-
rior.
Inoceramus transilvanicus S i mi o n e s c u, valve droite, vue Ialerale (2 a)
x 1, 70 et anterieure (2 b) x 1,56. Plrlul C!lrbunelui. Turonien suptirieur.

Fig. 3 a, 3 b. - Inoceramus globosus Sim ion es cu, valva dreaptll vllzutll lateral (3 a) ~i
din partea anterloara (3 b) x 0, 70. Plrlul Satului- Ormeni~. Turonian superior.
Inoceramus globosus Sim I o n e s c u, valve droite, vue laterale (3 a) et anterieure
(3 b) x O, 70. Plrtul Satului-Ormeni~. Turonien superienr.
s. PAULIUC. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. Pl. XI.

--1
~~I
:
~

Z6

36
Studii tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.
 PLAN~A XII

Fig. 1 a, 1 b. - Jnoceramus schliinbachi B o e h m valva dreaptll. vll.zutll. lateral (1 a) x 0,85

~i din partea anterioarll. (1 b) x 0,85. Plrtul Satului- Ormeni~. Turonlan superior.

Jnoceramus schWnbachi B o eh m, valve droite, vue laterale (1 a) x 0,85 et anU-

rieure (1b)x0,85. Plrlul Satului-Ormeni~. Turonien superieur.

Fig. 2 a, 2 b. - lnoceramus schWnbachl B o eh m valva dreaptll. vll.zut!I. lateral (2 a) x 0,85

~i din partea anterioarll. (2 b) x 1,12. Plrtul Satului-Ormeni~. Turonian superior.

lnoceramus schWnbachi B o eh m valve droite, vue laterale (2 a) x 0,85 et ant6-

rleure (2 b)X 1,12. P1r1ul Satului-Ormeni~. Turonien superleur.
S. PAULIUc. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. Pl. XII.

16

1,;

2~ 211
Studii tehnice ~l economice, seria J, nr. 4.
PL.ANf;A XIII
 PLAN~.A XIII

Fig. 1 a, 1 b. - Inoceramus schliinbachi B o e h m, valva dreapta vii,zuta lateral (1 a) x 1,48

~i din partea anterioara (1 b) x 1,50. Piriul Cii,rbunelui-Raco~ul de Sus. Conia-
cian inferior.
Inoceramus schlOnbachi B o eh m, valve droite, vue laterale (1 a) x 1,40 et an-
terieure (1 b) x 1,50. Plrlul Carbunelui-Raco~ul de Sus. Coniacien inferieur.

Fig. 2. - Inoceramus cf. circularis S ch 1 ii t t er, valva dreapta x 1,20. Piriul Carbunelui-
Raco~ul de Sus. Coniacian.

Inoceramus cf. circularis Sch 1 ii t t er, valve droite x 1,20. Piriul Carbunelui-
Raco~ul de Sus. Coniacien.

Fig. 3. - Inoceramus hercynicus P et r., valva dreaptii, x 1,48. Forma subcirculara. Pirlul
Poclo~-Dopca. Turonian inferior.

Inoceramus hercynicus Petr., valve droite x 1,48. Forme subcirculaire. Piriul

Poclo~-Dopca. Turonien inferieur.

Fig. 4. - Inoceramus hercynicus Petr., valva dreapta x 1,25. Piriul Poclo~-Dopca. Turo-
nian inferior.
Inoceramus hercynicus Petr., valve droite x 1,25. Piriul Poclo~-Dopca. Tu-
ronien inferieur.

Fig. 5. - IDDl'fDIUIS lalus ll ante ll, valva dreapta x 1,35. Pirlul Bursucului.-Apata. Tu-
rouiu. Sllpftior.
Iwwwwww W.. llaatelL ~ droite x 1,35. Ptrtul Bursucului-Apata.
Torooim i E ir.m.
S. P AULmc. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. XIII.

f ii
'"

Studil tehnice 11i economice, seria J, nr. 4.

PLAN~A XIV
 PLAN~A XIV

Fig. 1 a, 1 b. - Inoceramus kleini G. M ii 11., valva dreapta vazutll. lateral (1 a) x 1,28

din partea anterloara (1 b) x 1,30. Plrlul Satului- Ormeni. Conlacian.
Inoceramus kleini G. M ii 11 ., valve droite, vue laterale (1 a)
rieur (1b)x1,30. Plriul Satului-Ormeni. Coniacien.

Fig. 2. - Inoceramus kleini G. M ii 11., valva stinga x 1,48. Pirlul Satulul-Ormeni.

Inoceramus kleini G. M ii 1 I., valve gauche x 1,48. Plrlul Satulu!-Ormenfl
Fig. 3. - Inoceramus kleini G. M ii 11., valva dreapta x 1. Plriul Satului-Ormeni. Coniacian.
Inoceramus kleini G. M ii 11., valve droite x 1. Plrlul Satului-Ormeni~. Conia-
cien.

x 1,34. P1rlul Racilor. Coniacian.

Fig. 4. - lnoceramus kleini G. M ii 11., valva stlnga
Inoceramus kleini G. M ii 11., valve gauche x 1,34. Plrtul Racilor. Conlaclen.
Fig. 5. - Inoceramus cf. kleini G. M ii 11., valva stinga x 1,50. Plrlul Satului-Ormenlfl
Turonian superior.
Inoceramus cf. kleini G. M ii 11., valve gauche x 1,50. Plrlul Satului-Onnenita
Turonien superieur.

Fig. 6 a, 6 b. - IIWrazruu apicalu W o o d s. valva stlngli vazuta lateral x 1 ~i din partea

anterioari x 1,12.
lnoceraIIUD tzpiallis W o d s. ~ pJldle. vue lateralex t et anterieure x 1,12.
S. P.AULruc. Studiul geologic al Pe11anilor centrali. Pl. XIV.

ta 16

5 &6

Studli tehnice i,i economice, seria J, nr. 4.

Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus kleini <i. l\I ii 11., valva stlnga vazutl!. din partea anterioara (1 a
x 1,31) ~i lateral (1 b) x 1,30. Pirtul Carbunelui- Raco~ul de
superior.
lnoceramus kleini G . l\I ii 11., valve gauche, vue anterieure (1 a) x 1,30 et laterale
(1 b) x 1,30. Pirtul Carbunelui - Raco~ul de Sus. Turonien superieur.

Fig. 2 a, 2 b. - lnoceramus kleini G. M ii 11., valva sttnga vazuta din partea a~terioarii
x 1,15 ~i lateral (2 b) x 1,15. P!r!ul Carbunelui. Couiaclan inferior.
lnoceramus kleini G. M ii 11., valve gauche, vue anterieure (2 a) x 1,15 et late-
rale (2 b) x 1,15. Plriul Carbunelui. Coniacien inferieur.

Fig. 3 a, 3 b. - lnoceramus kleini G. M ii 11., valva st!nga vazuta din partea anterioara (3 a)
x 1 ~i lateral (2 b) x 1. P!r!ul Carbunelui-Raco~ul de Jos. Coniacian inferior.
lnoceramus kleini G. M ii 11., valve gauche, vue anterieurc (3 a) x 1 et laterale
(2 b) x 1. P!riul Carbunelui-Raco~ul de Jos. Coniacien inferieur.
s. P.Au Lroc. Studiul geologic al Pe~nilor centrali. Pl. XV.

ta
lb

2a
26

.Ja 311
Studii tehnice ~i economice, seria .J, nr. 4.
PLAN~A XVI
 PLANi;:!A XVI

Fig. 1. - Inoceramus kiliani Simi ones cu, valva stlnga'i x 1,42. Plrlul Satului-OrmeniJI
Turonian superior.
lnoceramus kiliani S i mi ones cu, valve gauche x 1,42. Plrlul Satului- Or-
men~. Turonien superieur.

Fig. 2. - Inoceramus kiliani carinatus n.ssp. ambele valve x 1,42. Ptrlul Satului-Ormeni~.

Turonian superior.
lnoceramus kiliani carinatus n .ssp. les deux valves x 1,42. P lrlul Satului
-Ormeni~. Turonien superieur.
Fig. 3. - Inoceramus kiliani Simi ones cu, valva dreaptll. x 0,65. Plrlul Satului -Or-
meni~. Turonian superior-Coniacian inferior.

Inoceramus kiliani Simi ones cu, valve droite x 0,65. Plrlul Satului- Or-
meni~. Turonien superieur- Conlaclen inferieur.

Fig. 4. - Inoceramus kiliani S i m i on e s c u, valva dreapt.a x 1,22. Plrlul Bursucului. Tu-

ronian superior.
Inoceramus kiliani S i m i o n e s c u, valve droite x 1,22. Ptrlul Bursucului
Turonien superieur.

Fig. 5. - Inoceramus cf. kiliani Sim ion e s cu valva stlngll. x 1,14. Plrlul Bursucului.
Turonian superior.
Inot:a'tll1W$ cf. kiliant S l m i o n e s c u, valve gauche x 1,14. Plrlul Bursucului.
Turonien superieur.
S. P.A.uuuc. Studiul geologic al Per~anilor cent.rali. Pl. XVI.

3
2

+ 5
Studii tehnice ~i economlce, serla J, nr. 4.
PLAN~A XVII
 PLAN~A. xvn

Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus cf. deformis Meek, valva dreaptli vilzutil lateral (1 a) x 0,81
~l din partea anterioaril (1 b) x 1,00. Plr1ul Satului - Ormenl,. Turonlan..
superior.
lnocermaus cf. deformis M e e k, valve drolte, vue laterale (1 a) x 0,82 et anU..
rleure (1 b) x 1,00. Plriul Satulul-Ormeni~. Turonien superleur.
Fig. 2. - Inoceramll8 kiliani S i m 1 ones cu, valva stlngii. x 1,4. Plrlul Bursucului-Apa"
Turonian superior.
lnoceramU& kiliani S i m ion~ s cu, valve gauche x 1,4. Plrtul Bursuculul-;
Apaia. Turonlen superieur.
 S. PAULTIJC. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. XVII.

D,82
m~

la 16

z
Studii tehnice ~I economice, seria J, nr. 4.
 PL.AN~.A XVIII . .. ' ' I

' .

.. '
'''

. .. ,,.
I I

.. .

\
 PLANl;!A XVIII

Fig. 1. - Inoceramus lamarcki cuvieri S o w., valva dreaptA x 1,25. Plrtul Bursucului-
Apata. Turonian superior.
Inoceramus lamarcki cuvieri Sow., valve drolte x 1,25. Ptrtul Bursucului-
Apata. Turonien superieur.
Fig. 2. - lnoceramus cf. lamarcki P ark., varietate cu un contur subtriunghiular, valva dreaptA
X 1,00. Plrlul Satului-Ormeni~. Turonian superior.
Inoceramus cf. lamarcki P a r k., variete a contur subtriangulaire, valve droite
x 1,00. Plrtul Satului-Orme~. Turonien superieur.
Fig. 3 a, 3 b. - Inoceramus cf. lamarcki P ark.,. valva stlngA vAzutA lateral (3 a) x 1,28 ~i
din partea anterioarA (3 b) x 1,28. Ptrtul Cll,rbunelui- Raco~ul de Sus. Turonian
superior.
Inoceramus cf. lamarcki Park., valve gauche, vue laterale (3 a) x 1,28 et ante-
rieure (3 b) x 1,28. Plrtul Cli,rbunelui -Raco~ul de Sus. Turonlen superieur.

Fig. 4. - lno~ramus ct. lamarcki Par k., valva st lngA X 0,67. Ptrtul CArbunelui-Raco~ul
de Sus. Turonian superior.
Inoceramus cf. lamarcki Park., valve gauche x 0,67. Ptrtul Cil.rbunelu.i -Raco,ul
de Sus. Toronien soperieur.
S. PAULIUC. Studiul geologic al Per9anilor centrali. PL XVIII.

z
Studil tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.
 PLANE;JA XIX

Fig. 1. - Inoceramus lusatiae Andert; valva .sttngll. x 1,34. Ptrtul Cli,rbunelui - Raco~
de Sus. Coniacian inferior.
Inoceramus lusatiae A n d e r t, valve gauche x 1,34. Plrlul Cll.rbunelui- Raco~
de Sus. Coniacien inferieur.

Fig. 2. - Inoceramus lusatiae Andert, valva sttngll. x 1,20. Plrlul Bursucului. Turonian
superior.
Inoceramu.s lusatiae A n d e r t, valve gauche x 1,20. Ptrlul Bursucului. Turo-
nien superieur.

Fig. 3. - Inoceramus lusatiae Andert, valva sttngll. x 1,34. Ptrlul Racllor-Augustln.

Turonian superior.
Inoceramus lusatiae Andert, valve gauche x 1,34. Plrlul Racllor-Augustin.
Turonien superieur.

Fig. 4. - Inoceramus frechi F 1ege1, valva dreaptll. vll.zutli, lateral (4 a) x 1,40 ~i din partea
anterioarll. (4 b) x 1,50. Plrlul Cll.rbunelui - Raco~ul de Sus. Turonian superior.
Inoceramus frechi F 1 e g e 1, valve clroite, vue laterale (4 a) x 1,40 et ante-
rieure (4 b) x 1,50. Plrlul Cilrbunelui - Raco~ul de Sus. Turonien superieur,
Fig. 5 a, 5 b, 5 c. - Inoeeramus koegleri Andert. valva stlnga vazutll, lateral (5a)x1,36.
din partea anterioarl (5 b) x 1,60 dinspre umbone (5 c) x 1,36. Plrlul Cli,rbune
lui-Racotol de Sus. Turonian superior.
lrux:ualJIJU lroeglai And er t. valve gauche, vue laterale (5 a) x 1,36, anterieure
(5 b) x 1,60 umbonale (5 c) x 1,36. Ptrlul Cll.rbunelui-Racoi;ul de Sus. Turonien
supbienr.
S. PAULIUC. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. XIX.

f
2

5
Studii tehnice
a
~i economice, seria J, nr. 4.
s. Sc
 PLAN~A XX

Fig. 1 a, 1 b. - Inoceramus costellatus W o o d s, valva dreapta viizutll lateral (1 a) x 1,5

din partea anterioara (1 b) X 1,5. Flr1ul Racilor-Augustln. Turonian superillt
Inoceramus costellatus W o o d s, valve droite vue lat6rale (1 a) x 1,5 et ant6ri-
eure (1 b) x 1,5. P1rlul Racilor-Augustin. Turonlen sup6rleur.
Fig. 2. - Inoceramus costellatus Woods, valva dreapta x 1,30. P1rlul Racilor-Augusfill
Turonian superior.
Inoceramus costellatus Wood 6, valve droite x 1,30. Plrlul Racilor-Augustfil
Turonlen sup6rieur.
Fig. 3. - Inoceramus costellatus Woods, valva dreaptil, x 1,30. P1rlul Racilor-August!Jli!
Turonlan superior.
Inoceramus costellatus W o o d s, valve drolte X 1,30. Plrlul Racllor-August~
Turonlen sup6rieur.
Fig. 4. - Inoceramus costellatus Woods, valva dreapta x 1,30. P1rlul Satului-Ormenit<
(la moara). Turonian superior.
Inoceramus costellatus W o o d 1, valve droite x 1,30. P1rlul Satului-Ormenils
(au moulin). Turonien sup6rieur.
Fig. 5. - Inoceramus costellatus Woods, valva dreaptii x 1,2. Plrlul Carbunelul - Raco~ul
de Sus. Conlacian inferior.
Inocuamus coslJ!llahu Woods, valve droite x 1,2. P1r1ul Carbunelui-Raco-
'ul de Sus. Coniacien infmeur.
Fig. 6. a, 6 b. - Inocuanuu cosll!llalll$ W o o d 6, valva dreapt, vA.zutA. lateral (6 a) ~i din par-
tea anterioara (6 b) x 0, 70. P1r1ul Cilrbunelui-Raco,ul de Sus. Turonian superior.
Inoceramus costellatus Woods, valve droite vue lat6rale (6 a) et ant6rieure
(6 b) x 0,70. P1rlul Carbunelui-Raco~ul de Sus. Turonlen sup6rieur.
Fig. 7. - Inoceramus costellatus Woods, valva dreapta x 0,85. Plrlul Cil.rbunelui-Raco~ul
de Sus. Turonian superior.
Inoceramus costellatus W o o d s, valve droite x 0,85. Plrlul Cilrbunelul-Raco~ul
de Sus. Turonien sup6rieur.
Fig. 8. - Inoceramus costellatus Wood s, valva dreapta x 1,25. Plrlul Bursucului-Apata.
Coniacian inferior.
Inoceramus coslellatus Woods, valve droite X 1,25. Plrlul Bursucului-Apata.
Coniacicn inf6rieur.
S. PAULmc. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. Pl. XX.

1 b

s
.)
z

7
Studii tehnice ti economice, serla J, nr. 4.
PLAN~A XXI
 PL.AN~.A XXI

Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus costellatus rei!_tangularis n.ssp. valva dreaptll. vlizuta lateral (1 a)

x 1,30 ~i din partea anterioarli (1 b) x 1,30. Valea Bursucului-Apata. Coniacian.
Inoceramus costellalus rectangularis n.ssp. valve droite, vue laterale (1 a) x 1,30
et anterieure (1 b) x 1,io. Valea Bursucului-Apata. Coniacien.
Fig. 2 a, 2 b. - Inoceramus costellatus rectangularis n.ssp., valva dreaptli vli,zuta lateral
(2 a) x 1,10 ~i din partea anterioarli (2 b) x 1,10. Plrlul Clirbunelui. Turonian
superio!. '
Inoceramus costellatus rectangularis n.ssp., valve droite, vue laterale (2 a) x 1,10
et anterleure (2 b) x 1,10. Plrlul Cll,rbunelul. Turonien superieur.
Fig. 3 a, 3 b. - Inoceramus costellatus rectangularis n.ssp., valva dreaptl!, vlizutli lat eral (3 a)
x 1,22 ~l din partea anterioarli (3 b) x 1,48. Plrtul Bursucului-Apata. Coniacian.
Inoceramus costellatus rectangularis n.ssp., valve droite, vue laterale (3 a) x 1,22
et anterieure (3 b) x 1,48. Pirlul Bursucului-Apata. Coniacien.
Fig. 4 a, 4 b. - Inoceramus costellatus rectangularis n.ssp., valva dreapta vlizutli lat eral (4 a)
x 1,25 ~i din partea posterioarli (4 b) x 1,25. Ptrtul Clirbunelui - Raco~ul de
Sus. Turonian superior.
Inoceramu.s costellatus redangularu n.ssp.. valve droite, vue laterale (4 a)
x 1,25 et posterieure (4 b) x 1,25. Plrlol Clrbunelni-Ra~ de Sus. Turonien
superieur.

Fig. 5, 6. - Inocuanu.u wslellatus redangularu n.ssp., forma alata n.f., valva dreaptii x 1,30.
Plrtul Bursucolni. Turonian superior.
Inoceramus costdlatus rectangularls n.ssp., forme alata n.f., valve droite x 1,30.
P!rlul Bursuculul. Turonlen sup6rleur.
Fig. 7. - Inoceramus costellatus rectangularis n.ssp., forma alata n.f. x 1,25, P!rlul Bursuculul,
Coniacian inferior.
Inoceramus costellatus rectangularis n.ssp., forme alata n.f. x 1,25. Plrlul Bursu-
cului. Coniacien inf6rieur.
S. P AULIUO. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. XXI.

26

4a

Studli tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.

PLAN~A XXII
 PL.AN~A XXII

Fig. 1 a, 1 b, 1 c. - Inoceramus carpathicus S i m I on e s cu, valva dreaptil. vazutil. lateral

(1 a) x 1,38, din partea anterioara (1 b) x 1,80 ~I dinspre umbone (1 c) x 1,45.
Plrlul Carbunelui-Raco~ul de Sus. Turonlan superior.
lnoceramus carpathicus S i m i o n e s cu, valve droite, vue laterale (1 a) X 1,38.
anterieure (1 b) x 1,80 et umbonale (1 c) x 1,45. Plrlul Carbunelui - Raco~ul
de Sus. Turorilen superleur.
Fig. 2. - Inoceramus carpathicus S i m Io n es cu, valva dreaptil. x 1,45. Plrlul Carbunelui-
Raco~ul .d e Sus. Turonianul superior.

Inoceramus carpathicus S I m 1 o n e s c u, valve droite x 1,45. Plrlul Carbunelul

-Racoful de Sus. Turonien superieur.
Fig. 3 a, 3 b. - lnoceramus carpathicus S i m ion e s cu valva dreapta vazuta lateral (3 a)
x 1,45 fl din partea posterloara (3 b) x 1,45. Plrlul Carbunelui-Raco~ul de Sus.
Turonian superior.
Inoceramus carpathicus S i m 1 on es cu, valve droite, vue laterale (3 a) x 1,45
et posterieure (3 b) x 1,45. Ptrlul CA.rbunelul-Raco~ul de Sus. Turonien supC-
rieur.
Fig. 4. - lnocuarrws carpalhiWJI Simi ones cu, valva dreaptA x 0,80. Ptrlul Bursucului-
Apata. Turonian superior.
ln0ttramas carpallUeru S i m i o n e s c u, valve droite x 0,80. Ptrlul Bursucu-
lui-Apata- Turonien superieur.
S. PAULIUC. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. XXII.

fC"

___ ........____
.
lb

Studii tehnice ~i economic~, seria J, nr. 4.

PL.AN~A XXIII
 PL.ANf;'.A XXIII

Fig. 1. - lnoceramus carpalhicus Simi ones c 'u , valva dreaptli x 1,25. Plrlul Bursucului-
-Apata. Turonian superior.
lnoceramus carpathicus S i m i o n e s c u , valve droite x 1,25. Plrlul Bursucu-
lui-Apata. Turonien superieur.
F ig. 2. - lnoceramus carpathicus S i m i o n e s cu, valva stlngi!. x 1,25. Plrlul Bursuculul-
Apata.
lnoceramus carpathicus Sim lone s c u, valve gauche x 1,25. Plrlul Bursucu-
lui-Apata.
fig. 3. - lnoceramus carpalhlcus szddetzkyi (Sim 1 ones cu) valva st1ngi!. x 1,35. Plrtul
' Satulul-Onneni~. Turonian superior.

lnoceramus carpathlcus szddetzkyi ( S 1 m l o n e s c u ), valve gauche x 1,35 ..

Plrtul Satului- Ormeni~. Turonien superieur.
Fig. 4. - lnoceramus carpaUzicus szddetzkyi (Simi on e s cu) valva stlngll. x 1,25. Plrlul-
Satului-Ormeni'- Turonian superior.
l11DCUfl1lllU carpalhiau sztiddzkyi (Si mi o n e s c u). valve gauche x 1,25.
Ptrtul Satului - Onmaq.. Tu.rooiai sup&ieur.

~ 5. - I w -i - r . . . . . . (Simi ones ca). valva dreapta x 1,25. Plrlul

Wlllilli-~ T....-. lllf~rim.
l ca: - ~ (S i m i on e s cu), valve droite x 1,25. Plrlu}
s.lllW-~ Taronien superior.
S. P AULIUC. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. Pl. XXIII.

2 s
Studii tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.
 PL.AN~A XXIV

I
 s.

PLAN~A XXIV

Fig. 1 a, 1 b. - lnoceramus carpatlricus Sim 1 on es cu, valva dreaptll vl!.zutll lateral (1 a)

x 1,18 ~i din partea anterioarll. (1b)x1,45. Plrlul Bursucului. Turonian superior.
lnoceramus carpathicus Sim lone s cu, valve drolte, vue laterale (1 a) x 1,18
et anterleure (1 b) x 1,45. Ptrtul Bursuculul. Turonlen superleur.
Fig. 2. - lnoceramus carpalhicus szadelzkyi (S l ml one s cu) valva dreaptll x 1, 75. Ptrlul
Satului-Ormeni~. Turonian superior.

lnoceramus carpalhicus szddelzkyi (S l ml ones cu), valve droite x 1,75.

Ptrlul Satului-Ormeni~. Turonien superieur.
Fig. 3. - lnoceramus carpathicus szddelzkyi (Si mi on es cu) valva dreaptll x 1,45. Ptrlul
Satulul-Ormeni~. Turonian superior.

lnoceramus carpathicus szddetzkyi (Sim lone s cu), valve droite x 1,45. Plrlul
Satulul-Ormeni~. Turonien superieur.

Fig. 4, 4 b. - Jnouramus decheni Roemer, valva dreaptll. vllzutil. lateral (4 a) x 1,20 ~i

din partea anterioarll (4 b) x 1,30. Ptrtul Cl!.rbunelui-Raco~ul de Sus. Turonlan
superior.
Jn0ramus dhali Roemer, -1ve clroite. vne latUale (4 a) x 1,20 et ante-
rieure (4 b) x 1,,30. Ph1ul Cilbunelai-Raeopl de Sus. Turonien superleur.
 s. PAULIUC. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. XXIV.

a)
lr.
18

ll

lb
Studii tehnlce ~I economice, seria J, nr. (.
l
\ ..

f
 PLAN~.A XXV

Fig. l. - Tellina cf. concentrica R e u s s , valva stlngli: vll.zutli pe fa!a internll. x 0,90.
Satulul- Ormeni~ . Turonian superior.
Tellina cf. concentrica R e u s s, valve gauche, vue lnUrieure x 0,90. Plrlul Sa-
tulul-Ormeni~. Turonien superleur.

Fig. 2. - Telllna cf. semicostata Roemer, valva dreaptli x 1,25. Plrlul Satulul-Ormenlf..
Turonian superior.
Tellina cf. semicostata Roemer, valve droite x 1,25. Plrlul Satului-Ormenif,.
Turonlen sup6rieur.

Fig. 3, 4. - Tellina ilrmosensis SI mi ones cu, valva stlngli x 1,50. Plrlul Satulul-Or-
menl~ . Turonian superior.

Tellina ilrmosensis Sim Ionescu, valve gauche x 1,50. Plrlul Satulul-

Ormeni~. Turonien sup6rleur.

Fig. 5. - Tellina cf. subdecussata A. Roemer, valva stingll. x 1,30. Plrlul Racllor-
Augustin. Turonian superior.
Tellina cf. subdecussata A. Roemer, valve gauche x 1,30. Plrlul Racilor-
Augustin. Turonien supUieur.

Fig. 6. - Pundaplgduu pundabu Woltz x 1,30. Plrlul Carhaga-Berriasian.

PandLJplgc/uu pandalm W o It :r; x 1,30. P1rlul Gar.baga-Berriasien.
Fig. 7. - Puru:taplJldras panda/:DS W o I t z x 1,75. Pirlul Carhaga-Berriasia n.
Panctatpgdllls pundatus W o It z x 1, 75. Plrlul Carhaga-Berriaslen.

Fig. 8, 9, 10. - Lamellaptychus beyrichi (0 pp.) em. Traut II x 1,40. Ptrlul Carl!aga. Bcr-
riasian.
Lamellaptyehus beyrichi (0 pp.) em. Trauth x 1,40. Plrlul Carhaga. Ber
rlaslen.
S. PAULIUC. Studiul geologic al Perijanilor centrali. Pl. XXV.

f J

7 !I 1(J

Studll tehnlce ~I economice, seria J, m. 4.

PLAN~1\ XXVI
 s.

PL.AN~A XXVI

Fig. 1 a, 1 b. - Lewesiceras simionescuj ~ vA~t;~enj\l.r<1 a) ~i pe partea sifonala (1 b)

x 1,38. Plrtul Satulu1-ormem~: 'l'uronfat\ superior.
Lewesiceras simionescui n.sp., vue laterale (1 a) et siphonale (1 b) x 1,38. Plrlul
Satului-Ormenl~. Turonien superieur,

Fig. 2 a, 2 b. - Nowakites draschel R e d t e n b a c h er vll.zut lateral (2 a) ~i ln secitune

(2 b) X 0,80. Plrlul Cll.rbunelui-Raco~ul de Jos. Turonlan.
Nowakites draschei R e d t e n b a c h e r, vue laterale (2 a) et vue d'une sec-
tion (2 b) X 0,80. Plrlul Cll.rbunelui - Raco~ul de Jos. Turonien.
S. P .AULruc. Studiul geologic al. Pe~nilor centrali. Pl. XXVI.

f/J
Studil tehnice ~i economice, seria J, nr. 4.
. l J an,~ia!llu~'

m , n,~i~~\

,\n111c "
I )

ll . ''"
i . i'tttf

J ,,
{ ( ' 11 '.
 PL.!Nf;!A XXVII

Fig. 1. - Lewesiceras simionescui n.sp. x 1,65. Plrlul C1lrbunelul- Raco~ul de Sus.

Lewesiceras simionescui n.sp. x 1,65. Plrlul Carbunelui-Raco~ul de Sus.

Fig. 2. - Nowakites cf. linderi Grosso u v re x 1, 70. Plriul Valea Mare-Dopca. Conia-
cian inferior.
Nowakites cf. linderi Grossouvre x 1,70. Plrlul Valea Mare-Dopca. Co-
niacien infc!rieur.

Fig. 3. - Xowakites draschei R e d t e n b a ch er x 0,84. Plriul Carbunelui. Coniacian.

Nowakiles draschei R e d t e n b a c h e r x 0,84. Plrtul Carbunelui. Coniacien.
S. PAULIUC. Studiul geologic al Pe113inilor centrali. Pl. XXVII.

2
Studil tehnice vi economlce, serla J , nr. 4.
PLAN~A XXVII~
 S. I

PLANE;1A XXVIII

Fig. 1. - Parapu:osia gaudama F d r b ~ ~x 9LSfl.,/Ptrllfl<podi- Ormenlf. Turonian supen.

(

Parapuzosia gaudama Forbes x 0,85 Ptrtul Bodi- Ormenif. Turonien

perieur.

Fig. 2. - Parapu:osia gaudama Forbes x 1,20. Plrlul Bodi-Turonian superior.

Parapuzosia gaudama F orb es x 1,20. Plrtul Bodi-Turonian superieur.
Fig. 3. - Puzosia le marchandi Grosso u v re x 1,40. Valea Bursucului-Apata. ~
nian superior.
Puzosia le marchandi Gr <>s sou v re x 1,40. Valea Bursucului-Apata. Tlll9-
nien superieur.
s. PAULIUC. Studiul geologic al Per~anilor centrali. PI. xxvm.

'

2
S ludii tehnice ~i economice, seria .J, nr .f.
 .!.'.

.~ .t

1
. t
 S. PK

PLANf;J.A XXIX

Fig. 1. - Nowakites cf. sayni Grosso u v re x 1,25. Plr!ul Satului-Ormeni~. Turonie.11

superior.
Nowalcites cf. sayni Gross o u v re x 1,25. Plrtul Satului-Ormeni~. Turo-
nien sup~rieur.

Fig. 2. - Damesites sugala For b e s x 1,27. Plrlul Carbunelui - Raco~ul de Sus. Turonian
superior.
Damesiles sugala Forbes x 1,27. Ptrtul Cli.rbunelui-Raco~ul de Sus. Turo-
nien sup~rieur.

Fig. 3. - Desmoceras sugata Forbes x 1,20. Plrtul Satului-Ormeni~. Turonian superior.

Desmoceras sugala For b es x 1,20. Ptrlul Satului-Ormeni~. Turonien su-
p~rieur.

Fig. 4. - Hamites sp. 1. x 1,20. Plrlul Bursucului-Apata. Turonian superior.

Hamites sp. I. x 1,20. Ptrtul Bursucului-Apata. Turonien superieur.

Fig. 5. - Gawlrgceras sp. II x 1,20. Plrlul Bursoculoi-Apa\a. Turonian superior.

Gaudryras sp. n 1,20. Plrlnl Bursuculoi-Apa\a. Turonien superieur.

Fig. 6. - Proh:zanite:s sp. L 1.30. Plrlul Clrbuneloi. Turonian superior.

Prolez4nill:s sp. L x 1.30. Plrlul Cli.rbunelui. Turonien superieur.
S. P .AULmc. Studiul geologic al Per~nilor centrali. Pl. XXIX.

3
Studii tehnice 'i economice, seria J, or. (.
PLAN~A XXX
 PLAN~A XXX

Fig. 1. - Scaphytes cf. geinitzi d'j) r-p) g n Y,W.J/,~<.IPtrlul Satului-Ormeni~.

superior.
Scaphytes cf. geinilzi d'O r big n y x. 1,45. Plrlul Satului-Ormeni~. Turoniall
sup6rieur.

Fig. 2. - Gaudryceras sp. 1 x 1,80. Plrlul Clirbunelui-Raco~ul de Sus. Turonian superitm;

Gaudryceras sp. 1 x 1,80. Plrtul Clirbunelui-Raco~ul de Sus. Turonien sup6rl~

Fig. 3. - Gaudryceras mile Hauer x 1,30. Plrlul Satului-Ormeni~. Turonian superilll:.

Gaudryceras mite Hauer x 1,30. Plriul Satului-Ormenif. Turonien sup6rlem:.

Fig. 4. - Neancyloceras kossmati Simi ones cu x 0,88. Plrlul Satului-Ormeni~. Turo-

nlan superior.
Neancyloceras kossmati Simi ones cu x 0,88. P!rlul Satului-Ormeni~. Turo-
nien sup6rieur.

Fig. 5. - Prolezanilt3 sp. II x 1,25. Plrlul Valea Mare. Turonian.

Protezanilrs sp. II x 1,25. Plrlul '\'aJea Mare. Turonien.
S. P AULmc. Studiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. XXX.

2 + s
Studli tehnice ~i economice, seria J, nr. 4..
 .l 'l'

r r 1

' . l
 PLANE;IA XXXI

F ig. 1. - Berriasella cf. pontica R et o w s k i x 1,56. Plrlul Carhaga. Berriasian.

Berriasella cf. pontica Re t o w s k i x 1,56. Plrlul Carhaga. Berriasien.

Fig. 2. - Crioceratites reclicostatum K a r a k. a s c h x 1,80. Plrtul Cet1\ telei - Raco~ul de Jos.

Hauterivian.
Crioceratites recticostatum Kar a k. a s c h x 1,80. Ptrlul Cetatelei - Raco~ul de
Jos. Hauterivien.

Fig. 3. - Crioceratites duvalii L e v e 111 e x 0,80. Plrlul Cetli.telei. Hauterlvian.

Crioceratites duvalii L e v e i 11 e x 0,80. Plrlul Ceti!.telei. Hauterivien.
 S. P .AULroc. Studiul geologic al Per~nilor centrali. Pl. XXXI.

2
I

Studii tchnice ~i ecooomift, snia ' ~

PLAN~A XXXII
 PLAN~A XXXII

Fig. 1. - Lytoceras vogli K a r a k ~fi::1X:>)C-5P.f)1lul .Cfhaga. Hauterivian.

Lytoceras vogli K a r a k a s c h x 1,155. Plrlul Carhaga. Hauterivien.

Fig. 2. - Dalmasiceras sp. x 1,45. Plrlul Carhaga. Berriaslan.

Dalmasiceras sp. X 1,45. Plrlul Carhaga. Berrlaslen.
Fig. 3. - Lytoceras muierense S i m i o n e s c u x 1,36. Plrlul Carhaga. Hauterivian.
Lytoceras muierense S i mi o n es c u x 1,36. Plrlul Carhaga. Hauterivien.

Fig. 4. - Lyloceras muierense Simi o n es cu x 1,90. Plrlul Carhaga. Hauterivian.

Lytoceras muierense Si mi o n es cu x 1,90. Plrlul Carhaga. Hauterivien.
 S. PAULIUC. Studiul geologic al Pe~anilor centrali. PI. xxxn.

.J
Studii tehnice ~i economke, seria ;J, 4..

PLANE;!A XXXIII
 s

PLAN~A XXXIII
Fig. 1. - Calliphylloceras sp. x 0,85. Plriul Carhaga. Berriasian-Valanginian.
Calliphylloceras sp. x 0,85. Plrtul Carhaga. Berriasien-Valanginien.

Fig. 2 - Hamites (Slomohamites) cf. parkinsoni FI em in g em. Sp at h. Plrlul Milieru~

Albian.
Hamites (Stomohamites) cf. parkinsoni FI em in g em. Sp at h. Pirlul Maleru~
Albien.
Fif. 3. - Phylloceras sp. x 1,80. Plrlul Cetlltelei. Hauterivian.
Phylloceras sp. x 1,80. Plrlul Cetlltelei. Hauterivien.

Fig. 4. - Neolissoceras grasi d'O r big n y X 0,80. Plrlul Nada~- Strate de Sinaia. Hau-
terivian.
Neolissoceras grasi d'O r b i g n y x 0,80. Plrlul Nada~- Couches de Sinaia.
Hauterlvien.

Fig. 5. - Neolissoceras grasi d'O r b i g n yX 1,45. Plrlul Nada- Strate de Sinaia. Hau-
terivian.
NeolU&ora& !/Ta&i d'O r b i g n y x 1,45. Pfrlul Nada-Couches de Sinaia.
Hauterivien..

'Fig. 6 a, 6 b. - OlcaslqJbaruu; cf. tutierianus d'O r b I g n y x 1,16. Plrlul Cetil.telei. Haute-

rivian.
Okostephanus cf astierianus d'O r b i g n y X 1,16. Plrlul Cetil.telei. Hauterivien

Fig. 7. - Olcoslephanus cf. astierianus d'O r b i g n y x 1,30. Plrlul Cetlltelei. Hauterivian

Olco11tephanus cf. astierianus d' 0 r b i g n y x 1,30.Plriul Cetll1elei. Hauterivien
S. PAULIUC. 8tudiul geologic al Per~anilor centrali. Pl. xxxm.

-6~

Stu<lii tehnice ~i economice. seria ' nr. 4.

S.PAUUUC : Stud1ul geologic al Persanilor Central;' cu pr1vire la Cretacicul superior XXXIV
S. PAULIUC

, . CENTRALE
HARTA TECTONICA A PARTll
.A MUNTILOR PER~ANI
LE6EN.OA

___
,s---..
4--+--

lmprim.Atel.IAd..Cal
S.PAULI UC' Studiul 9eolo91c al Per~anilor Centrali cu privire spec1ala la Cretacicul superior xx.xv
S. PAULIUC

SCH ITA LITOFACIALA

A DEPOZITELOR APTIAN-ALBIENE
,
LE6ENOA
1 f;-~-jC~nWpwir-.r~

~
2. , --- -1 ~Vun1li?f'Q~dt!Dar1i/NI
?'on-ON'Nene w 1o.;i'-
/<71UruM,a.-merouu'7t1

3 1 I//~
4
~ hm1/oocluo.tfo<7e,oau/e/ar

5~ ltiT11/Q,IK'O/Jq(;(Nfo mu'NI
S.PAULIUC,Studiul geologic al Per~anilorCenlraU cu pri,ire special~ la Crelacicul superior XXXVI
S. PAULIUC

SCHITA LITOFACIALA
A DEPOZITELOR CENOMANIENE
LE6ENIJA
1 I i !i !i (j lires1i co/carouse
/i'61g1vni Q'/n core o'epoz1kk t:el'10HJun1Jln8
.2 _ I I_ t1V 1'0$/ A?IO'i"ttro'k ,or;neror/VM
aj j l/sco/

0I Zkm
I

COMllETUL OE STAT Al GEOLOGIEI : Studii tehnice ~i economic ssria Jnr. 4 l.prin.Mel. lnst.Geal.
S PAULJUC Studiul geologic al Per~enilor Centrali tu priv1re speciala la Cretatlcul superior XXXVll
S. PAULIUC

SCHITA LITOFACIALA A DEPOZITELOR

'
TURONIAN-CONIACENE DIN PERSANll

CENTRAL!
LEGCNOA
1 ~ =..-:::;J iforne cu 1nocert:vn/

2 1 I R1?91W7iotn core ~ou:k4- lvro1>1on

.__--......1 con1Ct:Yi!ne ov Ais/l'nUluro/11 pr1
erootTre.
.. "' .. L1mllgeKlt)?O'er1l oclugko~
3
-
lelor;gvru3/pro1>o6'1C>'/.

0 2km
S.PAULIUC :Studiul geologic al Peqanilor Centrali cu privire spec1alil la Cretacicul superior XXXVlll
S. PAULIUC

. LITOFACIALA A DEPOZITELOR
SCHITA
BURDIGALIENE SI HELVETIENE
, .
LEGNDA
1 f#u=gco.n.f'lomemle.stmqme .Z'tff'~o:i-
R6Jl/Vm ;n core ali'po.vi'&t- 6vrofJN7htm.
2 1 IM/Ye/ti!ne qv l'o3/1'/lb/vrok1'NJ11rtJUvne
sl I t/.rcol
_. -~ L,m,/q ro8,odno'/rti dc!',(1117.v~br
' 6urd,gD'hU'1 l'AeWe.!1ene.

s "'"""- L1mt/o pro601>1'/d u mdl'ti

r~ 6urd/Q/iun-N!IY1ltene

!km

. 0

COMITETUL OE STAT AL GEOLOGIEI; Studii tehnice ~i economice seriaJ nr.4 lmprim.Atel Inst.GeOI.
S PAULIUC Stud1ul geolo 1c al Pers"nilor Cenl.reh cu priv1r<P"'"'" la Crelacicul superior XXXIX

SCHITA LITOFACIALA
S. PAULIUC
-
,
A DEPOZITELOR TORTONIENE

L6ENIJA
1 !: :I Tv/.o'ocihc.
21 I Re~un/ o'tncore ot!po.vl~
. . lorlontene ou/os/erool:Jt/e
31 llsco/:

4-.....-........... !lm/lo eKl/nol1uw or:/vq.h o

~pozi/e/or/.J'/~llrl.p~-
- 6'/d ...,---
.71opooh1le
{inulo e1P~
m1n,meo nJICiir'W.

CO~ITEHJL DE STAT Al GEOLOGJEI: Stvdii tehnice ~i economice seria Jnr. 4 lmpri111. Atef. J115t. Geol.
 S.PAULIUC

COLOANA STRATIGRAFICA SINTETIGA

A DE POZITELOR CRETACICE SI NEOGENE DIN PE RSANll CE NTRALI
'
s.PAULIUC: studlul eolo it al Per anilor Cenlrali cu rivire s ecialii la Crelacicul su erior. Pl.XLII
.

3500 Seria marnogrezoas/J SARMATIAN

......
3250
.o .o . o.__..o .o .
+ + + +
+ + + +
3000 + + + + Seria tuf/Jrilor daclt.ice TORTONI AN
+ + + +
+ + + +
2750
~:_..:_._~._.:.__:...:...: Seria marnoasa supertoarJ HELVETIAN
- -- -
,....
Ovo 0
0
0
0
0
0
0
seria conglomerattca BUAOIGAUAN
- - - - -- -
2500

,...- - - - - - seria marne/or cu inocerami CONIACIAN

USO
- - - TURONIAN
;

2000 Ser/a gresiei de Bogata CENOMANIAN

1750
. -. -. ...
-
1500 Seria flt~oir/J AtBIAN SUP[ffJOR

0 0 0 0 0 0
f250
0 0 0 0

0 0 0 0

fOOO
0 0 0 0

0 0 0 0

150
0 0 0 0
seria conglomerate/or poligene ALBIAN INFE AIOA
APflAN SUPERIOR
0 0 0 0
soo 0 0 0 0

0 0 0 0
2jf)
0 0 0 0

0 d 0 0

Ser/a breccii/or negricioase BARREMIAN

Seria marnelor cu amonifi BERIASSJANVALANGINIAN-HAllTE-

COMITETUL DE STAT Al GEOLOGlE!: Studii tehnice ~i economice J

 ETUDE GEOLOGIQUE DES MONTS PER$.ANI CENTR.ALES
.APERQU SPECIAL SUR LE CRET.ACE SUPERIEUR
PAR

S. P AULIUC

(Resume)

Le perimetre dont nous avons entrepris !'examen est limite, a l'E,

par la val0e de l'Olt et de son affluent, le ruisseau Virghiul, au NW par
une ligne qui relie les localites Virghi et RacoUl de Jos, a l'W par la
va116e de l'Olt entre les localites RacoUl de J os et Bogata, et au S par les
vallees Bogata et Maeru~.
Le territoire qui correspond a la partie centrale des Monts Perani
se distingue par un relief fortement fragmente, aux altitudes qui ne de-
passent gjllere 1000 m. Par rapport a la plaine alluviale de l'Olt la
hauteur reJa.tive des sommets est de 530-550 m. L'axe orographique des
mont s Per~ani Centrales indique une position asymetrique, se rapproobant
plut6t de 1eur limite orientale. La region est drainee par les affluents de
l 'Olt dont les principanx sont: la vallee de Bogata et la val.lee du ruisseau
Valea Ma.re snr le Yersant occidental et la val.lee ~' la vallee Remete
et la vallee Satului (Orm~) et la Tallee Oirbunelui sur le versant orient al.
Rappelons encore les -vallees Bacilor. Tipeiului et Oetat;elei, orientees
du S au N .
Nous ne saurions manquer de nommer ici Fr. Her b i c h, I. S i m i_:
on es cu, D. M. P reda. E. Jekelius. lL Ili e, Gr. Raileanu;
V. C o r v i n Pa p i u, D. Pa tr u Ii u s. B . Di mi t r e s c u et d'autres
encofe dont les travaux sur la ~on stratigraphique, la tectonique
el l a lithologie de la region sont autant de contributions importantes a
une connaissance toujours meillew.re de eelle-ci.
114 S. PAULIUC

t
GEOLOGIE DE LA REGION J

DONNEES STRATIGRAPHIQUES ET PETROGRAPHIQUES

Les formations precretacee qui ne sont developpees que dans les

noyaux des principaux anticlinaux, apparaissent sous forme de lambeaux
ou lentilles isolees qui ont appartenu naguere. au soubassement et qui
s'en sont detaches aya~t ete inclus dans la masse d'une breche sedimen-
taire d'age barremien.

Soubassement eristallin ( ?). Sur le territoire etudie, M. I 1 i e a

signale deux affleurements de phyllites sericiteuses et chloriteuses a len-
tilles de quartz dans la region du defilee de l'Olt. 11s sont entoures de la
breche sedimentaire barremienne Ce qui donne a pe.i.1Ser qu'ilsrepresen-
tent, vraisemblablement, des blocs inclus dans cette breche sedimentaire.

Trias. Les depots triasiques apparaissent sous la forme d'affleure-

ments isoles dans Ia zone axiale de l'anticlinorium qui s'etend entre la
vallee Remete (.A.pata) et la colline Oarhaga.
Trias inferieur (W erfenien). 11 est represente par des calcaires gris
en plaquettes, gres micaces grisatres et schistes grisatre noiratre. Les
calcaires comportent des restes de Myophoria sp. et Gervilleia sp.
Trias moyen (Anisien - Ladinien). En 1954 M. I 1 i e attribuait
a cette subdivision un affl.eurement de calcaires noiratres et de calcaires
jaunatre rougeatre nonfossiliferes, situe dans la rive droite de l'Olt, prts
de la confluence de celui-ci avec la vallee Tipeiului.
Trias superieur (Oarnien-Norien). 11 est represente par des cal-
caires rouges du type Hallstadt et par des calcaires recifaux blancs (D. Pa,-
t r u Ii us, 1954) qui apparaissent com.me des blocs de grandes dimensions
dans le defile de l'Olt pres de Raco~ul de Jos.

Jurassique. Lias. Les lentilles isolees des vallees Tipeiului et Re-

mete sont representees par des calcaires rouge brique dont F r. H e r-
b i ch (1866), E. Vada s z (1905) et Gr. Ra i 1 ea nu (1952) ont decrit
 S'J!UIJlUL GE('>,\.OGliC AL P~ANiJ..Ol;l ~I

une riche fau.ne de Cepha,lopodes caracteristiques a l'Hettangien supe-

rieur, au Sinemurien et au Pliensbachien.
Dogger. On a attribue (H. Wach n er 1918 et M. I 1 i e, 1954) a
cette subdivision - sur la base des analogies lithologiques - un paquet
de gres siliceux jaunatres ferrugineux nonfossiliferes apparaiasant dans.
la rive de l'Olt pres de Raco~ul de Jos.
Malm. Ce sont toujours les analogies litholgiques qui ont determine
le ralliement des calcaires massifs recifaux de Tipia Raco~ului, Tipia Or-
meni~ului, Dealul Pietros et d'autres endroits encore, a cette subdivision.

Cretace. C'est dans la partie centrale des monts Per~ani que les
depots cretaces atteignent leur plus large developpement. On y distingue
les subdivisions suivantes : Berriasien, Valanginien-Hauterivien, Barre-
mien, .Aptien-.Albien, Cenomanien, Turonien et Coniacien.
Le Berri as i en est developpe dans les vallees Carhaga, Izvorul
Mare, faro~ et dans le versant gauche de la vallee Remete. Il est repre-
sente par des calcaires marneux fins grisatres verdatres et par des marnes
verdatres dans lesquelles ont ete determinees les formes : Dalmasiceras
sp., L'!ftoceras muierense Sim., Oaliphylloceras (Ptycophylloceras) sp.,
Jjytoceras vogti Kar aka sch, Phylloceras thetis d'O r b., Berriassella cf.
pontica Re t., Lamellaptychus beyrichi (0 pp.) et Punctaptychut:
punctatus Vo 1 t z. Toutes ces formes indiquent un age berriasien.
L e V a 1 a n g i n i e n- H a u t e r i v i e n est represente par deux
facies : le facies marneux de shelf et le facies marno-greseax des Couches
de Sinafa.
a) Le facies marneux de shelf, developp0 dans l'anticlinal Remete-
Carhaga, est represente par des marnes tend.res, gris bleuatre a interca-
lations de calcaires blanchatres durs a accidents siliceux du type chaille
et par des argiles bentonitiques. Dans ces depots on a determine les for-
mes: Orioceratites duvali Lev,. Orioceratites cf. recticostatum Kar., Olcoste-
phanus cf. astierianus d'O r b., Phylloceras sp., Holaster ap., ainsi que ceMe
association de Foraminiferes : Lenticulina tuberculocostata St an ch e v a,
L. ouachensis S i g a 1, .!llarsonella neocomiana B a r t e n s t e i n, Episto-
mina cret-0sa Ten Dam, E. carenata Reuss, Siphogenerina sp.
La macrofaune assi bien que la microfaune de ces depots temoi-
gnent de la presence du Valanginien et de l'Ha.uterivien.
b) Le facies de flysch des Couches de Sinaia, developpe lOliquement
dans le bord orient.al des mont.a P~ eBt repre.ente par on OlllpleD
 --
\16 S. PAULIUC

inferieur ma.rno-greso-conglomeratique et par un complexe superieur

marno-greso-carbonate. Da.ns le complexe inferieur on trouve frequemment;
des restes de PeregrineZla peregrina Buch. (vallee Sarmanului-Varghiis),
dans celui superieur on a identifie Neoiiss.oeeras grassi d'O r b.; - ce sont
la des formes qui attestent l'age valanginien-hauterivien de ces depots,.
Barre mien. On a attribue a cet etaga une breche sedimentaire
formee par glissement sous-ma.rin et par le melange de formations d'ages
differents (olistostrome). L'.1 breche est developpe dans le noyau des struc-
tures anticlinales. Elle est constituee d'une masse arglleuse gris noiratre
qui inclut des blocs de dimensions fort variees de gres calcaires, diaclases
du type des gres des Couches de Sinaia, de jaspas rougas et verts tres
ferrugineux, de calcaires triasiques et jurassiques, de schist~s arglleux
noirs a structure con-in-con, quartzites blancs, schistes chlorito-sericiteux,
diabases, ~elaphY"res, porphyres etc.
L'age de cette breche, qui se dispose au-dessus de depots fosiliferes
Jiauteriviens et qui supporte en discordance des conglomerats de l 'Aptien ,I

~uperieur . - Albien, a ete apprecie comme Barremien.

A p t i e n s u p er i e u r e t A 1 b i e n. On a attribue a ces deux
0.tagas un complex.e de conglomerats p.olygenes qui recouvrent transgressi-
vement les formations gJologiques plus anciennes et qui paisse a la partie
superieure. vers . un complexe flyschoide supp:>rtant a son tour en ~isQor
dance des depots greso-ca.lci\ires du 03nomi\nien.
Le complex.e-0onglomera.tique des mmts Par~ani, largament developp6
sur leur versa.nt oriental et bien moins sur celui occidental, a des epais-
seurs a.lla.nt de 300 a 1500 m. II est constitue de conglomerats polygeneB'
disposes en couches de 0,5 a 20 m d'epaiBseur qui presentent des intercala.-
i;i,Qns subordonnees de gres micaces OU de microconglomerats. Les elements
des conglomerat.8 sont des calca.ires triasiques et jurassiques, quartzites,
micaschistes,- gres, marnocalcaires, jaspes rouges, diabases, porphyres
etc. Le plus souvent, les dimensions des elements varient entre 3 - 7 cm.
lls sont rela.tivement ar:rondis. Le liant des conglomerats est un gres micace
ca.lcaire gris.tre. L'orientation des elements aplatis et de la stratification
oblique indique un transport predominant du materiel du S vers le N.
. Le complexe fiyschoide, developpe d'avantage sur le versant oriental
des monts Per~a.ni entre les localites Augustin et Apa~a, accuse des epais-
seurs a.Hant de. 250 a 300 m. Vers la partie inferieure i1 passe graduellement
au complexe congloineratique a.lors que la partie superieure est 11ecouvert0,.

11

- - l
 STUDro'L GEOLOGIC AL ~~NIDOR ~

en discordance, de gres calcaires cenomaniens ou de marnel'tttd:rlftJ.ttM

a Inocerames.
Ce complexe est forme d 1une alternance rythmique de gres micaces
en couches epaisses de 10 a 40 cm et de marnes sableuses gris noiratre.
Les igres de la partie inferieure de ce complexe renferment Hamites
(Stomohamites) cf. parkinsoni F 1 em in g em. Sp at h., forme caracte-
ristique a l'Albien superieur .
.Afin d'etayer l'age aptien superieur - albien des de;ux complexes
mentionnes nous ferons valoir :
La ressemblance au point de vue de la lithologie et des rapports
stratigraphiques, ressemblance que l'on constate entre ces deux complexes
- d'une part - et les conglomerats de Bucegi de la region Ootene~i
- d'autre part ou ces conglomerats supportent en discordance le V.raconien
fossilif ere ;
La presence de la forme Hamites _(Stomohamites cf. parkinsoni) dans
le complexe flyschoide ;
Les rapports de discordance que l'o~.a observes entre les complexes
-0onglomeratiques et flyschoide d'une part etles depots greseux-cenomaniens
d'autre part.
C e n o m a n i e n. Dans notre region, le Oenomanien est represente
par un complexe de gres caicaires spathiques blanc jaunatre qui se disposent
en discordance sur divers te_rmes du Mesozoique et qui supportent le
Turonien inferieur represente par des marnes sableuses a Inoceramus labia-
,tus Sch 1 o t h. L'epaisseur de .ce complexe varie de 250 ~ 400 m.
La forme Terebratula cf. biplicata Sow., determinee dans ce com-
plexe justifie son attribution au Oenomanien. Les lames minces de gi:'es
<mt releve des algues calcaires du type Amphiroa, Archaeolithotamniurn,
.Solenopora etc. ainsi que des restes de Bryozoaires et Echinodermes.
Tur~ n i en et 0 on i a c i en. Etayes de !'existence d'un ric}le
materiel paleontologique nous avons attribue au Turonien et au Ooniacien
le complexe de marnes a Inocerames qui apparait dans le rem'.plissage de
petits synclinaux dans les vallees Satului (Ormeni~), Oarbunelui, Remete,
dans la hauteur Bursucului, dans la vallee Iaro~ (Raco~ul de Jos) et dans
la vallee du ruisseau Mare (Dopca). Le complexe des marnes a Inocerames
-se dispose tra.nsgressivement sur les depots plus anciens etant recouvert
en discordance par des dep6ts neogenes.
Le Turonien inferieur est bien developpe dans la vallee &tnlui
(Ormenif), dans le ruisseau Iaro~ affluent de la vallee Oetat;elei (Raooipl!
 I

J.1.B . S. PAULI'UC

de J os) et dans le bassin Poclo~ et Valea Mare. 11 est represente par des
marnes sableuses gris bleuatre a intercalations de marnocalcaires greseux
en couches de 20 a 60 cm.
Dans ces dep6ts ont ete determinees les formes :
Inoceramus labiatus mytiloides Man t., I. labiatus 8'11,bmytiloides
Seitz, I. hercynicus Petr as check.
Oes for mes indiquent un age turonien inferieur.
Le Turonien superieur et le Ooniacien sont plus amplement develop-
pes que le Turonien inferieur tant sur le versant oriental que dans la zone
axiale et sur le versant occidental des monts Peqani. Ils sont representes I
par un complexe de marnes calcaires du type Plener, d'un gris blanchatre I

caracteristique, qui passe parfois au jaune brique ; le complexe a des I

epaisse1ll's comprises entre 80 et 100 m.

On a determine dans ces dep6ts les formes suivantes :
Inoceramus sublabiatus G. M ii 11., I. ellipticus n. sp., I. simionescwi
n. sp., I. inconstans Woods., I. cf. weisei Andert., I. transilvanicus
Sim., I. globosus Sim., I. schlOnbachi Boehm., I. cf. circularis SchliU.,
I. latus Man t., I. kiliani Sim., I. kiiiani carinatus n. ssp., I. deformis.
Meek, I. cf. lamarcki Park., I. lamarcki cuvieri Sow., I. lusatiae .An-
d er t., I.koegleri .Andert,, I. frechi F 1ege1., I. apicalis Woods,
I. costellatus rectangularis n. ssp., I. carpaticus (Sim.), I. carpaticus
sadetzki (Sim.),. I. decheni .A. Roe m., Tellina iirmosensis Sim., T. cf.
semicostata A. Roe m., T. cf. concentrica Reuss., I. cf. subdecussata.
.A. Roe m., Gaudryceras mite Hauer, G. sp. I, G. sp. II, Hamites sp.,
Neancyloceras kossmati Sim., Protea;anites sp. I, P. sp. II, Seaphites-
cf. geinitzi d'O r b., Damesites sugata F o r b e s, Parapuzosia gaudama
For b e s, Lewesiceras simionescui n. sp., N owakites draschei R e d t., ,I
N. linderi (Gross)., Pachydiscus cf. sayni Gross., Holaster cf. planust
<Jardiaster pseudo-italicus Si m., Oxyrhina cf. macror111iza Pict.
et Camp.
L'analyse de la distribution stratigraphique de ces formes prouve
que la plupart en sont caracteristiques au Turonien superieur et au Coni-
acien. Ce n'est qu'un nombre inferieur de formes qui caracterisent le San-
tonien.
L'etude de la faune, comprise dans le complexe des Couches a Ino-
cerames des monts Per~ani Oentrales nous amene a conclure que l'age de
ces couches se place entre le Turonien inferieur et le Coniacien y comp:ti$.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER~ANILOR CEN TRAL!

Neogene. Les depots neogenes sont largement developpes SUI Ies

deux versants des monts Per~ani ; certains se retrouvent dans la partie
axiale des montagnes.

Miocene. Dans la region ii est represente par le BUidigalien, l'Helve-

tien, le Tortonien et le Sarmatien.
Seuls les rapports stratigraphiques et les correlations lithologiques
ont permis d'etablir la presence des trois premiers etages du Miocene.
Oe n'est Ia <J.u'une determination des horizons provisoire que nous aban-
donnerons des que nous aUions trouve des temoignages paleontologiques
incontestables.
B u r d i g a I i e n. Les depots attribues au BUidigalien sont repre-
sentes par un paquet de conglomerats tres faiblement tries, disposes en
couches de 1 a 5 m qui presentent des intercalations de gres grossiers de
10 a 30 cm. L'epaisseur de ce paquet varie entre 20 et 50 m. Le paquet
conglomeratique est developpe SUI le versant oriental des monts Perani
dans le bassin des vallees Satului (Ormeni~) et Carbunelui (Racoul de
Sus), dans Ia. partie axiale des monts Perani, a l'W d'.Apa~a, ainsi que
sur le versant occidental de ces montagnes, entre Bogata et R acoul de
Jos. II se dispose en discordance sur divers termes du Cret ace. Dans le
S des monts Per~ani ce meme paquet de conglomerats se dispose en concor-
dance au-dessus des depots oligocenes.
La constitution de ces conglomerats comporte des elements de gres
calcaires cenomaniens, des calca.ires triasiques et jorassiques, des schistes
chloriteux et des qua.rtzites inclas rums un liant greso-calcaire gris ver-
datre, localement rougeatre. Le paqu.et ClODglommatique supporte un
horizon marneux-sableux (Helvetien. sormonte a son t our de !'horizon
des tuis dadtiques eorreles au tuf de Dej qui :representent la base du Tor-
tonien dans la majeure partie du ain transylvain.
H e I v e t i e n. On a ttnl ii ttt et.age un paquet de marnes et
gres friables gris jaunitre qai - diz.poi.e au-dessus de !'horizon des con-
glomerats burdigaliens et z.upp e en dieeoTdance !'horizon des tufs daci-
tiques d'age tortoni.en.
Tortoni e n. Surmontant transgre.ssivement les mames sabl-
euses attribuees a l'Helvetien ainl-i qoe les divers termes du Mesozolque,
se dispose un paquet de tufs daritiqu.es verdatre blanchatre 6pais de 250
a 300 m que l'on r etrouve dam tout le nrsant occiden,tal des monts Per~ani.
 1-!f.'

Nous nous sommes -0tayes de la ressemblance de ce paquet de tufs

dacitiques avec le tuf de Dej et de !'association de Foraminiferes citee
par T r. I c h im dans les marnes intercalees dans ces tufs dans le fS des
monts Per~ani pour lui attribuer l'age tortonien.
S a r m a t i e n. Les depots attribues au Sarmatien ne sont que
moderement repandus dans la region. Ils sont representes par un niveau
basal de conglomerats friables epais de 20 a 30 m qui supportent en concor-
dance un paquet de marnes et de sables dont la puissance va de 100 a
150 m. Les conglomerats basaux sont constitues de gros elements arrondi:s
de gres calcaires cenomaniens, et, en second lieu, de calcaires roeso-
zoi: ques et roches metamorphiques, le tout inclus dans un ciment
g.reseux-calcaire. Ils se disposent, en presentant une Ieg~re discordance,
au-dessus de !'horizon des tufs dacitiques tortoniens. Dans les marne.s
et les sables recouvrant !'horizon conglomeratique les scientifiques qui
nous ont precede dans la region (I. Lorent hey, H. Wach-
n er, Z. Torok) citent, pour les environs, une faune indiquant la pre-
sence du Sarmatien moyen et superieur.
: Pliocene superieur. Dans la region les depots pliocenes ne nous ont
apparus que sur le versant oriental des monts Per~ani, entre Maer~
et Varghi~. Ils sont constitues de sables, argiles et marnes a intercala-
tions subordonnees de diatomites. Une riche faune de Lamallibranches et
Gasteropodes decrite par E. Jekel i us les place au Pliocene superfoU'l'.

TECTONIQUE

Considerations generales. .Au point de vue geotectonique les roonts

Per~ni appartiennent a deux unites structurales majeures des Oarpates
orientales: il s'agit de !'unite centrale ou cristalline-mesozoique qui pre-
domine dans le secteur etudie et de !'unite du flysch interne, developpoo
sous la forme d'une zone etroite allonge entre les localites Ormeni~ et
Varghi~.
La bord oriental des monts Per~ani est recouvert par les depot.a
pliocenes de la Depression de Baraolt alors que l'extremite occidentale
s'a.ffaisse doucement au-dessous des depots neogenes de' la Depression
transylvaine.
Suivant l'age du plissement on a distingue dans la region trois etages
structura.ux : inferieur (Trias-Albien), moyen (Oenomanien-Senonieal
et mperieur (Neogene).
 ST11DIUL GE-rn:dGIC AL PERi;lANILOR CENTRALI

L'etage structural inferieur comprend les depots triasiquea, jnras-

siques -et cretaces inferieurs dont la principale phase de plissement et
-consolidation relative se place a la fin de l'Albien. Oet etage structural
-comporte deux sous-etages structuraux : inferieur, fait des formations plis-
sees avant le depot du complexe conglomeratique, c'est-a-dire a la fin
du Barremien et superieur comprenant les complexes conglomeratique
-et flyschoide.
L'etage structural moyen comprend les formations du Cretace supe-
:rieur qui recouvrent, en discordance angulaire evidente, les depOts plus
anciens ayant subi un :faible plissement a la fin du Cretace.
L'etage structu,ral superieur est represenM par les formations mio-
-cenes di; pliocenes qui surmontent en discordance les depots plus anciens
-et qui m'ont eu a subir qu'un Ieger vallonnement durant les dernieres
phases de l'orogenese alpine.
Les etudes ayant pour objet la region ont mis en evidence les sui-
-vants elements structuraux principaux :
a) Le synclinal Bogata Mica - Maeru~ a orientation generale W-E
-est affecte, dans le flanc meridional, par une faille longitudinale dont le
:rejet atteint jusqu'a 600 m.
b) L'anticlinal Runcu Boga.tei, situe au N du syno linal Bogata Mica
Maeru, se caracMrise par la meme orientation W -E. Ses flancs presentent
des pendages allant de 30 a 50 . .
c) Le synclinal Salciu~ului qui s'etend au N de la structure ci-dessus
entre la vallee Boga.ta et Valea Mare. Son flanc meridional presente des
pendages de 40 a 60 ; l'autre, le septentrional, est faille. Il presente des
.soulevements axiaux tant vers l'W que vers l'E.
d) L'anticlinal Glajeria. - Gruiul Ro~u, a orientation SW -NE
-s'etend entre la vallee Glajeria et Valea Mare. O'est dans son noyau qu'ap-
parait la serie brecheuse du Barremien qui presente une tendance au
diapirisme. Le pendage de ses flancs diminue graduellement de la zone
-axiale V'ers la peripherie.
e) Le brachisynclinal Poclo~ situe a.u N de la structure preood.eme
:accuse des pendages de flancs de 10.-15. Grace a leur plasticite rela&iff.
1es marnes a Inooorames developpees dans son remplissage, forment T

une serie de structures secondaires.

f) L'anticlinal Szila~ - Luca~ 1 oriente du N au S s'eleM
les sources de la vallee Remete et la hauteur Luca~-.A.rulnf. - -
122 S. PAULIUC I

renferme le developpement de 1a breche barremienne et ses flancs sont

constitues de depots de l'Aptien-Albien et du Cenomanien. Les pendages
des couches vont de 25 a 35 dans le flanc oriental et de 10 a 15 dans
celui occidental.
g) L'anticlinal Remete - Carhaga a orientation generale N - S s'e-
tend le long de 10 km entre la Colline Carhaga et la vallee Remete. II
presente une largeur maximum (4,5 km) dans la zone oil le defile de l'Olt
le traverse. Son noyau const.itue des depots brecheux du Barremien, a
l'interieur duquel se developpent de grands blocs de dlpots triasiques.
et jurassiques, presente une structure tres compliquee a la suite des glis-
sements sous-marins. Dans le flanc occidental de cet anticlinorium les. I
pendages des couches ont 10 -25 alors que dans celui oriental ils vont
jusqu'a 80. L'asymetrie de cette structure s'explique par des poussees.
-orientees de l'W vers l'E. I

h) Le synclinal faillee Ormeni~ - Raco~ul de Sus est situe a l'E

de la structure precedante et presente la meme orientation generale du I
Nau S.
I
Son remplissage abrite le developpement des marnes a Inocerames.
Le flanc occidental de ce synclinal constitue des complexes conglomera-
tique et flyschoi:de presente des pendages de 20 a 40 ; celui oriental est.
faillee.

L1s failles les plus importantes que l'on a mises en evidence dans
la region sont Jes suivantes :
a) Faille Ha.rhamul - Va.lea Mare qui affecte le flanc septentrional
du synclinal salein~ni, est oriente en general de l'W vers l'E et presente
un rejet de pins de 1000 m. Visible depuis les sources de Vpilea Mare
jusqne sur le versant septentrional de la montagne Harhamul Mare, elle
se poursuit probablement ve1s l'W au-dela des limites de la region.
b) Faille Piscul Grindeiului, qui affecte le flanc septentrional du

brachisynclinaJ Poclo~ a ete observee a partir de la Vallee Bogata jus-
qu 'aux sources de la vallee Oet~telei. Le compartiment NW de cette faille
est pins bas de 100-120 m. E1le affecte les depots cretaces et neogenes.
sans traverser les laves basaltiques du Pliocene S!Q.perieur.
e) Faille Ormeni~ - Varghi~ est une fracture tectonique importante.
qui, dans la :region, represente la limite entre la zone criRtallino-mesozoi:que
et la zone dn ftysch. Au debut, le compartiment oriental de cette faille.
 -- --- -- -- ---~--~--------------------

S'l'UDIUL GEOLO~ 1tl- ~EBl?ANILOR CEN1i'RALI

a subi un affaissement accuse (durant !'accumulation des Couches de

Sinaia) pour, ensuite, esquisser un Ieger soulevement.
- d) Faille Capeni - c'est une fracture orientee NE-SW qui appar-
tient au system.e de fractures le long desquelles s'est produit l'affa.isse-
ment du baain. Baraolt vis-a-vis des rnonts Per~ani.
Certains des elements structuraux-ci-dessus sont bien en evidence
sur la carte gravi.metrique de la region (G. M: urge an u et St. .Air in e i).
La faille Ormeni~-Virghi~ par exemple, y est marquee par une zone de
gradient accusee qui s~pare l'anornalie negative de la Depression Baraolt
de l'anomalie positive des monts Per~ani.
L'age des dislocations. C'est dans les zones occupees par les depots bre-
cheux du Barremien qu'apparaissent les plus anciens elements structuraux.
Ils sont la consequence de mouvements s'etant manifestes a la fin du
Barremien - debut de l'.A.ptirn (phase autrichienne ancienne).
Ebauches a la fin de l'Albien (phase autrichienne recente, les anti-
clinaux Remete-Carhaga, Szila~-Luca~, Glajeria-Gruiul Ro~u et Runeu
Bogatei ainsi que les synclinaux Bogata Mica - Maeru~, Ormeni~ - Raco-
1'Ul de Sus ont acheve de se fo1mer a la suite des mouvements du Crf.tace
superieur.
La structttre monoclinale des ~pots neogenes du versant occidental,
tout comme la faille Piscul Grindeiului sont les resultats des mouve:
ments de soulevement, ulterieurs au d6pots du Sarinatien, dans la zone
axiale des monts Per~ani et dEs mouvements d'affaissement du bassin de
Transylvanie.
C'est durant les mouvements verticaux du Quaternaire (phase
valaque)que s'est achevee Ia, structure actuelle des depots pliocenes et
~uaternaires.

EVOLUTION G:EOLOGIQUE DES MONTS PER~ANI CENTRALES

Nous avons envisage l'histoire geologique de la region en relation

avec !'analyse des facies et avec les rapports existant entre divers depots.
Le developpement g0-ologique de cette region s 'est deroule le long
de trois p~ etapes: 1, l'etape antetriasique qui correspond a r
evolution g00synclina~ hercynienne et encore plus ancienne : 2. ra:.pe
triasique-al-..... quieorrespondal 'evolution g8osywJ=Je .:... -
ment dite et 3. r.. e e8nemaeien~ . ~.-
lution postt.tllli ... 'ft
124 s. PAULIUC

1. O'est durant la premi~re etape que se place la formation des

schistes cristallins du soubassement de la. region.
2. L'etape triasique-albienne a debute par la transgression de la.
mer werfenienne et s'est achevee par le plissement et la regression qu'ont
engendre les puissants mouvements orogeniques a la fin de l'Albien aux-
quels cette region doit une consolidation relative.
Plusieurs cycles de sedimentation se distinguent au cours de cette
etape: triasique, liasique, dogger-barremien et aptien-albien que separent
des discordances de moindre ampleur.
Le cycle de sedimentation triasique a debute par un mouvement
d'affaissement de l'ecorce qui a entraine la transgression de la mer
werfenienne. Le mouvement s'est poursuivi au Trias moyen et superieur.
ll s'est produit le long de fractures tectoniques que toute une serie d'effus~
ons magmatiques principalement basiques ont emprunte com.me voie
d'acces .
. Ce n'est qu'a la fin du Trias que les mouvements cimmeriens anci-
ens ont entraine un leger soulevement.
Le cycle liasique a debute, ainsi que Gr. R a i 1 e a n u l 'a fait
remarquer, par un affaissement de l'ecorce au Lias inferieur et s'est
acheve par un soulevement. a la fin du Lias moyen. Toute cette periode
durant, la profondeur de la mer a ete reduite.
Le cycle de sedimentation dogger-aptien inferieur a debute parrun
affaissement au Dogger inferieur, affaissement qui a continue durant
le Malm aussi. La region des monts Per~ani a ete submergee par une mer
epicontinentale clans laquelle la sedimentation recifale a ete predomi-
nante.
A la. fin du Portlandien, la region a subi un Ieger soulevement auquel
a succede un mouvement d'affaissement.
Au cours du Berriasien, dans les rrionts Per~ani ainsi que dans la
zone du flysch cretace, la sedimentation temoignait des conditions rela-
tivement uniformes d'une mer peu profonde.
Au Valanginien-Hauterivien, par suite de mouvements tectoniqu~
precurseurs, la situation paMogeographique de la region Per~ani subit des
modifications d'importance. Dans l'E de la region apparait la faille Orme-
ni~-Virghi~, importante fracture tectonique qui a entraine l'affaissemen.,
de la region situee a l'E et la deformation intense de la structure de Soft
soubassement. ll en a resulte !'apparition de cretes separees par des f osses.
 STUDIUL GEOLOGIC AL PER$ANILOR CENTRAL!

Ce sont oes conditions qui ont favorise la sedimentation des dep6ts de

flysch terrigene-carbona.te des Couches de Sinaia.
Dans la region a l 'W de la faille Ormeni~-Vhghi~, grace a la con-
solidation mieux etablie, les conditions de sedimentation 6picontinentaJe
qui y existaient des le Berriasien deja se sont maintenues. .
Au Barremien le regime geosynclinal de flysch qui s'etand
vers l'W atteint la zone centrale des monts Per~ani aussi et y
determine de puissants mouvements de soulevement de certains comparti-
ments et d'affaissement des autres, accompagnes d'effusions diabasiques
et de puissants glissements sous-marins.
A la fin du Barremien - commencement de l'Aptien, la region subit
des mouvements de plissements et de soulevement.
Le cycle de sedimentation Aptien superieur - Albien a debute par
un puissant mouvement d'affaissement des c6tes oriental et meridional
des monts Per~ani ou s'est produite !'accumulation d'un complexe
conglomeratique fort epais.
Vers la fin de ce cycle les mouvements tectoniques ont perdu de
leur intensite, ce qui a entraine le remplacement de la sedimentation des
conglomerate J>ar celle du complexe flyschoide.
Le cycle aptien superieur - albien s'acheve par de puissants mou-
vements de plissement et de soulevement qui determinent une consoli-
dation relative de la zone centrale des monts Per~ani: c'est la fin de
l'evolution geosynclinale proprement dite de cette zone. Les mers ayant
submerge ulterieurement la region out eu un caractere de mers epicon-
tinentales dans lesquelles se sont accumules des dep6ts peu epais.
3. L'etape cenomanien-quaternaire comprend trois cycles de se-
dimentation separes par des lacunes et faibles discordances angulaires:
cenomanien-senonien, miocene et pliocene superieur.
Le cycle de sedimentation cenomanien-senonien a debute par une
forte transgression marine qui a acquis une large extension durant le
Turonien et le Senonien inferieur. Le regime geotectonique etait, a
l'epoque, tres proche d'un regime de plate-forme ce dont temoigne
l'uniformit.e, l'epa.:isseur reduite et le caractere oligomictique des dep0t.a.
Ce cycle s'acheve par un mouvement de soulevement qui a ent:raine
la, retraite de la mer dans la region etudi0e.
Le cydie miottne de sedimentation a commeDl(_'e ""' L;;:;d:~~.
Helvetieny epo mer a-vd ~ :~:xw-
Perf}alli PV '
146 S, PAULIUC

centre semble avoir ete situe sur l'emplacement actuel de la chaine Har-
ghita - Calimani s'est produite, au Tortonien, !'accumulation d'un
~omplexe massif de tufs du type du tuf de Dej, l'
Au Tortonien superieur et au Sarmatien inferieur la region des I
monts Per~ani a ete exondee. I

Au cours du Sarmatien moyen et superieur le bord occidental des

monts Per~ani est entraine par les mouvements d'affaissement du bassin
de Transylvanie.
Le cycle pliocene superieur-quaternaire debute en meme temps que
les eruptions volcaniques intenses de la chaine Harghita - Calimani, par
l'affaissement graduel de la Depression Baraolt - Tara Birsei et par la
formation du he de cette region. Au Levantin-Quaternaire le lac de la
depression est comble et la region des monts Per~ani subit un intense
soulevement.

PAL'EONTOLOGIE

Da.ns notre ouvrage nous faisons figurer et nous decrivons 29 es-

peceset sous-especes d'Inocerames, 4 especes d'autres Lamellibranches,
26 especes d'Ammonites. Le materiel que nous avons recolte se trouve
dans la collection du Laboratoire de Geologie de la Faculte de Geologie-
Geographie.
Nous nous sommes interesses de plus pres a l'etude de la faune
d'Inocerames. Nous avons analyse la Yaleur taxonomique des principaux
elements morphologiques des coquilles d'Inocerames en faisant ressortir
l 'importance de la variation du rapport entre la hauteur et la longueur de la
coquille dans les diYers stad~ de developpement des formes. Cette variation
nous l'avons preaentee sons forme de diagram.mes pour la :plupart des
especes d'Inocerames decrites.
Parmi les 29 espeees et sous-egpeces d 'Inocerames decrites, 5 repre-
sentent des formes nouYelles et 15 sont des formes citees pour la premi~e
fois dans la region. Parmi Ies 26 especes et sous-especes d'Ammonites
une represente une sous-espeees nouvelle et 17 - des formes ment ionnes
pour la premiere fois dans la region. C'est ega,Iement la premiere fois que
nous mentionnons trois esptt.e8 du genre Pellina, un genre d'Echinides
et une espece de Squali.
 STUD~ GEOLOGIC. "AL PER~ANILOR CENTRILI
- - - - - - -137
-
'
, Inoceramus kiUani 'carinatus n.ssp.
. ,
Pl. :XVI fig. 2
Ho lot y pu s: pl XVI fig. 2
D ~r i v... a ti o. ~.o m i n is: d'apres la cartne a proximitti du crochet.
Lo cu,~ t y p i c u s : Valea Satului-01aneni~ .
S'fr at um fy pi cum: marnes du Turoriien superieur-Coniacien.
~ . .
Dimensions :
longueur, mm 35 75
hauteur, mm .30 55
largeur, mm 10 21
angle apicaI, 0 110 115
angle axial, 0 40 45
0
angle de I'aile, 25 25

Les formes que nous separons en tant qU:e nouvelle sous-espece

de Pespece I. kiliani S i m i o n e s c u different des formes typiques de
cette espece par' la presence d'une carene plus accusee dans le voisinage
du crochet qui s'aplatit vers l'angle postero-ventral de la valve. Sur la
surfacedu moulage interne on distingue des cretes concentriques accusee8
separees :par des sillons au fond arrondi.

'ti Inooeramus elliptiC'Us n.sp.

Pl. VII fig. la, lb, 2, 3; Pl. VIII fig. la, lb, 2
H o.l o t y p u s : pl. VII fig. 1 a, 1 b.
D er i y a ti o n o min is : d'apres la forme elliptique des valves.
L o cu s t y p l cu s : Valea Bursucului-Apata, dans les monts de Per~aui.
u
S t r a t m t y p i c u m : marnes du Turonien superieur'-Coniacien.

Dimensions :

. longueur, mm 86 45 42 74 84
hauteur, mm 52 28 22 48 51
largeur, mm 18 10 8 14 15
angle apical, 0 85 85 85 90 90
angle axial, 0 40 ., 35 40 55 52
angle alalre, 0 15. 15 12 20 15

F:orme ir. contour presque elliptiqu_e et a renflement moyen. Le bord

ab.tirieur p; _ une cou.rbure c~ntinue au bord ventral largement
convexe. D~ - -dro-TeDtral le contour dOOrit un arc de cercle
et se poursui!: _ .,. ligoe canlina!e droite ~
.. < ....,_ tcnC" t r ); .> "" (: ' " .1:1 a ,
S. PAULlUC

laquelle il forme un angle de 145. La longueur de la ligne eardinale ne

depasse pas un tiers de la longueur de la valve. Sur la surface Iigamentaire
on observe de fines fossettes a contour rectangulaire. Le corps de la valve
est regulierement arque; l'axe du bombement correspond a l'axe de
croissance et occupe la partie mediane de la valve, le bombement etant
maximum dans le tiers anterieur. Vers le bord anterieur la paroi.a de la
valve descend assez brusquement sans pour autant former une arrete
distincte. L'oreillette est faiblement individuali.aee vu qu'elle est separee
du corps de la valve par une Iegere depression. Le crochet est droit, pointu,
et depasse de peu la ligne cardinale. Si l'on compare, chez des individus
differents, la valve droite a la gauche, on constate, d'une maniere gene-
rale, un bombement plus faible et un crochet moins developpe chez la
premiere. L'ornementation est faite de stries de croissance visibles tant
sur la surface de la coquille que sur le moulage interne. Chez certs.ins
exemplaires (pl. VII, fig. 1) la coquille est lisse, sans ondulations ou cretes
concentriques de croissance. D'autres pourtant (pl. VIII, fig. 2) laissent
voir des ondulations concentriques r egulieres bien que faiblement evi-
denciees, qui s'aplatissent completement sur la parois anterieure et sur
l'oreillette. Le developpement de la valve releve que le raport entre la
hauteur et la longueur de l'ellipse de cr-0issance varie de 0,9 a 0,6 (fig. 7).
Les exemplaires decrits rappellent, par !'aspect du contour, Ino-
ceramus labiatus subm~il.oides S e i t z. Ils en different pourtant par un
developpement plus large de la partie anterienre, ce qui leur imprime un
contour elliptique. L"aspect de l'ornementation en differe, lui-aussi
considerablement par cela qu'elle est beaucoup moins accusee. En raison
de l'ornementation., lea for mes decrites peuven't ~tre comparees a lnoce-,
ramus lamaren t:tft'ini S o w., dont elles different cependant nettement par
le contour et par l'angle axial beaucoup plus petit.

Inoceramus simionBsoui n.sp.

Pl. IX fig. 1 a, 1 b, 2
H o 1 o t y p u s : pl. IX fig. t a, b.
D c riv a ti o n o m i n is: en l'honneur de I' eminent palt\ontologue roum.ain I on Si ml o-
n es c u.
L o c u s t y p i c u s : Valea Satului-Ormenl~, dans les monts Per~s.ni.
S t r u t u m t y p i c u m : marnes du T uronlen supt\rleur.
 S'l'UDIUL GEOLOGt' .Nt. 'PEB$ANn.OR CENTRAL!

Dimensions :

longueur, mm 51 48
hauteur, mm 39 31
largeur, mm 8 6
angle apical, 0 90 90
angle axial, 0 50- 40 43- 35

Forme ovale a bombement moyen. Le bord anterieuer, court et droit

forme un angle droit avec la ligne cardinale. Le bord ventral et celui pos-
terieur sont convexes et presentent une courbure continue. Le corps de la
valve est regulierement arque; l'axe du bombement occupe une position
mediane au point de bombement maximum sit ue dans le tiers anterieur.
La parois anterieure est perpendiculaire au plan de separation deR
valves et forme une arrete arrondie avcc la parois 1aterale. Vers le bord
posterieur et vers la ligne cardinale, le corps de la valve descend grandu-
ellement sans individualiser une oreillftte distincte. A divers stades de
developpement de la valve, le rapport entre la hauteur <=t la longueur de
e11ipse de croissance oscille entre 0,8 et o, 7 (fig. 8). Le crochet, Iegeremrnt
courbe vers l'interieur, occupe la pointe antero-dorsale de la valve, s~ms
depasser la ligne cardinaJe. L'ornementation du moulage interne est
donnee par des cretes pointues, Iegerement asymetriques ; le versant
dirige du cote du crochet en est plus doux, alors que celui dirige
vers les bords est plus abrupt. Les cretes sont separees par des sillons
concentriques larges au fond arrondi, Entre les cret es on remarque
des lignes de croissance plus OU moins evidentes a des intervalles de 0,5 a
1 mm. A proximite du crochet les espaces qui separent les cretes augmen-
tent gtaduellement de 1 a 2 mm et at~eignent 5 mm vers la peripMrie.
En une certaine mesure les exemplaires decrits rappellent Inoce-
ramus balticus B o h m par I 'aspect du contour. Ils en different pourtant,
nettement,. par la forme droite de la parois anterieure, par la position
terminale du crochet, par la tendance de croissance de la hauteur de la
valve vers le bord posterieur ainsi que par l'a'!!pect de l'ornementation.

lt10C6ranMU 008tellatus rectangularis nov. ssp.

PL XXl fi8. ta. 1 b, 2a. 2 b, 3 a. 3 b, -1 a, 4.b, 5, 6,7.
lnourarmu ~Simi a es ca (1899). pag. 26. Tab. III, fig. 2; I. cat"+zs F e 6 e
(1930), pag. :ia. Ta v. 1. ~ 11.
Holot yp
Derlva t 0 I E
130 S . . PAULIU.C
---,
L o c u s t y p i c u s : Valca Bursucului-Apata.
S t r a t u m t y p i c u m : marne5 coniaciennes.
~

Dimensions : I

longueur (dorso-ventrale), mm 21 28 " 36

llaateur (anUro-posterieure), mm 15 18 26
iargeur, mm 6 9 8
angle apical, 0 100 100 100
angle axial, 0 70 75 75
angle alaire, 0 '35 30 35
Formes faiblement bornMes ~ contour presque rectan:gulaire, arro.ndi
a, la partie ventrale. Le bord anterieur droit forme un angle de 120 ~wee
le bo1d ventral qui decrit un ar'c de cercle pour passer ensuite au bor.d
posterieur. Ce dernier est eiaLement droit et plus ou moins :p~~ne1~ au
bord anterieur. La ligne cardinale droite depa.sse I.a moiti~ de la longueU,r
de la valve. La paro~s anterieure est perpendicul.aire, au ptan median
des valves et forme Slll' toute .Sa longueur une arrete rectangulaire avec ia
parois laterale de la valve.' L'oreillette, bien de:veloppee, est separee du
corps de la valve par une depre.ssion _au fond arrondi. Vaxe du 'bombe-
ment est situe plus pres du bord anterieur, le bombemen.t maximum etant
places au milieu de l'axe de bombement. Le crochet est po)ntu, dr'oit, sa
pointe qui est situee dans l ;i:mgle antero-dorsaJ ne depati_se. pas fa 1 ~aute-
de la ligne cardinale. L'ornementation est donnee par des cwetes concen-
trees pointues, separees pa~ des sillons OYales. Sur la surfack lis~e de la
parois anterieure il n'y a que de fines stries de croissance.
Les exemplaires Merits que nous integrons a une nouvelles sous-es-
pece de l'espece Irioce1am11s eostellatus "" o o d s differE:'.nt de 'l.'h'olotype
de celle-ei par leur contour reetangnlaire, subcarre, par la longneur et le
caraetere pointu de l'arr~te qni sepue la pJ.rois anterieure de celle laterale,
pa.r l'angle apieal, plus petit et par une ornementation plus fine et plus
regulien>.
Par la form.E" de la paroi a.nterieure, cctte sous-esp~ce ra;ppelle fno~
ceramus koeglm .A. n de rt 1934), dont elle difffre pourtant par les ' c:r~.'.
tes pointues et frequentes et pa.r un bombement moins accuse.
La sous-e.sptte ~aria se rapproche beaucoup de 'la forme fi-
guree par G e i n i t .z (Tab. 13 fig. 3) sous le nom de Lnocera.mus brog-
niarti et de celles fip:rees par Fie g e (1930, Tabl. V fig: 10 - 11) Aous
le nom de I. costeUatus. Nons eonsiderons encore quc la for-me figuree
par I. S i m i o n e s c u (18~, ~bl. III fig. 2) , sous le nom de I.' 111n~~;
 ... .... i .a ...,
STUDIUL GEOL001C AL P ER$ANILOR CENTRALl

latus represent une forme, al'oreillette largement developpee, de cette sous-

espece. De tels exemplaires a l'oreillette tres elargie (Pl. XXI fig. 5, 6,
7) pourraient etre reunis sous le nom de I. costellatus rectangularis forma
alata. Nous ferons remarquer, cependant, des transition graduelles entie
les formes a l'oreillette large et celles a l'oreillette plus etroite.
I noceramus costellatus reotangularis n. subsp. est largement repandu
dans les depots du Turonien superieur - Coniacien d'Ormeni~, Raco~ul
de Sus, Apata.
Famille: Paehydiseidac Sp at h 1922
Genre: Lewesiceras Sp at h 1939
Lewesiceras simionescui n; sp.
Pl. XXY.I fig. 1 a, 1 b ; Pl. XXVII fig. 1
Pacliyrliscus 11.sp. S I m i o n e s cu (1899) Tabl. I, fig. 5.
II o Io t y pus : Pl. XXVI, fig. 1 a, b.
D er iv at i o no mini s: en l'honneur de I' eminent palcontologne roumain Ion Sim Io-
nes cu.
L o c us t y pi c u s : Valea Satului-Ormeni~ dans les monts de Per~ani.
S tr at u m t y p i cu m : marnes du Tnronien supedeur-Coniacien.

Forme convolute, relativement largement ombiliquee, le diametre

ombilical rf;presrntant 0,27 du diametre de la coquille. La section 4~ ],a.
spire est a peu pr(s elliptique. La hauteur du dernier tour de spire repre-
sente 0,47 du diametre de la coquille. L'ornementation est donneeA par
des cotes point ues proemineiltes separ~es par des ~illo'hs au fond arrondi.
Rur le dernier tour de spire se distinguent 15 cotS principales qui partent
du bord ombilical, sont transversales sur les faces Iaterales et forment,,
d:;l:Ils la region ventrale, un arc de cercle dont la conve:x;i~e est dirige~ ve1 s
le J:iord anterieur. Entre les . cotes principales il y a 1 a ~ cotes s~condaires
qui partent soit du milieu de Ia spire soit' a proximite du bord ventral.
J;e nombre total de cOtes visibles sur la face ventrale d'un tour de spj!e
est de 38.
L'exempla.ire decrit presente les caracteres de la forme figuree par
J. ~.i Ii'l i Q .n es c.ti: '(1899 a) dans la meme region sos le notn de Paehy-
lliscus n.sp.; celui-ci est neanmoins mie11x 'Conserve. L'auteur cite obsene
qu'il est tres semblable des formes jeunes de Lewesiceras pera'ff/-plus Man _
dont il differe pourtant par l'absence des noeuds ombilicaux et par l'im -
gularitl de l'a,lternauce des cotes principnJ.eR avec celles se<'ondair
, ....
 EXPLICATION DES PLANCHES

Planehe XXXIV

Carte tectonlque de la partle centrale des monts de Per~anl.

l, ~tage structur&I su~rieur INT Q); 2, etage strncturnl moyen IK1l: a) sous-etage inf.lrleur ( K~) ;bl
S01t1!ta1e m 16rlaur; 8. eta11e structural lnffrleur(T-K1 ); I\) 8011Betage lnferiellr ( T-K~ll): b) IOUReta11e
superlenr ( T-K~b) ; 4, nxe d'antlcllnal : 5, axe de synclinal : 6, faille.

Planche XXXV

Esquisse lithofaclale des d~pllts de l'Aptien-Albien.

1. conglomlratB, grols et llll\rnee: 2, r611!ons dnnt ies d~pl>ts de i'ArtienAitlrn 011t (tl enlevle par erosion:
S, terre ferme; 4, llmlte actuelle des dep{>ts: 5, Ii mite probable de la mer.

Planche XXXVI

Esquisse llthofaclale des d~pllts cenomanlens.

1. aUl calcslree; 2, realollll lont lee ct.:pl>te cenoruanlellll ont ete enleves par erosion: 8, terre ferm~; 4, llmlte
d.l l"~nenslon aciuelle des Mp{>ta; 5, llm:te J>rob&hle de la mer.

Planches XXX\'U

Esqnisse lithofariak des dip6ts du Tnronien-Conlaclen des monts PeJlani Centrales.

1. _ _ l . . . . . _ ; ~ n.a-- ... dOpO&a du Turonlen-f'onlaelen ont He enlevls par erOlllOD: s, lhnlte
d e l ' _ . . _ _ . .,. ...-. ~ a prot.ble>.

Planche XXX\"111

Esqulsse litbofariak tlrs tlEpits burdigaliens et helvHlens.

l, oonglomenu a w . . - p--..Helvetlen; 2, regions llont ies llep{>te du BurdigallenBelvetlen
ont ete enle-..le l>U" .,._;._tine""'-: 4.llmlte de la distribution des lllJ>6te 1\u Burdlirallen-Belvetlen;
5, llmlte probable cle la - - -.....ne.-Belvetlen.

Planche XXXIX

Esquisse lithofaclale des dip6ts tortoniens.

1, tuf dacltlque: 2, r6clo... - ... ~ M>rtonlen.e ont ete eroaeo; s, terre ferme; llmlte de l'exteDalOll
actuelle des dep{>te (cert&lne a ....-a-1; 5. leoJ>11Chltes; 6, llmlte de !'extension minimum de ta mer.
t>Iancbe XL

P.llllllil!.- des monts Per~ani Centrales.

Q=t=- ,,.,_a lllllllriom;bl cOnesdedeJectton:cJ dlluvium;d) l!'lil!liemente: 2. terral!fee: Sa) l>M&Uee; bl
im el - 1-ltlquee; 'Pliocene suverleur: 6. Barmatlen: 6. Tortonlen - horizon dee tuf& dacltlques ;
7. ~? - lloriloD marneux suverleur? : 8. Burdlgallen - horizon con11km(ratique ; 9. 'fUJOLitn - C'onta-
elm - krtc= .._ marnes a Inooeramee: 10. Cenoma.nien - horizon du IJ1'M de Bogata; 11. A!blen superleur -
horiam ~: a) llthofaciee marno-~eux; b) lltlrofaciee marnotmocon11lom(rnttque: cl llthofaclee
Illierube:bou; u. Alblen lnferleur-Aptlen euperleur - horizon dee corudom~rate du tYJle Bueegj: lS,
llaneudeu - horizon brecheux ii l!l'ande blocs de calcalree et roohe11 magmattquee effuelvee meeozolquee ; 1'.
Yal&llcialen - Hauterlvlen- eerie dee Couches de Binaia: 16, Berrlaelen - Valanglnien - Bauterlvlen - horizon
des mames a Ammonites ; 16. faille: 17, axe d'antlclinal: 18, axe de BY)lCltnal.

Planche XLI

Coupes geologiques dans les monts Per~ani Centrales.

1, Pliocene suverleur: 2, Barmatien: S, Tortonien; 4, Helvetlen; B, Burdigalien; 6, Turonlen-Coniaclen:
7, Oenowanlen: 8, Alblen euperieur: 9. AptienAlblen inferleur: 10. Barremlen; 11, VaJanglnien - Hauterivie11

Planche XLII

Colonne stratigraphique synthetique des depots cretaces et neogenes des monts Per~ani
Centrales.
Berte marnollrt!eeuee, Barmatlen ; eerie dee tufe dacitlques - Tortonlen; eerie llll!rneuse eul)t\rieure - Helve
tten : eerie conglomeratlque - Burdl{l&llen : efrie dee marnee ii Inoeerames ; eerie du l!l'M de Bogata -
Cenomanlen; eerie fl:vscholde - Albleu euperleur ; eerie dee con1domerate polygenee - Alblen lnferleur
- Aptleu euperleur; horizon dee brechee nolrAtres - Barremlen: eerie dee marnee ii Ammonites - Ber
rlaelen Valangjnlen - Bauterlvien.
 tI

I'
.; ,,
i
.. fl

I. '

I I { I r

'. "
"

Redactor: M. PAUCA
1'ellnoredactor ~I corector: LIGIA ~'O'l'E
Trll.ducere: 111. HIRJEU, L. BRAlLEANU
Ilustratla : I. PE1'RESCU

Dir& .. cules: ma! 1067. Bun de tlp&r : ma.rtle 1968- Tlral : 750 ex. Hlrtle
_._.,-id: tip. III 70x100/49. Coll de tlp&r 12,5. Com. JlJ', 219. Penlru
blbllotecl lnd.lcele de claaificare 65 (058)

~.n..l aecutat de Intreprlnderea pollgrafici ,,IN!(Oti r. "B'r~olano

ar. 23-26. Bucure~i - Republic& Socialist!. Rominla.


S.PAULJUC :Studiul eolo ic al Per anilor Centrali cu rivire s ecialii la Cretacicul su erior Pl.X L/

S.PAU LIUC

PROFILE GEOLOGICE IN PER~AN ll CENTRAL!

\l.'5z\\\IS 0. Ne9ru 'I \.ar\luMlui LEG E NDA

~ Pliocen superior

2 1-----1 Silrmil,tiiln
3 C:J Tortoniiln

~ 1-----1Helvefiiln

w 5 b,:.\.j Burdigaliiln
v ~00 - Y. 6 1---...:-1 Turoniiln-Coniilcian
1 ~ Cenomilniiln
a~ Aloian superior
9 ~ Ap{ian-Aloiiln inferior
10 ~ Barremian

11 lr2-:TrI Valanginian-Hauterivian
lY.

Piscul 6rindeiului

NW

III

JI

D. Ru ncu Bogatei 'l .t\O\)'at~i

I 'l.t\Ol:j'il\.~I l'\i-:1 I
I I
NNVI I I SSE
I I
500- - 500
I I

COMITfTUL OE STAT AL 6EOL061E/: Studii tehnice {ii econornice J~ lmprim. Atcl. lnst1Lii.eol.
S.PA ULIUC Sludiul geologic al Per~anilor Centrali cu priv1re sper.i.alii lo Crelac1cul superior
Pl.XL

S. PAULI UC

HARTA GEOLOGICA A PERSANILOR CENTRAL! \'.'i\er.u\ui

' /
Z50 .iOOXin
i
!'
LE GENOA i
............
\......... .:

'" " ' I:~

iJ. Afuvioni b.Conur1 de dtjecl1e ::'
c. Oe/uvi1 d A/11neciiri '
,/
Terase ..//
,//
a.Ban/le /
b.Tufori ,,;agfomerale b;;za/tice //
\
PLIOCEN SUPERIOR O \
\
SARMApAN ,D ''
TORTONI AN 0
6 Or!lo11lul lufurilor dac11iCP. ''
HELVETIAN 7 10 Ori zonlul mamas
''
BURO/CJALIAN 0 Orizonlul conglomera/ic

TURONIAN CONIACIAN 90 Orizonluf marnelor cu inocerami

CENOMANIAN wO Orizontul gresiei de Boga/a

a.Lilof!Jc1esul marno-grezos
ALBIAN S UP. Orizoniu! {/1~01d b.i1lofaciesul merno-grezncong/orneraUc
c.ldof'ac1esul mi(:robrecios

ALBIAN INF. APTIAN SUP. 120 Ori;onluf conglomerillelor de l.ip Buceg1

BARREMIAN IJD Ori?onlul brecins cu bloc11r1 rnar1

~'
d~ cafcBre
roci magmalir:e eflJs1ve mf.sozou:e

VALANGINJAN - HAUTERIVIAN
BER/AS SI AN -VA LANG INIAN-HAUTERIVIA N '" 5Jillll
15
Sma Slmle/or de Sinaia
Drizonlul marne1or cu amom!1

1s - fii!ie
11 - t--+- Ax de aolic/1n1J/
18-+-!- Av dt smc!mal
19 >-- ---< Lmie de prufil

\zo
\ Dl.Negru
\
~~.
f 25

\
,~\._

.. ... -..... --- -

.r. .- .,. . .
~eaua Bogatei \; ~ ..... -~ ::.-: .....
";_ ... ... .. .. .. :
f,, "<!!!
Calabariul

COMIHTUL DE STAT AL GlOLOG IEI . Studiilehnice ~ i ecunomice J4

 TABEL
Raspindirea formelor fosile determinate din seria stratelor cu Inoceraml din Pu,ant 1)

U.R.S.S.
Per~ni J3azinul Babadag Bazinul Glodu Europ11 do voat R. P. Polonil. Crimeea-Caucaz
Numelc formelor

T1 Ts c s ~I Ti /.c / s Ti Ta c s T1 T, c Ti J T, I c I s I T1 I T1 I c I s
2 3 4 5 6 l-;-1 a I 9 I 10 11 12 13 14 15 16
1
17 1 fl' ,I 19_1 20 I 21 I 22 I 23 I 24 I 25 I 2~
DYSODONTA

Inoceramus labiatus mytiloidts M a n t.

--- --- --- ---
+ --- - - - - --
---+
-
- - - ---
--- --- ---
-1- +
--- ------
- - - - - - --- + -
-
.
+ +
lnoceramus labiatus submytiloidts Se It z

Inoceramus labiatus opalensis B !> s e

+
--- - - - --- - - -
+ -
--- --- -- ---
-- - - - - - - - - - - - - --- - - - - - - -+
- -- --- - - - - - - - - - - - - - - ---
-
+ --
----1---1---1---1---1-----

Inoceramus sublabiatus G. Miil.

Inoceramus hercynicus Petr.

--- - -- --- + ---
+ - - - - - - - - - -..
- - - - - - - + --- - - - --- --- --- - -
- - - - - - - -- - - - - -- --- --- + --
~

Inoceramus ellipticus n.sp.

Inoceramus simionescui n.sp.

--- -- + ---
+ - ---
- - -- - - - - - - - - - - - - --- --- ---
- - - + - - - - - - -~ - - - - -- - - - - - - - - - - - - - - - --- ---
1!
-
--
'I
Inoceramus inconstans Woods
--- + --- ---
:i + - - - - - - - - - + - - - --- --- + + + +
Inoceramus weisei An d er t
---
Inoceramus transilvanicus Sim.
--- --
- - - -+
+- -- + - ---
-- - - - - - -
----- - - - - - - - - - - - - - - - - - - --- +-
--- +
- -- - - - --- --- - - - - - - --- --- -
+ + + +

Inoceramus globosus Sim .

--- -+ -- --- ---
--- - - - - - --- --- --- - - - --- + -- ~

Inoceramus schlOnbachi Boehm

Inoceramus cf. circularis Sch I ii t.

--
--- - - - - - +- ---
--
+ - - - - - -- + - - - ---- --- --- --- --- --- ---- +
- - - - - - --- --- --- --- --- --- - + =:=1=1=1=1=1 :=-
' +
+
Inoceramus latus Ma nt. +
- -- - - - - - - - - - - - - - -- --- - - - --- -- ---
I . +
~

Inoceramus kleini G. M ii I.
--- - - - + -- -
r~:

- - - - + - - - - - - --- --- ---- --- + +

------1--- -1---1---1----
Inoceramus kiliani Sim.

Inoceramus kiliani carinatus n .ssp.

+ +
- - - --- - --
+
- - - - - - ---
I!

- - - - - - -- - - - - - - --- --- -- --- ---

11

- - - - - - - - - - -- --- --- --- -

Inoceramus deformis Meek

Inoceramus cf. lamarcki Park.

---
+
+ - -- - - -
=i=i.=
-- f - +- - - - - - - - - - - - - - - - --- --- ---
+ ------1---1---1---1- --1---1---
...,.____.---1---1 ---1--- 1--- 1--- 1 ~
+
Inoceramus lamarcki cuvieri Sow.

Inoceramus lusatiae Andert

--- --

--
+- --- ---
+- -+ -- ---
--
I --

-~
--
I
+ - - - - - - - - -- --- - -- --- ---
- - - - - - - - - - - - - - - --- - -- --- --- +
+ +
+
Inoceramus koegleri A n d er t
--- -- +- --- --- - - - --- - - - --- - - - - -- - - - - - - ---
.____.. ;i. ~
+ +
lnoceramus frechi Flegel + - - - - - -- +
- - - - - - --- ---
+ I +
-- - ~" --- - - - - - - --- - - -
lnoceramus apicalis Woods + + +
~~ - ~~---- --- 1 ------ ~-
+ --- + --- --- --- + - __J_J_ J_ l___1-
Inoceramus costellatus Woods
--- --- --- --- --- --
 - 1- - - l - - - + 1 - - - 1 -- - 1 - - - 1 ___ 1--- 1 ---1 ~ 1---1---1 ___, _1___ 1---1- -- 1 - - - 1 - - - 1 - - - - -
lnoceramus carpathicus sadetzkyi (Sim.) +
- - - - - - -- - - - - - - - - - 1 - - - 1 - - - 1 - - -1- - - 1 - - - - - 1 - - - 1- -- -- -l- - -l ---l---l---1---l____W - 1-- - 1 - - - 1- - - 1 - - -1- -- 1 - - - 1 - 1 -
1
lnoceramus de.cheni A. R o e m.
I --- 1 + I - I - - I - - - -- 1-----
--- 1- - - l-----l -- - - - l - - -1- - -1- - -1____,i----1- - -1-------1- - -.- 1- - -1-----1-----1---1- -
1
- --

Tellina ilrmiisensis S i m.
1-----------------------------------------l--
+ +
-1--- 1 - - - 1 - - - 1 ---t- 1- - - 1- -- 1 - - - l - - -l- - -l- - -l --- l --- 1--- l---f--1 --.-1--- 1 ---1---1---1 --- 1--- 1 ~
Tellina cf. concentrica R e u s s
1 1 -1 _ _ l -'. - l- - l - ; _ J _ J _ J _ !_ J _J_ J_ J_.__ 1_ f_l- l- l - 1- - 1 - 1- 1 - ._
Tellina cf. St1nicostata A. Roe m. j__ J___ l--1----i-U-- !----1--1--1--1--1--1---..J___j_.__1 ~ 1 _ _ 1____ 1____1_ _ 1_ _ 1_ _ 1_ _ ,_
Tellina cf. su/ldecussala A. R o e m.
+ I
- - - -1---- - - - I I
---1~1---1 ' - - - 1 - - -l- -- l - - - l- ----l-------l---l-- - l - -- l- - 1 _ __ 1 - -- 1- -- 1 - - - 1 - - -1-----1---1-
AMONOIDEA
- - - 1---- 1 - - -l---1---+1-----1-----1-----1-----1-- - 1- - - 1-----1---1- - -l- --1-----1 ---1-----1-----1 -----
_G_a_u_d_r.:.y_ce_r_as Hau e r
____m_i_te___________________________ l - - - l - -+- 1I -+
- - 1 - - - 1- -
1 - - - 1 - - - - - - 1 _____ 1--- 1 --- 1--- 1 ---1---l--- 1---1---1----- 1---1--- 1--- 1 ---1--- ~

1
Gaudryceras sp. I +
1 - - - 1 - - - 1 - - - 1 - - - 1 - - r 1 - - - 1 - - - 1 - - - 1 - - - 1 - -- 1-----1-- -1-- -1- - - 1 - - - 1 -- -1 - - -1- -- 1- - - 1 - - - l - - -l- - -1- - - -

-1---=----=--------
Gu.udryceras sp. II - - I___I-++
- - l - - - l ---l----foi - - -1- - - 1 - - - 1 - - - 1 - - - 1 - - - 1 - - - 1- - - - - - - - -1 - - - - l -- -1- - - 1 - - -1- - -1- - - 1 - - - 1 _..
I I

Hamites sp. +
-----1----1---1--- 1~ ~1------l--- l --- 1 ---1 -----l--- l ---l---1---1-----1---1-----1-----1 --- 1--- 1 ---1~
Neancyloceras kossmati Sim.
+
--- 1--- I -- I -- 1- --

_ Scaphites cf. geinitzi d'O r b. J_ __ J___ ___ ___ _ _ -i--l-l-l-l-l- l~i-1-1-1-1=1=1=1+ 1=~~
1 1 1 1 - - 1 - - 1 - - 1 - - 1- -1- -1- - - -1- -1- - - - ------ -

1 Prote:ranites sp. I l - - - l- -+
- 1---1---1----- - - - 1 - - -1- - - 1 ___ 1---1~-~1 --- 1---1---- 1 ---1---1---1---1---1---1 --- 1---1--- 1~

Prole:raniles sp. II + I +
- -------1---1-----1-- - - - - 1 - - - - - -1_____1 - - - 1 - - -1- - -1 - - -1- -- 1---1--- 1--- 1---1--- 1-----1--- 1---1 ---1 ~

_ Damesiies sugata Forbes

1 1
_ __ ___
1
+ I1___
+ 1___ 1_ _ + I- +
- - - 1 - ----1 - - -1- --1 ------ - -l - -- 1- - - I - - - l- - - 1 - - -1___ 1 - - -- - -1 -

I
Puzosia le marchandi Gr o s s. + +
1- -- 1- - - 1 - - - 1 - - - 1-----;-1- - -1---1---1---1-- - 1 - - -1- - -1- - -1-- - 1- - +- 1 ---1- - - 1 - - - 1 - - - 1 -- - 1- - -1- - - 1 - - - 1 -
- 1
Parapuzosia gaudama F o r b e s +
l - - - 1 -- -1---1- - -1 - - - - - 1- - - 1 - - -1- - - 1 - - - l- - - l - - - 1 - - - l __l___1-,.-1- - -1---1- - -1---1-- - 1 - - - 1 - - -1 -
Lewesiceras simionescui n.sp. + - -- 1- - - 1 - - -1- - - 1 - - -1- - - 1 - -- 1 - - -1-- +- l - - -J- - - -1 - - - 1 - - -l- - - l -- -1 - - - l -+- - l - - - 1---
I
Nowakites draschei Red t.
I
+ +
1-- - 1 - - - 1 - - - 1 - - - r1- - - 1 - - - 1 - - -1- - -1- - -1- - -1-- - 1 -- - 1 - - -1---1......--1---1---1 ___ 1 - - - l -- - l- - - I - - -
Nowakites linderi (Gross). +
- - - 1 - -- 1- - - 1 - - - 1 - -- - - -1- - - 1 - -- 1 - - - 1 - - - 1 - - - 1- - - 1 - -+- 1---1-- - -1- - -1___ 1---1-- - 1- - - 1 - --
Pachydiscus cf. sayni G r o s s. + I +
- - -1 - - -1- - -1- - -l- - ' " ' i - - +
- - 1 - - - - - - - - - -1 - - - 1 - - -1---1- - -l- - - 1 -- - 1 - - - 1 - - -- - - - - -1- - -1 - --1- - -
ECHINODERME
- - -1 - - -1-- - 1 - - - 1 -- 1 - - - 1 - - - 1 ---1- - - 1 - - - 1 - - -1- -- 1- - - 1- - - 1- - - 1 -- - 1 - - - 1 - - -1--- 1------ --1---1-
Holaster cf. planus Man t. I I + +
--- 1------ --- 1 ~____..i.-----
-l-l- l -l-1'-l-1----,-1-1 -1- 1-1~l-i-
Cardiaster pseudoitalicus Sim. J_ __ J___L l- - 1 - -1---1-._,__
- - - - 1 - 1 --1 - _ I_ _ - - - -- - 1- 1 -

PE~
- -- -1 - 1 - 1- - - l- I
1 -- I I' I
- - 1- 1- 1- -
O:eyrhina cf. macrorhiza Pict. et Camp.I I +
1 I . . . . . .
1) T1 - Turonlan Inferior: T1 - Turonlan superior : 0 - Oonlaolan: 8 Bantonlan.

.._