Conglomeratele de Ceahlt1u

105

3.2.6. Conglomerate/e de Ceahlau

Cum bine se $tie, Conglomeratele de Ceahlau groase de 500 - 600 m
constituie ultimul termen al panzei cu acela$i nume in sectorul central $i nordic al
Carpatilor Orientali $i sunt similare celor din Hacigosu - Stani$oara $i Ciuca$ Zliganu.
De$i exista referinte destul de timpurii $i numeroase asupra acestor
conglomerate (Mrazec, Voite$ti, 1911; Macovei, Atanasiu, 1920; Preda, 1939;
Cernea, 1958; Filipescu, 1953, 1955, 1967; Mihailescu et al., 1967; Bancila, 1958;
Soigan, Alexandrescu, 1976; Sandulescu, 1990), studiile de mai mare detaliu
lipsesc; singurele investigatii se refera la aspectul lor petrografic $i apartin lui
Soigan $i Alexandrescu, vizand insa conglomeratele din Piatra Sura a caror
apartenenta la aceea$i entitate albiana inca este controversata. Adaugam la aceste
referinte, consideratiile stratigrafice cu suport paleontologic :fhcute de Grasu (1965)
asupra cunoscutelor klippe calcaroase insedimentate in masa conglomeratelor .
Revenind asupra respectivelor rudite am incercat sa abordam urmatoarele
aspecte: alcatuirea petrografica, natura cimentului, petrografia intercalatiilor
grezoase, morfometria galetilor $i, in fine, problema ariilor sursa $i implicit a
klippelor de calcare insedimentate.
AlcStuirea petrografica. S-a fhcut prin analiza statistica pe suprafetele expuse
relativ proaspete $i care au oferit conditii optime pentru recunoa$terea naturii
litologice a galetilor; s-au luat in consideratie clastele de peste 20 mm, calculul
statistic fhcandu-se in fiecare punct pentru eel putin 1000 din acestea. Punctele de
observatie se plaseaza spre capatul nordic al masivului $i anume sub Pietrele Late,
la 1300 $i 1500 m, sub Detunate (1600 m), la baza varfului Toaca (1840 m) $i apoi
imediat sub acesta (1860 m); in sectorul sudic al masivului s-au fhcut observatii $i
probare intr-un singur punct $i anume sub Gardul Stanilelor la altitudinea de
l 430m. Plasarea punctelor de observatie este redata in schita geologica din figura
87 $i in coloana sintetica (fig. 88), iar rezultatele studiului in ciclogramele din
figura 89. Dupa cum se poate deduce din aceste ciclograme pe grupe mari
petrografice, rocile sedimentare predomina in proportii situate intre 51 - 66%,
urmate de cele metamorfice cu valori de 33 - 48%; participarea magmatitelor este
total nesemnificativa, in jur de 1%, diminuandu-se spre partea superioara a
conglomeratelor pana la aparitia cu totul sporadica.
R o c i 1 e s e d i m e n t a r e. Dintre rocile sedimentare pe primul loc se
situeaza calcarele , cu o participare intre 48 - 64%; din acest punct de vedere sunt
aproape similare Conglomeratelor de Bucegi in care calcarele participa in proportii
de 48 - 73% (Panin et al., 1963). in exclusivitate calcarele sunt alb - cenll$ii, pana
la cenll$iu - negricioase, pelitomorfe sau mai larg cristalizate $i diaclazate. Studiul
microfacial a aratat ca avem de a face, de fapt, cu doua categorii: calcare de facies
pelagic $i de natura neritico - recifala.
Calcarele din prima categorie sunt biomicrite cu Globochaete alpina $i
Tintinnidae printre care Calpionella alpina, C elliptica $i Tintinnopsella carpathica.
Celelalte sunt micrite, pelmicrite $i biopelsparite cu alge ( Cayeuxia) $i foraminifere
bentonice (Mz1iolidae, Textulariidae). Primele par sa provina din Malm -

Panza de Ceah/au - DigitE(ia de Duniu

106

Neocomianul de tip Strate cu Aptychus, specific domeniului bucovinic, sens in

care pledeaza $i prezenta rara a unor galeti cu resturi de Aptychus, calcarele
algolitice este posibil sa fie urgoniene.
0

SOC

1000 m

Fig. 87. Masivul Ceahlau - aria de rllspandire a conglomeratelor

albiene: 1 - conglomerate; 2 - olistolite de calcare
urgoniene; 3 - abrupturi; 4 - puncte de analiza petrografica
~i probare.

Dintre rocile sedimentare sunt apoi de amintit gresiile, microruditele $i

silicolitele, respectiv jaspurile $i radiolaritele. Gresiile sunt eel mai adesea violacee,
iar microruditele au caracter cuaqitic. Primele amintesc depozitele seisiene iar cele
din unna jaspurile $i radiolaritele callovian - oxfordiene, depozite specifice
sistemului panzelor bucovinice; participarea acestor roci incluse la "alte categorii"
este destul de sclizuta, respectiv intre 2 - 5% (fig. 89). Trebuie mentionata insa,
absenta semnificativa a unor roci din zona central - carpatica , semnalata de fapt
pentru prima data de ratre $oigan, Alexandrescu (1976); este vorba de dolomitele
triasice, calcarele ro$ii de Adneth, la care noi adaugam lipsa calcarelor ro$ii de tip
Acanthycum. Cu alte cuvinte lipse$te Triasicul dolomitic specific panzelor

Conglomcratclc de Ccahl/Ju

107

bucovinice $i termenii calcaro$i din panza transilvana de Haghim~. Consideram ca

lipsa dolomitelor triasice este o certitudine, intrucat controlul tuturor galetilor celor
5 probe analizate ($i morfometric), a indicat in exclusivitate prezenta calcarelor.

Fig. 88. Coloana sinteticA a Conglomeratelor de

Ceahlllu: 1 - conglomerate albiene; 2 gresii; J - olistolite de calcare
urgoniene; 4 - puncte de analizA
petrograficA; 5 - probe de galeii
calcaro~i.

R o c i 1 e m e t a m o r f i c e. Doua categorii de cristalin predomina in

aceste conglomerate $i anwne: cuarturile $i gnaisele. Cuarturile, izolate dupa
Bancila ( 1958), din masa unor $isturi clorito - sericitoase, sunt albe sau galbui,
carora foarte rar li se adauga cuartite negre; participarea lor urmeaza calcarelor, cu
valori intre 17 - 25%. Gnaisele reprezinta a treia categorie petrografica dupa calcare
$i cuarturi cu procente de 11 - 23%; sunt gnaise albe, muscovitice sau muscovito biotitice, dar mai ales gnaise oculare ro$ii specifice grupului de Bretila - Rarau; pe
alocuri ele prezinta trasaturile unor granitoide cu slab caracter gnaisic. Dintre rocile
cristalofiliene mai sunt de semnalat amfibolitele, mic~isturile, diferitele varietati de
epimetamorfite ($isturi cuartito - sericitoase sau cuartito - cloritoase) sau
metatufurile bazice $i acide; toate cuprinse 1n grupa "alte categorii" participa 1n
procente de 1 - 4%.
R o c i 1 e m a g m a t i c e. Au o participare cu totul nesemnificativa,
distingandu-se mai ales diabazele, uneori cu caracter amigdaloid $i foarte rar
elemente lamprofirice.
Cimentul conglomeratelor. Are aspect grezos de la grosier pana la
microruditic, este pronuntat muscovitic, de culoare cenU$ie, cu alteratii galbui feruginoase pana la maronii. Analiza microscopica a probelor de ciment (800, 802,
804, 807) indica o gresie la care cuartul participa in procente de 50 - 63%; cuartul
policristalin prevaleaza asupra celui monogranular, iar caracterul sau sutural arata
ca provine in majoritate din $isturi cristaline.
Materialul litic in procente de 28 - 40% este format din metaclaste $i
sediclaste, ultimele prevaland U$Or asupra primelor, alteori fiind aproape la paritate.
Litoclastele metamorfice sunt atat mezo cat $i epi: din prima categorie sunt de notat

108

Panza de Ceahliiu - Digitafia de Dur.Iu

fragmentele de gnaise si granitoide, mic~isturile, sisturile cuaqito - biotitice; apar si

fragmente cu structuri mirmekitice. Dintre epimetamorfite se <listing obisnuitele
sisturi cuaqito - sericitice sau cuaqito - clorito - sericitice; frecvent se observa.
granati. Trebuie mentionata. frecventa, uneori destul de ridicata., a muscovitului si
biotitului, !ncadrate, se mtelege, la materialul litic si care pot ajunge pana. la 18%
(proba 807); cloritizarea si mai apoi limonitizarea biotitului sunt raspunza.toare de
culoarea ga.lbuie pana la maronie a cimentului.

Fig. 89. Compoziiia petrografica a Conglomeratelor de Ceahlau: 1sedimentar; 2 -metamorfic; 3magmatic; 4 - calcare; 5cu~ri; 6 - gnaise; 7 - alte
categorii.

Litoclastele sedimentare sunt constituite in exclusivitate din m1cnte cu

tintinnide si radiolari, pelsparite, sparite grezoase si cherturi. Feldspatii (5 - 10%)
sunt eel mai frecvent potasici (ortoclaz si microclin) si mai rar plagioclazi, primii
fiind adesea sericitizati, caolinizati sau substituiti prin calcita.. intr-o singura proba
(802) au fost observate si litoclaste de diabaze spilitizate. lntreg acest material este

Conglomeratele de CeahlAu

109

legat de o calcim larg cristalizam cu caracter de ciment pelicular sau de pori. Plasate
in diagrama QFL, probele cad in campul arenitelor litice si litofeldspatice (fig. 90);
continuturile ridicate in carbonati (35 - 53%; tabel 25) aram ca ele sunt de fapt
arenite litice si litofeldspatice calcaroase; in cazul probei 802, carbonatii dep~esc
50%, ceea ce denom trecerea cimentului de la caracterul grezos la unul calcaro grezos; faptul se realizeaza la nivelele la care litoclastele calcaroase prevaleaza
asupra celor metamorfice, conferindu-i cimentului trasaturile unui subcalcarenit.
Tabelul 25. Spectrul compozltional al cJmentulul $1 al lntercalatillor de
gresll din Conglomeratele de Ceabliu
Componenii % -+
Probe J,
800

801
802
803
804
805
807

Carbonaii

Reziduu insolubil

39,60
35,40
53,12
31,96
39,15
27,27
35,77

60,40
64,60
46,88
68,04
60,85
72,73
64.23

Gresliie. Destul de frecvent raportul galeti - liant se schimbl1 in favoarea celui

din urm~, trecandu-se la paraconglomerate $i apoi la gresii. Intercalatiile grezoase
au uneori grosimi foarte recluse de 20 - 30 cm, efilandu-se; alteori ating 4 - 5 m sau
10 - 15 m. Cele mai groase nivele grezoase apar la Pietrele Late $i apoi in Vf.
Lespezi.

Fig. 90. Proieciia probelor din cimentul ~i

gresiile intercalate Conglomeratelor de Ceahlau: l - ciment; 2 - gresii intercalate.

Analiza acestor gresii se bazeaza pe studiul a trei probe care provin din Vf.
Lespezi (proba 805), Pietrele Late (proba 803) $i nivelul grezos din extremitatea
nordica a masivului situat intre 1370 m $i 1385 m (proba 801). in asemenea gresii,
ca si in ciment, cantitatea de cuart mono- $i policristalin prezinm valori reduse,
intre 53 - 61 %, in timp ce litoclastele se situeaza intre 31 - 44%. Metaclastele
includ aceleasi sisturi mezo- si epimetamorfice, constituite din gnaise si granitoide,

Panza de Ceahlllu - Digitifia de Dur/Ju

110

mic~isturi, sisturi cuart:o - biotitice, sericito - si clorito - cuartoase, alaturi de

frecventi granati; biotitul este adesea limonitizat. Sediclastele apartin calcarelor
micritice, microsparitice si cherturilor. Liantul este un ciment sparicalcitic, pelicular
sau de pori. Plasate in diagrama QFL, gresiile respective cad in ciimpul arenitelor
litice, continutul in carbonati (27 - 35 %), conferindu-le un pronuntat caracter
calcaros.
3

Proba I
25
20

a b

cm

Proba II
25

a- .,talon
b- proba

20

;;e.
- . 15

c:
.

(; 10

....~

200

400

600

800

Proba Ill

25

....

.
0

c:15

:'... IS
10

800

~2

20

Proba IV

25

i:u

600

30

30

c"

0 -1-"'-"=-+-<'--'--'0
200
400

>
v
~

....

10

s
200

400

600

800

200

600

800

Fig. 91. Histogramele rotunjirii galetilor calcaro~i din Conglomeratele de Ceahlau comparate
cu histogramele etalon pentru mediul marin stabilite de cAtre Cailleux (1952).

Morfometria elementelor conglomeratice. Pentru studiul morfometric au fost

prelevate cinci probe, si anume: proba I si II de sub Pietrele Late, de la altitudinile
de 1400 m si 1500 m, proba III de sub Detunate (1600 m), proba IV de la baza Vf.
Toaca (1840 m) si proba V de sub Gardul Stanilelor la altitudinea de 1430 m.
Mentionam ca probarea este fllcuta numai in sensul stratigrafic a1 conglomeratelor.
in plus, din cauza gradului avansat de cimentare ea s-a efectuat prin selectarea
galetilor din acumularile de la baza peretilor abrupti, inciit fiecare din probe
priveste, de fapt, un interval stratigrafic de ciitiva zeci de metri. Din motive
cunoscute (Cailleux, 1945) s-au recoltat numai galetii calcarosi; pentru fiecare
proba s-au prelucrat 1ntre 100 si 150 de galeti. S-au masurat cei trei parametri
(a,b,c), Ac si r1 si s-au calculat indicii Cailleux ai aplatizarii, rotunjirii si asimetriei
(tabelul 26). Dimensiunile extreme ale elementelor supuse masuratorilor au fost de
22 si, respectiv, 80 mm; majoritatea !or au revenit clasei de 40 - 60 mm.
in vederea evaluarii gradului de prelucrare a materialului ruditic si a
reconstituirii mediului morfodinamic am incercat, mai intiii, utilizarea diagramei
morfogenetice a Jui Tricart (1965), dupa indicii de rotunjire si aplatizare ai Jui

Conglomeratele de Ceahlau

111

Cailleux. Pentru toate probele I - V se observa insa o dispersie mare a elementelor

calcaroase intre campurile marin $i fluviatil, filra a se putea surprinde o cat de mica
tendin\A de concentrare pe unul din ele. in aceasta situatie am comparat
histogramele etalon pentru mediul marin $i fluviatil stabilite de Cailleux (1952,
in Tovissi, 1972) cu histogramele indicilor de rotunjire ai probelor noastre.
Histogramele noastre se apropie de histograma etalon pentru mediul marin (fig.
91). Faptul reiese $i din compararea valorilor abaterii standard; pentru mediul marin
ea este de 130, iar pentru eel fluviatil 102, in timp ce pentru probele noastre ele
sunt de 128 $i 129 pentru probele II $i IV $i 142 $i 151 pentru probele I $i III.
30

30

Proba I
25

25
M

~ 20

'i.

20

c;15

c:15
>
u

>

u.

u.

f 10

f 10

0 -1--.L-."'"--L.-f-...._...._..___
2

0 ..j.......1.-..ir.<a---L....+-....l-...i__L.....4

Probo III

25

25
M

20

.
it

IV

-15
0

I Proba

20

::,::
!'.... 15

c:

I
30

30

c:

~ 10

...

10

u.

0+-._._..__._-+-...._...._.L-.......,
1

Fig. 92. Histogramele aplatizarii pentru clasa de 40-60 mm (axa a) a

elementelor calcaroase din Conglomeratele de Ceahlau.

Histogramele de frecven\A ale aplatizllrii pentru clasa de 40 - 60 mm se

apropie foarte mult de cele ale elementelor din Conglomeratele de Bucegi obtinute
de catre Panin et al. (1963), conglomerate care se considera ca poarta,
preponderent, amprenta transportului fluvial. Dealtfel, daca se compare indicii
morfometrici ai celor doua tipuri de conglomerate (media aritmetica a medianelor)
se observli ca cele din Ceahlliu sunt mai putin aplatizate $i au un grad de rotunjire
cu mult mai ridicat, aproape dublu (tabelul 26). Gradul mai avansat de prelucrare a
galetilor din Conglomeratele de Ceahlliu se deduce $i din diagrama lui Sneed si
Folk de apreciere a formei, in care majoritatea !or cad intre campurile sferico discoidal $i sferico - cilindric (fig. 93).

Panza de Ceahlau - Digitafia de Durilu

ll2

Tabel 26. Valorlle unor lndlcl morfometrlcl pentru elementele calcaroase din
Conglomeratele de Ceabliu, comparatlv cu a celor din Conglomeratele de
Bucegl; clasa 40 - 60 mm
Proba
I

II

Ill

IV

v
Ceahlau

Valori
Minim
Maxim
Mediana
Minim
Maxim
Mediana
Minim
Maxim
Mediana
Minim
Maxim
Mediana
Minim
Maxim
Mediana
Mediana( X)

Aolatizare
1,06
2,56
1,53
1,14
2,80
1.51
1,14
2,71
1-57
1,16
2,76
1.54
1,09
2,47
1,54
1,53

Bucegi*

Mediana( X)
DupaPanin et al (1963)

1,68

Rotuniire
83
765
331
132
724
360
93
615
376
103
752
373
51
620
256
339
190

Asimetrie
0,48
0,58
0,74
0,50
0,78
0 58
0,48
0,80
0,62
0,46
0,80
060

0,63

Sier le

Fig. 93. Proiectia galetilor de calcare (proba

II) din Conglomeratele de Ceahlau
in diagrama Sneed, Folk (1958); / sferic; 2 - sferico - discoidal; J sferico - lamelar; 4 - sferico alungit; .5 -discoidal; 6- lamelar.

Tabular

a- c

Cilirolric

DacA galetii de calcare provin din acee~i sursa ca $i klippele olistolitice,

atunci inseamna cA distanta de transport a fost scurtA, iar gradul de rotunjire mai
ridicat este in mod firesc rezultatul unei prelucrari preponderent marine.
Contradictia dintre caracterul lor marin, dupa rotunjire, $i fluvial, dupa aplatizare ar
putea fi numai aparenta. Amintim in acest sens faptul cA valori mai ridicate ale
sfericitatii se realizeaza $i in cazul in care prelucrarea marina se face in conditiile
unei plaje mai inguste $i cu o panta mai mare (Reineck, Singh, 1975).
Klippefe calcaroase $i problema ariei surs/1. Se cunoa$te faptul cA in
Conglomeratele de Ceahlau exista doua nivele de klippe: primul situat in jurul

Conglomeratele de Ceahlt1u

113

altitudinii de 1500 m, care inscrie $i calcarul de la "Piatra cu Apa" $i al doilea la

nivelul Ocola$ului Mic la circa 1650 m (fig. 87).
Desigur, problema care se pune este varsta acestor calcare $i de aici, conditia
!or tectonica. Din acest punct de vedere ele au fost pentru cei mai multi din autori
calcare urgoniene (Macovei, Atanasiu, 1920; Cernea, 1952; Bancila, 1958),
acumulate sincron cu conglomeratele. in cateva cazuri (Mrazec, Voite$ti, 1911;
Preda, 1939) au fost considerate jurasic superioare, jalonand planul de $ariaj al unei
panze (Panza Conglomeratelor de Bucegi - Zflganu - Ceahlau sau Panza Moldavli);
urgoniene dar alohtone au fost considerate de catre Filipescu (1953, 1955, 1967).
Varsta lor urgo - aptianli a fost ulterior argumentatli biostratigrafic de catre Grasu
( 1965), au tor care, in ceea ce prive$te statutul lor tectonic, s-a raliat ideii
sincronismului lor cu conglomeratele.
in ultimele decenii s-a ajuns la convingerea aproape unanimli ca este vorba
totu$i de calcare a caror conditie olistolitica nu mai poate fi pusli la indoialli
(Mutihac, Ionesi, 1974; Sandulescu, 1990; Mutihac, 1990); se invoca simplul
argument ca varsta urgo - aptianli vine in contradictie cu aceea a conglomeratelor
incadrate in Albian.

Fig. 94. Schita geologicil a perimetrului

Jgheabul Jui Voc!A - Batca
Neagra din masivul Ceahlllu
( dupll Sllndulescu 1990, cu
completllri): 1 - Fli$ul de
Piscu cu Brazi; 2- Gresia de
Poiana Maicilor; 3- Fli$ul de
Stllnile; 4 - Conglomeratele de
Ceahlllu; 5 - puncte de analizA
petrograficil $i probare.

Sub raport microfacial, calcarele ambelor nivele n-au relevat nimic deosebit,
cu exc~tia caracterului !or micritic $i a prezentei rare a unor foraminifere bentonice

Panza de Ceahlflu - Digitafia de Dun1u

114

(M1holidae, Textulanidae); continutul lor in carbonati pe doua probe, de la Piatra

cu Apa (806) $i de pe Ocola$ul Mic (808) arata valori ridicate (tabel 27), specifice
faciesurilor bioconstruite.
in ceea ce prive$te aria sursa a elementelor conglomeratice, s-a considerat
dintotdeauna ca ea a constituit-o aria central - carpatica, respectiv, zona cristalino mezozoica de la vest. in ultimul timp (Sandulescu, 1990) considera, in mod firesc,
ca elementele calcaroase sunt de aceea$i nature urgoniana ca $i klippele, idee
cunoscuta inca de la Filipescu (1953). in acela$i timp atrage atentia ca asemenea
calcare urgoniene se gasesc numai in panzele transilvane care, insa, nu erau
deplasate in momentul sedimentarii conglomeratelor. in atare situatie aria sursa s-a
putut situa, dupa autor, fie pe marginea extema a domeniului central - carpatic, pe
care s-a instalat o platforma carbonatica ingusta in Barremian - Aptian, fie pe un rid
la interiorul fosei Panzei de Ceahlau, rid sub$ariat ulterior $i acretionat in adancime
pe paleoplanul de consum al soclului fli$ului. Ideea se acorda intrutotul cu lipsa,
dupa cum am vazut, a unor elemente specifice panzelor transilvane in
conglomerate.
Tabelul 27. Compozltla chi mica a doua probe de calcare de la Platra cu Apa ~I

Ocol~ul

Mic

- masivul Ceabliu
Probe
806
808

Cao
53,18
52,70

MgO
2,16
2,68

Fe, O,
0,06
0,08

CO,
94,16
44,35

Ca CO,
94,96
94,11

MgCO,
4,54
5,63

RI
0,44
0,19

Si lice

Fig. 95. Proiectia calcarelor din Conglomeratele de Piatra Sura in

diagrama carbonati - silice argilli.

Argila

Car bona ti

In ce ne prive$te, consideram ca exista argumente pentru cea de a doua

ipoteza. Daca sursa ar fi constituit-o aria aferenta sistemului actual al panzelor
bucovinice, in care dolomitele triasice reprezinta tennenul cu cea mai mare
extindere, atunci ele ar fi fost nu numai prezente in aceste conglomerate, dar $i cele
mai frecvente. Or, lipsa lor dovede$te ca la momentul Albianului am avut de a face
cu o alta arie sursa din care, datorita pozitiei sale mai ridicate, dolomitele fusesera
deja erodate, oferind, in schimb, tennenii arenito - ruditici ai Seisianului. Dealtfel,
ideea unei cordiliere situata imediat la vest de aria de acumulare a conglomeratelor

Conglomr:ratr:Jr: dr: Ct:ahlau

115

apartine lui Filipescu (1953, 1955, 1967), care pleca de la identitatea dintre galeti $i
klippele calcaroase; directiile de transport indica acel8$i lucru (Mibailescu et al.,
1967). Calcarele pelitomorfe cu tintinnide aratli ca faciesul urgonian urma unui
maim - neocomian de tip pelagic, specific probabil nu numai domeniului
bucovinic, dar si sub- $i infrabucovinic, sens in care trebuie amintite blocurile de
calcare cu Aptychus antrenate, uneori, pe linia Lutu Ro$u (C!rbunarea Mare, valea
BuzAului; Marinescu, 1962; Filipescu, 1967).
Trebuie sa mentionam ca nu in acel8$i fel se pune problema pentru
conglomeratele, similare stratigrafic, din Ciuc8$ - ZAganu. in zona de la sud,
remanierea termenilor carbonatici, 8$8 cum ar fi calcarele de Stramberg, a inceput
inca de la nivelul Formatiunii de Sinaia $i a putut continua pina in momentul
acumularii conglomeratelor albiene; aici, insA, sursa a constituit-o Platforma
Geticil, autohtona, la nord echivalentul lor apartinand seriilor transilvane, alohtone.
Problems Conglomerate/or de Piatra Sura. Imediat la vest de sinclinalul
Ceahlau se dezvoltA o banda de conglomerate traversatli de Bistra Mare la nord $i
Bistra Mica la sud. Sunt conglomeratele din Batca Neagrll $i Piatra Sura. Varsta $i
apartenenta lor structurala au constituit $i mai constituie inca o chestiune
controversata.
Macovei, Atanasiu (1926, 1934) le-au plasat la partea superioara a
Formatiunii de Bistra, considerandu-le de virsta aptiana. Acelei8$i idei is-au raliat
Alexandrescu (1969), Alexandrescu, $oigan (1976). Bancila (1958) a fost de parere
ca ele apartin structural marelui sinclinal al Ceahlaului, avind in consecinl! varsta
albiana. sandulescu ( 1990) pledeazA pentru similitudinea lor cu conglomeratele de
Ceahlau, aducand in acest sens, argumente de ordin cartografic - structural. Dupa
autor, exista o continuitate intre conglomeratele din sinclinalul Ceahlaului $i cele
din Piatra Sura, intre ele situindu-se anticlinalul Poiana Stanilelor, care aduce la zi
fli$ul mamo - grezos ruginiu (= Formatiunea de Piscu cu Brazi).
Cart!rile noastre efectuate in sectorul de ob~ie a para.ielor Bistra Mare $i
Bistra Mica confinna, dupa cum se deduce din figura 94, existents anticlinalului
Poiana Stanilelor, presupus de Slindulescu( 1990); masuratorile de la ob~ia
paraului Bistra Mare, Beute pe Gresia de Poiana Maicilor indica clar tenninatia
perianticlinalll a structurilor; in plus, mai spre nord, pozitiile conglomeratelor de
Ceahlau, din Jgheabu lui Voda, arata suprapunerea lor pe acest periclin anticlinal.
Sigur, argumentelor de ordin cartografic - structural ar trebui sa Ii se adauge
$i dovezi de ordin sedimentologic. in aceasta idee s-au &cut observatii atit
petrografice cat $i morfometrice asupra acestor rudite. Pentru spectrul petrografic
s-au urmllrit conglomeratele din douA profile, unul deschis de Bistra Mare $i altul
de Bistra Mica; pentru studiul morfometric s-au selectat cite I 00 galeti de calcare
din clasa 30 - 60 mm $i anume, o probll din extremitatea nordica (475) $i douA din
extremitatea sudica a masivului (479, 480).
Sub raport petrografic se poate observa din tabelul 28 ca spectrul lor
compozitional se inscrie in limitele variatiilor pe care le prezinta $i Conglomeratele
de Ceahlau, cu singura deosebire ca in Piatra Sura, in cadrul metamorfitelor,
cuarturile prezinta valori U$Or mai ridicate.
Dintre $isturile cristaline se observll acele8$i tipuri petrografice, $i anume:
gnafse, mic8$isturi, paragnaise, $isturi cuartito - biotitice, clorito - sericitice, filite;
gresiile cele mai frecvente sunt violacee. amintind deoozitele seisiene de tin

Panza de Ceah/au - Digitafia de DUJilu

116

bucovinic. Calcarele au fost diagnosticate de ~oigan ~i Alexandrescu (1976) drept

kimmeridgian - tithonice, cat ~i tithonic - neocomiene. Acei~i autori consemneaza
lipsa unor depozite specifice actualei zone cristalino - mezozoice, ~i anume a
dolomitelor triasice ~i a calcarelor de Adneth din panzele transilvane, fapt ce se
verifica, dupa cum am vazut, ~i in cazul Conglomeratelor de Ceahlau ~i Chisirig.
Tabelul 28. Compozltla petrografica comparatlva a Conglomeratelor de Chlslrlg,
Platra Surii $i Ceahlau
Cornponenti
(%)
Chisirig

Ceahlllu

Piatrn Sura

Calcare

Cristal in

Gres ii

59
48
64
54
50
64
66
47
52

17
2
2
2

5
3
8
4
9

Sisturi
3
26
16
19
20
14
11

12
4

Cuarturi
21
24
18
25
25
19
15
37
35

Am analizat ~i noi galeti de calcare din aceste conglomerate, atat microfacial

cat ~i chimic, grupand aceste calcare dupa aspectul macroscopic in trei categorii:
calcare cen~iu - negricioase ~i negre, calcare cen~ii ~i cen~iu - albicioase ~i
calcare ro~ii.
Ca/care cemzyiu - negnCioase $i negre. Varietatile cen~iu - negricioase ~i
negre sunt, sub raport microfacial, eel mai des micrite sau microsparite pana la
sparite cu foarte rare foraminifere bentonice din familia miliolidelor. in unele din
ele se observa cuart, paiete de sericit, feldspati de neoformatiune ~i rar glauconit.
Parte din asemenea calcare sunt biopelmicritice cu extraclaste de cuart
monocristalin ~i metacuartite ~i foarte rari feldspati detritici; calcarele respective
prezinta continutul eel mai scazut in carbonati.

Tabelul 29. Spectrul compozltlonal al clastelor de calcare din Conglomeratele de Piatra

Surii
Tipuri petrografice

Carbonati (%)

Argilll(%)

Silt + nisip (%)

Calcare negre
Calcare cenu~ii
Calcare ro~ii

84,42 - 98,85
93,83 - 99,45
96,84

0,16 - 5,60
0,26 - 4,38
1,43

0,41 - 9,98
0,00 - 2,75
1 73

Reziduul insolubil ramas dupa determinarea carbonatilor este de dimensiuni

siltice ~i, obi~nuit, cuprinde, in ordinea frecventei, cuart mono- ~i policristalin,
feldspati detritici sericit, argilite limonitice, glauconit, clorite ~i chiar minerale
grele, in special, granati, epidot, rutil, tunnalina ~i zircon; in unele din ele
predomina feldspatii autigeni cu contururi idiomorfe.
Cafcare cemzyli $i cenu$iU - albicioase. Acestea au, in general, aspect

Conglomeratele de Ceahlau

117

pelitomorf $i corespund microscopic unor micrite cu rare bioclaste, biomicrite $i

chiar biopelsparite $i biopelmicrite. Parte din biopelsparite $i biopelmicrite sunt
sigur de origine recifala, ~a cum demonstreaza fragmentele de alge ( Cayeuxia),
briozoare, teste ~i spini de echinide, foraminifere bentonice (Miliolidae
Textulariidae); sunt destul de frecvente ~i microoncolitele.
Se 1ntalnesc ~i biomicrite de origine pelagica cu Globochaete alpina Lomb.,
radiolari calcitizati $i mai ales Tintinnidae, respectiv, specii de Calpionella alpina
Lor., Calpionella elliptica Cad. ~i Tintinnopsela Caipathica (Murg. et Fil).
Tabclul 30. Valorile unor lndlcl morfometrlcl pentru galetll de calcare din
Conglomeratele de Chislrig $1 Piatra Suri
Probe

Valori

Aplatizare

Piatra Sura
475

Minim
Maxim
Mediana
Minim
Maxim
Mediana
Minim
Maxim
Mediana
Minim
Maxim
Medianl\

1,15
4,09
l 75
1,20
2,92
1,62
1,14
2,18
1 72
1,20
3,16
1,63

479

480

Chisirig

Rotunjire

51
580
231
30
736
177
73
706
247
67
600
232

Asimetrie

0,52
0,88
0 61
0,51
0,81
0 61
0,51
0,80
064
0,50
0,75
0,56

in reziduu, materialul epiclastic este constituit din cuart, feldspati detritici,

sericit, cherturi, argilite limonitice ~i minerale grele (tunnalinli, epidot $i zircon); 'in
jumAtate din probele analizate, in reziduul insolubil predominli feldspatii autigeni,
idiomorfi. Aceste calcare prezinta continuturi ridicate de carbonati, 'intre 93 - 99%,
varietatile pelagice osciland spre limita inferioara, iar cele algolitice, recifale, spre
limita superioarli (tabelul 29).
Calcare ro$ii. Sunt destul de rare, iar microfacial au aspectul unor
intrabiopelrnicrite, cu foraminifere bentonice, teste $i spini de echinide, sectiuni
prin bivalve cu cochilia groasa; intraclastele sunt pelmicritice si se asociaza cu
microoncolite. in reziduul insolubil se observa cuart, feldspati, clorite, sericit si
minerale grele (tunnalinA, epidot si zircon).
Tabelul 31. Valorlle unor lndlcl morfometrlcl pentru clastele de calcare din
Conglomeratele de Chlslrlg $1 Platra Suri in comparatle cu a celor din
Ceahliiu
Conglomerate

Valori

Chisirig
Piatra Sura
Ceahlau

Aplatizare

Rotunjire

Asimetrie

Mediana(X)

1,63
1,69

232
218

0,56
0,62

Mediana( X)

1,53

339

0,63

Medianl\

118

Pfinza de Ceahltiu - Digitafia de Dwiiu

in concluzie, clastele de calcare din conglomeratele de Piatra Sura sunt atiit

de origine pelagicA, cat si de origine neritico - recifala, iar dupa continutul in
carbonati, ele se clasificA, cu o singura exceptie, in categoria calcarelor propriu zise (fig. 95). Trasaturile microfaciale sunt identice celor din Conglomeratele de
Ceahlau, dovedind acee~i viirsta si, in acel~i timp, acee~i arie sursa. In ceea ce
priveste studiul morfometric al galetilor de calcare, pe cele trei probe amintite,
rezultatele sunt sintetizate in tabelele 30, 31. Din aceste date reies valori ale
medianei aplatizarii si rotunjirii mult mai apropiate de conglomeratele de Chisirig,
deciit de a celor din Ceahlau; numarul de probe este prea redus, lnsa, pentru ca
aceste concluzii de natura morfometricA sa poata trece lnaintea celor structural stratigrafice si, in parte, petrografice.