Sunteți pe pagina 1din 16

Hazard Natural: Evenimente Tsunami în Marea Neagră Seghedi A. pag.

11 – 26

CADRUL GEOLOGIC ŞI STRUCTURAL AL TERENURILOR


DIN JURUL MĂRII NEGRE, CU PRIVIRE SPECIALĂ
ASUPRA MARGINII NORD-VESTICE

Seghedi A.1
1
Institutul Geologic al României, Str. Caransebeş nr. 1, sector 1, 012271 Bucureşti
antoneta@ageod.org

Abstract. UnităŃile structurale majore din jurul Mării Negre sunt Platforma Scitica, Orogenul nord-Dobrogean,
Centura cutata a Crimeii şi Caucazul Mare, dispuse pe direcŃie aproximativ E-V paralel cu marginea
Cratonului Est-European. Pe Ńărmul vestic al Mării Negre, de la nord la sud urmează Platforma Moesica,
Prebalcanii, Balcanii, Srednogorie şi masivul Strandja. Pe Ńărmul estic al Mării Negre, la sud de Caucazul
Mare se extind Masivul Dzirula, Bazinul Adjara-Trialet, Transcaucazul şi Caucazul Mic. Pe Ńărmul sudic al
Mării Negre se întind Pontidele, cu constituŃie şi evoluŃie geologică diferită în cadrul celor trei segmente: de
Est, Central şi de Vest. Bazinul Vestic al Mării Negre s-a format începând cu procesele de extensie şi
riftogeneză iniŃiate în timpul Cretacicului inferior. Pe coasta nord-vestică a Mării Negre, depozitele de rift
cretacic se conservă în bazinul Sulina al Depresiunii Predobrogene şi în Dobrogea de Sud, la sud de
fractura Capidava-Ovidiu. Acumularea clastitelor continentale roşii, a căror sursă au constituit-o roci
magmatice şi metamorfice ale zonei Măcin din Dobrogea de Nord, a fost controlată de fracturile Sfântu
Gheorghe şi Capidava-Ovidiu, sursa fiind reprezentată de umărul nordic de rift reprezentat prin catena
chimerica expusă la zi a Dobrogei de Nord. Expansiunea crustală în Bazinul Vestic al Mării Negre a început
în Cretacicul superior, în urma detaşării blocului Istanbul de pe marginea sudică a şelfului Odesei şi
deplasării lui spre SE de-a lungul Faliei Vest Marea Neagră, transportând o parte din fundamentul hercinic şi
unităŃile chimerice ale Dobrogei de Nord (partea estica a Zonei Tulcea) şi un fragment din Platforma Scitică.
În acelaşi timp s-a produs spargerea bazinului Flisului Tauric şi migrarea spre sud a bazinului Küre, în timp
ce marginea nordică a bazinului a rămas în Crimea de Sud.

Cuvinte cheie: Marea Neagră, orogene chimerice, Platforma Moesică, fracturi crustale

Introducere

Situată între placa Eurasiatică la nord şi plăcile Africană ăi Arabă la sud, Marea Neagră s-
a format în sectorul Anatolian al sistemului orogenic Alpino-Carpato-Himalaian, începând
cu Aptianul. IniŃierea expansiunii crustale care a condus la formarea bazinului vestic al
Mării Negre a avut drept consecinŃă spargerea centurii chimerice existente pe rama sudică
a cratonului Est-European şi deplasarea spre sud a unor terenuri care se găsesc
actualmente pe coasta sudică a Mării Negre (zona Istanbul şi Bazinul Küre).

UnităŃile structurale majore din aria Mării Negre cuprind centuri orogene şi platforme cu
orientare generală E-W, separate prin fracturi majore (Fig. 1). La sud de Cratonul Est
European (reprezentat prin Scutul Ucrainean, aparŃinând segmentului crustal al SarmaŃiei,
Bogdanova, 1993), se dezvoltă Platforma Scitică. Această unitate structurală se extinde
de-a lungul marginii sudice a Cratonului Est European, din forlandul CarpaŃilor româneşti
până în Pre-Caucaz şi continuă spre est până în Kopet Dag. Platforma Scitică este
marginită spre sud de orogenele Dobrogei de Nord, ale Crimeii de Sud şi Caucazului
Mare. Pe Ńărmul vestic al Mării Negre, între orogenul Chimmeric al Dobrogei de Nord şi
Centura orogena alpină a Balcanidelor, se află o zonă plată corespunzând Platformei
Moesice. La sud de Platforma Moesica se dezvoltă Prebalcanii, Balcanii şi Srednogorie.

În partea de est a Mării Negre, Caucazul Mare reprezintă partea nordica a segmentului
Anatolian-Caucazian-Iranian al centurii Alpine mediteraneene cu deformare majoră
cretacică şi terŃiară (Săndulescu, 1980; Nikishin et al., 2001). Caucazul Mare prezinta un
fundament hercinic acoperit discordant de formaŃiuni sedimentare jurasic-eocene şi
vulcanite mezozoice, strâns cutate şi afectate de încălecîri. Caucazul Mare este divizat în
mai multe unităŃi structurale cu orientare WNW-ESE, separate prin falii puternic înclinate
(Somin, 1969; Khain, 1975; Shamygin & Khain, 1985). Falia crustală Pshekish-Tyrny-Auz
este dicontinuitatea majoră care separă unitatea LanŃului Principal (Main Ranges) de
LanŃul Frontal (Front Ranges).

La sud de Caucazul Mare se dezvoltă masivul median al Transcaucazului, cu un


fundament Baikalian-Hercinic acoperit discordant de o stivă discontinuă de sedimente şi
vulcanite ale intervalului Mezozoic-Cenozoic. Spre sud, bazinul Albian-Eocen Adjara-
Trialet, cu crusta bazaltica, separă Transcaucazul de Caucazul Mic.
30 40

C R AT ON U L E S T E U R O P E AN

ov
N Az
TI

a
A

Fo s
CAR P

DPD ark init


Fos a K Fo sa In d PL AT
SG
CAMPIA ol- Kuban FOR
Ridicarea MA 45
DN Chilia CRIMEII Fosa SC IT
Ridicarea S UD
Kerch-Taman ICA
Fosa DE
PC

Kalamit Alma I I
PLATFORMA DC ME
C RI in
CO UL rok
EN So
IM OG sa
OR Fo
Fo sa
Fa

Tu a
pse
l ia

DS Ri d
MOESICA ic a
Ve

re a Fa lia
s t-C

Sh Psh ek
Falia

Ri

a ts ish - Ty
ky r nya u
di c

Ba z
rim ea

z CA
ar

in u UCA
Vest Ma rea Neagra

ZUL
ea

lE MA R 43
NI I st E
An

B ALCA Bazinul Vest Marea Neagra M


ar e
dr
us

a
SREDNOGORIE Ne
ov

ag DZI RULA
ra
ST
RA

MASIVUL ADZHARA -
RODOPI Kure
ND

TRIALET
JA

BAZINUL Zonguldak PO N
TRACIC TI D TRANSCAUCAZ
E
TANB UL Falia No CEN
Istanbul
ZO NA IS rd Ana TR ALE CAUCAZUL MI C
t oli a 41
PONTIDE VESTICE na
ARYA PONTIDE ESTICE
ZO NA SAK
30 40

Fig. 1. Unitatile structurale din juru l Marii Negre


(compilata dupa Okay et al., 1994; Yilmaz et al., 1997; Robinson & Kerusov, 1997;Nikishin et al., 2001)

Linia verde reprezinta traseul Transectului VII. Abrevieri: DPD - Depresiunea Predobrogeana; DN
- Dobrogea de Nord;
DC - Dobrogea Centrala; DS - Dobrogea de Sud; SF - Falia Sfantu Gheorghe; PC - Falia Peceneaga- Camena;
CO - falia Capidava-Ovidiu; IM - Falia Intramoesica

De-a lungul marginii sudice a Mării Negre se dezvoltă Pontidele, o unitate cu o structură
complexă, separată de platformele Anatolidelor şi Tauridelor de la sud de-a lungul suturii
Izmir-Ankara-Erzincan (Fig. 1). Pontidele sunt separate în trei segmente, şi anume Pontide
Estice, Centrale şi Vestice, cu istorie geologică diferită. Pontidele Estice constituie un arc
magmatic de vârstă Senoniana. Pontidele Centrale includ pânza de Küre, alcătuită dintr-
un complex ofiolitic cu metamorfism de presiune ridicată în faciesul sisturilor cu glaucofan,
care suportă o succesiune turbiditică de mare adânca depusă în intervalul Triasic mediu-
Jurasic inferior (Üstaömer & Robertson, 1994). Complexul ofiolitic este interpretat ca
reprezentând resturile oceanului Paleotethys (Yilmaz et al., 1997).

Pontidele vestice cuprind zona Istanbul la nord sepasrată prin sutura intrapontidelor de
zona Sakarya la sud. Paleozoicul zonei Istanbul constituie o unitate exotică între Masivul
Strandja la vest, un melanj acreŃionar Triassic - Liassic la est (bazinul Küre) şi rocile
ofiolitice cretacice ale Zonei Sakarya la sud. La rândul ei, zona Istanbul sau pânza de
Istanbul constă din două terenuri cu evoluŃie geologică diferită: terenul Istanbul, cu o
istorie hercinica şi chimerica, asemănătoare cu a părŃii estice a zonei Tulcea din Dobrogea
de Nord (Şengör, 1984), şi terenul Zonguldak, a cărui litostratigrafie şi evoluŃie geologică
paleozoică este similară cu a Platformelor Moesică şi Scitica.

Elementul structural major în aria Pontidelor îl reprezinta Falia Nord-Anatoliana, care


constituie o zonă de falie de strike-slip dextru ce traversează partea nordică a Asiei Mici şi
marchează limita dintre placa Anatoliei şi blocul continental al Eurasiei (Sengör et al.,
2005). Datorită instabilităŃii acestui sistem tectonic, rama sudică a Mării Negre este
considerată una dintre zonele cu cea mai activă seismicitate din lume, comparabilă cu
Falia San Andreas.

Marea Neagră reprezintă un bazin Cretacic-TerŃiar alcătuit din doua sub-bazine separate
printr-o creastă mediană cu orientare NW-SE (ridicarea centrală a Mării Negre sau
ridicarea Andrusov). Cele două sub-bazine au o istorie geologica şi cinematică diferită.
Bazinul vestic, având crustă oceanică, are o cuvertură cvasiorizontală de sedimente
Albian-Cuaternare de 3000 m grosime (Finetti et al., 1988; Okay et al., 1994). Bazinul
estic, cu orientare NW, prezintă o crustă continentală subŃiată sau chiar crustă oceanică,
acoperită de aproape 10.000 m de sedimente, intersectate de numeroase falii (Okay &
Görür, 2004). În partea vestică a bazinului se află Falia Vest Marea Neagră, care ajunge
pe uscat la vest de Istanbul şi separă două terenuri tectonostratigrafice diferite, Zona
Istanbul la est şi Masivul Strandja la Vest (Okay et al., 1994). Planul de falie este acoperit
de sedimente Eocen medii nedeformate. La vest de coasta Crimeii se află Falia Vest
Crimea. Partea ei nordică a fost cartată pe secŃiuni seismice (Finetti et al., 1988), dar
partea ei sudica nu se observă pe secŃiuni seismice sau pe harŃile gravimetrice şi
magnetice, o explicaŃie posibilă fiind că a devenit inactivă înainte de Senonian (Okay &
Görür, 2004).

ConstituŃia geologică a unităŃilor structurale din nord-vestul Mării Negre

Plaforma Scitică. Din datele geologice şi geofizice de adâncime rezultă că rama sudică a
cratonului Est-European este bordată de o centură orogenă paleozoică denumită mai
recent orogenul Scitic-Marele Caucaz sau orogenul Euxinus şi care în linii mari reprezintă
continuarea spre est a Variscidelor Europei Centrale şi de Vest (Nikishin et al., 2000,
2001).

Platforma Scitică este constituită din mai multe segmente, şi anume Depresiunea
Predobrogeana, Pricernomorie, Stepele Crimeeii, Marea Azov şi Precaucazul (Muratov &
Tseisler, 1982). Pe partea sudică a Platformei Scitice, ca răspuns la încălecările alpine din
orogenele Crimeii de Sud şi Marele Caucaz, s-au format depresiunile cenozoice Alma,
Indol-Kuban şi Terek-Kuma (Fig.1).

Segmentul vestic al Platformei Scitice este mascat de depozitele Depresiunii


Predobrogene, o depresiune Mezozoica-Cenozoica dezvoltată pe un bazin de rift permo-
triasic. Fundamentul depresiunii, constând din roci magmatice Neoproterozoice, este
acoperit discordant de siliciclastite marine la continentale depuse în intervalul Vendian-
Silurian (Neaga & Moroz, 1987; Vaida & Seghedi, 1997). Devonianul inferior cuprinde mai
ales clastite marine de apă puŃin adâncă, urmate de o succesiune groasă carbonatica
Devonian medie-Carbonifer inferioară a unei margini pasive nordice; ele sunt acoperite de
clastitele neritice la clastite continentale cu cărbuni ale Carboniferului superior. Structura
paleozoica este controlată de riftogeneza din timpul Permianului. În cadrul bazinului de rift
au o mare răspândire vulcanitele bimodale Permian superioare ale asociaŃiei bazalte
alcaline-trahite, care formează complexe vulcanice-vulcanoclastice în semigrabenele
Sulina şi Sărata, precum şi dykeuri şi mici intruziuni puse din loc în loc în succesiunile
paleozoice pre-rift (Neaga & Moroz, 1987; Seghedi et al., 2003).

Complexele vulcano-sedimentare sau evaporitice legate de riftogeneza permiană sunt


urmate local de succesiuni triasice epicontinentale. Succesiunile discordante ale
Jurasicului includ argile marine ce suportă calcare recifale. Succesiunile continentale şi
neritice ale Cretacicului inferior, în care se remarcă prezenŃa faciesurilor continentale-
lagunare, cu argile roşii sau vărgate, gresii şi siltite cu ciment feruginos sau evaporitic (Ion
et al., 2002), sunt urmate de succesiuni epicontinentale transgresive ale Cretacicului
superior.

În penisula Crimea, Platforma Scitica ocupă Stepele Crimeii şi este încălecată de Centura
cutată a Crimeii de Sud de-a lungul faliei cvasiverticale Bakchisaray. Sub cuvertura
suborizontală cretacic-terŃiară, structura podişului Crimeii este definită de câteva bazine
orientate E-W, umplute cu turbidite Liasice şi separate prin zone ridicate pe care se
dezvoltă roci triasice în facies de platformă carbonatică (Nikishin et al., 1998, 2001).
Fundamentul Podişului Crimeii se consideră a fi Baikalian şi Hercinic (Muratov et al., 1968;
Muratov,1969; Plakhotnyy, 1990).

Orogenul Nord Dobrogean. La sud de Depresiunea Predobrogeana, Orogenul Nord-


Dobrogean reprezintă o zonă îngustă deformată chimeric (Murgoci, 1914), cu orientare
NW-SE. Orogenul Nord Dobrogean vine în contact cu Depresiunea Predobrogeana de-a
lungul Faliei Sfântu Gheorghe, iar spre sud vine în contact cu segmentul estic al Platformei
Moesice de-a lungul Faliei Peceneaga-Camena. Partea de NW a Orogenul Nord
Dobrogean (Promontoriul Nord-Dobrogean), constând în principal din roci metamorfice cu
rare petece de depozite Paleozoice, este puternic coborâtă de-a lungul faliei N-S a Dunării
şi acoperită de sedimentele cenozoice ale Depresiunii Pericarpatice. Partea care aflorează
a orogenului, cunoscută ca Dobrogea de Nord, consta din formaŃiuni ale fundamentului
paleozoic cu deformare hercinică, precum şi din depozite triasice şi jurasice, în facies
carbonatic şi turbiditic, cutate în timpul deformărilor chimerice (Fig. 2).

Bazinul de rift Permo-Triasic al Dobrogei de Nord este suprapus peste sutura dintre
Platforma Moesica de origine Gondwaniana şi Cratonul Est European Precambrian.
Sedimentarea syn-rift a început în decursul Permianului superior şi Triasicului bazal şi
înregistrează în timpul Scythianului inferior (Spathian) tranziŃia de la siliciclastite
continentale la o sedimentare dominant carbonatică (Baltres, 1993). Seriile Spathianului
sunt dominate de roci carbonatice de platformă carbonatică şi turbiditice. Succesiunile
intervalului Anisian - Ladinian sunt reprezentate prin sedimente carbonatice pelagice
bazinale care sunt separate prin sedimente carbonatice de şelf (Baltres, 1993). O pulsaŃie
de volcanism riolitic exploziv din Spathianul superior este urmat de extrusiuni bazaltice în
facies de pillow lava în decursul Spathianului – Anisianului (Seghedi et al., 1990; Baltres,
1993; Seghedi & Szakács, 1994; Nicolae & Seghedi, 1996). Depozitele syn-inversie
Triasic superioare-Jurasic medii cuprind turbidite terigene derivate din fundamentul
hercinic care era ridicat în partea de vest a catenei, ca urmare a reactivării compresive a
faliilor extensionale syn-rift (Seghedi, 2001). Propagarea progresivă a încălecărilor în
umplutura bazinului a fost însoŃită de migrarea spre est a depocentrului bazinului
turbiditelor. Reluarea sedimentării de platformă carbonatică în Jurasicul superior indică
încetarea mişcărilor de inversiune. Extruziunile de bazalte din timpul Kimmeridgianului
(Grădinaru,1988) reflectă reactivarea transtensivă a marginii sud-vestice a Dobrogei de
Nord. În timpul Cretacicului superior se înregistrează mişcări de inversie slabe, care se
încheie în Albian. Sedimentele neritice Cretacic superioare se dispun discordant şi
transgresiv peste structurile chimerice puternic trunchiate.
Falie crustala
Incalecare sau falie inversa
Incalecare hercinica reactivata
Falie normala
Du Directie de deplasare laterala
Luncavita nar
ea FA
LC
LIA a b Axa de anticlinal: normal (a), invers (b)
SF Axa de sinclinal: normal (a), invers (b)
LC Isaccea AN
TU a b
GH
EO
Macin
RG
HE
LC

Somova
Tulcea
MI

Niculitel

LC

Turcoaia

Mahmudia
FT

Agighiol
Peceneaga
AP

Carjelari
FA
L IA Lacul Razelm
PE
CE
NE Babadag
AG
8 km A -C LC - Falia Luncavita-Consul
AM
E NA MI - Falia Meidanchioi-Iulia
Camena
AP - Falia Ac Punar
T - Falia Taita

Fig. 2. Harta structurala a Dobrogei de Nord (modificata dupa Seghedi, 2001). Surse: Mirauta, Mirau ta, 1964; Mirauta, 1966; Gradinaru,
1988; Seghedi et al., 1990; Baltres, 1993 si hartile geologice ale Institutului Gologic al Romaniei
sc. 1:50.000.

Structurile chimerice, oblice faŃă de fracturile care mărginesc orogenul (Fig. 3), sunt
sigilate de o cuvertură de sedimente marine epicontinentale de vârstă Cretacic superioară
(Bazinul Babadag). Forma sigmoidală a unităŃilor tectonice între cele două fracturi
marginale, Sfântu Gheorghe şi Peceneaga-Camena (Seghedi, 2001), pot fi interpretate ca
dovezi ale unei componente senestre în timpul compresiei chimerice din zona Dobrogei
de Nord (Swidrowska et al., 2005).
PZ+?PC

Macin Fal
ia Sf a
Tulcea n tu G
he o
Pz rgh
e
Fa Dobrogea de Nord
lia
Pe
ce
ne T+J
ag
a-
Ca
m
en
K2
a
Dobrogea Centrala
1
NP-C

J3
Fa l
ia
Ca
pid
av
a-O
vi d Marea Neagra
iu

Constanta

Dobrogea de Sud

CZ+MZ

Fig. 3. Harta geologica simplificata a Dobrogei(descoperta la baza loessului

Abrevieri: Pz+ ?Pc - Paleozoic + ?Precambrian (zona Macin); Pz - Paleozoic (Zona Tulcea);
T+J - Triasic + Jurasic (zona Tulcea); K2 - Cretacic superior (Bazinul Babadag);
NP-C1 - Neoproterozoic-Cambrian inferior (Formatiunea de Histria); J3 - Jurasic superior; CZ+MZ -
Mezozoic + Cenozoic

Centura cutată a Crimeii de Sud reprezintă marginea nordică a unui bazin back-arc
jurasic, care a fost despicat în Cretacicul superior ca urmare a expansiunii crustale din
Bazinul Vestic al Mării Negre (Adamiya et al., 1972; Zonenshain & Le Pichon, 1986;
Zonenshain et al., 1990). Centura Crimeii de Sud constă din turbidite Triasic-Liasice
puternic cutate (Flisul Tauric), acoperite discordant de o cuvertură slab inclinată, constând
dintr-o succesiune de siliciclastite Jurasic superioara-Cretacic inferioară. Echivalentele
sudice ale Flisului Tauric se găsesc în bazinul Küre din Pontidele Vestice (Robinson &
Kerusov, 1997; Üstaomer & Robertson, 1994). Fundamentul acestor turbidite nu se
cunoaşte din foraje, dar se presupune a fi Baikalian şi Hercinic pe baza clastelor
remaniate în faciesurile conglomeratice (Muratov et al., 1968; Chernov, 1970; Bogayets,
1976; Plakhotnyy, 1990).
Continuarea spre est, pe şelful Odesei, a Orogenului Nord-Dobrogean şi a Depresiunii
Predobrogene spre Crimea, nu poate fi observată datorită structurii şelfului în blocuri
tectonice ridicate şi coborâte cu orientare E-W (Fig. 1), ridicările şi coborârile tectonice
fiind rezultatul procesului de riftogeneza din timpul Cretacicului inferior şi a inversiunii
cenozoice (Robinson & Kerusov, 1997). Deoarece în zona şelfului Odesei Orogenul Nord-
Dobrogean este trunchiat spre est, au fost sugerate două posibilităŃi pentru continuarea lui
spre est: (1) continuarea spre NE, prin bazinele Tarkhankut si Azov, până în PreCaucaz
(Muratov, 1969; Muratov et al., 1968; Peyve, 1969; Nikishin et al., 1996; 2001; Stampfli et
al., 2001); în această situaŃie, continuarea spre est a orogenului Carpato-Balcanic ar avea
loc prin Crimeea-Caucazul Mare, ca şi prin Pontidele de Nord şi Vest; (2) continuarea spre
SE, spre Caucazul Mare, prin MunŃii Crimeii de Sud (Murgoci, 1914; Săndulescu, 1980;
Sengör, 1984; Kräutner et al., 1988). Prima interpretare, bazată pe prezenŃa flisului triasic-
liasic din bazinul Tarkhankut, a fost principalul motiv pentru includerea Orogenului Nord-
Dobrogean în Platforma Scitica (Muratov, 1969; Muratov et al., 1968). Într-adevăr,
secŃiunile seismice şi datele de foraj au arătat că pe şelful Odesei se găsesc turbidite pre-
Albiene puternic deformate, (în Creasta Kalamit şi grabenul Shtormavaya) (Ulanovskaya &
Shevchenko, 1992; Robinson & Kerusov, 1997). Totuşi, acestea nu constituie neaparat
dovezi în favoarea interpretării lui Muratov (1969), deoarece sedimente Bajocian-
Bathoniene de tip fliş au fost întâlnite în forajele din Depresiunea Predobrogena din Delta
Dunării (PătruŃ et al., 1983; Antonescu & Baltres, 1998). Este mai probabil ca aceste
turbidite au umplut bazine preexistente situate la nord de ariile lor sursă. De altfel,
scăderea spre est a adâncimii faciesurilor depozitelor triasicului mediu şi superior din
Dobrogea de Nord (Baltres, 1993; Seghedi, 2001), mai degrabă exclude corelările
acestuia cu bazinul back-arc Crimea-Küre (Swidrowska et al., 2005).

Platforma Moesică este o unitate cu fundament Precambrian heterogen şi complex,


acoperit de o cuvertură groasă de sedimente de la Paleozoic la Cenozoic. Marginea sa
nordică este reprezentată de fractura Peceneaga-Camena, o fractură crustală majoră, cu
orientare generală NW, ce se continuă spre NW pe sub cuvertura cenozoică până în zona
Vrancea a curburii Carpaâilor Orientali. IniŃiată în timpul proceselor de riftogeneza din
timpul Pemianului superior, această fractură a avut o istorie îndelungată de reactivare în
regim de extensie, transtensie sau transpresie, anumite sectoare ale acesteia fiind active
şi în prezent.

Moesia de est (sectorul dobrogean al platformei, sensu Săndulescu, 1984) constă din
două blocuri tectonice separate de-a lungul faliei Capidava-Ovidiu, o fractură cu o istorie
îndelungată de reactivare tectonică (Fig. 2). De sub pătura subŃire, puternic discontinuă, a
depozitelor cuaternare, blocul tectonic al Dobrogei centrale expune fundamentul
Neoproterozoic-Cambrian inferior, acoperit doar local de cuvertura Jurasic superioară
(Bathonian-Kimmeridgian). Fundamentul Dobrogei Centrale cuprinde formaŃiuni
metamorfice Neoproterozoice de afinitate probabil pan-Africană şi turbidite ale
Vendianului. Cuvertura jurasică, păstrată în axul unor sinclinale largi, puternic erodate,
constă din succesiuni de platformă carbonatică, ce se aştern local pe relicte ale unei
scoarŃe de alterare de vârstă pre-Bathoniana (Rădan, 1999).

În Dobrogea de Sud, partea mai veche a fundamentului Moesic se află la adâncimi de


peste 600 m sub cuvertura Paleozoica şi succesiunea Mezo-Cenozoica cu frecvente
discontinuităŃi şi lacune stratigrafice. Fundamentul cratonic cuprinde o formaŃiune de
gnaise şi migmatite atribuită Arhaicului, peste care se dispune o formaŃiune feruginoasă
atribuită Paleoproterozoicului, care suportă o succesiune vulcano-sedimentară cu bazalte
alcaline aparŃinând Rifeanului sau Vendianului (Giuşca et al., 1967, 1976; Visarion et al.,
1979; Kräutner et al., 1988; Seghedi et al., 2000). Cuvertura de platformă cuprinde
succesiuni Paleozoice, Mezozoice si Cenozoice separate prin frecvente lacune (Ion et al.,
2002). Ciclul Paleozoic include: clastite marine în intervalul Cambrian superior-Devonian
inferior; sedimente carbonatice şi serii paralice cu cărbuni în intervalul Devonian mediu –
Carbonifer inferior. Ciclu Permo-Triasic se dezvoltă în facies germanic, prezentând
secvenŃe inferioare şi superioare detritice, separate printr-o succesiune carbonatică, la fel
ca în Prebalcani. Ciclul Jurasic şi Cretacic este detritic în Jurasicul mediu, dominant
carbonatic în intervalul Jurasic superior - Barremian şi calcaros-marnos în Cretacicul
superior. O mare varietate de litofaciesuri, cu frecvente schimbări laterale de facies,
reflectă medii de sedimentare neritice sau pelagice-calcaroase, local evaporitice. Cu
excepŃia calcarelor eocene, ciclul Badenian - Pleistocen include depozite detritice care
reflectă evoluŃia bazinului de la un bazin marin de mică adâncime la continental.

Lacuna stratigrafică dintre sedimentele Jurasicului superior şi ale Cenomanianului, care


sigilează atât structurile chimerice ale Dobrogei de Nord, cât şi parŃial Fractura Peceneaga
Camena şi fundamentul Neoproterozoic-Eocambrian al Dobrogei Centrale, sugerează că
în timpul Cretacicului inferior Dobrogea de Nord aparŃinea umărului nordic de rift al
bazinului Vestic al Mării Negre, reprezentând sursa sedimentelor aptiene syn-rift bogate în
caolinit şi păstrate atât în Depresiunea Predobrogeana, cât şi în Dobrogea de Sud, la sud
de fractura Capidava-Ovidiu (Rădan, 1999; Ion et al., 2002).

SecŃiune geologică pe rama vestică a Mării Negre

Structura coastei vestice a Mării Negre este ilustrată de secŃiunea geologică din figura 4,
care constituie partea nordică a transectului VII elaborat cu ocazia Congresului Mondial de
Geologie de la FlorenŃa (Papanikolaou et al., 2004). Pentru elaborarea acestei secŃiuni la
scară crustală au fost utilizate informaŃiile privind geologia de suprafaŃă şi datele de foraj
existente, precum şi harŃile geologice publicate şi nepublicate la scara 1:25.000, 1:50.000
şi 1:200.000. Datele utilizate pentru structura adânca sunt profilele de refracŃie seismică în
Dobrogea de Nord, Centrala şi de Sud (Cristea et al., 1994), profilul InternaŃional DSS II
GalaŃi-Calaraşi (Rădulescu et al., 1979); Moho and Conrad countour maps (Cristea et al.,
1994); rezultatele studiilor de curenŃi magnetotelurici (Stănică & Stănică, 1988; Visarion et
al., 1990); hărŃi gravimetrice şi magnetice, modelări gravimetrice şi magnetice precum şi
prospecŃiuni seismice din zona acvatoriului Mării Negre (Visarion et al., 1988; Visarion &
Neaga, 1990; Ioane et al., 1995, raport nepublicat; Ioane et al., 1996; Dimitriu, 2001).

Crusta Platformei Scitice, de circa 38-40 km grosime, atinge în jur de 50 km în zona


golfului Odesei şi se adânceste uşor înspre Cratonul Est-European. Crusta de sub
Dobrogea de Nord, cu o grosime între 40-48 km, este subŃiată în partea central-estică a
orogenului. De-a lungul Fracturii Peceneaga-Camena se remarcă o deplasare verticală
considerabilă a discontinuităŃilor Conrad şi Moho (8-10 km pe uscat şi 2-3 km în
acvatoriu). Sub Platforma Moesica crusta atinge 40-42 km în partea nord-vestică a
Moesiei de Est subŃiindu-se spre sud la 30 km; în Dobrogea de Sud, crusta se subŃiază
spre est de la 30-32 km (de-a lungul Dunării) la 5-12 km în acvatoriu (de-a lungul marginii
vestice a Mării Negre, interpretată ca o margine forfecată (shear margin, Dimitriu, 2001).

Sub cuvertura cvasiorizontala Mezozoică-Cenozoică, structura Platformei Scitice este cea


a unui bazin de rift cu numeroase blocuri ridicate şi coborâte, ce delimiteaza grabenul
Sărata la nord şi grabenul Sulina la sud, umplute cu depozite permiene.

Structura Dobrogei de Nord implică cute-solz chimerice la unghi mare, cu vergenŃă NE


(Baltres, 1993), care afectează atât sedimente mezozoice, cât şi roci ale fundamentului
deformat hercinic, intruse de corpuri granitoide. Pe aceste încălecări, în combinaŃie cu
faliile inverse conjugate din partea de SW a Dobrogei de Nord, s-a realizat ridicarea
fundamentului hercinic al Zonei Măcin (Seghedi, 2001) începând cu Triasicul superior şi
continuând cu Liasicul. Spre NE, în Zona Tulcea, stilul structural se schimbă la cute
culcate şi în final la cute verticale normale. Tot aici se remarcă resturile prismei de acreŃie
cu turbidite şi roci siliciclastice, dominate de cherturi rubanate.

Compartimentul ridicat al Platformei Moesice, Dobrogea Centrală, este dominat de cutele


largi, deschise, ale succesiunii turbiditelor Vendiene (FormaŃiunea de Histria) (Oaie, 1999),
ce atinge grosimi de până la 5000 m. Fundamentul succesiunii turbiditice este afectat în
partea nordică, în vecinătatea fracturii Peceneaga-Camena, de structuri extensionale
neoproterozoice, în timp ce spre sud este antrenat în structuri neoproterozoice
compresive, de tipul cutelor solz. Structura în solzi a fundamentului cratonic continuă la
sud de Falia Capidava-Ovidiu, remarcându-se încălecarea neoproterozoică Palazu, care
aduce complexul de gnaise arhaice ale Dobrogei de Sud peste turbiditele FormaŃiunii de
Histria (Kräutner et al., 1988). Spre sudul Dobrogei de Sud, fundamentul este dominat de
structuri extensionale, legate de formarea bazinului de rift în care s-au acumulat
succesiunea vulcano-sedimentară Neoproterozoică de Cocoşu. Aceasta este dominată de
produsele unui vulcanism alcalin, cu afinităŃi intraplacă (Seghedi et al., 2000). În
continuare spre sud, structura platformei Moesice este dominată de structuri extensionale,
legate de extensia mezozoică. FormaŃiunile plaformei sunt încălecate dinspre sud de
pânzele alpine din unitatea structurală a Balcanilor.

EvoluŃia geologică a zonei din jurul Bazinului Vestic al Mării Negre

În general se acceptă că Marea Neagră este un bazin back-arc, care s-a deschis în timpul
Mezozoicului deasupra litosferei oceanice Tethysiene care se subducea spre nord
(Bocaletti et al., 1974; Şengör & Yilmaz, 1981). Datele geologice şi geofizice indică faptul
că în Cretacicul mediu întreaga arie a Mării Negre a fost afectată de extensie şi rifting
(Finetti et al., 1988; Görür, 1988; 1997; Banks & Robinson, 1997; Yilmaz et al., 1997;
Nikishin et al., 2001). Vârsta procesului de rifting în întreaga arie a Mării Negre a fost
sugerată ca Aptian-Albiana (Görür, 1997).

Analiza recentă a datelor geologice existente a condus la concluzia că deschiderea


bazinului Vestic al Mării Negre a avut loc în intervalul Aptian-Cenomanian, prin riftingul
unui fragment continental de pe şelful Odesei (blocul Istanbul), de-a lungul faliilor Vest
Marea Neagră şi Vest Crimea (Okay & Görür, 2004). Blocul Istanbul a suferit drifting spre
sud, deschizând la nord Bazinul Vestic al Mării Negre şi închizând concomitent la sud
Oceanul Tethys (Okay et al., 1994).

ConstituŃia şi structura geologică a blocului Istanbul sugerează că acesta provine din zona
sudică a şelfului Odesei şi cuprinde două terenuri tectonostratigrafice diferite: terenul
Istanbul, care reprezintă un fragment asemănător cu partea estică a zonei Tulcea a
Dobrogei de Nord şi terenul Zonguldak, care constituie foarte probabil un fragment din
Platforma Scitică.

Analiza de paleostress confirmă faptul ca în intervalul Aptian-Coniacian Dobrogea a fost


afectată de extensie pe direcŃie SE (Hippolyte, 2002), extensie compatibilă cu procesele
de rifting din bazinul vestic al Mării Negre, urmate de driftul spre SE al blocului Istanbul din
Pontidele Vestice. În Cretacicul terminal-Paleogen, fractura Peceneaga-Camena a fost
reactivată ca o falie inversă. DiscordanŃa de la baza Cenomanianului din Bazinul Babadag,
dispus atât peste formaŃiunile orogenului nord-dobrogean puternic erodat, cât şi peste
rocile fundamentului Neoproterozoic din nord-estul Dobrogei Centrale, reprezintă
discordanŃa de spargere (breakup unconformity) legată de iniŃierea expansiunii crustale în
Bazinul Vestic al Mării Negre.
În timpul Eocenului inferior blocul Istanbul a suferit o coliziune cu blocul Sakarya de la sud.
Coliziunea a declanşat o schimbare majoră a regimului tectonic din aria Mării Negre, de la
extensie la compresie (Okay & Görür, 2004).

Pe de altă parte, datele geologice, stratigrafice şi structurale sugerează că Complexul


Küre (Panza de Küre) reprezintă echivalentul sudic al flisului Tauric din Crimeea, care a
ajuns în poziŃia sa actuală din Pontidele Centrale ca urmare a fenomenelor de rifting şi de
deschidere a Bazinului Vestic al Mării Negre (Ustaömer and Robertson, 1997; Robinson
and Kerusov, 1997). Se consideră că extremitatea estică a Bazinului Vestic al Mării Negre
s-a deschis în intervalul Aptian-Turonian, prin rotire senestră (Okay & Görür, 2004).

Spre deosebire de bazinul vestic, bazinul Est Marea Neagră s-a format în intervalul
Maastrichtian-Paleocen, prin rotirea senestră a unui bloc continental în jurul unui pol situat
în Crimea (Okay et al., 1994; Okay & Görür, 2004), deschidere ce explică compresiunea
TerŃiara din Caucaz. Dupa închiderea Neotethysului, Marea Neagră a început să se
închidă în intervalul Eocen-Oligocen, iar bazinul estic a continuat să se închida din Miocen
până în prezent (Tari et al., 2000).

În prezent, pe fondul deplasării spre nord a regiunilor învecinate, plăcile Africană şi Arabă
suferă coliziune cu placa Eurasiatică (Tari et al., 2000). Coliziunea are drept consecinŃă
mişcarea spre vest a blocului Anatolian, cu un pol de rotire aflat în nordul peninsulei Sinai.
Neotectonica zonei vestice a bazinului Mării Negre este prin urmare complicată de fuga
spre vest a blocului Anatoliei, mişcarea spre nord a plăcii Africane şi extensia din Marea
Egee.

Partea de vest a Mării Negre, şi anume coastele Ucrainei, României şi Bulgariei, precum şi
nordul Mării Marmara, ar trebui să fie influenŃate de tectonica extensională activă în vestul
Pontidelor şi Marea Egee (Fig. 5). Măsurătorile GPS indică o mişcare spre vest în zona
Anatoliana cu viteze de 10-20 mm pe an şi o usoară scurtare crustală pe direcŃie N-S, cu
câŃiva mm pe an, în jumătatea estică a coastei sudice a Mării Negre (Tari et al., 2000). De
altfel, există numeroase dovezi geologice şi geofizice pentru existenŃa unui regim tectonic
compresiv în partea de est a Mării Negre (Fig. 5) (profile de reflexie seismică în offshore,
morfologia zonei din offshore, geologia şi morfologia Ńărmului şi date privind activitatea
seismică recentă) (Finetti et al., 1988; Meisner et al., 1995; Okay & Sahinturk, 1997; Barka
& Reilinger, 1997).
Fig. 4. Partea nordica a transectului VII TRANSMED. Sectiune stratigrafica (dupa Papanikolaou et.,al2004)
Directia sectiunii este figurata cu linie verde in Fig. 1

CEE PLATFORMA SCITICA OROGENUL NORD - PLATFORMA MOESICA BALCANII SREDNOGORIE STRANDJA SAKAR
DOBROGEAN

SG PC CO

Conrad

Moho Moho

Neoge- Quater-
nar y: Q
Holocen: Q2 Lopingian: P3 Neoproterozoic: NP

Permian: P

zoic: PR
Pr otero-
Mezoproterozoic: MP

P rec amb ria n: P C


Pleistocen: Q1 Guadalupian: P2
Ce no zo ic: CZ

Pliocen: N2 Cisuralian: P1 Paleoproterozoic: PP


ne: N

Pennsylvanian: C2

Ca rb o-
Miocen: N1

nifer: C

Arhaic: AR
Oligocen: E3 Missisipian: C1
gene: E
Paleo-

Devonian: D
Eocen: E Upper Devonian: D3
Paleocen: E1 Middle Devonian: D2

P ale ozo ic: PZ


Cretac e-

Cretacic superior: K2 Lower Devonian: D1


ous: K

Falii normale si incalecari


Cretacic inferior: K1 Pridoli: S4 Extensie tarde orogena alpina

Silurian: S
Jurasic: J3 Ludlow: S3 Incalecare alpina
Jur assic : J
Mez ozo ic: MZ

Rifting mezozoic
Jurasic mediu: J2 Wenlock: S2
Extensie tardeorogena hercinica
Jurasic inferior: J1 Llandovery: S1 Incalecare hercinica
Triasic superior: T3 Ordovician sup.: O3 Incalecare cadomiana
Triassic: T

Ordovi-
cian: O

Extensie neoproterozoica
Triasic mediu: T2 Ordovician mediu: O2
Triasic inferior: T1 Ordovician inf.: O1
Falii strike-slip
Cambrian sup.: 3 Alpine
Cambrian:

Plutoni Cambrian mediu: 2 Varsta neprecizata

Cambrian inf.: 1
30 40

SG
45
PC

Selful Odesei in
CO rok
So Fo s
IM sa aT
Constanta Fo ua p
se
R id
ica
rea
Ba Sh
at s
zi n
agra Ri u ky
Varna
st Ma rea Ne dic
ar
lE
st
ul Ve ea M
Bazin
43
An are
dr
us aN
ov ea
gr a

Kure

Regi Reg
m ext im
ensio NA co m
nal pr esi 41
v

30 40

Fig. 5. Regimul tectonic in zona Marii Negre (dupa Barka & Reilinger, 1997,cu modificari).
Regimul extensional caracterizeaza coastele Romanie si Bulgariei, precum si nordul Marii Marmara, n timp
i ce cea mai
mare parte a marginii nordice si sudice a Marii Negre prezinta scurtari ale crustei, marcate de alecari
inc post-eocene.

Abrevieri: DN - Dobrogea de Nord; DC - Dobrogea Centrala; DS - Dobrogea de Sud; SF - Falia SfantuGheorghe;


PC - Falia Peceneaga-Camena; CO - FaliaCapidava-Ovidiu; IM - Falia Intramoesica; NA - Falia Nord Anatoliana

BIBLIOGRAFIE

Adamia Sh.A., Gamkrelidze I.P., Zakaridze G.S., Lordkipanidze M.B. (1972). Adzhar-
Trialet Trough and the Problem of the Black Sea Deep Water Trough. Geotectonics, 1, 39-
47.
Antonescu E., Baltres A., (1998). Palynostratigraphie de la Formation de Nalbant
(Triassique-Jurassique) de la Dobrogea de nord et des formations jurassiques du sous-sol
du Delta du Danube (Plateforme Scythienne). Geo-Eco-Marina 3, 159-188.
Baltres A., (1993). Somova Formation (North Dobrogea) Sedimentological study. Teza de
doctorat, Universitatea Bucuresti, 194 p.
Banks C.J., Robinson A.G, (1997). Mesozoic strike-slip back-arc basins of the western
Black Sea region. In: A.G. Robinson, editor, Regional and Petroleum Geology of the Black
Sea and Surrounding Regions. AAPG Memoir no 68, 53-62.
Barka A., Reilinger R., (1997). Active tectonics of Eastern Mediterranean region: deduced
from GPS, neotectonic and seismicity data. Annali di Geofisica, X2 93), 587-610.
Bocaletti M., Gocev P., Manetti P., (1974). Mesozoic isopic zones in the Black Sea
Region. Bolletino di Geofisica Teorica e Applicata, 30, 197-324.
Bogdanova S.V., (1993). Segments of the East European Craton. In Gee, D.G.,
Beckholmen, M. (Eds.), Europrobe Symposium in Jablonna 1991, Institute of Geophysics,
Polish Academy of Sciences-European Science Foundation, Warszawa, pp. 33-38.
Bogayets A.T. (1976). South Boundary of the East European Platform and the Structure
of the late Precambrian Complex in the South of USSR. Geotectonics, 10, 6, 400-407.
Chernov V.G. (1970). Structure of the Black Sea Floor South of the Crimea. Geotectonics,
5, 325-328.
Cristea P., Stanchievici B., Spanoche S., Pompilian A., Radulescu F., (1994). Seismic
information related to the crust in Dobrogea. – XVII-th Symposium on Earth Physics &
Applied Geophysics, Abstracts volume, A 13, Bucuresti (in Romanian).
Dimitriu R.G., (2001). Geological structure of the Romanian continent-sea transition zone
as inferred by geophysical data modeling. Teza de doctorat, Universitatea Bucuresti,285 p.
Finetti I, Bricchi G., Del Ben A., Pipan M., Xuan Z., (1988). Geophysical study of the
Black Sea Area. Bolletino di Geophisica teoric a e applicata 30 (117-118), 197-324.
Giuşcă D., Ianovici V., Mînzatu S., Soroiu E., Lemne M., Tănăsescu A., Ioncică M.,
(1967). Asupra vârstei absolute a formaŃiunilor cristalofiliene din forlandul orogenului
carpatic. Studii şi cercetări de geologie, geofizică, geografie, seria Geologie, 12: 287-297.
Giuşcă D., Vasiliu C., Medesan A., Udrescu C.,(1976). FormaŃiunea feruginoasă
careliană din Dobrogea (La formation ferrugineuse carelienne de Dobrogea) Acad. RSR,
Stud. Cerc. Geol. Geofiz. Geogr., ser. geol., 21, 3-20.
Görür N., (1988). Timing of opening of the Black Sea basin. Tectonophysics, 147, 247-
262.
Görür N., (1997). Cretaceous syn- to postrift sedimentation on the southern continental
margin of the western Black Sea Basin. In: A.G. Robinson, editor, Regional and Petroleum
Geology of the Black Sea and Surrounding Regions. AAPG Memoir no 68, 227-240.
Grădinaru E., (1988). Jurassic sedimentary rocks and bimodal volcanics of the Cârjelari-
Camena outcrop belt: evidence for a transtensile regime of the Peceneaga-Camena Fault.
Stud. Cercetari Geol., Geofiz. Geogr., Ser., Geol., Acad. Romane, Bucuresti, 33, 97-121.
Hippolyte J.-C., (2002). Geodynamics of Dobrogea (Romania): new constraints on the
evolution of the Tornquist-Teisseyre Line, the Black Sea and the Carpathians.
Tectonophysics 357, 33-53.
Hippolyte J.-C., Săndulescu M., Bădescu D., Bădescu N., (1996). L’activite d’un
segment de la ligne Tornquist-Teisseyre depuis le Jurassique superieur: la faille de
Peceneaga-Camena (Roumanie). Comptes Rendues de l’ Academie de Sciences Paris,
323/IIa: 1043-1050.
Ion J., Iordan M., MărunŃeanu M., Seghedi A., (2002). Palaeogeography of Dobrogea
based on lithofacies mapes of the Moesian cover. GEO-ECO-MARINA 5-6, 73-90.
Khain Ye.V. (1975). Principal Stages of Tectono-Magmatic Development of the Caucasus.
An Experiment in Geodynamical Interpretation. Geotectonics, 1, 6-14.
Kozur H., Stampfli G., (2000). Palaeozoic and Early Mesozoic development in Turkey
with special consideration given to the European and Gondwana margins. Geophys. J., 4
(22): 103-105.
Kräutner H. G., Mureşan M., Seghedi A. (1988). Precambrian of Dobrogea. In: Zoubek,
V. (ed) Precambrian in Younger Fold Belts., pp. 361-379, John Willey, NY.
Meisner L.B., Gorshkoz A.S., Tugolesov D. A., (1995). Neogene-Quaternary
sedimentation in the Black Sea region. In: A. Erler, T.Ercan, E. Bingöl & S. Örçen (editori),
Geology of the Black Sea Basin, 131-136, General Directorate of Mineral Resources and
Exploration, Ankara.
Muratov M.V. (1969). Structure and Evolution of the Folded basement of the
Mediterranean Belt of Europe and Western Asia. Geotectonics, 1, 3-13, 71-79.
Muratov M.V., Bondarenko V.G., Plakhotnyy L.G., Chernyak N.I. (1968). Structure of
the Folded Basement in the Crimean Plainland. Geotectonics, 4, 230-237.
Murgoci G. M, (1914). Cercetari geologice in Dobrogea nordica, cu privire speciala asupra
Paleozoicului si tectonicei. An. Inst. Geol. Rom., V, 2, 307-494.
Neaga V. I., Moroz V. F., (1987). Die jungpalaozoischen Rotsedimente im Sudteil des
Gebietes zwischen Dnestr und Prut. Zeitschrift fur angewandte Geologie, 33, 9, 238-242,
Berlin.
Nicolae I., Seghedi A., (1996). Lower Triassic basic dyke swarms in North Dobrogea.
Rom. J. Petrol., Bucuresti, 77, 31-40.
Nikishin A. M., Cloetingh S., Bolotov S.N., Baraboshkin E.Y., Kopaevich L.F.,
Nazarevich B.P., Panov D.I., Brunet M.-F., Ershov A.V., Il'ina V.V., Kosova S.S.,
Stephenson R.A. (1998). Scythian platform: chronostratigraphy and polyphase stages of
tectonic history. In: Crasquin-Soleau, S. & Barrier, E. (eds) Peri-Tethys Memoir 3:
Stratigraphy and Evolution of Peri-Tethyan Platforms. Memoires du Mus»um National
dÌHistoire Naturelle, Paris, 177, 151-162.
Nikishin A.M., Seghedi A., Bolotov S.N., Stephenson R.A. (2000). Crimea and
Dobrogea: a comparison of their Mesozoic geological histories. Geophysical Journal, 4,
114-116.
Nikishin A., Ustaomer T., Robertson A.H.F., Seghedi A., Ziegler P.A., (2001). Role of
Crustal Extension and Basin Inversion in Late Palaeozoic-Early Tertiary Tectonic Evolution
of the South Margin of Eurasia in the Circum Black Sea Region, EUG XI Conference -
Strasbourg, France, Abstracts Volume 6, 1, 316.
Nikishin A.M., Ziegler P.A., Panov D.I., Nazarevich B.P., Brunet M.-F., Stephenson
R.A., Bolotov S.N., Korotaev M.V., Tikhomirov P. (2001). Mesozoic and Cenozoic
evolution of the Scythian Platform-Black Sea-Caucasus domain. In: Ziegler, P.A.,
Cavazza, W., Robertson, A.H.F. & Crasquin-Soleau, S. (eds) Peri-Tethys Memoir 6.
PeriTethyan Rift /Wrench Basins and Passive Margins. M»moires du Mus»um National
dÌHistoire Naturelle, 186, 296-346.
Okay A., Görür N., (2004). Tectonic evolution models for the Black Sea. AAPG Regional
International Conference, 90024, Istanbul (Turkey)
Okay A., Sahinturk O., (1997). Geology of the Eastern Pontides. In: A.G. Robinson,
editor, Regional and Petroleum Geology of the Black Sea and Surrounding Region, AAPG
Memoir 68, 291-311.
Okay A.I., Sengör, A.M.C., Görür, N. (1994). The Black Sea: Kinematic history of
opening and its effect on the surrounding regions. Geology, 22, 267 - 270.
Oaie Gh. (1999). Sedimentologia şi tectonica “Şisturilor Verzi” din Dobrogea Centrală şi
continuarea lor în acvatoriul Mării Negre. Teză de doctorat, Universitatea Bucureşti, 106 p.
Papanikolaou, D., Zagorchev, I., Dabovski, C., Seghedi, A., Ioane D., Oaie G.,
Dimitriu R.G., Barghathi H., El-Hawat A., H. Kranis, A. Obeidi, (2004). The
TRANSMED Atlas, the Mediterranean Region from Crust to Mantle. Transect VII – East
European Craton, Scythian Platform, Dobrogea, Balkanides, Rhodope Massif, Hellenides,
East Mediterranean, Cyrenaica (Editors : Z. Cavazza, F. M. Roure, W. Spakman, G. M.
Stampfli, P. A. Ziegler), Springer, Berlin, 2004, p. 114-119 si CD-ROM.
Pătrut I., Paraschiv C., Dănet T., Baltes N., Dănet N., Motas L., (1983). The geological
constitution of the Danube Delta. An. Inst. Geol. Geofiz. 59, 55-61, Bucuresti.
Plakhotnyy l.G. (1969). Baykalide Structures in the Folded Basement of the Eastern
Crimea. Geotectonics, 3, 192-195.
Plakhotnyy l.G. (1990). The Early Kimmerian Structures of the Crimea and their
Relationship to Alpine and Pre-Kimmerian Structures. Geotectonics, 24, 2, 135-141.
Rădan, S. (1999). Lateritic palaeoweathering crusts in Dobrogea. In: Excursion Guide of
the Joint Meeting of EUROPROBE TESZ, PANCARDI and Georift Projects,Tulcea, 1999.
Romanian Journal of Tectonics & Regional Geology, 77, suppl. no. 2, 12-14.
Rădulescu D., Cornea I., Săndulescu M., Constantinescu P., Rădulescu F., Pompilian
A., (1976). Structure de la croute terestre en Roumanie. Essai d’interpretation des etudes
seismique profondes. Anuarul Institutului de Geologie şi Geofizică, Geologie, L, 5-36.
Robinson A.G., Kerusov E. (1997). Stratigraphic and structural development of the Gulf
of Odessa, Ukrainian Black Sea: implications for Petroleum Explorations. In: Robinson,
A.G. (ed) Regional and Petroleum Geology of the Black Sea and Surrounding Areas.
American Association of Petroleum Geologists, Memoir 68, 369-380.
Shamygin S.G., Khain Ye.V. (1985). The Southern Urals and North Caucasus in the
Paleozoic, an Experiment in Correlation. Geotectonics, 19, 2, 113-123.
Săndulescu M., (1980). Analiza geotectonica a catenelor alpine situate în jurul Marii
Negre Occidentale. An. Inst. Geol . Geofiz., LVI, 5-55, Bucuresti.
Săndulescu M., (1984). Geotectonica României. Editura Tehnică, Bucureşti, 334 p.
Seghedi A., Oaie G., (1993). Structural style along the Peceneaga-Camena strike-slip
fault zone. Terra abstr., abstr. suppl. no 2 to Terra Nova, 5, 32, Graz.
Seghedi A., Oaie G.,(1994). Tectonic setting of two contrasting types of pre-alpine
basement: North versus Central Dobrogea. ALCAPA II abstr. vol., suppl. no 1 to Rom. J.
Tect. Reg. Geol. 75, 56, Bucuresti.
Seghedi A. (2001). The North Dobrogea orogenic belt (Romania): a review. In: Ziegler,
P.A., Cavazza, W., A.H.F. Robertson & Crasquin-Soleau, S. (eds) Peri-Tethys Memoir 6:
Peri-Tethyan Rift/Wrench Basins and Passive Margins. M»moires du Mus»um National
d'Histoire Naturelle, Paris, 186, 237-257.
Seghedi A., Kasper H.U., Maruntiu M., (2000). Neoproterozoic intraplate magmatism in
Moesia: petrologic and geochemical data. – TESZ & PACE Conference, Zakopane,
Poland, Abstracts volume, 76.
Seghedi A., Stephenson R., Neaga V., Dimitriu R., Ioane D., Stovba S. (2003). The
Scythian Platform North of Dobrogea (România, Moldova and Ukraine). Abstracts volume
AGU-EGU International Conference, Nice 2003.
Seghedi I., Szakács A., Baltres A., (1990). Relationships between sedimentary deposits
and eruptive rocks in the Consul unit (North Dobrogea). Implications on tectonic
interpretations. Dari Seama Inst. Geol. Geofiz., Bucuresti, 74 (5): 125-136.
Seghedi I., Szakacs A., (1994). A model for Mesozoic volcanism and tectonic evolution in
North Dobrogea, Romania. Stud. Cercetari Geol., Bucuresti, 39: 21-34.
Somin M.L. (1969). The Most Ancient Structural Complexes in the Main Caucasian Range
and Adjacent Regions. Geotectonics, 5, 296-301.
Świdrowska J., Hakenberg M., Seghedi A., Poluchtovich B., Vishniakov I., (2005).
The response of the intraplate Mesozoic basins at the southern margin of the European
plate to the compressional event in the northern Tethys at the Triassic – Jurassic
transition. BGS Conference, Bucharest.
Stampfli G.M., Mosar J., Favre P., Pillevui, A., Vannay J.-C. (2001). Late Palaeozoic to
Mesozoic evolution of the Western Tethyan realm: the Neothethys - East Mediterranean
basin connection. In: Ziegler, P.A., Cavazza, W., Robertson, A.H.F. & Crasquin-Soleau, S.
(eds) Peri-Tethys Memoir 6. PeriTethyan Rift/Wrench Basins and Passive Margins.
M»moires du Mus»um National dÌHistoire Naturelle, 186: 51-108.
Şengör A.M.C., (1984). The Cimmeride orogenic system and the tectonic of Eurasia.
Geol. Soc. Am. Spec. Pap., 195, 82 pp.
Şengör A.M.C., Yilmaz Y. , (1981). Tethyan evolution of Turkey: a plate tectonic
approach. Tectonophysics 75, 181-241.
Şengör A.M.C. , Tüysüz O., , Đmren C., Sakınç M., Eyidoğan H., Görür N., Le Pichon,
X., Rangin C., (2005). The North Anatolian Fault: A New Look. Annual Review of Earth
and Planetary Sciences, 33, 37-112
Şengör A.M.C., Yilmaz Y., Ketin I. (1990). Remnants of a pre-Late Jurassic ocean in
northern Turkey: fragments of Permian-Triassic Paleo-Tethys? Geological Society of
America Bulletin, 91, 599-609.
Tari E., Sahin M., Barka A., Reilinger R., King R.W., McKlusky S., Prilepin M., (2000).
Active tectonics of the Black Sea with GPS. Earth Planets Space, 52, 747-751.
Ulanovskaya T.E., Shevchenko T.V., (1992). About the ages of flysch-like volcaniclastic
formation drilled by a well in the Desantnaya area of the Black Sea. Izvestiya Vysshikh
Uchebnykh Zavedeniy. Geologia i Razvedka, 1, 50-57. [in limba rusa].
Ustaömer T., Robertson A.H.F. (1994). Late Palaeozoic marginal basin and subduction-
accretion: the Palaoetethyan Kure Complex, Central Pontides, northern Turkey. Journal of
the Geological Society, London, 151, 291-305.
Vaida M., Seghedi A., (1997). Palynological study of cores from the Borehole 1 Liman
(Scythian Platform, Moldavia). N. Jb. Geol. Palaont. Mh. 7, 399-408.
Visarion M., Neaga V., (1997). Cercetări sinergetice geologice şi geofizice în aria
Platformei Scitice. Stud. Cerc. Geofizică, v. 35, p. 61-79.
Visarion M., Maier O., Nedelcu-Ion C., Alexandrescu R., (1979). Modelul structural al
metamorfitelor de la Palazu Mare, rezultat din studiul integrat al datelor geologice,
geofizice şi petrografice. St. Cerc. Geol. Geofiz., geogr., ser. geofiz., 17, 1, 95-113.
Visarion M., Săndulescu M., Stănică D., Veliciu S., (1988). Contributions a la
conaissance de la structure profonde de la plateforme Moesienne en Roumanie. St. Tehn.
Econ., Ser. geofiz., D, 15, 211-222.
Visarion M., Săndulescu M., Rosca V., Stănica M., Atanasiu L.,(1990). La Dobrogea
dans le cadre de l’avant-pays carpatique. Rev. Roum. Geophys. 34, 55-65, Bucuresti.
Yilmaz Y., Tüysüz E., Yigitbas, E., Can Genc, S., Şengör A.M.C., (1997). Geology and
tectonic evolution of the Pontides. In: A.G. Robinson (Ed.), Regional and petroleum
geology of the Black Sea and surrounding areas, AAPG. Mem., 68: 53-62.
Zonenshain L.P., Le Pichon X.. (1986). Deep basins of the Black Sea and Caspian Sea
as remnants of Mesozoic back-arc basins. Tectonophysics, 123, 181-211.
Zonenshain L.P., Kuzmin M.I., Natapov L.M., (1990). Geology of the USSR: A Plate
tectonic Synthesis. American Geophysical Union, Geodynamic Series, 21, 1-242.