Evaluarea atașamentului la copii și adolescenți

Evaluarea depresiei la copii și adolescenți

Ce este atașamentul?

Cum se dezvoltă
atașamentul?
 Atașamentul = legătură emoțională, de lungă durată cu un anumit
individ – figură de atașament/de referință (părinte sau persoana cea mai
apropiată care se ocupă de îngrijirea sa).

Instrumente de evaluare ale atașamentului:

1. Testul situației străine (varianta pentru sugari și varianta pentru
preşcolari) - vizionare video:
https://www.youtube.com/results?search_query=the+strange+situtation
+test

2. INTERVIUL pentru ATAŞAMENT (George et al., 1995 – versiunea

pentru adulți)
http://www.psychology.sunysb.edu/attachment/measures/content/aai_interv
iew.pdf

 If you could tell me where you were born, whether you moved around
much, what your family did at various times for a living?
 I'd like you to try to describe your relationship with your parents as a
young child if you could start from as far back as you can remember?
Testul situației străine (Mary Ainsworth)
 Tipuri de Relaţii de Ataşament
18 luni

1. Atașamentul de tip securizant

2. Atașamentul de tip evitativ
3. Atașamentul ambivalent/rezistent
4. Atașamentul dezorganizat/dezorientat

Ce credeți că presupune atașamentul de tip securizant?

Dar cel evitativ?
 Tipuri de Relaţii de Ataşament
18 luni

1. Atașamentul de tip securizant – o relație bazată pe încredere și siguranță.

Pentru copii, această relație oferă o bază securizantă pentru explorarea
mediului înconjurător.

2. Atașamentul de tip evitativ – copiii par indiferenți în relația cu figura de

atașament și pot chiar să evite interacțiunile cu aceasta. Chiar dacă se supără
atunci când sunt lăsați singuri, pot fi repede calmați de către o persoană
străină.
 Tipuri de Relaţii de Ataşament
18 luni

3. Atașamentul de tip ambivalent/rezistent – este vizibil stresat de mediul

nou, de cele mai multe ori agitat sau pasiv, eşuează să se angajeze în
explorarea mediului înconjurător. La reuniune cu părintele poate alterna
solicitările de contact cu semne de respingere furioasă, istericale sau poate să
pară prea pasiv ca să stabilească contactul.

4. Atașamentul de tip dezorganizat/dezorientat - comportamentul copilului

pare să fie lipsit de un scop observabil, de intenţie sau explicaţie. Acest tip
de relație de atașament duce la probleme de reglare emoțională,
funcționare socială și probleme emoționale severe.
 Tipuri de Relaţii de Ataşament
18 luni

SECURIZANT EVITATIV AMBIVALENT DEZORGANIZAT

DUPĂ REUNIUNEA CU PĂRINTELE SE OBSERVĂ:

Îl întâmpină pe Indiferent , îl evită Comportamentul

Alternează între
părinte cu un pe părinte copilului nu are
solicitări de
zâmbet iar dacă focalizându-se pe un scop
contact, semne de
este supărat/ă îi jucării. Caută observabil, fiind
respingere
semnalează acest distanța de lipsit de sens.
furioasă, istericale
lucru părintelui și părinte, fiind Lipsa unei
sau pasivitate,
caută contactul cu interesat de strategii coerente
tristețe.
acesta. jucării. de atașament.
 Tulburarea reactivă de ataşament
Studii recente care au examinat efectele pe termen lung ale absenței unor
persoane de referință în cazul copiilor orfani (majoritatea studiilor au în
vedere orfani români) la câțiva ani după adopția în Canada sau UK au
observat că:

1. Din punct de vedere al funcționării cognitive generale, copii par să

recupereze eventualele întârzieri inițiale.
2. La nivel cognitiv a fost pusă în evidență prezența specifică a unor
deficite în funcționarea executivă:
• concentrare
• reglare emoțională
• control inhibitor.
3. Acești copii au unele probleme de comportament care cuprind:
probleme cu colegii și o aparentă lipsă de sensibilitate și responsivitate la
indici sociali.
 Tulburarea reactivă de ataşament
Se instalează în urma unei traume (abuz fizic sau sexual) sau a unei
întreruperi în procesul de atașament.

Principale simptome ale acestei tulburări sunt:

 Lipsa contactului vizual
 Afecțiune față de persoanele străine
 Lipsa afecțiunii pentru părinți
 Comportamente destructive față de sine, ceilalți sau față de obiecte
 Cruzime față de animale
 Lipsa controlului asupra impulsurilor
 Tulburări de învățare
 Relații defectuase cu alți copii
 Minciuni și furt
 Tulburarea reactivă de ataşament
Conform DSM IV: un tipar de comportamente de ataşament disfuncţionale şi
necorespunzătoare ontogenetic, în care copilul caută rar/deloc figura de
ataşament PREFERENŢIAL, pentru confort, suport, protecţie.

2 tipuri:
TIP INHIBAT = în relaţiile sociale inhibiţie, hipervigilenţă, ambivalenţă;
lipsesc contactul vizual, referenţierea socială, reciprocitatea; copilul nu caută
confort şi nu răspunde la încercările adultului de a-l linişti; niveluri excesive de
iritabilitate, tristeţe, frică.
TIP DEZINHIBAT = în relaţiile sociale dezinhibiţie, comportamente de
ataşament nonselective; familiaritate excesivă, lipsa retincenţei faţă de
persoanele necunoscute; “sociabilitate nediscriminativă”.

! Copiii adoptați par să sufere de tulburarea reactivă de atașament de tip

dezinhibat.
 Studiu de caz
Cazul Removed discutat
• https://www.youtube.com/watch?v=lOeQUw
dAjE0
 Sumarizare

• Ataşamentul - legătura emoţională, de lungă durată cu o anumită

figură de referinţă.
• Tipurile de relaţii de ataşament evaluate prin: testul situaţiei străine,
respectiv interviul pentru ataşament.
• Tulburarea reactivă de ataşament se caracterizează printr-un tipar de
comportamente de ataşament disfuncţionale şi necorespunzătoare
ontogenetic în care copilul caută rar/deloc figura de ataşament preferenţial,
pentru confort, suport, protecţie.

• Acest tip de ataşament poate fi de tip inhibat sau dezinhibat. Tulburarea

de ataşament dezinhibat apare adesea la copiii adoptaţi şi este caracterizată
prin comportamente de prietenie/sociabilitate nediscriminativă faţă de
persoanele străine.
 Copiii cu depresie

 Cum se manifestă depresia la copiii?

 Ce fel de simptome apar?
 Ușor/greu de depistat?
• depresia majoră = o formă de intensitate sporită, care nu durează decât
câteva luni.

• distimie (sau nevroză depresivă) = o formă cronică, de intensitate mai

scăzută, ce se poate întinde de-a lungul mai multor ani.
(Petot, 1999).
 Copiii cu depresie

Caracteristicile principale ale depresiei (DSM IV și ICD-10):

• predominanţa unor emoţii negative (tristeţe sau uneori iritare/furie)

• diminuarea capacităţii de gândire, de efort intelectual susţinut, şi în
principal reducerea capacităţii de concentrare;
• fatigabilitate, pierderea energiei,
• pierderea interesului pentru activităţi care înainte erau plăcute;
• tendinţa de izolare şi de retragere socială, incapacitatea de a face faţă
responsabilităţilor cotidiene,
• stimă de sine scăzută, adesea exprimată prin sentimente de incompetenţă,
de culpabilitate.

În formele cele mai grave apar idei suicidare şi chiar tentative suicidare.
 Copiii cu depresie
 Tristețea patologică vs. tristețe normală
 Intensitate (direct proporționată cu situația)
 Durată (episodic/pasager sau de lungă durată)
 Caracterul perturbator al tristeții (funcționalitate)

 Pierderea interesului sau a plăcerii de a face orice activitate (copilul nu are

chef de nimic, se plictiseşte). Se reflectă și în activităţile şcolare: fiind
însoţite de raţionalizări cum ar fi “oricum nu ajută la nimic să învăţăm,
dacă tot o să murim într-o zi”.
 Sentimentele de nonvaloare (devalorizarea propriei persoane,
autodeprecierea, scăderea stimei de sine) este dificil să fie pus în evidenţă
printr-un simplu dialog cu copilul sau cu părinţii acestuia.
 Copiii cu depresie

 Gândurile recurente despre boală şi moarte (orice boală, oricât de

inofensivă/banală care atinge o persoană apropiată, îi trezeşte copilului
teama de o moarte iminentă).

 Culpabilitatea (mai puţin întâlnită la copii) - unii copii îşi asumă

consecinţe pentru care nu sunt responsabili, cum ar fi evenimente
negative – morţi, accidente, separări.

 Ideaţia suicidară şi tentativele de suicid sunt dintre simptomele cele mai

caracteristice depresiei infantile. 58% până la 72% dintre copiii cu
diagnistic de depresie au idei suicidare. Afirmă deschis că “nu are sens să
trăieşti”, sau “nu am nici un rost pe pământ”.
 Copiii cu depresie
DEPRESIA ŞI PROBLEMELE ASOCIATE
anxietatea este cea mai frecventă (comorbiditate anxietate-
depresie de 16% până la 62% la copii). Copiii care sunt doar anxioşi au
de obicei vârste mai mici, comorbiditatea anxietate-depresie fiind o
caracteristică a copiilor mai mari!!!
problemele de comportament
ADHD
consumul de alcool sau droguri

În concluzie, în cazul depresiei infantile, puritatea

simptomelor este întâlnită doar în 1/3 cazuri. Ea se asociază în
jumătate din cazuri cu anxietatea şi în 1/4 situaţii cu problemele de
comportament sau alte comportamente perturbatoare.
 Evaluarea depresiei la copii și adolescenți:
activitate de grup

• Children Depression Inventory (CDI)

• Revised Child Anxiety and Depression Scale
(RCADS)
 Sumarizare Copiii cu depresie
• Ca şi în cazul adulţilor, la copii se poate face distincţia între
mai multe tipuri sau forme de depresie: depresia majoră,
distimie.

• Numeroase studii au arătat că depresia este frecvent asociată cu

alte probleme psihopatologice, dintre care anxietatea este cea
mai frecventă.

• Simptomele depresive variază odată cu vârsta şi pot pune

probleme de diagnostic considerabile. Neajutorarea sau
tristeţea se amplifică odată cu vârsta, pe măsură ce sporesc şi
abilităţile cognitive.
• Din punctul de vedere al dispoziţiei, se pare că la copii
predomină nu atât tristeţea cât iritabilitatea, care apare adesea
în contextul unei intoleranţe la frustrare.